RABAT s. n. reducere de pret, scazamant, bonificatie ce se acorda de vanzator cumparatorului. ♦ ~ comercial = parte din venitul net creat in sfera productiei materiale destinata acoperirii cheltuielilor de circulatie a marfurilor si asigurarii beneficiului intreprinderilor si organizatiilor comerciale. (< germ. Rabatt)

RENTABILITATE, rentabilitati, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de castig, de profit, de venit net. 2. (In sintagma) Rata rentabilitatii = raport intre profitul net si capitalul permanent. – Din fr. rentabilite.

BENEFICIU ~i n. 1) venit material sau spiritual; avantaj; castig; folos; profit. ◊ In ~ul cuiva in folosul cuiva. 2) venit net realizat intr-o intreprindere industriala sau comerciala. ◊ Sub ~ de inventar in mod provizoriu; sub rezerva unei verificari ulterioare. [Sil. -fi-ciu] /<lat. beneficium, fr. benefice

BENEFICIU s.n. 1. (In feudalism) Concesiune de pamant facuta de un suzeran unui vasal ca recompensa in schimbul unor obligatii (de ordin militar). 2. Folos, profit, castig (de pe urma unei situatii, dintr-o proprietate etc.) ♦ venit net al unei intreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucura un mostenitor de a accepta conditionat o succesiune careia nu ii cunoaste datoriile care o greveaza; sub beneficiu de inventar = in mod provizoriu, sub rezerva verificarii. [Pron. -ciu. / < lat. beneficium, cf. fr. benefice, it. beneficio].

BENEFICIU s. n. 1. (in feudalism) concesiune de pamant facuta de un suzeran unui vasal ca recompensa in schimbul achitarii de unele obligatii. 2. folos, profit, castig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucura un mostenitor de a accepta conditionat o succesiune. ◊ venit net al unei intreprinderi; sursa de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = in mod provizoriu, sub rezervat verificarii. (< lat. beneficium, fr. benefice)

BENEFICIU, beneficii, s. n. Castig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; venit net al unei intreprinderi socialiste. ♦ Beneficiu de inventar = dreptul mostenitorului de a nu-si lua raspunderea pentru datoriile unei succesiuni decat in limita averii mostenite. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = in mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.- Fr. benefice (lat. lit. beneficium).

ACUMULARE, acumulari, s. f. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. ◊ Acumulare primitiva = acumulare care constituie punctul de plecare al modului de productie capitalist si care consta in deposedarea prin violenta a micilor producatori de mijloacele de productie, actiuni de jaf si de pradare a coloniilor, razboaie etc. Acumulare capitalista (sau a capitalului) = retransformare a plusvalorii in capital. Acumulare socialista = partea din venitul national net formata din mijloace de productie si de consum si destinata largirii productiei, crearii de rezerve materiale si sporirii fondurilor social-culturale neproductive.

net ~ta (~ti, ~te) 1) si adverbial Care nu trezeste indoieli; neindoielnic. Diferenta ~ta. 2) (despre greutatea marfurilor, venituri etc.) v. netO. /<fr. net

net adj., adv. 1. adj. (fig.) curat. (venit, castig ~.) 2. adj. v. clar. 3. adj. v. categoric. 4. adv. v. categoric.

net², -A adj. 1. (si adv.) clar; categoric; deslusit. 2. (despre greutatea unei marfi) fara ambalaj; (despre venituri) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. (< fr. net)

net, -A, neti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslusit, precis; hotarat, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scazut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea marfurilor) din care s-a scazut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

CASTIG s. 1. v. avantaj. 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirisug, (inv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mana. (~ net intr-o afacere.) 3. v. salariu. 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa...)

net, -A adj. 1. (Adesea adv.) Clar; categoric; deslusit. 2. (Despre o greutate) Din care a fost scazuta daraua; (despre un salariu, un venit etc.) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. [< fr. net].

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].