A SPUNE spun 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice. ~ adevarul. ~ pe de rost. ◊ ~ drept a spune adevarul. Cine ar fi putut ~ cine ar fi putut sa creada. A nu ~ nici carc a nu scoate nici o vorba. ~ verde in fata (sau in ochi) a da adevarul pe fata, fara ocolisuri. A-i ~ cuiva inima a presimti. Dupa cum se ~ cu alte cuvinte. ~ povesti a comunica lucruri ireale. 2) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a zice; a canta; a interpreta. 3) (pe cineva cuiva) A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag cu intentii rele; a pari; a denunta. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. Cum iti ~? /<lat. exponere

LIVID adj. invinetit, verde, vanat. (~ la fata de manie.)

PELIN m. Planta erbacee amara la gust, cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze verzi-cenusii pe fata si argintii-surii pe dos si cu flori galbene aromate, folosita in medicina si in industria bauturilor alcoolice. /<bulg. pelin

DEUTERANOMALIE s. f. anomalie a vederii fata de culoarea verde. (< fr. deuteranomalie)

CALUGARITA, calugarite, s. f. I. Femeie care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monahie². II. Insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fata in forma de cange, care-i servesc la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Calugar + suf. -ita.

FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, rosu, verde, albastru etc. pentru colorat fata, ochii si buzele; dres¹, suliman, boia, boiala. – Din fr. fard.

clorotic, -a adj. (lat. medical chloroticus, d. vgr. hlorotes, coloarea [!] verde galbie). Med. Bolnav de cloroza: o fata clorotica. Relativ la cloroza: simptome clorotice.

verde s., adj. 1. s. v. verdeata. 2. adj. v. crud. 3. adj. v. netabacit. 4. adj. invinetit, livid, vanat. (~ la fata de manie.) 5. adj. v. umed. 6. s. (CHIM.) verde de Paris = acetoarsenit de cupru.

verde² adv. : A spune ~ in ochi (sau in fata) a spune adevarul curat; in mod direct; fara ascunzisuri; sincer. /<lat. vir[i]dis

PRAZ, praji, s. m. Planta erbacee legumicola din familia liliaceelor, inrudita cu ceapa, cu tulpina cilindrica, groasa si inalta, cu frunzele lanceolate si cu bulb carnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A manca praz = a spune minciuni. Adio si-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferenta totala a cuiva fata de cineva sau ceva. ♦ Mancare pregatita din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz.

VUIETOARE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze avand o dunga alba pe fata inferioara, cu flori mici trandafirii si cu fructe comestibile in forma de bobite negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare

CASTANA, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat in amidon si in ulei, inchis pana la maturitate intr-un invelis verde, tepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mana altuia = a se folosi de altcineva intr-o intreprindere primejdioasa, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formatii cornoase aflate pe fata interna a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kastanon, (2) kastania.

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus