1) buluc n., pl. uri (turc. boluk, detasament, companie; ngr. buluki, bg. sirb. buliuk, turma. V. bulubasa). Escadron de arnauti si de seimeni in vechea oaste romaneasca ori la Turci, Unguri si Lesi.

STRATEG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena. 2. Comandant de osti cunoscator al strategiei. [Cf. fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armata, ago – a conduce].

PANDUR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgica din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea munteneasca neregulata de la inceputul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostas in serviciul politiei dupa desfiintarea vechii militii nationale. 3. (Inv. si pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandur.