SCENIC, -A, scenici, -ce, adj. 1. Care apartine scenei (1), privitor la scena. ◊ Spatiu scenic = parte a scenei expusa vederii publicului, unde se desfasoara jocul actorilor. Perspectiva scenica = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scenique, it. scenico, lat. scaenicus.

SCHEMA, scheme, s. f. 1. Plan redus la cateva linii sau idei generale principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrari. 2. Reprezentare grafica simplificata a elementelor sau caracteristicilor structurii unui aparat, ale unei masini, ale unei instalatii, ale unui proces etc. ◊ (Tehn.) Schema bloc = reprezentare schematica simpla a unui aparat, sistem sau instalatie, prin blocuri functionale, folosita pentru studiul principiilor de functionare ale acestora. Schema logica = organigrama. 3. Tabel cuprinzand denumirea posturilor si a salariilor respective dintr-o institutie sau dintr-o intreprindere. – Din fr. scheme, lat. schema.

CONSPECT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetica, schematica si sistematica a datelor esentiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generala, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizata intr-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.

CANEVAS ~e n. 1) Plan redus care contine o vedere de ansamblu a unei lucrari; schita. 2) Retea de linii (meridiane si paralele) trasate in vederea alcatuirii unei harti. /<fr. canevas

SCHEMA s.f. Figura simplificata care serveste numai la o demonstratie, permitand o vedere de ansamblu asupra unei lucrari. ♦ Proiect, plan. ♦ Tablou cuprinzand denumirea posturilor si retributiile respective ale unei intreprinderi sau institutii. [< fr. schema, scheme, it. schema, cf. gr. schema – forma, figura].

SCHEMA s. f. 1. plan, proiect cuprinzand doar liniile, ideile generale ale unei lucrari, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafica simplificata, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei constructii, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzand denumirea posturilor si retributiile respective ale unei intreprinderi sau institutii. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema)

CONCEPTIE, conceptii, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de pareri, de idei cu privire la probleme filozofice, stiintifice, tehnice, literare etc. ◊ Conceptie despre lume = ansamblu de reprezentari si de idei despre lumea inconjuratoare, care tinde sa imbratiseze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gandirea, omul si locul omului in lume etc. intr-o interpretare unitara. 2. Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, in urma fecundarii ovulului de catre s**********d; procreare, zamislire (a unui copil). [Var.: conceptiune s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis.

CONCEPTIE (‹ lat. conceptio, -onem) s. f. 1. Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei cu privire la problemele filozofice, stiintifice, literare etc. ◊ (FILOZ.) C. despre lume = punct de vedere general, viziune de ansamblu asupra existentei. Din perspectiva marilor constructii ontologice clasice, filozofia este prezentata drept c. generala despre lume (Weltanschauung), vizind constituirea unui tablou ontologic complet si definitiv care sa includa o filozofie a naturii si una a omului. 2. (FIZIOL.) Proces prin care ia fiinta un nou individ animal, prin fecundarea ovulului de catre un s**********d; procreatie. ◊ (REL.) C. imaculata = dogma catolica potrivit careia Fecioara Maria a fost ferita de pacatul originar; sarbatoare prin care Biserica catolica cinsteste acest mister (8 dec.).

A COORDONA ~ez tranz. 1) (persoane) A pune de acord in vederea obtinerii unui ansamblu coerent. 2) (activitati, actiuni) A orienta pentru a obtine rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner

EROS s.n. ansamblul pornirilor s*****e, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ♦ ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. [< fr. eros, cf. Eros – zeul iubirii la greci].

CONTEXT s.n. 1. Text mai mare dintr-o scriere in care se incadreaza un cuvant, o expresie, interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Text, cuprins. 2. ansamblu de imprejurari care insotesc un eveniment. [< fr. contexte, cf. lat. contextus].

FORMATIE s.f. 1. Intocmire, alcatuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. Formatie social-economica = categorie ce desemneaza o treapta istorica determinata a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. Asezare, dispozitiv al unei unitati militare in vederea unei actiuni. 4. ansamblu, echipa. 5. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formatiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

EROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuala; motiv e****c in literatura. 2. ansamblul dorintelor s*****e, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. (< fr. eros /1/, germ. Eros)

CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schita sau linii generale ale unui desen. 2. Retea de meridiane si de paralele trasate in vederea alcatuirii unei harti. 3. ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale si punctelor care servesc ca baza masuratorilor terestre. – Din fr. canevas.

EXERCITIU ~i n. 1) Activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

DEZARMARE f. 1) v. A DEZARMA. 2) ansamblu de masuri luate in vederea lichidarii sau reducerii armamentului si fortelor armate ale unor state. /v. a dezarma

FASONARE ~ari f. 1) v. A FASONA. 2) silv. ansamblu de operatii efectuate in vederea prelucrarii arborilor doborati. ◊ ~ area puietilor reducerea radacinilor si a lastarilor la puieti, inainte de plantare. /v. a fasona

MANEVRA ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre

METODA ~e f. 1) Mod de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii. 2) ansamblu de procedee folosite in vederea atingerii unui anumit scop. 3) Procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodica. 4) Mod de a actiona pentru a atinge un anumit scop; maniera; modalitate; procedeu; mijloc. [G.-D. metodei] /<fr. methode, lat. methodus, germ. Methode

PANORAMA ~e f. 1) Priveliste vasta, care poate fi contemplata din departare si de la inaltime; vedere circulara. 2) fig. Viziune de ansamblu. ~a istoriei literare. 3) Tablou de mari dimensiuni cu obiecte in relief in prim-plan, executat pe peretele unei incaperi circulare, iluminat intr-un anumit fel si destinat a fi privit din centru. 4) Cladire circulara in care este expus un asemenea tablou. 5) Spectacol de balci cu participarea scamatorilor, acrobatilor si a animalelor exotice. 6) Expozitie a figurilor de ceara; panoptic. /<fr. panorama, germ. Panorama

TOT³ n. 1) ansamblu complet din punct de vedere al partilor componente. Un ~ organic. 2) fig. ansamblu de lucruri, fenomene etc. existente in realitate. 3) mai ales art. Lucru esential (in raport cu celelalte). Stiinta e ~ul. ◊ Aici e ~ul prin aceasta se explica tot; in aceasta consta tot. /<lat. totus

GRUPARE s.f. 1. Actiunea de a (se) grupa si rezultatul ei. 2. Colectivitate unita prin idei, conceptii sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Intrunire temporara de subunitati, unitati sau mari unitati diferite sub o comanda unica in vederea unei misiuni de lupta. 3. ansamblu de atomi legati intre ei, a caror prezenta in molecula unei substante determina o functie chimica. [< grupa].

ARTILERIE s.f. ansamblu de mijloace intrebuintate in vederea tragerii de proiectile grele la distanta mare cu guri de foc neportative; trupe care manuiesc aceste mijloace. ♦ Arma care foloseste aceste mijloace de lupta. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].

GRUPARE s. f. 1. actiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, conceptii, interese comune. ◊ (mil.) intrunire temporara de subunitati, unitati sau mari unitati diferite, sub o comanda unica, in vederea unei misiuni de lupta. 3. ansamblu de atomi legati intre ei, a caror prezenta in molecula unei substante determina o functie chimica. (< grupa)

SEMANTIC, -A I. adj. referitor la semantica; semasiologic. ♦ camp ~ = ansamblu de cuvinte aflate intr-o stransa corelatie de sens. II. s. f. 1. ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia lor in timp; semasiologie. ◊ sens lexical; (p. ext.) semnificatie; semantism. ♦ a artei = ramura a semanticii care se ocupa cu intelesul cuvintelor in limbajul literar. 2. parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele desemnate. ♦ (fil.) ~ generala = curent aparut la inceputul sec. XX in SUA, care cerceteaza limbile „naturale” mai ales din punct de vedere sociologic si pragmatic. 3. (inform.) ansamblul regulilor ce definesc intelesul fiecarui program, semnificatia propozitiilor intr-un limbaj. ◊ teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< fr. semantique)

SISTEMIC, -A adj. 1. referitor la sistem; cu caracter de sistem. 2. care are in vedere elementele globale, faptele in ansamblu. (< fr. systemique, engl. systemic)

CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schita sau liniile generale ale unui desen. 2. Retea de meridiane si paralele trasate in vederea alcatuirii unei harti. 3. (Top.) ansamblul triunghiurilor aflate sau proiectate intr-o regiune data.. – Fr. canevas.

CRISTALIN, -A, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munti etc.) Care este format din sisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezinta sub forma de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, asezata indaratul irisului si care are un rol important in acomodarea vederii la diferite distante. 5. S. n. ansamblu sau formatie de sisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. si: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

MASCA masti f. 1) Obiect dintr-un material rigid (stofa, carton etc.) reprezentand o fata de om sau figura unui animal, cu care se acopera fata pentru a-si schimba aspectul natural. ~ de carnaval. ◊ A-si scoate (a-si arunca, a-si lepada) ~a a-si da pe fata firea sau intentiile. 2) Persoana mascata. 3) Strat de fard de pe fata celui machiat; machiaj. 4) ansamblu de procedee menite sa sustraga vederii inamicului un obiectiv militar. /<fr. masque, germ. Maske

VEDISM s.n. ansamblul credintelor si ritualurilor cuprinse in Vede; brahmanism primitiv. [< fr. vedisme].

VEDISM s. n. ansamblul credintelor si ritualurilor cuprinse in Vede. (< fr. vedisme)

PRIVIRE, priviri, s. f. Actiunea de a (se) privi si rezultatul ei. 1. Functia organica a ochilor, vaz; mod de a privi, cautatura, uitatura. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugara, de ansamblu). 3. (In loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., in privinta..., in ceea ce priveste... – V. privi.

ACTIVITATE ~ati f. 1) ansamblu de actiuni fizice sau spirituale in vederea obtinerii unui rezultat. ~ pedagogica. ~ stiintifica. 2) fiziol. Functie a unui organ. 3): ~ solara totalitate a fenomenelor care au loc in paturile exterioare ale Soarelui. [G.-D. activitatii] /<fr. activite, lat. activitas, ~atis

STRATEGIE ~i f. 1) mil. Stiinta care se ocupa cu planificarea, organizarea si conducerea operatiilor militare intr-un razboi. 2) ansamblu de operatii si manevre, realizate in vederea atingerii unei victorii. ~ electorala. [G.-D. strategiei] /<fr. strategie

LUCRARE, lucrari, s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. Fig. (Rar) Lucratura (2). – V. lucra.

EDUCATIE, educatii, s. f. ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatiune s. f.] – Din fr. education, lat. educatio, -onis.

SCAFA ~e f. 1) Strachina de lemn. 2) Caus cu maner folosit pentru a lua faina, graunte etc. 3) Suprafata curba care face racordul intre pereti si tavan sau intre pereti si podeaua unei incaperi. 4) ansamblu ornamental aplicat pe tavan pentru a ascunde vederii corpurile de iluminat. /<ngr. skafi

INSTALATIE ~i f. ansamblu de obiecte (masini, aparate, constructii etc.) instalate in vederea unui uz determinat. [G.-D. instalatiei; Sil. -ti-e] /<fr. instalation

OPERATIE ~i f. 1) Actiune efectuata in vederea realizarii unui scop. 2) Interventie chirurgicala. 3) Afacere financiara sau comerciala. ~ avantajoasa. 4) mil. ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare in vederea realizarii unui plan de lupta. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor multimi de elemente. [G.-D. operatiei; Sil. -ti-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. operation, germ. Operation

PROCEDURA ~i f. 1) ansamblu de reguli de organizare a administratiei, folosite in vederea atingerii unui anumit rezultat. 2) Serie de formalitati care trebuie executate intr-un proces. 3) Ramura a dreptului care determina sau studiaza regulile de organizare a proceselor juridice. 4) v. PROCEDEU. 5) Masura curativa prescrisa de medic. /<fr. procedure

GRUP s.n. 1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni; gramada. ◊ Grup social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun. 2. (Mat.) Multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functional. [< fr. groupe, cf. it. gruppo].

GRUP s. n. 1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni cu insusiri asemanatoare; ceata. o~ social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategica din mai multe armate. 2. (mat.) multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functionale. ♦ ~ sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta etc. (< fr. groupe)

ORGANIZARE, organizari, s. f. Actiunea de a (se) organiza si rezultatul ei; p. ext. randuiala, disciplina, ordine. ♦ Oranduire, alcatuire. ◊ Organizarea productiei = ansamblu de masuri privind stabilirea, asigurarea si coordonarea mijloacelor de productie si a fortei de munca in vederea desfasurarii productiei cu maximum de eficienta economica. Organizarea muncii = ansamblu de masuri privind asigurarea si utilizarea eficienta a fortei de munca. – V. organiza.

EDUCATIE ~i f. ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic si constient in vederea formarii si dezvoltarii facultatilor intelectuale, morale si fizice ale oamenilor (in special ale copiilor si tineretului). ~ in familie. ~ estetica. ◊ ~ fizica ansamblu de masuri care asigura dezvoltarea armonioasa a fizicului prin exercitii sportive. [G.-D. educatiei] /<fr. education, lat. educatio, ~onis

DECOLONIZARE s.f. Actiunea de a decoloniza si rezultatul ei; ansamblu, sistem de masuri luate de unele state independente in vederea inlaturarii ramasitelor colonialismului. [< decoloniza].

ECHISTICA s.f. Disciplina urbanistica de ansamblu a asezarilor umane temporare sau permanente, care are in vedere in special orasele viitorului. [Et. incerta].

DEFECTOSCOPIE, defectoscopii, s. f. ansamblu de procedee folosite pentru examinarea materialelor si a pieselor in vederea descoperirii defectelor acestora. – Din fr. defectoscopie.

TERASAMENT ~e n. 1) ansamblu de lucrari constand in modificarea formei naturale a pamantului in vederea realizarii unei constructii. 2) Masa de pamant si pietris deplasata si dispusa in forma de ridicatura, servind ca baza pentru o constructie (mai ales cale ferata, sosea, dig etc.). /<fr. terrassement

DEFINITIVARE s.f. Actiunea de a definitiva si rezultatul ei. ♦ ansamblul lucrarilor necesare pentru amenajarea partii carosabile a unui drum in vederea modernizarii acesteia. [< definitiva].

FONOCONFORT s.n. ansamblu de conditii care fac o locuinta comoda, placuta din punctul de vedere al izolarii fonice. [Cf. engl. phonoconfort].

DEFINITIVARE s. f. 1. actiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrari necesare pentru amenajarea partii carosabile a unui drum in vederea modernizarii. (< definitiva)

FONOCONFORT s. n. ansamblu de conditii care fac o locuinta comoda, placuta din punctul de vedere al izolarii fonice. (< engl. phonoconfort)

DISPOZITIV ~e n. 1) ansamblu de piese sau organe, legate intre ele si dispuse in asa fel incat sa poata indeplini o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2) ansamblu de mijloace si forte militare, dispuse in conformitate cu un plan, in vederea unui anumit scop. /<fr. dispositif

ESAFODAJ ~e n. 1) Instalatie auxiliara, provizorie, din scanduri sau din vergele de metal, ridicata pe un santier, in vederea desfasurarii lucrarilor de constructie sau de reparatie a unei cladiri; schela. 2) fig. ansamblu de fapte, date si argumente pe care se intemeiaza o teorie, o conceptie sau o ipoteza. /<fr. echafaudage

STUDIO s. n. 1. camera de studiu, de lucru a unui artist; fotograf etc. 2. pat, divan cu o lada pentru pastrarea lenjeriei si cu etajere pentru carti. 3. incapere amenajata special in vederea reproducerii si transmiterii cat mai perfecte a programelor de radio si tv. ◊ ansamblu de cladiri, instalatii si amenajari speciale care deservesc procesul de turnare a filmelor. (< fr., engl., it. studio)

SPIRITUALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei si sentimente care caracterizeaza un popor, o natiune din punctul de vedere al vietii spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualite, lat. spiritualitas)

SPIRITUALITATE s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) ansamblu de idei si de sentimente care caracterizeaza un popor, o natiune din punctul de vedere al vietii spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualite].

STUDIO s.n. 1. Camera de studiu sau de lucru a unui artist, a unui fotograf etc. ♦ Pat, divan prevazut cu o lada pentru pastrarea lenjeriei si cu etajere pentru carti. 2. Camera, incapere amenajata special in vederea reproducerii si transmiterii cat mai perfecte a programelor de radio si televiziune. ♦ Studio cinematografic = ansamblu de cladiri, instalatii si amenajari speciate care deservesc procesul de turnare a filmelor. [Pron. -di-o. / < fr., engl. studio].

INSTRUCTIE s. f. 1. ansamblu de cunostinte predate sau capatate prin studiu organizat; invatatura, invatamant. 2. pregatire a ostasilor in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3. (jur.) faza procedurala in desfasurarea proceselor constand in adunarea si cercetarea probelor. ♦ judecator de ~ = (in unele tari) magistrat care cerceteaza cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio)

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).

IRIGATIE, irigatii, s. f. ansamblu de lucrari de imbunatatiri funciare care asigura aprovizionarea dirijata cu apa a culturilor agricole in vederea sporirii productivitatii. [Var.: irigatiune s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.

TACAM ~uri n. 1) Totalitate de obiecte de care se serveste o persoana cand mananca; serviciu de masa. 2) ansamblu de obiecte sau de unelte necesare pentru realizarea unei actiuni sau indeletniciri. 3) inv. Grup de indivizi uniti in vederea unor scopuri suspecte; gasca; clan; cardasie; tagma; sleahta; banda;clica. 4) mai ales la pl. reg. ansamblu de constructii auxiliare intr-o gospodarie. 5) pop. Totalitate a pieselor folosite pentru inhamarea unui cal; harnasament. 6) inv. Grup de persoane care insotesc un demnitar; alai; cortegiu; escorta; suita. /<turc. takim

A PREvedea prevad tranz. 1) A intui din timp (pe baza unor date cunoscute); a vedea in perspectiva cu mult inainte; a intrevedea. 2) A asigura drept completare necesara (pentru a intregi un ansamblu); a inzestra. 3) (despre legi) A indica cu precizie (cum trebuie sa se procedeze intr-o anumita situatie). /pre- + a vedea

ALGORITM s.n. ansamblu de reguli si de operatori pentru efectuarea unui sistem de operatii intr-o ordine data in vederea rezolvarii unor probleme de un anumit tip. [Pl. -me, (s.m.) -mi. / < fr. algorithme, cf. al-Kharezmi – matematician arab].

FORAJ, foraje, s. n. 1. ansamblul operatiilor care se efectueaza pentru a construi o sonda; forare. 2. ansamblul operatiilor de faramare sau de aschiere a rocilor din pragul gaurii de sonda, care se executa in vederea adancirii acesteia. 3. (Rar) Gaura de sonda. – Din fr. forage.

IRIGATIE ~i f. ansamblu de lucrari pentru udarea artificiala a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) in vederea sporirii recoltei. [G.-D. irigatiei; Sil. -ti-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis

SCIENTISM¹ s.n. Conceptie de esenta pozitivista care considera stiinta conceputa ca un ansamblu de cunostinte exacte, singura in masura sa rezolve toate problemele cunoasterii. ♦ Pozitie teoretica avansata a unor savanti cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].

SITUATIE s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].

GESTIUNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei intreprinderi, institutii sau persoane; raspunderea pastrarii bunurilor si a manuirii fondurilor unei intreprinderi, institutii sau persoane; ansamblu de operatii privind primirea, pastrarea si eliberarea unor bunuri materiale apartinand altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor incredintate cuiva in vederea administrarii lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis.

CALCUL¹ ~e n. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; socoteala. 2) mat. Succesiune de operatii efectuate cu ajutorul unor simboluri ce reprezinta anumite valori. 3) fig. ansamblu de reflectii realizate in scopul de a obtine un avantaj sau de a realiza ceva. /<lat. calculus, fr. calcul

TRIANGULATIE s. f. ansamblu de operatii geodezice prin care pot fi determinate suprafete si distante, impartind terenul intr-o retea de triunghiuri echilaterale in vederea stabilirii coordonatelor punctelor de pe teren. ◊ retea de triunghiuri, baza unei ridicari topografice. (< fr. triangulation)

CAMP s. n. 1. spatiu delimitat in care este cuprinsa imaginea de pe o pelicula cinematografica. ♦ ~ vizual = portiune din spatiu care poate fi cuprinsa cu privirea. 2. ~ operator = portiune de piele special pregatita pentru o interventie chirurgicala. ♦ fasie de panza care delimiteaza plaga operatorie. 3. portiune din spatiu in care fiecarui punct i se asociaza o marime fizica bine determinata. ♦ (inform.) subimpartire din punct de vedere logic a unei cartele continand, fiecare, o informatie reprezentata codificat. 4. multime de valori ale uneia sau mai multor marimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeasi sfera semantica, care exprima notiuni asemanatoare sau asociabile. 5. (arte) fond in limitele caruia poate fi reprezentata o imagine, un motiv ornamental etc. (dupa fr. champ, lat. campus)

STUDIO, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat in care lucreaza pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. ansamblu de cladiri, de instalatii si de amenajari speciale care serveste in procesul de turnare a filmelor. 3. Incapere special amenajata din punctul de vedere al acusticii (si iluminatului) si echipata cu utilajul necesar captarii unor programe sonore sau de sunete si imagini, destinata transmisiunii sau inregistrarii in vederea unei transmisiuni ulterioare la radio si televiziune. 4. Teatru de capacitate mica, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentarii de spectacole in scopul valorificarii unor artisti (tineri) sau al prezentarii unor spectacole experimentale. II. Divan prevazut cu o lada pentru pastrarea asternutului (si cu polite sau rafturi pentru carti). [Pr.: -di-o]

STUDIU ~i n. 1) Activitate intelectuala depusa in vederea solutionarii unor probleme stiintifice intr-un anumit domeniu; cercetare stiintifica. ~ul artelor. 2) Lucrare stiintifica. 3) Proces de acumulare a cunostintelor; invatatura. 4) la pl. ansamblu de cunostinte acumulate in acest proces; invatatura. ~i speciale. ~i universitare. ◊ A-si face ~ile a urma cursurile unei institutii de invatamant. 5) Materie de invatamant. 6) Schita preliminara executata de artistii plastici in procesul de elaborare a unei opere de arta. 7) Compozitie muzicala destinata, mai ales, pentru exercitii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio

CONTEXT s. n. 1. text mai cuprinzator dintr-o scriere in care se incadreaza un cuvant, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ ~ minimal = cea mai mica imbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ◊ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstante care insotesc un eveniment; conjunctura, situatie specifica. (< fr. contexte, lat. contextus)

SITUATIE s. f. 1. stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o persoana, o localitate, o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ a fi la inaltimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ◊ loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ◊ stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limita = situatie exceptionala, extrema, care impune hotarari radicale. 2. dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)

DIORAMA s.f. 1. Reprezentare a unui peisaj intr-un mediu natural, folosita in muzeele de stiinte naturale. 2. Tablou de mari dimensiuni sau ansamblu de panze pictate, care, prin iluminari variate, dau impresia unui peisaj real. [Var. dioram s.n. / < fr. diorama, cf. gr. dia – prin, orama – vedere].

RESPIRATIE, respiratii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaza schimbul de gaze (absorbirea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon) intre organismele vii si mediul inconjurator; actiune ritmica si mecanica prin care animalele superioare inspira aerul ambiant continand oxigenul necesar intretinerii vietii si expira bioxidul de carbon si vaporii de apa rezultati din arderi; rasuflare. ◊ Respiratie artificiala = mijloc de reanimare care consta in efectuarea unui ansamblu de miscari ce se executa asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea miscarilor respiratorii normale, intrerupte in caz de asfixiere, sincopa etc., in vederea introducerii si scoaterii alternative si ritmice a aerului din plamani. Opera (sau studiu, lucrare) de larga respiratie = opera (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexa. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

ABATAJ, abataje, s. n. 1. Operatie de taiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zacamant; p. ext. loc unde se executa aceasta operatie. 2. Operatie de doborare a arborilor (In exploatarile forestiere). 3. Taiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ ansamblu de operatii facute la abator de la introducerea animalelor in sala de taiere pana la transarea carnii. 4. Operatie de inclinare a unei nave mici in vederea repararii, curatirii etc. – Din fr. abattage.

HELIOGRAVURA, heliogravuri, s. f. 1. ansamblu de procedee fizice si chimice cu care se executa cliseele de cupru pentru imprimarea heliografica; heliografie. ♦ Gravura obtinuta printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanic^{Vezi nota} de gravare a formelor de tipar adanc; fotogravura. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliogravure.

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunirea mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce descarcari electrice sau curent electric. 3. ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. – Fr. batterie.

MONTAJ s. n. 1. montare. 2. etapa finala in realizarea unui film, in asamblarea scenelor filmate intr-o anumita succesiune. ◊ operatie care consta in alaturarea prin taiere si lipire ulterioara a fragmentelor de pelicula. ♦ ~ radiofonic = combinarea intr-o ordine logica, succesiva a scenelor si episoadelor caracteristice dintr-o piesa, opera literara etc. in vederea unei transmisiuni radiofonice. 3. (in pictura, grafica, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compozitie, cu scopul de a obtine un nou ansamblu. 4. sistem, formatie care rezulta din montarea unor piese, mecanisme etc. (< fr. montage)

HABITAT (‹ fr.) s. n. 1. (BIOL.) ansamblu de conditii oferite vietii de un biotrop; ecotrop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului inconjurator si si cei psihosociali. 3. Spatiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umana.

CANALIZARE, canalizari, s. f. Actiunea de a canaliza si rezultatul ei. ♦ ansamblu de lucrari tehnice executate pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei intrebuintate intr-o localitate, intr-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, in vederea pastrarii salubritatii solului si a aerului; canalizatie. – V. canaliza.

SCIENTISM s. n. 1. conceptie filozofica pozitivista care considera ca stiinta, conceputa ca un ansamblu de cunostinte „pozitive”, exacte, eliberata de orice implicatii „metafizice”, este singura in masura sa rezolve toate problemele cunoasterii; fetisizare a stiintei. 2. pozitie teoretica avansata a unor savanti cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)

PSIHOTEHNICA (‹ fr. {i}) s. f. (In sens larg) Aplicarea psihologiei in studiul problemelor pur practice, precum organizarea muncii sau publicitate; (in sens strict) ansamblu de procedee stiintifice sau teste care permit aprecierea relatiilor psihice si motrice ale indivizilor pentru a determina caracterul si, respectiv, timpul de reactie motrica; p. este utilizata in vederea orientarii indivizilor catre o profesie sau a selectarii candidatilor pentru o functie data si, in mod sistematic, la incorporarea recrutilor.

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, functionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul si calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

RENOVARE, renovari, s. f. Actiunea de a renova si rezultatul ei; ansamblu de lucrari tehnice, partiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (masini, cladiri, instalatii etc.), fara a-i schimba in esenta destinatia, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovatie. ♦ Fig. Innoire, schimbare. – V. renova.

INSTRUCTIE s. f. 1. ansamblu de cunostinte, priceperi si deprinderi, predate cuiva sau capatate de cineva, prin care se urmareste insusirea unei culturi generale si a unei specializari profesionale; invatatura; invatamant; instructiune (2). 2. Pregatire a ostasilor in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecator de instructie = (in unele tari) magistrat insarcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.

ENERGETIC, -A, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea si la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalatii organizat unitar in scopul producerii, transmisiunii si distributiei energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele produse in sistemele fizice din punctul de vedere al transformarilor de energie dintr-o forma in alta; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul surselor si al posibilitatilor tehnico-economice de exploatare si de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. energetique.

MONTAJ s.n. 1. Montare. 2. Combinare a unor scene de film intr-o succesiune naturala pentru a forma un tot artistic. ◊ Montaj radiofonic = combinarea intr-o ordine logica, succesiva a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o piesa sau dintr-o opera literara etc. in vederea unei transmisiuni radiofonice; montaj de versuri = combinare de diverse poezii. 3. (In pictura, grafica, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compozitie cu scopul de a obtine un nou ansamblu; (concr.) ansamblu astfel realizat. 4. Sistem, formatie care rezulta din montarea unor piese, a unor mecanisme etc. ♦ Sistem de montare. [< fr. montage].

SENS s. n. 1. inteles, semnificatie, acceptie (a unui cuvant). ♦ intr-un anumit ~ = dintr-un anumit punct de vedere. ◊ continut. 2. rost, noima, ratiune. 3. directie, orientare.. ♦ ~ unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta. 4. (mat., fiz.) fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. (< fr. sens, lat. sensus)

BATALIE, batalii, s. f. ansamblu de ciocniri prin care se cauta obtinerea de rezultate militare importante, angajand numeroase forte armate, desfasurate pe spatii intinse si intr-un timp mai mult sau mai putin indelungat; lupta. ♦ Fig. Incordare, efort in vederea indeplinirii unui scop. Batalia pentru indeplinirea planului. – Ngr. batalia (<it.).

PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solara = sursa de energie formata dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transforma energia radiatiei solare in energie electrica. 3. ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. ♦ P. ext. Un litru de vin si o sticla de sifon luate impreuna. – Din fr. batterie.

REPARATIE, reparatii, s. f. 1. ansamblu de operatii efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l mentine sau a-l readuce in starea normala de functionare. ◊ Reparatii capitale = inlocuirea sau refacerea completa a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, cladirilor etc., Fig. supunerea organismului unor analize si tratamente generale in vederea restabilirii sanatatii. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de catre persoana raspunzatoare de pricinuirea lui, despagubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfactie pentru o ofensa. [Var.: reparatiune s. f.] – Din fr. reparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.

DISPOZITIV, dispozitive, s. n. 1. ansamblu de piese legate intre ele intr-un anumit fel (de obicei imobil) si care indeplineste o functie bine determinata intr-un sistem tehnic. ◊ (Electron.; in sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos intr-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor in vederea unei actiuni de lupta sau a unei deplasari; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (impreuna cu zona in care se afla). 3. Parte finala a unei hotarari judecatoresti, in care se arata solutia data litigiului (si unele dispozitii accesorii). – Din fr. dispositif.

STRATEGIE s. f. 1. demnitatea de strateg (1); unitate teritoriala supusa acestuia. 2. ramura a stiintei (artei) militare care studiaza problemele conducerii razboiului in ansamblu si a actiunilor militare de mare amploare. 3. determinare a directiei principale a actiunilor proletariatului intr-o anumita etapa a revolutiei, in stabilirea sarcinilor fundamentale pentru atingerea obiectivelor etapei respective. 4. (inform.) comportament al omului sau al masinii cu ocazia unui joc sau a unui conflict. 5. (fig.) arta de a folosi toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-o lupta, intr-o activitate. (< fr. strategie)

PANORAMA s.f. 1. Priveliste naturala (vazuta din departare, de la inaltime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; fresca. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei incaperi rotunde, care primeste lumina de sus, dand spectatorului aflat in mijlocul incaperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) cladire in care exista un asemenea tablou. 3. Spectacol de balci cu scamatorii, acrobatii etc. [Var. panarama s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic inchegat de relatii intre oameni, istoriceste determinate, al caror fundament il constituie relatiile de productie. ◊ formatiune social-economica. ◊ grup (organizat) in care traiesc unele fiinte. 2. asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. categorie sociala; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociatie intre oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital social si in vederea unor profituri comune. 5. organizatie cu caracter (inter)national, obstesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau actiuni de interes general. (< fr. societe, lat. societas)

TABLOU s. n. I. 1. pictura, desen, gravura pe panza, pe carton etc., care se asaza de obicei pe perete intr-o incapere. ♦ (fam.) a ramane ~ = a ramane surprins, inlemnit. 2. priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. (fig.) descriere a unei privelisti, a unui obiect, a unor fapte etc. (intr-o opera literara). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzand mai multe scene, in acelasi decor. 5. tabel, lista. II. 1. (tehn.) panou, placa subtire de metal ori de marmura pe care sunt montate aparate de comanda sau control. ♦ ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele si instrumentele necesare controlului si manevrarii unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informatii organizate secventional in memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

PANORAMA, panorame, s. f. 1. Priveliste din natura cu orizont larg, vazuta de departe si de la inaltime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrata unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii romane. 2. Tablou de proportii mari desfasurat de jur imprejurul unei incaperi circulare si iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel incat spectatorul aflat in mijlocul incaperii, in semiobscuritate, sa aiba iluzia unei imagini reale; p. ext. cladire circulara in care se afla un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de balci cu scamatorii, acrobatii, expozitie de animale exotice etc.; p. ext. baraca, constructie, amenajare in care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarama s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.

STRUCTURA s. f. I. 1. ansamblu de elemente de constructie solidarizate intre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta si le transmite la fundatie. 2. mod de alcatuire interna a unui corp, a unui sistem. ◊ dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ◊ mod de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala. 3. mod de asezare a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ◊ (psih.) conformatie, factura, formatie. 4. fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ ~ gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ◊ mod de organizare a oricarei ramuri de productie. (< fr. structure, lat. structura)