amin, interj. cu care se incheie o rugaciune sau o formula de rugaciune si care inseamna „asa sa fie”: in vecii vecilor, Amin! (mgr. amin, vsl. amina, cuv. ebraic). Fam. A zice amin, a admite. S. n. Cit aminu, cit e lumea, nici-odata. Pina la amin, nici-odata.

IN SAECULA SAECULORUM (lat.) in vecii vecilor, pentru totdeauna – Formula din liturghia catolica, folosita in mod figurat, pentru a sublinia lunga durata a unui fapt, a unei actiuni.

HUSAS, husasi, s. m. (Reg.) Numele unei vechi monede unguresti de argint, care a circulat si la noi, mai ales in Transilvania, in veacul trecut. [Var.: (reg.) husos s. m.] – Din magh. huszas.

VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.

vece, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii in unele orase rusesti in sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. vece.

vecie s. f. Eternitate, vesnicie. ◊ Loc. adj. si adv. Pe vecie = vesnic, etern. – veac + suf. -ie.

VECUI, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trai, a petrece vreme indelungata undeva sau cu cineva. – veac + suf. -ui.

SECOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit de la unitate pana la completarea sutei inclusiv); rastimp de o suta de ani (socotit de la orice data); veac. ♦ Fig. Vesnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat in desfasurarea lui; p. ext. generatiile contemporane acestor etape de desfasurare. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment sau de o personalitate exceptionala. Secolul lui Pericle. 3. (Inv.; in sintagma) Secolul de mijloc = evul mediu. [Pl. si: (inv., m.) secoli. – Var.: (inv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.

PERPETUA, perpetuez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a continua sa dureze vesnic sau vreme indelungata; a (se) transmite (din generatie in generatie, din veac in veac), a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpetuer, lat. perpetuare.

PURURI adv. (Inv. si pop.) Totdeauna, vesnic, mereu, neintrerupt, in permanenta. ◊ De-a pururi = (pentru) totdeauna, in veci. [Var.: pururea adv.] – Probabil lat. purus.

OHABNIC, -A, ohabnici, -ce, adj. (Inv. si pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi instrainat; inalienabil, de veci; scutit de impozite si de prestatii. 2. (Despre proprietari) Care stapaneste o mosie ohabnica (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viata de ohaba (1). [Var.: ohavnic, -a adj.] – Din sl. ohabĩnu.

SOMN², (rar) somnuri, s. n. Stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fortelor, caracterizata prin incetarea totala sau partiala a functionarii constiintei, prin relaxare musculara, prin incetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise; starea celui care doarme. ◊ Somnul de veci (sau cel lung, vesnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi usor, iepureste. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a atipi. Somn usor, formula prin care se doreste cuiva care se culca somn linistit. A-l pali (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inertie; toropeala, amortire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzatie provocata de aceasta necesitate. – Lat. somnus.

ADVERSITATE s. 1. ostilitate, potrivnicie, vitregie, vrajmasie. (~ acelui veac.) 2. dificultate, greutate. (A avut de depasit multe ~ati.)

BAIE s. v. closet, mina, ocna, subteran, toaleta, vece.

BETELIE s. bata, (reg.) bracinarita, (Olt. si Transilv.) veaca.

BUDA s. v. closet, toaleta, vece.

CABINET s. v. closet, toaleta, vece.

CHENEAF s. v. closet, toaleta, vece.

CLOSET s. toaleta, vece, (iesit din uz) cabinet, (pop.) latrina, privata, (reg.) umblatoare, (Transilv.) buda, (inv.) baie, iesitoare, retirada, (turcism inv.) cheneaf.

CURS s. 1. (GEOGR.) curent, (inv. si reg.) scursura, (reg.) scurs, scursoare, (inv.) cursoare. (~ul apei.) 2. v. albie. 3. interval, rastimp, timp, vreme, (inv.) diastima. (In ~ de un veac.) 4. v. evolutie. 5. directie. (Un ~ neasteptat al evenimentelor.) 6. (EC. POL.) valoare. (~ul dolarului.) 7. (EC. POL.) rata. (~ul schimbului.)

EVUL MEDIU s. (IST.) (inv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, varsta de mijloc.

EXISTENTA s. 1. (FILOZ.) fiinta. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viata, zile (pl.), (inv. si pop.) petrecere, vietuire, (pop. si fam.) veac, (inv.) petrecanie. (~ lui se scurgea in liniste.) 4. (fig.) paine. (Cum isi castiga ~?) 5. v. prezenta. (S-a semnalat ~ lor la mari adancimi.)

IESITOARE s. v. closet, toaleta, vece.

LATRINA s. v. closet, toaleta, vece.

MANUSCRIS s. (inv.) izvod, manuscript. (Un ~ din veacul al XVI-lea.)

MOARTE s. 1. decedare, deces, disparitie, pieire, prapadire, raposare, sfarsit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extinctie, repauzare, (mai ales in limbajul bisericesc) repaus, (inv. si pop.) savarsire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiste, topenie, (inv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prapaditura, pristavire, savarsenie, savarsit, scadere, sconcenie, (ir.) crapare, (arg.) mierleala, mierlire, verdes. (~ unei persoane.) 2. (fig.) mormant, somnul de veci. (Acolo si-a gasit ~.) 3. moarte aparenta v. letargie. 4. v. crima.

ODIHNA s. 1. v. somn. 2. v. culcare. 3. odihna de veci = pace, (rar) pacificare. (Si-a gasit ~.) 4. ragaz, repaus, (pop.) preget, zabava, (inv. si reg.) odihneala, paos, razbun, (inv.) raposare, rasuflare, rasuflu. (Nu si-a permis o clipa de ~.) 5. v. astampar. 6. (CONSTR.) palier, (inv.) podest, podestru. (~ la o scara.)

PACE s. 1. v. armonie. 2. v. liniste. 3. v. astampar. 4. v. tihna. 5. v. ragaz. 6. v. odihna de veci.

PACIFICARE s. v. aplanare, inlaturare, odihna de veci, pace.

PRIVATA s. v. closet, toaleta, vece.

RETIRADA s. v. closet, toaleta, vece.

SECOL s. veac, (inv.) suta. (In cursul ~ului al XVI-lea.)

SOMNUL DE VECI s. v. moarte.

SUTA s. v. secol, veac.

TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (In acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatire = perioada de injumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)

TRAI s. 1. viata, (inv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viata, vietuire, (pop.) salasluire, (inv.) salasluinta. (~ul lui indelungat pe aceste locuri.) 3. existenta, viata, zile (pl.), (inv. si pop.) petrecere, vietuire, (pop. si fam.) veac, (inv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea in liniste.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistenta.

UMBLATOARE s. v. closet, toaleta, vece.

VACALIE s. 1. vesca, (Transilv.) veaca. (~ sitei, a ciurului.) 2. v. iasca. 3. vacalie de fag v. babita, iasca.

veac s. v. secol.

veac s. v. existenta, timp, trai, viata, vreme, zile.

veacA s. v. bata, betelie, vacalie, vesca.

veacUL DE MIJLOC s. v. evul mediu.

vece s. v. closet.

VESCA s. 1. vacalie, (Transilv.) veaca. (~ sitei, a ciurului.) 2. (TEHN.) (reg.) strat, (Transilv.) veaca. (~ de la pietrele morii.)

VREME s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

veac s. n., pl. veacuri (si veci m. in expr. in ~)

vece s. f., g.-d. art. vecii; pl. veci

vecie s. f., art. vecia, g.-d. vecii, art. veciei

ADORMIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vadeste incetineala; molatic; greoi. 3) fig. Care este linistit; netulburat de nimic; tihnit. 4) si substantival: ~ intru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi

A DORMI dorm intranz. 1) A se gasi in stare de somn; a fi adormit. ◊ ~ pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi incet la munca; a fi lenes. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A ramane peste noapte undeva; a manea. /<lat. dor-mire

ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni

A ODIHNI ~esc 1. tranz. A face sa se odihneasca. ~ caii. ◊ ~ mancarea a adormi dupa masa de pranz. 2. intranz. 1) A se reconforta prin somn; a dormi. 2) A fi inmormantat; a dormi somnul de veci; a zacea. /<bulg. otdihna

A SE REPAUZA ma ~ez intranz. rar 1) A face un repaus; a se opri un timp oarecare dintr-o activitate; a se odihni; a se recrea. 2) A fi in mormant; a dormi somnul de veci; a zace; a odihni. [Sil. -pa-u-] /<lat. repausare

SECOL ~e n. 1) Perioada de timp egala cu o suta de ani; veac. 2) fig. Perioada foarte lunga de timp; vesnicie. 3) Perioada de timp considerata ca fiind o unitate istorica cu anumite caracteristici specifice. /<lat. saecculum, it. secolo

SOMN¹ ~uri n. 1) Stare fiziologica normala de repaus, care este necesara fiintelor pentru reinnoirea fortelor vitale. ~ adanc. ◊ ~ letargic stare patologica manifestata printr-un somn de durata foarte lunga. ~ hibernal stare de amorteala a unor animale in timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ◊ ~ usor formula adresata cuiva inainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a atipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus

veac ~uri n. 1) Perioada de timp de o suta de ani; secol. ~ul douazeci. [Monosilabic] /<sl. veku

vecie ~i f. 1) Durata avand un inceput, dar neavand sfarsit; vesnicie; eternitate. ◊ Pe ~ pe veci; pentru totdeauna. 2) Perioada de timp foarte lunga. [G.-D. veciei] /veac + suf. ~ie

VESNIC ~ca (~ci, ~ce) Care dureaza in veci; cu existenta permanenta; etern. /<sl. vetinu

A ZACEA zac intranz. 1) A se afla in pozitie orizontala; a sta intins. ~ pe iarba. 2) A sta culcat din cauza unei boli grele; a fi grav bolnav (timp indelungat). ~ o saptamana in pat. ~ de tifos. 3) A fi in mormant; a dormi somnul de veci; a odihni. 4) (despre sentimente, deprinderi etc.) A sta ascuns; a se afla in stare latenta. O idee indefinita zace in subconstient. 5) A se afla intr-o anumita stare de mai mult timp. Hainele zac pe podea. ◊ ~ la inchisoare a fi intemnitat. /<lat. jacere

veceU s. n. v. vece².

vece², veceuri, s. n. Closet. [Var.: veceu s. n.] – Din pronuntarea romaneasca a initialelor w[ater] c[loset].

istov¹, istovuri, s.n. (inv.) 1. capat, fine, sfarsit; (in loc. adj. si adv.) de istov = pana la sfarsit, de tot, cu totul, gata, deplin, complet, cu desavarsire, desavarsit, definitiv, perfect, bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci; fara istov = fara incetare, necurmat, nesfarsit, fara sfarsit. 2. pierzare, moarte; de istov = de moarte, de gratie, mortal. 3. incheierea unui cont, socoteala, decontare. 4. termen de plata, achitare, lichidare, suma scadenta.

vac, vacuri, s.n. (inv.) veac.

SECOL s.n. 1. Interval de timp de o suta de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioada de timp care pare a fi foarte lunga; vesnicie. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo].

SECOL s. n. 1. interval de timp de o suta de ani; veac. ◊ (fam.) perioada de timp foarte lunga; (p. ext.) vesnicie. 2. epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. (< lat. saeculum, it. secolo)

stira adj. f. – Stearpa. Gr. sau mgr. στεiρα (Philippide, II, 736; Diculescu, Elementele, 443; Rosetti, II, 123; Candrea), cf. alb. stierre, bg. stir, sb. stirka. Der. din lat. sterilis (Tiktin) pare mai putin probabila, inv., azi in Mold. Cf. Draganu, Romanii in veac. IX-XIV, 90 si Tamas, Arch. Eur. Centro-Orient., II, 269. Se considera de obicei drept imprumut din alb., datorita rezultatului, anormal in rom. s › s; dar este mai probabil un intermediar sl. sau o contaminare cu stir, cf. stiri „a usca”.

veaca (veci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sita. – 2. Cingatoare. – 3. Bordura, chenar, margine. – 4. Forma, tipar. Sl. (rus.) veko „vas din scoarta” (Candrea). In Olt. si Trans. – Der. vesca, s. f. (cerc, inel), din sl. vecko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. veska „lada”; vacalie (var. vascalie), s. f. (cerc, cingatoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veaca cu suf. -lie, si var. contaminata cu vesca. Bascalie, s. f. (gluma de prost gust) ar putea fi acelasi cuvint. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iasca”.

AITMATOV, Cinghiz (1928-2008), scriitor kirghiz. Proza realista cu elemente lirice, intr-un spatiu narativ complex, cu multiple semnificatii („O zi mai lunga decit veacul”. „Esafodul”, „Cintecul stepei, cintecul muntilor”).

BENADOR, Ury (1895-1961, n. Miliseutu de Sus, azi Mihaileni, jud. Botosani), scriitor roman. Romane evocind mediul evreiesc sub aspect pitoresc si documentar („Ghetto veac XX”) sau de analiza psihologica („Gablonz magazin universal”).

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

veac s. n,, pl. veacuri (in expr. si veci)

vece s. f., g.-d. art. vecii; pl. veci

vecie s. f., art. vecia, g.-d. vecii, art. veciei

veac s. n,, pl. veacuri (in expr. si veci)

vece s. f., g.-d. art. vecii; pl. veci

vecie s. f., art. vecia, g.-d. vecii, art. veciei

CHANDLER [tʃændlə], Raymond Thornton (1888-1959), scriitor american. Romane politiste („Somnul de veci”).

VAC s. n. v. veac.

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se gasi in stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi incet la treaba, a se misca lenes; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece in jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urma) = a fi mort; (in imprecatii) a muri. 2. A ramane peste noapte undeva; a manea. 3. Fig. (In constructii negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zacea ascuns; a mocni. Acea tainica simtire care doarme-n a ta harfa (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.

CRAINIC, Nichifor (pseud. lui Ion Dobre) (1889-1972, n. Bulbucata, jug. Giurgiu), scriitor, ziarist si om politic roman. Acad. (1940), prof. univ. la Chisinau si Bucuresti. Director al revistei „Gindirea” (1922-1944). Lirica de factura traditionalista („Tara de peste veac”). Principalul animator al curentului gindirist. Opera sa se bazeaza pe o viziune teologica asupra istoriei si artei. Impotriva imitarii Occidentului a lansat ideea etnocratiei („Puncte c*******e in haos”, „Ortodoxie si etnocratie”).