CACIULAR, caciulari, s. m. 1. Meserias care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana. – Caciula + suf. -ar.

GONACI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Haitas². 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Calaret usor inarmat in vechea armata, care de obicei indeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonac.

GRENADIER, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care actiona cu grenada (1). 2. (In vechea armata a unor tari) Soldat infanterist dintr-o unitate de elita. [Pr.: -di-er. – Var.: (2) grenadir s. m.] – Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.

ORDONANTA, ordonante, s. f. 1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etc., act care contine aceasta dispozitie. ◊ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele. Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume. Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (In trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Inv.) Reteta medicala. 2. (In vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale. 3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etc. – Din fr. ordonnance.

PERMANENT, -A, permanenti, -te, adj. Care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba, care se petrece fara intrerupere; necontenit, neintrerupt. ◊ Ondulatie permanenta (si substantivat, n.) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine mai multa vreme. Par permanent (si substantivat, n.) = par cu ondulatie permanenta. ♦ Care functioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata, exercitand anumite atributii. Comisie permanenta. ♦ (Despre salariati) Care este angajat definitiv in schema unei intreprinderi sau institutii sau care este asimilat salariatilor din schema. ◊ Armata permanenta = armata intretinuta neintrerupt de un stat prin recrutari periodice. ♦ (In vechea armata) Care presta serviciul militar fara intrerupere. – Din fr. permanent.

PRAPORGIC, praporgici, s. m. Sublocotenent in vechea armata rusa. – Din rus. praporscik.

PRETOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu inalte atributii judiciare (si care adesea guverna o provincie romana). 2. (In vechea armata) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in politia administrativa si juridica in timp de razboi. 3. (In vechea organizare administrativa a tarii) Sef al administratiei si al politiei intr-o plasa, care reprezenta aici puterea centrala. – Din lat. praetor, -oris.

PRETORAT, pretorate, s. n. (In vechea armata) Autoritate militara creata pe langa marile unitati, in timp de mobilizare si de razboi, cu atributii in politia administrativa si judiciara; sediul acestei institutii. – Pretor + suf. -at.

NEFER, neferi, s. m. 1. Soldat din vechea armata turca. 2. Soldat pamantean din corpul arnautilor; soldat care facea parte dintr-o potera, poteras. – Din tc. nefer.

SATARGIU, satargii, s. m. Soldat mercenar inarmat cu satar in vechea armata a tarilor romanesti. – Din tc. satirci.

DOROBANT s. (MIL., IST.) caciular, curcan, daraban. (~ in vechea armata romana.)

REANGAJAT s. (in vechea armata) subofiter.

SUBOFITER s. (MIL.; in vechea armata) reangajat.

BIMBASA ~i m. ist. Comandant in vechea armata turceasca care avea in subordinea sa o mie de ostasi. /<turc. binbasi

GONACI ~ m. 1) Persoana care starneste si goneste vanatul; haitas. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (in vechea armata) Calaret inarmat care indeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci

REANGAJARE s.f. Actiunea de a (se) reangaja si rezultatul ei. ♦ (In vechea armata) Act de ramanere in cadrele active ale armatei ale unor grade inferioare (sergenti), care primeau primul grad de subofiter. [< reangaja].

REANGAJAT, -A adj. Angajat din nou. // s.m. (In vechea armata) Subofiter provenit din sergenti care au facut o reangajare. [< reangaja].

ORDONANTA s.f. I. Ordin, dispozitie scrisa care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanta de plata = dispozitie de plata a unei sume. II. (In vechea armata) Soldat in serviciul personal al unui ofiter. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compozitii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].

REANGAJA vb. I. tr., refl. A (se) angaja din nou. ♦ refl. (In vechea armata) A se angaja in cadrele active ale armatei dupa terminarea stagiului obligatoriu. [P.i. 3,6 -jeaza, ger. -jand. / cf. fr. rengager].

ORDONANTA s. f. I. 1. dispozitie scrisa care emana de la o autoritate (administrativa). ♦ ~ de plata = dispozitie de plata a unei sume. 2. act legislativ al unui guvern. 3. (jur.) hotarare judecatoreasca data in proceduri cu caracter urgent. II. (in vechea armata) soldat in serviciul personal al unui ofiter. III. mod de dispunere a elementelor unei compozitii arhitecturale, de grupare a diferitelor elemente ale unui tablou etc. (< fr. ordonnance)

PRETORAT s. n. (in vechea armata) autoritate militara detinuta de pretor (2). (< pretor + -at)

CACIULAR, caciulari, s. m. 1. Meserias care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana. – Din caciula + suf. -ar.

FLUTA s. f. velier vechi, armat usor, pentru transport de materiale. (< fr. flute)

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

ceaus, ceausi, s.m. (inv.) 1. functionar inferior al Sultanului turcesc (usier, curier, aprod). 2. functionar inferior in tarile romane cu aceleasi functii: usier, curier, aprod. 3. capetenie, comandant, sef, vataf al slugilor. 4. grad vechi in armata (caprar). 5. mijlocitor intre plutasi si expeditorul plutelor; dragoman. 6. varietate de struguri albi. 7. numele unei hore.

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.

CENTURIE, centurii, s. f. 1. (In armata romana) Subdiviziune tactica cuprinzand o suta de ostasi; (in vechea organizare a armatei romane) subimpartire a cetei. 2. (In vechea Roma) Diviziune politica si administrativa formata dintr-o suta de cetateni. – Din lat. centuria.

MEMORIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisa, amanuntita si documentata, asupra unei probleme, unei situatii etc. ◊ Memoriu de titluri si lucrari = lista in care sunt consemnate titlurile si lucrarile de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisa a activitatii desfasurate de o persoana intr-un anumit domeniu stiintific. 2. (La pl.) Colectie de conferinte, comunicari, discutii etc. ale unei societati stiintifice. 3. (La pl.) Lucrare beletristica cu caracter evocator, continand insemnari asupra evenimentelor petrecute in timpul vietii autorului (si la care el a luat parte). 4. Petitie, cerere (colectiva) in care motivele sunt expuse pe larg. 5. (In vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiter sau al unui subofiter. – Din lat. memorium, fr. memoire.

MILITIE, militii, s. f. 1. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie de stat avand drept scop mentinerea ordinii publice si respectarea regulilor de convietuire sociala; reprezentantii acestei institutii; p. ext. cladirea in care isi avea sediul aceasta institutie; politie. 2. (In vechea organizare militara) armata nepermanenta sau de rezerva, care cuprindea si unele corpuri speciale de armata; p. ext. (pop.) serviciu militar, armata. – Din lat. militia, rus. milicya.

CONTRAMAISTRU, contramaistri, s. m. 1. Muncitor calificat care supravegheaza si dirijeaza un sector dintr-o intreprindere industriala. 2. (In vechea organizare a armatei) Grad in corpul subofiterilor de marina; persoana care avea acest grad. – Contra¹- + maistru (dupa fr. contremaitre).

TERITORIAL, -A, teritoriali, -e, adj. Care apartine unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = portiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei tari. (In vechea organizare militara) armata teritoriala = armata formata din soldati rezervisti varstnici, destinata apararii interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.

REANGAJAT, -A, reangajati, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; in vechea organizare a armatei) Subofiter. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

SULITAS, sulitasi, s. m. Ostas, in vechea orgnizare a armatei, care purta sulita; sulitar, lancier. – Sulita + suf. -as.

BULUC s., adv. 1. s. v. ceata. 2. adv. droaie, gloata, gramada, valvartej. (Se repezeau ~ la el.) 3. s. (IST.) ceata, steag, (inv.) bulucbasie. (In vechea organizare a armatei, ~ul avea aproximativ efectivul unei companii.)

STEAG s. 1. v. drapel. 2. (turcism inv.) bairac. 3. v. buluc, ceata, (inv.) bulucbasie. (In vechea organizare a armatei, ~ avea aproximativ efectivul unei companii.)

sulitar, sulitari, s.m. (inv.) 1. ostas in vechea organizare a armatei, care purta sulita; lancier, sulitas, fustas. 2. mester care facea sau vindea sulite. 3. (reg.) pasare acvatica migratoare, asemanatoare cu rata domestica, vanata pentru carnea ei gustoasa.

pospolita (pospolite), s. f. – Corp de armata format de vechea aristocratie poloneza. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, inv.

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; gloata, droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa, in randuri stranse, cu gramada. b) Unul peste altul, inghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Tc. bolluk.

CENTURIE, centurii, s. f. 1. (In armata romana) Subdiviziune tactica cuprinzand o suta de ostasi; (in vechea organizare a armatei romane) subimpartire a cetei. 2. (In vechea Roma) Grup de cetateni format prin impartirea populatiei dupa avere. – Lat. lit. centuria.

IUNCHER, iuncheri, s. m. 1. (In vechea terminologie a unor armate) Elev al unei scoli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pamant provenit din nobilimea militara germana. [Var.: iuncar s. m.] – Din rus. ĩunker, germ. Junker.

CEZARISM s.n. Guvernare dictatoriala militara, instituita de Caius Iulius Caesar in vechea Roma. ♦ Guvernamant despotic sprijinit pe armata. [< fr. cesarisme].

arcas m. (d. arc). vechi. Soldat armat cu arc. Azi. Buc. (In amintirea vechilor arcasi ai lui Stefan cel Mare). Membru al unei societati de gimnastica si tragere la tinta, (june sau caciular in Trans.), care implineste si rolu de pompier la tara. Constelatiunea sagetatorului.

CENTURIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formata din o suta de soldati. 2. Unitate politica si administrativa in vechea Roma, formata din o suta de cetateni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie].

TRIUMF s.n. 1. Celebrare a victoriei in vechea Roma, constand din intrarea solemna in oras a generalului biruitor, insotit de armata sa, de captivi si de prazile facute. 2. Victorie, biruinta; (fig.) succes moral, reusita, izbanda. [Pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe].

STRATEG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena. 2. Comandant de osti cunoscator al strategiei. [Cf. fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armata, ago – a conduce].

SCRISOAREA LUI NEACSU, scrisoare cuprinzand informatii referitoare la miscarile armatei turcesti pe malurile Dunarii, trimisa in 1521 de catre Neacsu din Campulung (Muscel) lui Johannes Benkner, judele Brasovului. Cel mai vechi text datat, scris in limba romana, care s-a pastrat pana azi.

KHARIGISM (‹ fr.) s. n. (REL.) Cel mai vechi curent schismatic al Islamului, aparut in 657, care isi are originea in controversa politico-religioasa privind desemnarea califului. Kharagitii au alcatuit aripa dura a armatei lui Ali, ginerele si varul Profetului, pe care l-au parasit, refuzand pacea cu Muawiyya, s-au dizolvat in trei secte: azragita, ibadita si sufrita, dintre care astazi mai supravietuieste doar cea ibadita (3-4% dintre musulmani).

CHILIA, oras in Delta Dunarii, pe malul stg. al bratului cu acelasi nume al Dunarii; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetatii medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorita de Vasile Lupu, cu o frumoasa pisanie sculptata in piatra cu stema Moldovei. Veche asezare, cu un important rol comercial, a fost transformata, in 1479, de Stefan cel Mare intr-o ampla si puternica cetate: in 1484 a fost cucerita de turci. Prin Pacea de la Bucuresti, incheiata in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), C. impreuna cu Basarabia, a fost anexata de Rusia; intre 1918 si 1940, a facut parte din statul roman. In 1940, in urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat de U.R.S.S.

comis (-si), s. m. – Dregator. – Mare comis, in vechea organizare sociala, boier de rangul doi, mare dregator, care avea in sarcina sa grajdurile domnesti si organizarea paradelor militare de Boboteaza si de Sfintul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc si era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelina, ca boierii de prim rang. Avea in subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, si un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpararii de furaje pentru armata. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisu (Vasmer, Gr., 80). Reprezinta ceea ce era comes stabuli in organizarea medievala a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevasta de comis); comisie, s. f. (inv., dregatoria marelui comis); comisel, s. m. (rindas de cai).