dodecar, dodecri, s.m. (inv.) veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in Tarile Romane, in timpul lui Caragea (valora 12 lei vechi).

timin s.n. (inv.) veche moneda turceasca, folosita pentru salbe asezate pe frunte.

IUZLUC, iuzluci, s. m. veche moneda turceasca de argint, valorand o suta de parale. – Din tc. yuzluk.

TULT, tulti, s. m. veche moneda turceasca si austriaca de argint care a circulat si in tarile romanesti. – Din. tc. tult.

RUPIE, rupii, s. f. Moneda de argint care constituie unitatea sistemului monetar din India, Nepal etc. ♦ veche moneda turceasca de aur. – Din fr. roupie.

FUNDUC, funduci, s. m. moneda veche turceasca de aur, care a circulat si in tarile romane in sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic.

DODECAR, dodecari, s. m. veche moneda turceasca de aur, care a circulat si in tarile romanesti. – Din ngr. dodekaria „duzina”.

SULTANIN, -A, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai buna calitate, de soi. 2. S. f. Soi de vita de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. veche moneda turceasca de aur. – Din tc. sultani, fr. sultanine.

MISIR s. (inv.) misirliu. (vechea moneda turceasca numita ~.)

aspru (aspri), s. m. – veche moneda turceasca de argint, care a circulat in tarile romane, incepind cu sec. XV; valora a douasprezecea parte dintr-un florin, in sec. XVII, si 1/80 dintr-un leu (adica o letcaie sau o jumatate de para), la inceputul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspra. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. aspru. Cuvintul sp. figureaza deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.

barbuta (barbute), s. f. – veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

caragros (-si), s. m. – veche moneda turceasca, ce a circulat in sec. XVIII si XIX. Valora 3 piastri si 13 parale in 1800. Tc. kara gurus (Seineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros.

tult (-ti), s. m. – veche moneda turceasca, valora 20 parale. Tc. tult, din arab. thulth „al treilea” (Seineanu, II, 367).

PARA³, parale, s. f. 1. moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

piastru, piastri, s.m. (inv.) 1. moneda turceasca de argint, care a circulat si in Tarile Romane. 2. leu vechi.

ICHILIC, ichilici, s. m. 1. veche unitate de masura de capacitate, egala cu 50 de dramuri. 2. moneda de argint turceasca, care a circulat in tarile romane, in prima jumatate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

gros (grosi), s. m. – veche moneda care valora la inceput 1/48 dintr-o marca de argint. A fost batuta in Mold. la sfirsitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat in rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. gros, tc. gurus (Ronzvalle 122). – Der. grosita, s. f. (moneda divizionara de argint, de valoare variabila), cf. pol. groszyk, sb., slov. grosic. Din tc. deriva dubletul inv. grus, s. m. (moneda turceasca de 40 de aspri).