FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

RECULEGE, reculeg, vb. III. Refl. A-si veni in fire, a-si recastiga calmul; linistea (dupa o spaima, o emotie etc.); a se regasi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adanci intr-o meditatie. – Re¹- + culege (dupa fr. recueillir).

SIMTIRE, simtiri, s. f. 1. Faptul de a simti; sensibilitate (1). 2. Traire afectiva, afect, sentiment. 3. Stare normala a organismului in care omul este pe deplin constient de ceea ce se petrece in jurul lui, fiind stapan pe simturile si pe facultatile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fara simtire = fara cunostinta; lesinat. ◊ Expr. A-si pierde simtirea (sau simtirile) = a lesina. A-si veni in simtire (sau in simtiri) = a-si reveni din lesin; a-si veni in fire; a-si recapata stapanirea de sine. ♦ (Rar) Simt (1). 4. (Inv. si pop.; si in sintagma simtire de sine) Bun-simt, buna-cuviinta. – V. simti.

A SE DEZMETICI ma ~esc intranz. A-si reveni dupa o emotie puternica; a-si veni in fire. /<lat. dismatticire

A SE RECULEGE ma reculeg intranz. 1) A-si veni in fire (dupa o emotie puternica); a-si recapata echilibrul sufletesc; a se regasi. 2) A se adanci in meditatie; a-si aduna gandurile; a medita profund. /re- + a culege

A SE REGASI ma ~esc intranz. fig. A-si veni in fire; a-si recapata echilibrul sufletesc; a se reculege. /re- + a se gasi

RECULEGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-si veni in fire, a-si recapata calmul, linistea; a se regasi. ♦ A medita profund, a se cufunda in meditatie. [P.i. reculeg. / < re- + culege, dupa fr. recueillir, cf. lat. recolligere].

horatic s.n. sg. (reg.; in expr.) a-si veni in horatic = a-si veni in fire, a se insanatosi.

RECULEGE vb. 1. refl. a-si veni in fire, a-si recapata calmul, linistea. 2. a medita profund, a se cufunda in meditatie. (dupa fr. recueillier)

oara (ori), s. f. – 1. (Inv., rar) Ora, ceas. – 2. Data. – Mr., megl. oara. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puscariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. here (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-si veni in ori (Bucov., Trans., Banat, a-si veni in fire) pare sa aiba la baza acelasi cuvint. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (inv., o data; cind), cu a- adverbial, cf. alb. ahere.

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)

DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)

fiINDCA conj. (cauzal) 1. ca, caci, deoarece. (Sa plecam, ~ se face cearta.) 2. cand, cum, deoarece, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, deoarece, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

INTRUCAT adv., conj. 1. adv. (inv.) incat. (~ i-a folosit, nu stiu.) 2. conj. cand, cum, deoarece, fiindca. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. conj. v. fiindca.

SUFLARE ~ari f. 1) v. A SUFLA. 2) v. A RASUFLA. ◊ A-si retine ~area a intrerupe respiratia. A i se taia cuiva ~area a i se opri cuiva respiratia (de spaima, de mirare etc.). Fara (de) ~ mort. A-si da ~area (de pe urma) a muri. Intr-o ~ foarte repede. 3) poet. Tot ce sufla, respira (fiind viu); ceea ce are viata; vietuitoare; vietate; fiinta. ◊ Nici (o) ~ de om nimeni. [Sil. su-fla-] /v. a sufla

CAPERA, capere, s.f. Mugurii floriferi, inca verzi, ai caperului (Capparis spinosa), conservati in otet sau vin, sunt utilizati drept condiment sau garnitura la diferite preparate culinare. fiind foarte scumpi, adesea sunt folositi drept surogat mugurii florali sau semintele inca verzi de caltunasi (Tropaeolum majus).

SABAYON s.n. Sos spumos preparat cu sampanie sau vin, fie picant (pentru preparate de peste sau crustacee), fie dulce (pentru dulciuri si fructe); din fr. sabayon. – V. si zabaion

EVOLUTIONISM s.n. 1. (fil.) Conceptie potrivit careia schimbarile si transformarile evolutive din univers si, in special, din lumea vie, sunt obiectiv necesare, avand un caracter istoric. 2. Evolutionism plat = conceptie mecanicista, nestiintifica, care reduce dezvoltarea la o evolutie inteleasa exclusiv ca acumulare cantitativa. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. evolutionnisme].

via (viez, vis), vb. – A trai. – Mr. vie. Lat. vῑvere (Tiktin; Candrea; lipseste in REW 9411), cf. it. vivere, prov., cat. viure, fr. vivre, sp. vivir, port. viver. Inv., aproape iesit din uz; totusi se aude uneori; de ex. in Munt. Conjug. inv. era viu, vie, in loc de viez, vieaza. A fost inlocuit de trai, poate din cauza omofoniei partiale cu a veni (Puscariu, Lr., 207). Cf. viu. – Der. vietnic, adj. (locuitor, statator), cu suf. sl. -nic, gresit -tnic, cum apare in multe cuvinte sl., cf. cirstnic, platnic etc. (dup[ Tiktin, prin analogie cu sl. ziteliniku).

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

Bacchus, la romani, zeul vinului si al vitei de vie. Era o divinitate secundara, preluata de la greci (v. Dionysus).

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

CIRCULATIE s. 1. deplasare, miscare. (~ sevei in plante.) 2. trafic, (inv.) tract. (O artera cu ~ intensa.) 3. miscare. (Pe strada era o ~ vie.) 4. mers, umblet, (pop.) purtare. (O poteca formata prin ~ oamenilor.) 5. uz. (Cuvinte iesite din ~.)

URBAN, numele a opt papi. Mai importanti: I. U. II (Oddo de Chatillon) (1088-1099). A continuat politica antiimperiala promovata de papa Grigore VII, a fost initiatorul primei cruciade, predicate in Conciliul de la Clermont (1095) si a sustinut eforturile crestinilor de a recuceri de la mauri terit. in Pen. Iberica. 2. U VI (Bartolomeo Prignano) (1378-1389). Alegerea sa a marcat inceputul Marii Schisme din Biserica Catolica. 3. U VIII (Maffeo Barberini) (1623-1644). A sustinut, in cadrul Razboiului de 30 de Ani, politica antihabsburgica a Frantei. Fondatorul Colegiului „De Propaganda fide” (1627). A condamnat jansenismul. Initiator al construirii palatului Barberini din Florenta.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etc. in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

BULGAR, -A, bulgari, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. pl. Populatie turcica, asezata la sfarsitul sec. VII in regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, in sec. VII-IX, a fost asimilata de slavi. 2. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Bulgariei. 3. Adj. Care apartine Bulgariei sau populatiei ei, privitor la Bulgaria sau la populatia ei; bulgaresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgara. – Din sl. blugarinu.

CICA adv. (Pop. si fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (preceda o afirmatie pusa pe socoteala altora) (Se) spune ca... (lumea) zice ca..., dupa cum (se) crede. 2. (Indica un sentiment de mirare sau de indoiala) Daca poate fi cu putinta! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai putin. Mai mult decat atata. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins ca nu este asa) Chipurile, vorba vine! vorba sa fie! – Din [se zi]ce ca.

MENAJERIE, menajerii, s. f. Loc special amenajat in care sunt tinute animale vii, mai ales salbatice, pentru a fi expuse publicului; totalitatea animalelor care se afla intr-un asemenea loc. – Din fr. menagerie, germ. Menagerie.

PROTOPLASMA s.f. Materia din care sunt formate organismele vii si care reprezinta substratul material caracteristic vietii.

SPUS, -A, spusi, -se, adj., s. f. 1. Adj. Care a fost exprimat prin viu grai. 2. Adj. Care a fost relatat, povestit. 3. Adj. Care a fost mentionat. 4. Care a fost destainuit. 5. Adj. Care a fost explicat, lamuririt. 6. S. f. (Mai ales la pl.) Vorba. – V. spune.

VERMUTIZAT, -A, vermutizati, -te, adj. (Despre vin) Care a fost preparat ca sa devina vermut. – V. vermutiza.

INFRACTIUNE s. (JUR.) vina. (~ lui a fost dovedita.)

CICA adv. pop. 1) (atribuie celor spuse nesiguranta, indoiala etc.) Se zice ca; se vorbeste ca. ~ era odata. 2) Chipurile; vine vorba. ~ a inteles totul. /[zi]ce + ca

PAPAGAL ~i m. 1) Pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo

proscomidit, proscomidita, adj. (inv.; despre paine si vin) care a fost pregatit, sfintit pentru impartasanie.

anual, -a adj. (lat. annualis). Care tine un an: plantele graminee is anuale. Care revine in fie-care an: venit anual. Adv. Pe an: o mie de franci anual.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

MARSYAS (in mitologia greaca), satir din Frigia. A inventat flautul (sau a gasit flautul aruncat de Atena) si l-a provocat la o intrecere muzicala pe Apolo. fiind invins, pentru a i se pedepsi cutezanta, a fost jupuit de viu de catre zeu.

RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.

DU-TE-VINO s. (pop.) treapad. (Era un ~ continuu.)

DA¹ adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativa) Exact; de acord; intocmai; asa este. ◊ Voda da, iar Hancu ba ii spui una, iar el iti raspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseste pentru a capata raspuns la o alternativa) Asa sau altfel? Da ori ba? 3) (la inceputul unei propozitii semnaleaza ca vorbitorul si-a amintit de ceva) fiindca a venit vorba; apropo. Da, era sa uit. 4) Intru totul; exact; intocmai. /< bulg., rus., sl. da

A INVIA invii /<lat. invivere 1. tranz. 1) (in credintele religioase si in basme) A readuce la viata. 2) fig. A face sa se trezeasca in memorie. 2. intranz. 1) A deveni din nou viu (dupa ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarasi la viata.

VERMUT ~uri n. Bautura alcoolica amaruie, preparata din vin in care au fost macerate plante aromatice. [Acc. si vermut] /<fr. vermout, vermouth

ACAR conj. (Ban., Cris., Trans. SV) Desi, cu toate ca, macar ca; fie, ori. Pina iaste vie si tinara, ea-si da d******i trupul sau, acar fata, acar nevasta. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akar. Vezi si acarcare, acarce. Cf. batir.

BOTANIC, -A, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si dezvoltarii plantelor, al originii si evolutiei lor etc. 2. Adj. Care apartine botanicii (1), care se refera la botanica. ◊ Gradina botanica = gradina in care sunt prezentate colectii de plante vii, cultivate in conditii naturale sau de sera. – Din fr. botanique.

MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

DENDRARIU, dendrarii, s. n. Parc in care sunt prezentate colectii de plante vii, in conditii naturale sau in sera. – Din rus. dendrarii.

VINARICI s. (IST.) vinarit. (~ul era o dare perce-puta in vin.)

VINARIT s. (IST.) vinarici. (~ul era o dare percepu-ta in vin.)

NET, -A adj. 1. (Adesea adv.) Clar; categoric; deslusit. 2. (Despre o greutate) Din care a fost scazuta daraua; (despre un salariu, un venit etc.) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. [< fr. net].

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

CERAMBICIDE s.n.pl. (Zool.) Familie de insecte coleoptere cu antene foarte lungi, cu corpul lung si viu colorat, ale caror larve sunt xilofage; (la sg.) insecta din aceasta familie. [Sg. cerambicid. / < fr. cerambycides].

DENDRARIU s.n. Parc in care sunt prezentate colectii de plante vii in conditii naturale sau de sera. [< rus. dendrarii].

SCUZA s.f. 1. Explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina; dezvinovatire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ♦ A cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. [< it. scusa, cf. fr. excuse].

DENDRARIU s. n. parc in care sunt prezentate colectii de plante vii in conditii naturale sau de sera. (< rus. dendrarii)

SCUZA s. f. 1. explicatie adusa pentru a motiva si a face sa fie iertata o greseala, o vina: dezvinovatire, justificare. 2. exprimare a regretului pentru o greseala facuta. ◊ a cere scuze = a marturisi parerea de rau pentru o greseala savarsita; a cere iertare. (< it. scusa, fr. excuse)

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

ca si² (si) loc. conjct. (ea, ~ el, au venit devreme; au venit el, ~ cine a mai fost chemat)

catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.

SALCIOARA 1. Com. in jud. Dambovita, situata in C. Titu, pe raul Dambovita; 4.022 loc. (2005). Resed. com. S. este satul Banesti. Halte de c. f. (in satele Banesti, Movila si Podu Rizii). Pana la 1 ian. 1965, satul si com. S. s-au numit Besteloaia. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1761) si Sf. Nicolae (1870), in satele Ghinesti si Podu Rizii, 2. Com. in jud. Ialomita, situata in C. Baraganului, pe dr. raului Ialomita; 2.497 loc. (2005). Viticultura. Satul S. a fost infiintat in 1892 cu locuitori veniti din satul Copuzu.

2) da adv. afirmativ opus lui nu si ba (vsl. bg. rus. da. V. si dar 2). Ai fost la Roma? Da!- A venit? Cred ca da. – Raspunde: da ori nu (da ori ba)? Da! S.M. Pentru’n „da” s’a suparat.

SARRAUTE [saro:t], Nathalie (pe numele adevarat Natalia Ilianova Cerniak) (1900-1999), scriitoare si eseista franceza de origine rusa. Reprezentanta a „noului roman”, a respins experimentale formaliste, incercand sa surprinda sub aparenta banalitatii limbajului si a obiectelor, faptele personajelor, forfota vie a existentei. Scrieri teoretice („Era suspiciunii”, „Noul roman: ieri, azi”, „Folosirea cuvantului”), romane („Tropisme”, „Fructele de aur”, „Intre viata si moarte”), teatru („Pentru sau contra”).

craitar m. (pol. krajcar, sirb. krajcara, ung. krajcar, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-ca acest ban avea pe el imprimata o cruce). O foasta [!] moneta [!] austro-ungureasca in valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 heleri. V. heler). Gologan (Olt.). – Si critar si gritar (Trans.).

DELICT s. (JUR.) vina, (inv.) vegheata. (Pentru ce ~ a fost judecat?)

PLED ~uri n. Cuvertura viu colorata de lana sau de fire sintetice; patura usoara. /<fr. plaid

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

BABA NOVAC (c. 1530-1601), capetenie de haiduci, capitan in oastea lui Mihai Viteazul. S-a distins in luptele cu turcii, in batalia de la Selimbar (1599) si in campania din Moldova (1600). Ars de viu la Cluj, dupa ce a fost jupuit de piele in piata centrala a cetatii din ordinul nobilimii maghiare.

BUCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpina de arbore; (in special) butuc de vita de vie. 2. Butucul rotii carului, in care sunt infipte spitele. – V. arom. bucium, megl. buciun „bustean”.

CINEMATOGRAfiE (‹ fr..) s. f. 1. Arta si tehnica de inregistrare forografica pe pelicula a unor imagini succesive si apoi a proiectarii lor cu ajutorul unei surse de lumina pe un ecran, astfel incit sa se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiectie cinematografica publica a fost realizata la Paris, in 1895, de L. Lumiere. In preajma anului 1930 a aparut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producatoare de filme.

BEILIC (< tc.) s. n. 1. Conac in care erau gazduiti beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in Tarile Romane. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pentru Poarta, la preturi dinainte stabilite; dijma (in oi) platita stapanirii.

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

baliga f., pl i (-iga pare sa fie sufixu lat. -icus. D. rom. vine alb. baiga, sirb. balega, rut. balyga, belega). Excremente de vite mari (de bou, de cal). fig. Fam. Triv. Om bleg, mamaliga. La baliga moale putina apa-i trebuie, unui om slab o boala usoara-i trebuie ca sa cada la pat ori sa moara. V. cacareaza.

Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

LAMARCKISM (‹ fr.; {s} n. pr. Lamarck) s. n. (BIOL.) Teorie formulata de J.-B. Lamarck, in 1809, in lucrarea „filozofia zoologica”, conform careia plantele si animalele se schimba in permanenta, devenind tot mai complicate ca organizare, datorita actiunii factorilor mediului ambiant si a tendintei interne, proprie tuturor organismelor vii, de perfectionare. Sustinand ca principiile evolutiei sunt o lege generala pentru natura vie, Lamarck n-a descoperit adevaratele cauze ale dezvoltarii evolutioniste. Legile de baza ale l. au avut un rol important, influentand ulterior elaborarea teoriei evolutioniste a lui Darwin.

ROUSSEAU [ruso], Henri, zis Le Douanier („Vamesul”) (1844-1910), pictor francez. Autodidact. Reprezentant al picturii naive. A evocat cu ingenuitate aspecte din cartierele pariziene, scene exotice, alegorice, in compozitii pline de fantezie, de un colorit viu si armonios, in care formele sunt precis decupate („Razboiul”, „Plimbare”, „O nunta la tara”, „Vrajitoare de serpi”, „Leul flamand”, „Muza si poetul”, „Visul”, „Tiganca adormita”).

busna si busta adv. (ruda cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, navalind, fie despre unu, fie despre mai multi. Si buzna si nabuzna (Sez. 33, 30). V. buluc, iama.

CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat in care salariatii sunt scutiti, in mod legal, de a veni la locul de munca si a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneratia baneasca cuvenita. Concediu de odihna. Concediu medical. [Var.: (inv.) congediu s. n.] – Cf. fr. conge.

CONTROVERSA s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvata.) 2. discutie, disputa, (pop.) sfada. (O ~ vie in jurul ...)

VADRARIT s. (IST.) (inv.) vedrit. (~ul era un impozit platit pe vadra de vin.)

CINEVA pron. nehot. 1) O persoana necunoscuta, neidentificata; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vaza. Vrea sa fie ~. /cine + va

IRITABILITATE s.f. Stare de iritatie; fire usor iritabila; irascibilitate. ♦ Insusire a materiei vii de a reactiona la stimuli. [Cf. fr. irritabilite, lat. irritabilitas].

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

chit adv. – Liber, in pace. Fr. quitte. Se intilneste cu dubletele cfit si fit, care redau pronuntarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi linistit). Forma chitui se aude mai putin, fiind inlocuita prin achita. Dupa Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovati.

fa interj. – Formula generica de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, fai. Origine incerta. Dupa Puscariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR si Scriban, ar fi abreviere de la fata, prin analogie cu ma. Pare mai probabila der. de la fie, dialectal fiia, cf. forma inv. fa-sa „fie-sa” citata de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai putin probabila. Cuvint cunoscut in Munt., Mold. si Bucov. (ALR, I, 199); in Mold. mai ales fa. Curent la tara, se considera vulgarism in limba literara.

fara s. f. – Casta, rasa. – Mr. fara. Ngr. φαρα, cf. alb. fare (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare sa provina din longob. fara (Puscariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), si a fost citat ca element v. germ. in rom., nejustificat, se pare, intrucit este vorba de un cuvint imprumutat dintr-un idiom balcanic, in epoca recenta. In acelasi timp, este cuvint incert, intrebuintat de patru ori de Petru Maior, care foloseste adesea cuvinte mr. (si acesta pare a fi cazul lui fara) si o data intr-un text popular din Hateg, in care este posibil sa fie o patrundere a mr. Dupa Mladenov 660, cuvintul ar fi de origine tc.

RENTA s. f. 1. plata (in munca, in produse sau in bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. 2. venit pe care il aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar si care nu este legat de o activitae productiva a proprietarului. (< fr. rente)

PROSIT interj. (urare cand se inchina un pahar de vin la un toast etc.) sa va fie cu noroc! (< germ. Prosit, lat. prosit)

BOLL, Heinrich (1917-1985), scriitor german. Nuvele („Calatorule, de unde vii la Spa...”) si romane („Unde ai fost, Adame?”, „Casa vaduvelor”) de evocare a razboiului si a consecintelor lui. Remarcabila prin concizia si obiectivitatea sobra a naratiunii, prin tonul de ironie amara, opera sa realizeaza o disputa cu societatea postbelica („Partida de biliard de la ora 9 1/2”, „Parerile unui clovn”). Premiul Nobel (1972).

CATIHET (‹ ngr.) s. m. 1. (In Biserica primara) Trimisul lui Dumnezeu si al Bisericii, care impartaseste, prin viu grai, invatatura crestina, cel dintii c. fiind Iisus Hristos. 2. (In acceptia actuala) Persoana insarcinata cu predarea invataturii crestine.

biblioteca f., pl. i (vgr. bibliotheke, d. biblion, carte, si theke, dulap. V. teaca). Colectiune de carti si manuscripte. Locu unde-s asezate. Dulap de carti. fig. E o biblioteca vie, e un om erudit. – In vechime, era celebra biblioteca din Alexandria Egiptului, care cuprindea 700.000 de volume si a fost arsa de califu Omar. Astazi, is insemnate: la Paris, Biblioteca Nationala, a Arsenalului, a Camerei Deputatilor, Mazarina si a Sfintei Genoveva; in Germania, La lipsca, Drezda si Munchen; in Anglia, a Muzeului Britanic (British Museum) si Bodleiana din Oxford; in Spania, a Escorialului; in Italia, a Vaticanului, Ambroziana din Milano si Laurentiana din Florenta.

cetina f., pl. i si e (sirb. cetina, frunze de brad; bg. cetina, par de porc, rus. scetina, par de porc [col.], d. sceti, fir de par de porc. Ung. csetina vine d. rom.). Carp. Frunzisu bradului (V. foios). Verdeata in general: pe cimpia verde´ntinsa si de cetine cuprinsa (Teod. P. P. 581). Ienupar. – Si cetin, m., ienupar.

RADU NEGRU (NEGRU-VODA), potrivit legendei „descalecatului”, primul domn al Tarii Romanesti, venit din Tara Fagarasului. Sub acest nume era cunoscut in popor Radu I.

INTARZIA, intarzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) dupa timpul la care era asteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva dupa termenul obisnuit sau fixat; a aparea, a se ivi dupa timpul prevazut. ♦ Tranz. A impiedica pe cineva sa savarseasca la timp o actiune, a face ca ceva sa nu se indeplineasca in termen. 3. A ramane, a zabovi (undeva) mai mult decat este necesar sau prevazut. [Pr.: -zi-a] – In + tarziu.

PSIHANALIZA s. f. 1. Ansamblul conceptiilor lui Freud privind viata psihica constienta si inconstienta, dupa care tendintele sau dorintele profunde ale individului vin in conflict cu convingerile sale morale si sunt alungate in subconstient, de unde tind sa reapara sub o forma travestita. 2. Metoda de analiza psihologica si de tratament al bolilor neuropsihice, care isi propune, prin diverse probe (asociatii de cuvinte, relatari de vise, interpretari de figuri confuze etc.), sa descopere cauzele nevrozelor si psihozelor si sa vindece aceste boli. – Din fr. psychanalyse.

cotonoaga, cotonoage, s.f. (reg.) unealta agricola de forma unui bat mai gros, ascutit la un capat care este imbracat in fier; cu el se fac gaurile in pamant pentru sadirea firelor de rasad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.

RENTA s.f. 1. (Ist.) Plata (in munca, in produse sau in bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. 2. (Ec.) venit pe care il aduce cu regularitate un bun imobiliar si care nu este legat de o activitate productiva a proprietarului acestora; dobanda a unei obligatii emise de stat. ♦ Renta viagera = renta anuala care inceteaza la moartea beneficiarului. [< fr. rente].

auxiliar, -a adj. (lat. auxiliaris, d. auxilium, ajutor). Care ajuta: armata auxiliara. Serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robusti p. serviciu militar, dar care-s luati in timp de razboi p. lucrari mai usoare. Gram. Verbe auxiliare sau ajutatoare), acelea care le ajuta pe altele in compozitiune: am fost, a fi mers, voi trece, urmeaza sa vina.

CARANTINA s. f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea si izolarea persoanelor, vaselor sau marfurilor venite dintr-o regiune bantuita de o epidemie. ♦ Izolare preventiva a unei persoane sau a unei colectivitati care a fost in contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde exista o epidemie. ◊ Carantina fitosanitara = complex de masuri cu caracter preventiv, luate pentru a se opri patrunderea bolilor plantelor, a daunatorilor plantelor sau a unor buruieni din alte tari si pentru a se limita raspandirea acestora in cuprinsul tarii. ♦ Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. fig. Izolare. – Din rus. karantin (< fr.).

HARAM, (1) haramuri, s. n. (Reg.) 1. Vita slaba, prapadita. 2. Jaf, prada. ◊ Loc. adj. si adv. De haram = (lasat) la voia intamplarii, fara stapan, expus jafului. ◊ Loc. adv. De haram = de pomana, degeaba; pe nedrept. ◊ Expr. Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul castigat pe nedrept se pierde precum s-a dobandit. Haram ca... = pacat ca...; degeaba... Haram de... = vai de... – Din tc. haram „ilicit, prohibit”.

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

PRITOCIT², -A, pritociti, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varza, de muraturi) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.

DOAGA, doage, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn (putin incovoiate) care formeaza corpul unor vase stranse in cercuri. ◊ Expr. A-i lipsi cuiva o doaga sau a fi (cam) intr-o doaga = a fi trasnit, nebun; a avea comportari anormale. 2. Fig. fire, mentalitate (ciudata, sucita). ◊ Expr. A ajunge (sau a veni, a cadea) in doaga cuiva = a ajunge sa se identifice (in sens rau) cu cineva in felul de a fi, de a gandi. – Lat. doga.

ZONA s. 1. portiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitata in spatiu.) 2. loc, regiune, teren, tinut. (Nu cunoaste bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut. (Se afla in ~ necunoscute.) 4. regiune, tinut, (inv.) oblastie, olat. (In ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zona tropicala = tropice (pl.). 6. regiune, suprafata, teritoriu. (O ~ arida.) 7. loc, spatiu. (Erau ~ pline cu apa.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zona apicala = caliptra, piloriza, scufie. 10. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, sfera, taram. (~ de preocupari.)

BATRANESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru batrani; de batrani. 2) Care vine din vechime; ramas din batrani; de demult; vechi; stramosesc; strabun. ◊ Cantec ~ balada populara. /batran + suf. ~esc

CARANTINA ~e f. 1) Izolare preventiva a unei persoane sau a unei colectivitati care a fost in contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bantuita de o epidemie. 2) Punct sanitar de control al persoanelor, marfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminata. [G.-D. carantinei] /<rus. karantin, fr. quarantine

CA conj. I. (cu functie subordonatoare) 1) (exprima un raport cauzal) fiindca; caci; pentru ca; deoarece. 2) (exprima un raport consecutiv) Incat; de. 3) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. El, ca-i strain, si tot are grija... II. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Si. Numai porunci, ca totul era facut. 2) (exprima un raport adversativ) Dar; insa. Va veni, numai ca mai tarziu. /<lat. quod

EIDETISM n. Anomalie (la copii) care consta in reprezenarea vie a obiectelor vazute anterior si care nu mai sunt prezente. /<fr. eidetisme

VIVIPAR, -A adj. (Despre animale) Care naste pui vii. ♦ (Despre unele plante) Ale caror organe de inmultire sunt inlocuite prin muguri care se pot detasa de planta-mama, dand nastere la plante noi. [< fr. vivipare, cf. lat. viviparus < vivus – viu, parere – a naste].

biv adv. – Inainte cu unele titluri, indica faptul de a se fi aflat persoana respectiva intr-o functie in care nu mai este: biv vel logofat, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvu. Termen administrativ, nu apartine limbii vii. Inv.

fiXISM s. n. 1. conceptie care neaga evolutia lumii vii, considerand ca speciile de plante si de animale sunt invariabile. 2. teorie din sec. XIX potrivit carea bazinele oceanice si blocurile continentale ar fi fost permanente si imobile de-a lungul trecutului geologic al Pamantului. (< fr. fixisme)

balamuc n., pl. uri (d. balmut, adica „locas al dezordinii”. Unii cred c’ar veni din Malamuc, o localitate de linga Gherghita, unde era balamucu care apoi s’a mutat la Marcuta, Bucuresti). Spital de nebuni. fig. Taraboi, galagie, dezordine: ce inseamna balamucu asta?

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

TURC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. Turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.

PROSIT interj. Urare care se face cand se inchina un pahar de vin la un toast etc. si care inseamna „sa va fie cu noroc”. [Var. prozit interj. / < lat. prosit, pers. 3 conj. de la prodesse – a fi util, folositor].

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

canibal, -a s. si adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal si caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de disparutii Caraibi, care erau antropofagi; it. cannibale). Antropofag. fig. Om feroce.

TABOR, cetate in S Cehiei, in apropiere de raul Luznice, la 88 km S de Praga. Construita in 1420 de adeptii lui Jan Hus; a fost una dintre principalele fortarete ale partizanilor sai. De aici vine numele membrilor aripii radicale a miscarii husitilor (taboriti). In prezent oras cu 35,8 mii loc. (2006). Primarie (1440-1515). Biserica (1512) cu un turn de 77 m. Fortificatii (sec. 15-17).

bombastic, -a adj. (germ. bombastisch, d. bombast, stil bombastic, ca vine d. engl. bombast, bumbac, adica „unflat ca bumbacu”, care era porecla medicului Elvetian Paracelsus, mort la 1541, vestit pin stilu lui unflat). Unflat, exagerat, pompos (vorbind de felu de a scrie). V. gogoasa, gogonat, sforaitor.

corcioava (oa dift.) f., pl. e (din rad. lui circel, dar cu fonetizmu rusesc. V. si cociorva). Butas, ramura de vita taiata ca sa fie rasadita aiurea: corcioave (vite taiete [!] din vie pentru prins. Neam. Rom. Pop. 2, 553).

TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, impodobit cu vita de vie si avand in varf un con de pin, cu care era infatisat zeul Dionysos si cei care il insoteau. 2. Inflorescenta in forma de con de brad. – Din fr. thyrse.

PLIVIT², -A, pliviti, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curatat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curatat de lastarii, de carceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.

fiXISM s. n. Conceptie care neaga procesul evolutiei lumii vii si care considera ca speciile de animale si de plante sunt invariabile in decursul intregii istorii a pamantului. – Din fr. fixisme.

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

deveni (devin, devenit), vb. – A ajunge sa fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.

SAAC 1. V. Urlati. 2. Vechi judet din Tara Romaneasca, desfiintat in 1844, cand a fost impartit intre judetele Prahova si Buzau. Sin. Secuieni. Numele ii venea de la vechii colonisti secui asezati aici in sec. 13.

INJUNGHIETURA, injunghieturi, s. f. 1. Senzatie dureroasa vie (ca de injunghiere); junghi. 2. Rana produsa prin injunghiere; locul unde a fost infipta lama cu care s-a injunghiat. [Pr.: -ghi-e-] – Injunghia + suf. -atura.

EVOLUTIONISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia Universul, Pamantul, fiintele vii, societatea etc. trec printr-un proces istoric de evolutie (dezvoltare) si sunt privite din punctul de vedere al acestei dezvoltari. 2. (In sens restrans) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evolutia speciilor de plante si de animale, despre transformarea lor unele intr-altele; transformism. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. evolutionnisme.

PESTE prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleaca ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masa era pusa musamaua.) 4. (local) (slavonism inv.) prez. (Judetele de ~ Olt.) 5. (temporal) dupa. (Vine ~ un ceas.)

SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

catifea (catifele), s. f. – 1. Tesatura care prezinta pe fata fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluta (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin rosu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Seineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluta, s. f. (panglica de catifea; planta, Tagetes patula).

PSIHANALIZA s. f. conceptie psihologica a lui Freud si a adeptilor sai, care isi propune sa dezvaluie rolul diverselor niveluri ale psihicului si dinamica raporturilor dintre constient, inconstient, subconstient, afirmand ca dorintele care vin in conflict cu normele sociale si cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refularii si alungate in subconstient; freudism. ◊ metoda psihoterapeutica corespunzatoare. (< fr. psychanalyse)

VIOLENT, -A adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, fortat. 4. (despre culori, lumini) tipator, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento)

ANIMAT, -A, animati, -te, adj. Insufletit; viu, vioi. ◊ Desene animate = film de cinematograf in care personajele si decorurile sunt desenate. – V. anima.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

VIOLENT, -A adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, fortat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Tipator, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era infatisat zeul Bachus, impodobit cu frunze de iedera si de vita de vie si in varf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenta in forma de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].

GENERATIE s. f. 1. functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteza potrivit careia organismele vii ar lua nastere in mod spontan din materia anorganica. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeasi varsta. ◊ (biol.) grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ◊ perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzand perioadelor in care tehnica se afla relativ stabilizata. (< fr. generation, lat. generatio)

ASPRU², -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafata zgrunturoasa care da (la pipait) o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre firele de par) Tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, napraznic. Vant aspru se izbea in geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Arabul cazuse in aspra robie (MACEDONSKI). ♦ Inversunat. Un camp de aspra lupta (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgenta, neinduplecat, necrutator. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspra. – Lat. asper.

beau (vest) si beu (est), beut (Ban. Olt. Trans.) si baut, a bea v. tr. (lat. bibere; it. bere, si bevere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber. – Beau, bei, el bea, ei bea, in nord ii beu; sa beau, sa bei, sa bea, in nord sa beie, band si, la Moxa, beund). Inghit un lichid: a bea apa, vin. Pop. Fumez (ca turc. tutun icmek): a bea tutun. Is betiv: acest om cam bea. Cheltuiesc pe bautura: aqm un leu si vreu sa-l beu (P.P.) fig. A bea paharu pina’n fund, a suferi o nenorocire pina la capat. A bea in sanatatea cuiva, a inchina un pahar (a ridica un toast) in sanatatea cuiva. Cp. cu iau si vreau.

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

cauza f., pl. e (lat. causa si caussa, de unde vine si ac-cusare). Principiu, ceia ce face ca un lucru sa fie: Dumnezeu e cauza prima. Motiv, subiect, pricina: a lucra fara cauza. Interes, partid: a apara cauza inocentei. Proces: a scoate pe cineva din cauza. A face cauza comuna cu cineva, a te solidariza cu el. Din cauza ca, din pricina ca, fiind-ca: stau acasa din cauza ca ploua, din cauza ploii.

HOLOGRAMA, holograme, s. f. Placa fotografica pe care sunt inregistrate, sub forma unor dungi fine si paralele, atat amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cat si fazele acestor unde. – Din fr. hologramme.

ANUME adj. invar., adv. I. Adj. invar. Care se face, se spune etc. in mod special. O vorba anume. II. Adv. 1. Cu nume de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri, si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, special; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis, exact. Cat anume ? – A³ + nume.

flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

ANUME² adv. 1. Cu numele de... ♦ Iata care; adica. In limba romana sunt trei genuri si anume: masculin, feminin si neutru. 2. Inadins, intentionat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. In mod precis; exact. Cat anume ? – Din a³ + nume.

CLEOPATRA, numele a sapte regine ale Egiptului elenistic. Mai importanta: C. VII (51-49 si 48-30 i. Hr.). Inlaturata de la domnie de fratele ei Ptolemeu XII; a fost readusa pe tron de Cezar, pe care l-a urmat apoi la Roma (46-44 i. Hr.); dupa batalia de la Philippi (42 i. Hr.) s-a apropiat de Marc Antoniu, a carui sotie a devenit. Dupa infringerea de la Actium (31 i. Hr.) si cucerirea Egiptului (30 i. Hr.) de catre Octavian, s-a sinucis.

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

contez v. intr. (fr. compter. V. comput). Barb. Ma bazez, ma incred: contez pe tine. Is luat in seama, is numarat, is considerat: in socotelile mari sumele mici nu conteaza. Socotesc, sper, cred: contez sa vin mine [!].

CERESC ~easca (~esti) 1) Care tine de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. Bolta ~easca. 2) (in conceptiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care incanta prin calitati deosebite; fermecator; minunat. Voce ~easca. /cer + suf. ~esc

JGHEABURI, schit (de maici) in com. Stoenesti, jud. Valcea, intemeiat, potrivit traditiei, in 1310, refacut in anii 1640 si 1826-1827 (de ieromonahii Timotei si Daniil). Biserica schitului, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, si constructiile adiacente au fost renovate in anii 1940 si 1970. Aici se afla un izvor cu apa sulfuroasa la care vin numerosi credinciosi, indeosebi cu ocazia sarabatoririi Izvorului Tamaduirii (in prima vineri de dupa Pasti).

ODOBLEJA, Stefan (1902-1978, n. sat Izvoru Anestilor, jud. Mehedinti), medic si on de stiinta roman. Autor al primei variante a conceptiei cibernetice generalizate, incercand sa explice fenomenele din natura si, in particular, cele din cadrul biologiei si psihologiei cu ajutorul conexiunii inverse (legii reversibilitatii). In lucrarea „Psihologia consonantista”. aparuta in 1938, la Lugoj, in lb. franceza (trad. in lb. romana, 1982), sesizeaza si pune in evidenta, prin intermediul conexiunii inverse, fenomenul adaptarii organismelor vii la conditiile de mediu. Lucrari in care a infatisat experimentele sale asupra modului cum sunt transmise sunetele in organismul uman („La phonoscopie, nouvelle m ethode d’exploration clinique”, „Fonoscopia si semilogia clinica”). M. post-mortem al Acad. (1990).

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. A venit apoi la mine. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Atunci, in cazul acesta, daca e asa, asa fiind. Daca e adevarat, apoi ai dreptate. 2. (De obicei precedat de conjunctii; adesea cu valoare de conjunctie) Pe langa asta, si inca, unde mai pui ca; dar; altminteri. Si-apoi era razboi pe vremea aceea. [Var.: (pop.) pai, poi adv.] – Lat. ad-post.

RAR² ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putin numeroase decat in mod obisnuit. Padure rara. ◊ Rara-neagra varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari negre, distantate una de alta. 2) Care este mai putin dens, mai putin compact. 3) Care este putin raspandit, putin frecvent. Frumusete rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretios; scump. Piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus

pepe, pepi, s.f. (reg.) 1. insecta, gaza; gandac (licurici, molie, plosnita etc.). 2. baligar. 3. (art.) fiinta urata imaginara cu care sunt speriati copiii; caua, uraciune, balaur, diavol. 4. specie de ciuperca parazita care produce mana vitei de vie.

astept, a -a v. tr. (lat. ex-spectare. V. destept, aspect). Stau atent pina vine cineva sau se intimpla ceva: astept invierea mortilor. Am rabdare: nu mai pot astepta. fig. Is gata de: armata asteapta, prinzu asteapta. V. refl. Prevad, ma tem sa nu se, ori doresc sa se intimple: ma asteptam la un atac, la una ca asta.

VREME s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stapaneste materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Batran. Dezvolti cu usurinta un subiect pe care esti stapan.

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

Halesus (sau Halaessus), unul dintre insotitorii (sau fiii) lui Agamemnon, originar din Argos si venit in Italia pe vremea razboiului troian. A luptat alaturi de Turnus impotriva lui Aeneas si a fost ucis in lupta de Pallas.

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

MICROB, microbi, s. m. Nume generic dat unor fiinte vii unicelulare, microscopice, care traiesc in sol, in apa, in aer, in corpul plantelor sau al animalelor si care sunt agenti ai bolilor infectioase, ai fermentatiilor, ai putrefactiilor, etc. – Din fr. microbe.

pravalie (pravalii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

alternativ, -a adj. (d. a alterna; fr. alternatif). Care vine cind unu, cind altu. Adv. In mod alternativ. S. f. Nevoia de a alege unu din doua: era in alternativa de a raminea si a perde [!] jumatate sau de a perde cea-lalta jumatate (V. dilema). Adv. In mod alternativ.

COURBET [curbe], Gustave (1819-1877), pictor francez. Natura viguroasa si combativa. C. a fost promotorul realismului in arta franceza in sec. 19. Lucrari remarcabile prin constructia formelor, prin coloritul puternic si prin simtul viu al concretului („Buna ziua, domnule Courbet”, „Inmormintare la Ornaus”, „Atelierul pictorului”).

CAND¹ adv. 1) (in propozitii interogative) In care timp? In ce moment? ~ ai venit? ◊ ~ si ~ cateodata; rar; uneori. Din ~ in ~ din timp in timp. 2) (introduce propozitii conditionale) Daca; de. Cum sa te justifici ~ esti vinovat. /<lat. quando

binecuvinta (binecuvintez, binecuvintat), vb. – A blagoslovi. De la bine si cuvinta, compusi ca in gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. In limbajul ecleziastic continua sa fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca in fraza liturgica bine este cuvintat cel ce vine intru numele Domnului. – Der. binecuvintare, s. f. (actiunea, formula sau gestul de a binecuvinta); binecuvantator, adj. (care binecuvinteaza).

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.

LE MOI EST HAISSABLE (fr.) eul este vrednic de ura – Pascal, „Pensees”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformarii eului in centru al Universului, in dusman si despot virtual al celorlalti oameni. A fost aleasa drept deviza de parnasieni.

TECHNETIU (TEHNETIU) (‹ fr. {i}; {s} gr. tekhnetos „artificial”) s. n. Element chimic (Tc; nr. at. 43, m. at. 99) din grupa a VII-a a sistemului periodic. Metal alb-argintiu, care se gaseste in cantitati infime in minereurile de uraniu. Izotopul Tc⁹⁷ a fost primul element obtinut pe cale artificiala, in 1937, intr-un ciclotron. Prin metode spectrale Tc a fost identificat in Soare si in unele stele. Izotopul Tc⁹⁹ este utilizat in medicina nucleara. Necesarul de Tc se obtine din deseurile ind. atomice.

ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). Moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.

Aristaeus, fiul lui Apollo si al nimfei Cyrene. Casatorit fiind cu Autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rindul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a indragostit de Eurydice, sotia lui Orpheus. In timp ce o urmarea fugarind-o de-a lungul unui riu, Eurydice a fost muscata de un sarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus minia zeilor. Ispasindu-si vina, el a fost in cele din urma iertat si primit in rindul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al pastorilor si se spunea ca i-ar fi invatat pe oameni cum sa planteze vita de vie si cum sa creasca albinele.

SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta? ◊ Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.

NAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) (in ritualul crestin) Persoana care participa la oficierea botezului tinand pruncul in brate. ◊ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-si gasi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoana care a fost nun in timpul oficierii unei casatorii. /nun + suf. ~as

FASONARE s. f. actiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operatie prin care arborii doborati sunt curatati de crengi, cojiti, retezati si stivuiti. ◊ scurtarea, prin taiere, a radacinilor si a lastarilor puietilor si butasilor de vita de vie, in vederea plantarii. (< fasona)

SCULA ~e f. 1) mai ales la pl. Obiect fabricat si actionat manual in vederea executarii unei operatii de munca; unealta; instrument. 2) Parte activa a unei masini-unelte care vine in contact direct cu materialul ce se prelucreaza. 3) fig. Persoana care se distinge prin ceva (in bine sau in rau). Buna ~ mai esti!. [G.-D. sculei] /Orig. nec.

rutez adv. – Din nou, iarasi. Origine necunoscuta. Este cuvint inv. (sec. XVI) care a vrut sa fie interpretat prin intermediul lat. rursus + item (Giuglea, Dacor., I, 250); prin retrorsum (Bogrea, Dacor., III, 736), sau prin rursus + te(n)sus (Densusianu, GS, VII, 277).

Aegaeon, unul dintre giganti, monstru cu o suta de brate si cincizeci de capete. Tatal sau era Uranus, iar mama sa Gaea. Dupa o veche traditie, Aegaeon, numit si Briareus, impreuna cu fratii sai, Gyges si Cottus, ar fi venit in ajutorul lui Zeus in lupta acestuia cu titanii.

Aeolus 1. fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

PLASTICITATE s. f. 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela usor prin apasare. ♦ Proprietatea a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pasta care isi mentine coeziunea dupa ce a fost framantata si uscata. 2. Insusirea a unei opere literare, a stilului, a unei expresii, a unui cuvant etc. de a evoca ceva in mod viu, sugestiv. – Din fr. plasticite.

MUSCA muste f. 1) Insecta din ordinul dipterelor, cu doua aripi subtiri si cu aparatul bucal adaptat pentru intepat si pentru supt. ~-de-casa. ◊ A se aduna (sau a se strange, a se gramadi, a veni) ca mustele la miere a se aglomera intr-un loc (unde este rost de castig usor, fara munca). (Sa se auda) ~a! sa fie liniste perfecta. A se simti (sau a se sti) cu ~a pe caciula a se simti vinovat de ceva. Nu toate mustele fac miere nu oricine (poate) face bun si folositor. 2) pop. Orice insecta mica zburatoare. 3) Semn negru in mijlocul panoului de tragere. [G.-D. mustei] /<lat. musca

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.

canava f. (fr. canevas, d. it. canavaccio si cane-, care vine d. canava si canapa, cinepa; bg. kanava, turc. kanaveca, ngr. kannavatson. V. canavata, canafas, canap). Vest. Un fel de pinza groasa cu firele rare intrebuintata la facut covoare si la brodat. (P. brodat se face si din carton gaurit). V. canva.

ciucure m. (cp. cu ciuf si turture. D. rom. vine bg. kicor si ung. csukor, funda, ciucure. V. chiciura. Cp. cu viezure s. a.). Vest. Canaf, motocel, snop de fire de ata. Adv. Gramada, imbulziti: calicii ciucure la pomana. Est. (ciucur). Ciorchina, strugure fara bobite. Adv. Ne trezim plini ciucur de riie capreasca (Cr.), foarte plini de riie. V. soroaca.

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. Atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).

cioflinc si soflinc n., pl. e si uri (sas. schivlenk, germ. schiebling. D. rom. vine ung. csafling, csopling. Dac. 3, 707). Trans. Mold. Un lant scurt care are un cirlig la capat si serveste la legat butucii care trebuie sa fie trasi. (Si la dricu plugului e un cioflinc). – Si -ing.

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

A S*****I slobod tranz. pop. 1) A face sa fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o functie; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face sa curga. ~ sange. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigate, tipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulatie; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (caldura, mirosuri, vapori etc.) A lasa sa iasa raspandindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod

A SE URCA ma urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se inalta in sus; a se sui. ~ pe coasta dealului. ◊ ~ (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Daca nu stii ce-i apa nu te urca in luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunosti sau nu esti sigur ca-l vei realiza. A i ~ (sau a i se sui) cuiva in cap a face abuz de bunatatea cuiva. A i ~ (sau a i se sui) cuiva bautura (sau vinul) la cap a se ameti. 2) (despre unele plante) A se ridica agatandu-se de ceva; a se sui; a se catara. /<lat. oricare

aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).

GENERATIE ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care traiesc in acelasi timp, fiind aproximativ de aceeasi varsta. 2) Totalitate a animalelor de o anumita rasa sau specie, nascute in acelasi an. 3): ~ spontanee (sau spontana) teorie naiva conform careia unele organisme vii pot lua nastere in mod spontan din substanta nevie. [G.-D. generatiei; Sil. -ti-e] /<fr. generation, lat. generatio, ~onis

caduceu n., pl. eie (lat. caduceus si caduceum din caduceum, care vine d. vgr. kerykeion, d. keryx, anuntator; it. caduceo). O ramura de laur sau de maslin cu doua aripi in virf si inconjurata de doi serpi. Era atributu lui Mercur, zeu negotului, si simbolu pacii, prudentei si vicleniii (serpii) si al harniciii si iutelii (aripele).

INVENTAR, inventare, s. n. Lista, catalog, registru, document in care sunt enumerate (si descrise cantitativ si valoric) toate bunurile care se afla intr-o gospodarie, intr-o institutie, intr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor si pasarilor dintr-o gospodarie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a masinilor, a mijloacelor de transport apartinand unei gospodarii sau intreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Lista exacta, amanuntita; insirare, enumerare (a unor fapte, a unor intamplari etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.

astrologie f. (vgr. astrologia, d. astron, stea si logos, vorbire). Stiinta falsa pin [!] care se pretindea ca se poate ghici dupa pozitiunea stelelor. – Din Haldeia, unde s´a nascut, astrologia s´a raspindit in Egipt, Grecia, Italia si toata Europa. Cu greu iti vine sa crezi ca niste oameni celebri in toate timpurile, ca Tacit, Galen, Toma de la Aquino, Tycho-Brache, Kepler si altii mii, s´au ocupat de ia [!]. fie-care principe avea un astrolog la curte: pe al lui Ludovic XI il chema Galeotti, pe al Ecaterinei de Medicis Cano Ruggieri, amindoi Italieni. Nu se nastea un copil dintr´o familie mai nobila fara ca astrologu sa fie chemat sa-si cerceteze oroscopu. Aceasta absurda superstitiune a disparut in seculu XVII, desi tot vor mai fi fiind oameni simpli care sa creada in stele.

cind adv. (lat. quando, it. pg. cuando, pv. quan, quant, fr. cat. quand, sp. cuando). In care timp: cind vii? In timpu in care: cind ploua, se curata aeru. Conj. Daca, o daca [!] (cu subjunctivu): cind sa am bani, as pleca; eh, cind sa fiu eu acolo! Daca, o daca (cu optativu): cind as sti, as spune; eh, cind ai sti ce bine-mi pare! Cind si cind, din cind in cind (vechi cind de cind), din timp in timp, cite-odata, une-ori. Cind... cind, aci... aci, acu... acu: cind unu, cind altu. Cind cu, in timpu cind: cind cu razboiu. Cind sa, cind era aproape sa: cind sa plec, iacata si el! De cind, din timpu in care, din acea epoca. Pina cind, pina in ce timp. Pe cind, 1) cind: a venit pe cind ploua, 2) cind din contra: unu e alb, pe cind cel-lalt e negru. Cind colo, dar din contra: Credeam ca-i alb. Cind colo, e negru! In amenintari eliptice: cind ti-oi trage una! (subint. ai sa vezi pe d***u, ai s´o patesti!).

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

contingent, -a adj. (lat. contingens, -entis, d. contingere, a se´ntimpla, a veni la sort. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) ori nu. S. n., pl. e. Parte, cota (de dat ori de primit). Parte pusa in sarcina fie-carei circumscriptiuni teritoriale in impartirea anuala a birurilor directe, dar mai ales a recrutarii: contingentu judetului cutare. Anu recrutarii: soldat din contingentu 1930. Numar, cantitate: un contingent de soldati, de elevi, de cititori. V. relativ.

TUB² s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)

canura f., pl. i (lat. cannula, canula, teava care se' nvirteste in suveica si deapana firu. De aci a trecut numirea asupra firului de cinepa, si apoi s' a aplicat la lina. D. rom. vine ngr. vsl. sirb. bg. kanura. Cp. cu brinza). Lina cea mai proasta care iese din pieptenei la urma si din care se fac sumane s. a. V. fuior, puzdere.

cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.

IONIAN, -A, ionieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Ioniei sau care era originara din Ionia. 2. Adj. Care apartinea Ioniei sau populatiei ei, privitor la Ionia sau la populatia ei. ◊ Scoala ioniana = cea mai veche orientare materialista in filosofia greaca, aparuta in sec. VII-VI a. Cr. in Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.

PLACINTA, placinte, s. f. 1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz. A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat. A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru. A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit. 2. (Bot.; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

prihana (prihani), s. f. – 1. (Inv.) Acuzatie, vina. – 2. Pata, defect, cusur, meteahna. Sl. dar lipseste etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicata. – Der. prihani, vb. (a pata); prihanie, s. f. (pata, dezonoare); neprihanit, adj. (pur, curat, cast).

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.