PEPENOAICA, pepenoaice, s. f. Specie de pepene verde de forma lunguiata, cu coaja vargata cu dungi de culoare verde inchis si verde deschis; pepenoaie. – Pepene + suf. -oaica.

SULFAT, sulfati, s. m. Sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastra, cristalizata, solubila in apa, intrebuintata in industrie si in agricultura pentru combaterea parazitilor; piatra-vanata. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub forma de praf alb, cristalizat, solubil in apa, care se intrebuinteaza in industrie si in medicina (ca purgativ); sare-amara. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde deschisa, cristalizata, solubila in apa, care se intrebuinteaza in industrie la fabricarea cernelii de scris etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, intrebuintata in medicina ca purgativ. Sulfat de aluminiu si de potasiu = sare dubla de aluminiu si de potasiu a acidului sulfuric, de culoare alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust astringent, care se foloseste in industrie, in medicina etc.; alaun, piatra-acra. – Din fr. sulfate.

MASLIN, maslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioara si alba-argintie pe partea inferioara, pieloase, lucioase, si cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult in regiunile mediteraneene pentru lemnul si mai ales pentru fructele lui, bogate in ulei (Olea europaea). 2. Ramura de maslin (1), simbol al pacii. – Din maslina (derivat regresiv).

MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.

VERNIL adj. invar. De culoare verde-deschis. – Din fr. vert Nil.

PRAZULIU, -IE, prazulii, adj. (Rar) Care are culoarea prazului; verde-deschis. – Praz + suf. -uliu.

PUNGULITA, pungulite, s. f. 1. Diminutiv al lui punga; punguta. 2. Planta erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplacut, cu flori mici, albe, dispuse in inflorescenta (Thlaspi arvense). – Punga + suf. -ulita.

ZIGOPTERE s.f. pl. Ordin de insecte cu corpul colorat in albastru sau verde-deschis cu reflexe metalice si doua randuri de aripi transparente: libelulele. (din fr. zygopteres)

MEISOR, meisori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) planta cu radacina taratoare si florile de culoare verde-deschis sau violeta; mei-paduret (Millium effusum); b) planta cu frunze paroase si flori violacee, alcatuind spice asezate ca niste degete (Panicum sanguinale); c) mei marunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -sor.

CALAICAN n. pop. Substanta cristalina de culoare verde-deschisa, avand diferite intrebuintari (in combaterea daunatorilor in agricultura, ca materie coloranta etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakanthi

CURECHIU ~e (~i) Care este de culoarea curechiului; verde-deschis. [Sil. -re-chiu] /curechi + suf. ~iu

MEISOR m. Planta erbacee din familia gramineelor cu tulpina ramificata, frunze inguste si cu flori de culoare verde-deschisa sau violeta. [Sil. me-i-] /mei + suf. ~isor

PEPENOAICA ~ce f. Varietate de pepene verde, avand fructul lunguiet si coaja vargata cu dungi de culoare verde-inchis si verde-deschis. /pepene + suf. ~oaica

SMARALD ~e n. 1) Mineral foarte transparent, de culoare verde-deschisa, folosit ca piatra pretioasa. 2) Piatra pretioasa din acest mineral. /<ngr. smaragdos, it. smeraldo

SMARALDIU ~e (~i, ~e) Care este de culoarea smaraldului; verde-deschis. /smarald + suf. ~iu

SULFAT ~ti m. Sare a acidului sulfuric. ◊ ~ de calciu sare cristalina, de culoare alba, care conditioneaza duritatea apei. ~ de cupru sare albastra, cristalizata, folosita la combaterea daunatorilor agricoli; piatra-vanata. ~ de magneziu sare cristalizata, incolora, intrebuintata in industrie si medicina; sare amara. ~ de sodiu sare cristalizata, incolora, avand diferite intrebuintari (in industria sticlei, in vopsitorie, in medicina etc.). ~ de potasiu sare incolora, cristalizata, intrebuintata ca ingrasamant. ~ feros sare de culoare verde-deschisa, cristalizata, intrebuintata ca materie coloranta; calaican. ~ de zinc sare incolora cristalizata, avand diferite intrebuintari (ca mordant, la conservarea pielii, a lemnului etc.). /<fr. sulfate

TRESTIE ~i f. Planta erbacee cu tulpina lemnoasa, cilindrica, cu frunze de culoare verde-albastruie si flori verzi-galbui, cu pete violete. ◊ ~-de-zahar planta cultivata in tarile calde pentru sucul dulce din care se fabrica zahar. ~ mica (sau noduroasa) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care creste pe malul raurilor, prin fanaturi si la marginea padurii. ~ de mare, ~ spaniola planta inrudita cu palmierul, cu tulpina inalta, subtire si flexibila, din care se fac bastoane, vergi si impletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ti-e] /<sl. tresti

VERNIL adj. invar. Care este de culoare verde-deschis. /<fr. vert Nil

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

sustar, sustari, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (in forma: sustar) mester-strica. 3. gandacel de culoare aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitra; repede.

MELANTERIT s. n. sulfat natural hidratat de fier, verde-deschis; calaican. (< fr. melanterite)

ceadiriu si ceadiriu, -ie adj. (turc. cadyri, de cort, verde ca oare-care pinza de cort, d. cadyr, cort. V. satra). verde deschis ca merele: testemel ceadiriu (Car. VR. 1909, 11, 224). – Si cederiu.

VIU adj. 1. (inv. si pop.) traitor, vietuitor. (Fiinte ~.) 2. insufletit. (Oameni ~ si oameni morti.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante ~ si plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, stralucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare, (frantuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanta ~ a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adanc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emotie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzator, fierbinte, inflacarat, infocat, pasionat. (O dorinta ~.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, incordat, insufletit. (Ritm ~ de munca.) 14. animat, insufletit. (O discutie ~.) 15. v. sustinut. 16. v. vesnic. 17. actual, proaspat. (O amintire mereu ~.) 18. v. expresiv.

verde adv. v. deschis, direct, fatis, franc, sincer.

SLEAU¹ ~ri n. 1) Drum de tara natural, care uneste doua sau mai multe localitati. ◊ A vorbi (sau a spune) pe ~ a vorbi (sau a spune) deschis, fara inconjur, verde in ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szla-ch, ucr. sljah

FATIS adj., adv. 1. adj. declarat, deschis, marturisit, recunoscut, vadit, (livr.) manifest. (Dusman ~ al razboiului.) 2. adj. direct. (Provocare ~.) 3. adv. deschis, direct, franc, sincer, (inv.) aievea, avedere, (fig.) neted, verde. (I-a spus ~ tot ce avea de spus.)

castana f., pl. e (ngr. si vgr. kastanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castanea). Fructul castanului, un simbure carnos c´o coaja cafenie deschisa acoperita, cind e in arbore, de alta coaja verde cu ghimpi. Castana de balta. V. coltan.

BARBA, barbi, s. f. 1. Parul care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. Rade in barba. ◊ Expr. A trage nadejde ca spanul de barba = a nadajdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = planta erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = planta erbacee a carei tulpina se intrebuinteaza in medicina si in industrie (Equisetum arvense). 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care-l au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

PIATA, piete, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comert cu marfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trasura (sau masina) de piata = trasura (sau masina) care transporta, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piata = a cumpara alimentele necesare pentru hrana zilnica. (Fam.) A se certa ca la piata = a se certa violent si folosind cuvinte grosolane. 2. Loc intins si deschis dintr-o localitate, unde se intalnesc sau se intretaie mai multe strazi, adesea amenajat cu spatii verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sfera a circulatiei marfurilor; cererea si oferta de marfuri. – Din it. piazza.

OPAL, opale, s. n. 1. Piatra semipretioasa, cu luciu sticlos, incolora sau variat colorata (verde, albastru, rosu, alb etc.), transparenta sau opalescenta. 2. Tesatura de bumbac subtire si stravezie, alba sau colorata in nuante deschise, din care se fac bluze, camasi, batiste etc. [Pl. si: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus