A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

A SE TOPI ma ~esc intranz. 1) A trece din stare solida in stare lichida. 2) fig. A deveni din ce in ce mai putin vizibil, disparand. 3) (despre obiecte supuse actiunii focului) A disparea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub actiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ◊ ~ din picioare (sau vazand cu ochii) a slabi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti

PAIENJENIT, -A, paienjeniti, -te, adj. 1. Acoperit cu paienjenis. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; incetosat, tulbure. [Pr.: pa-ien. – Var.: (reg.) painjenat, -a, painjinit, -a, painjenit, -a, adj.] – V. paienjeni.

PRIVIRE, priviri, s. f. Actiunea de a (se) privi si rezultatul ei. 1. Functia organica a ochilor, vaz; mod de a privi, cautatura, uitatura. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugara, de ansamblu). 3. (In loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., in privinta..., in ceea ce priveste... – V. privi.

CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (inv. si reg.) a striga, (inv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ sa i se faca dreptate.) 2. a pretinde, (inv. si pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (ochii vad, inima ~.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. v. peti. 8. v. cersi. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. cauta.

VAZA s. v. ochi, vaz, vedere.

VAZUT s. v. ochi, vaz, vedere.

vedeaLA s. v. ochi, vaz, vedere.

VEDERE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, vaz, (inv. si reg.) vazut, (inv.) vaza, vedeala, vedenie. (Are o ~ agera.) 3. aspect, chip, faptura, infatisare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectiva. 5. cadru, peisaj, v. priveliste. 6. ilustrata. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. conceptie. 8. intentie, proiect. (Ce ai in ~?)

A SE DESPAIENJENI pers 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si recapata limpezimea; a deveni limpede. [Sil. -pa-ien-] /des- + a [im]paienjeni

A SE IMPAIENJENI pers. 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se impanzi. /in + paianjen

A SE IMPANZI pers. 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si pierde capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se impaienjeni. /in + panza

VAZATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care vede; cu facultatea de a vedea. ochi ~. 2) si substantival (despre persoane) Care a fost martor ocular al unor fapte sau evenimente. /a (se) vedea + suf. ~ator

–OP Element secund de compunere savanta cu semnificatia „ochi”, „vedere”. [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi].

BINOCULAR, -A adj. 1. Cu doua oculare. ♦ Pentru amandoi ochii. 2. Vazut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire].

stampi, stampesc, vb. IV (inv. si reg.) 1. (despre ochi, vedere, putere) a slabi. 2. (refl.) a se tampi. 3. a opri, a potoli. 4. a inceta.

OFTALM(O)-, -OFTALMIE elem. „ochi, vedere”. (< fr. ophtalm/o/-, -ophtalmie, cf. gr. ophtalmos, lat. ophtalmia)

OPT(O)-, -OP, -OPIE, -OPS, -OPSIE, -OPTRIE elem. „ochi, vedere”, „retina”. (< fr. opt/o/-, -op, -opie, -ops, -opsie, -optrie, cf. gr. ops, opos, opsis, optos)

binocular, -a adj. (fr. binoculaire, d. lat. bini, cite doi, si oculus, ochi). Care se face pin amindoi ochii: vedere binoculara. Facut p. amandoi ochii: telescop binocular.

ACOMODARE, acomodari, s. f. Actiunea de a se acomoda. ◊ Acomodarea cristalinului (sau acomodare vizuala) = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului sa vada clar obiectele aflate la diferite distante de el. – V. acomoda.

AGREA, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimtamantul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agreer.

GHIOJGOREA adv. (Turcism Inv.) vazand cu ochii; aievea. [Pr.: ghioj-. – Var.: ghiojghioare adv.] – Tc. gozgore.

IMPAIENJENI, pers. 3 impaienjeneste, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu panze de paianjen, a (se) umple cu paienjenis. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-si pierde claritatea, a vedea ca prin sita, ca prin ceata; a se incetosa. ♦ Tranz. si refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pa-ien-. – Var.: (reg.) impaiejena vb. I, impaienjini, impainjeni, impainjini vb. IV] – In + paianjen.

INCETOSA, pers. 3 incetoseaza, vb. I. Refl. A se lasa ceata. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se impaienjeni. – In + cetos.

MACROSCOPIC, -A, macroscopici, -ce, adj. Care se refera la cercetarile facute cu ochiul liber; care se poate vedea cu ochiul liber. – Din fr. macroscopique.

VIZIBIL, -A, vizibili, -e, adj. Care poate fi vazut (cu ochiul sau cu un instrument optic) ♦ Fig. Evident, vadit; neindoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.

ORIUNDE adv. 1. oriincotro, orisiunde, pretutindeni, (rar) fieunde, (inv.) oareunde, tutindeni. (~ te voi urma.) 2. incotro, oriincotro, orisiunde. (Du-te ~ vezi cu ochii.)

PUPILA s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (inv.) lumea ochilor, (frantuzism inv.) prunela.

VEDENIE s. v. imagine, infatisare, miraj, ochi, reprezentare, vaz, vedere, viziune.

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

POFTICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care pofteste puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprima pofta, dorinta mare. /a pofti + suf. ~icios

MICROPOR s.m. Por care nu poate fi vazut cu ochiul liber. [Cf. fr. micropore].

VIZIBILITATE s.f. Insusirea de a fi vizibil. ♦ (Fiz.) Distanta maxima pana la care poate fi vazut cu ochiul liber un obiect in conditii atmosferice date; (curent) starea de claritate a atmosferei. [Cf. fr. visibilite, lat. visibilitas].

VIZIBIL, -A adj. Care se vede, se poate vedea. ♦ (Fiz.) Spectru vizibil = domeniu de radiatii electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc; spectru de lumina care se vede cu ochiul liber. ♦ (Fig.) Vadit, clar, evident; incontestabil. [Cf. fr. visible, lat. visibilis].

MACROPOR s.m. Por care poate fi vazut cu ochiul liber. [Cf. it. macroporo].

BINOCULAR, -A adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu doua oculare. (< fr. binoculaire)

MICROPOR s. m. por care nu poate fi vazut cu ochiul liber. (< fr. micropore)

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

VIZIBILITATE s. f. insusirea de a fi vizibil. ◊ (fiz.) distanta maxima pana la care poate fi vazut cu ochiul liber un obiect in conditii atmosferice date; starea de claritate a atmosferei. (< fr. visibilite, lat. visibilitas)

UIB, uiburi, s. n. (Reg.) Cuprins, intindere. ◊ Expr. In uibul locului = a) cat vezi cu ochii; b) intr-un noroc, pe nimerite. – Lat. obvium.

ANDROMEDA 1. (in mitologia greaca) Fiica lui Cefeu, regele Ethiopiei, si a Casiopeei. Perseu a salvat-o de un monstru marin si a luat-o de sotie. 2. Constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Casiopeea. Cuprinde o nebuloasa in spirala, care se vede cu ochiul liber.

ACOMODARE, acomodari, s. f. Actiunea de a se acomoda. ♢ Acomodarea cristalinului = modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului sa vada clar obiectele aflate la diferite distante de el.

AGREA, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (In diplomatie, mai ales la diateza pasiva) A da consimtamantul, a accepta. [Pr.: -gre-a] – Fr. agreer.

BINOCULAR, -A, binoculari, -e, adj. Prevazut cu doua oculare. ♦ Care poate fi vazut cu amandoi ochii. – Din fr. binoculaire.

VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului. ◊ Carte de vise = carte care cuprinde semnificatia profetica a visurilor. ◊ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ◊ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosfera, imagine, frumusete ireala. 2. Reverie, meditatie, visare. 3. Fig. Iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila. ♦ Dorinta arzatoare. ◊ Expr. A-si vedea visul cu ochii = a-si (sau a i se) indeplini cea mai arzatoare dorinta, a-si (sau a i se) realiza tot ce si-a propus. [Pl. si: vise] – Lat. visum.

PROTANOPIE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea rosie. V. daltonism. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.

EMETROPIE s. f. Vedere normala, proprietate a ochiului de a vedea normal. – Din fr. emmetropie.

OCHI s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. fata. 4. (BOT.) ochii-pasaruicii (Myosotis palustris) = (reg.) graul-cucului, nu-ma-uita, ochiul-sarpelui, urechea-soarecelui; ochii-soricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) imparatus, imparatel, nuculita, panciarus, parasita, patrut, pietrosel, pipirus, pitulusa, pit, pitiimparat, pitiimparatus, pitur, sfredelas, sfredeleac, sfredelus, tartalac, regina-pasarilor, (Ban.) curtubes, (Bucov., Transilv. si Ban.) sofrac, (prin Bucov.) sofracut. 6. (FIZ.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. lat. 8. v. za. 9. (BOT.) mugur, (prin Ban. si Transilv.) pup. (~ la vita de vie.) 10. (reg.) pancova, (Ban.) caigana. (~ din oua.) 11. v. copca. 12. v. bulboana.

TALNI vb. v. ajunge, atinge, izbi, intalni, intampla, lovi, nimeri, ochi, pocni, potrivi, vedea.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

VIS ~uri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentari, idei) care se manifesta involuntar in timpul somnului (pastrandu-se uneori si dupa trezire). ~ frumos. ~ rau. ◊ ~uri placute formula de urare care se spune seara, inainte de culcare. De ~ a) care atinge culmea perfectiunii; sublim; b) ceea ce nu poate fi real; ireal. Ca prin (sau ca in) ~ lipsit de claritate; putin determinat; vag; confuz. 2) Stare a celui cuprins de ganduri si de amintiri placute; visare. 3) fig. Idee fantastica, irealizabila. 4) fig. Dorinta puternica; aspiratie; nazuinta. ◊ A-si vedea ~ul cu ochii a-si vedea dorinta implinita. [Pl. si vise] /<lat. visum

PROTANOPIE s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea rosul. [< fr. protanopie, cf. gr. protos – primul (rosul e socotita prima dintre culorile spectrului), a – fara, ops – vedere].

MACROSCOPIC, -A adj. Care poate fi vazut, cercetat cu ochiul liber. [Cf. fr. macroscopique].

AIEVEA adv. I. Adv. 1. In realitate. Intelese... ca... tot ce i se intampla nu-i in vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevarat, intr-adevar. Credeam aievea in basmul Cosanzenei (BENIUC) ♦ Ca si cum ar fi sau s-ar intampla in realitate. Inchise ochii si-l vazu pe Mitrea aievea in fata (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. In vazul tuturor, pe fata; deschis. ♦ Limpede, lamurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. jave, bg. jave).

BINOCULAR, -A, binoculari, -e, adj. 1. Prevazut cu doua oculare. ♦ Pentru amandoi ochii. 2. Care poate fi vazut cu amandoi ochii. – Fr. binoculaire.

BARNA, barne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi si nu vad – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi si vor vedea. Cine nu are urechi de auzit sa auda”). Cuvinte care se gasesc de mai multe ori in Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 s.a.) urmand parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva ca trebuie sa tina seama de un sfat.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

GROSISMENT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic si unghiul sub care se vede acelasi obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.

FOTOMITRALIERA, fotomitraliere, s. f. Aparat folosit pentru verificarea tragerilor din avion, ale carui fotografii dau posibilitatea sa se vada daca s-a ochit bine in timpul tragerii. [Pr.: -li-e-] – Foto- + mitraliera.

OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi¹ (dupa lat. ocularis).

MONOBLEPSIE, monoblepsii, s. f. Defect al vederii care consta in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. – Din fr. monoblepsie.

PRIVIRE s. 1. v. vaz. 2. (inv.) vedere. (Are o ~ patrunzatoare.) 3. ochi. (Isi plimba ~ peste ...) 4. v. ochire. 5. cautatura, uitatura, (inv.) priveala, priveliste, privitura. (Avea o ~ inteligenta.) 6. (MED.) privire incrucisata v. strabism. 7. v. cercetare.

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

MACROSCOPIC ~ca (~ci, ~ce) Care se poate vedea si cerceta cu ochiul liber, fara a folosi microscopul sau alte aparate. /<fr. macroscopique

MONOBLEPSIE f. Defect al vederii constand in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare ochi in parte se vede bine. /<fr. monoblepsie

OCULAR, -A adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoana care poate depune marturie pentru fapte pe care le-a vazut petrecandu-se sub ochii sai; distanta oculara = distanta dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentila a unei lunete, a unui microscop etc. care este asezata in partea unde se gaseste ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].

TRITANOPIE s.f. (Med.) Defect al ochiului de a nu vedea culoarea violeta a spectrului solar. [Gen. -iei. / < fr. tritanopie, cf. gr. trit- – a treia, an – fara, ops – vedere].

FOTOMITRALIERA s.f. Aparat de instructaj folosit pentru verificarea tragerilor din avion, ale carui fotografii dau posibilitatea sa se vada daca s-a ochit bine in timpul tragerii. [Pron. -li-e-. / < foto- + mitraliera].

MONOBLEPSIE s.f. Defect al vederii constand in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere].

MONOBLEPSIE s. f. defect al vederii in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. (< fr. monoblepsie)

MONOCULAR, -A adj. 1. (despre vedere) cu un singur ochi. 2. (despre un sistem optic) cu un singur ocular. (< fr. monoculaire)

NICTALOPIE s. f. 1. insusire a unor animale de a vedea noaptea. 2. afectiune a ochiului datorita careia bolnavul distinge mai bine lucrurile in timpul noptii. (< fr. nyctalopie)

OCULAR, -A I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune marturie pentru fapte pe care le-a vazut petrecandu-se sub ochii sai. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop in partea unde se gaseste ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)

STELI, stelesc, vb. IV. Intranz. (In expr.) A-i steli (cuiva) ochii, se spune cand cineva are o ameteala si i se pare ca vede stele in fata ochilor. – Din stele (pl. lui stea).

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

PONIVOS, -OASA, ponivosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Fiinta) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2. (Om) prost, natang, lenes sau uracios. [Var.: ponihos, -oasa adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

A CHIORI ~asc 1. intranz. 1) A-si pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina slaba. 2. tranz. 1) A face sa-si piarda un ochi; a face sa devina chior. 2) A face sa vada slab (temporar). 3) fig. (persoane) A incerca sa insele. /Din chior

MONOCLU ~ri n. 1) Lentila convexa, care se fixeaza in orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle

OFTALMOMETRU ~e n. 1) Instrument medical pentru determinarea astigmatismului vizual. 2) Instrument medical pentru determinarea distantei la care ochiul are capacitatea de a vedea distinct. /<fr. ophtalmometre

PONIVOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) (despre fiinte) Care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2) Care este lenes si uracios. /poneava + suf. ~os

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

VIZA² vb. I. tr. 1. A prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 2. (Fig.) A avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari, a avea ca scop. [< fr. viser, cf. lat. visus – vazut].

ANIZOPIE s. f. defect de vedere prin hipermetropie la un ochi si miopie la celalalt. (< engl. anisopia)

VIZA vb. tr. 1. a pune o viza (pe un pasaport, pe un permis etc.). 2. a prinde in campul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi. 3. (fig.) a avea in vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmari. (< fr. viser)

VAZ s. n. Unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep imaginile, se inregistreaza direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum si distanta si miscarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; vazut¹. ◊ Loc. prep. In (sau, inv., la) vazul... = in ochii..., in fata..., fata de... – Din vedea (derivat regresiv).

OCULAR, -A, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de ochi¹, privitor la ochi¹, al ochiului¹. ◊ Martor ocular = persoana care a vazut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcatuit dintr-o lentila sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care serveste la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.

CUPRINDE vb. 1. v. imbratisa. 2. a apuca. (L-a ~ in brate.) 3. v. contine. 4. a include, a ingloba. (Vechea Galie ~ si Belgia de astazi.) 5. a avea, a contine. (Cartea ~ ilustratii.) 6. v. contine. 7. (MAT.) a intra, a merge. (4 in 8 se ~ de doua ori.) 8. (pop.) a lua. (Vasul ~ 4 litri.) 9. v. incapea. (Haina nu-l mai ~.) 10. a prinde, a vedea, (fig.) a imbratisa. (Cat ~ cu ochii, cu privirea.) 11. v. coplesi. 12. v. razbi. 13. a(-l) coplesi, a(-l) razbi, (inv.) a(-l) razbate. (L-a ~ setea.) 14. a-l apuca, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 15. v. trece.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana

A MIJI ~esc 1. intranz. 1) A incepe sa capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. ◊ ~ de ziua a se face ziua; a se lumina de ziua. A(-i) ~ (cuiva) mustata a incepe sa(-i) creasca (cuiva) mustata. 2) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a rasari. 3) A privi cu ochii pe jumatate inchisi (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A inchide pe jumatate. /<bulg. miza

STRABISM n. Infirmitate caracterizata prin imposibilitatea de a vedea normal acelasi obiect cu amandoi ochii; privire incrucisata. /<fr. strabisme

DIPLOPIE s.f. Vedere dubla, cauzata de paralizia muschilor ochilor. [Gen. -iei. / < fr. diplopie, cf. gr. diploos – dublu, opsis – vedere].

MONOCLU s.n. Lentila care se poarta sprijinita in orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acopera un singur ochi. [< fr. monocle].

DIPLOPIE s. f. vedere dubla, cauzata de divergenta axei ochilor sau de paralizia muschilor acestora. (< fr. diplopie)

MONOCLU s. n. 1. lentila care se poarta sprijinita in orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acopera un singur ochi. (< fr. monocle)

UNIOCULAR, -A, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unioculaire.

VAL, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A inchide, a acoperi, a infunda o gaura, o deschizatura etc., a face sa nu se mai vada (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa gauri = a reusi sa realizeze unele lucruri strict necesare; a plati (din) datorii. A-si astupa urechile = a nu voi sa auda, sa cunoasca ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Din lat. *asstuppare.

MONOCLU, monocluri, s. n. Lentila rotunda, concava sau convexa, care se fixeaza in orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. a**l. Pansament facut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

MONOCULAR, -A, monoculari, -e, adj. 1. (Med.; despre vedere) Care se realizeaza cu un singur ochi. 2. (Fiz.; despre sisteme optice) Cu un singur ocular. – Din fr. monoculaire.

A ASTUPA astup tranz. 1) (gauri, crapaturi, adancituri etc.) A face sa nu se vada (acoperind cu ceva sau aplicand ceva). 2) (usi, ferestre, vase) A face sa nu mai aiba deschizatura. ◊ A-si ~ urechile a nu vrea sa auda ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ cuiva ochii a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face sa nu se auda, depasind in intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face sa dispara. /<lat. asstuppare

A VIZA² ~ez tranz. 1) (obiecte) A prinde in vizor; a ochi; a tinti. 2) fig. A avea in vedere (printr-o aluzie); a tine in centrul de interese; a tinti. /<fr. viser

UNIOCULAR, -A adj. 1. (despre sisteme optice) cu un singur ocular. 2. (despre vedere) care se face cu un singur ochi. (< fr. unioculaire)

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.

IMPAIENJENIT, -A, impaienjeniti, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de paianjen, plin de paienjenis. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; incetosat. [Pr.: -pa-ien-. – Var.: (reg.) impainjenit, -a, impainjinit, -a adj.] – V. impaienjeni.

PRIVI, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. si refl. recipr. A-si indrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. si refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competenta cuiva. ◊ Expr. In (ceea) ce priveste... = in privinta..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

ORB¹ s. n. (In sintagma) Orbul gainilor (sau gainii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifesta prin imposibilitatea de a vedea seara dupa apusul soarelui; p. ext. miopie. ◊ Expr. A avea orbul gainilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

DISPAREA, dispar, vb. II. Intranz. 1. A se face nevazut, a iesi din campul vizual, a nu mai putea fi vazut (desi continua sa existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fara urma, a nu mai putea fi gasit. 2. A inceta sa mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre fiinte) A muri. [Var.: dispare vb. III] – Din fr. disparaitre (dupa parea).

DESPAIENJENI, despaienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi sau privire) A incepe sa zareasca, sa vada bine; a se limpezi. [Pr.: -pa-ien-] – Des¹- + [im]paienjeni.

pohoiala, s.f. (inv. si reg.) 1. boala de ochi la cai, datorita careia acestia nu mai vad drumul (cataracta, leucom, epitora, urdoare). 2. membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; prapur. 3. partea de jos a burtii animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situata intre ultima coasta si osul soldului, formand o adancitura; desert, flamanzare. 5. (in forma: povaiala) sira spinarii, spatele. 6. (la pl.; in forma: povaieli) marginile blanii de miel care nu sunt acoperite de lana si care din aceasta cauza nu se pot folosi la caciuli si pieptare.

VIZUAL, -A adj. 1. referitor la simtul vazului; de vedere. ♦ raza ~a = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat; camp ~ = spatiul cuprins cu privirea fixata asupra unui punct; memorie ~a = memorie care retine mai ales imaginile vizuale. 2. care se adreseaza vazului. (< fr. visuel, lat. visualis)

asemenea (est) si asemeni (vest) adj. fix (lat. ad-similis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatal lui. Ast-fel de, asa: n´am mai vazut asemenea om (mai rar un asemenea om), ochii unui asemenea om, unor asemenea oameni. Adv. Tot asa, identic, egal: s´a purtat asemenea. – Se zice si de asemenea si tot asemenea (ca adv.). Vechi semenea, adv.

INALTATOR, -OARE, inaltatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care inalta; fig. care ridica din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la pusti, la mitraliere si la tunuri, care permite sa se dea tevii inclinarea necesara pentru a lovi tinta. – Inalta + suf. -ator.

A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma. ◊ Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire

A PRAPADI ~esc tranz. 1) A inceta de a mai poseda; a nu mai avea in posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face sa se prapadeasca; a distruge; a nimici. 4) A inceta de a mai avea in campul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afectiune deosebita (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

PRIVELISTE ~i f. 1) Aspect al unui colt din natura privit dintr-un anumit punct; vedere. 2) Spectacol sau eveniment neobisnuit care se desfasoara inaintea ochilor. /priveala + suf. ~iste

STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie. ◊ A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina

GROSISMENT s.n. Raportul unghiurilor sub care se vede acelasi obiect cu un instrument optic si cu ochiul liber; marire; ingrosare. [< fr. grossissement].

GROSISMENT s. n. raportul unghiurilor sub care se vede acelasi obiect cu un instrument optic si cu ochiul liber. (< fr. grossissement)

VIZIBIL, -A adj. 1. care se vede, care poate fi vazut. ♦ (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiatii electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc. 2. (fig.) vadit, clar, evident; incontestabil. (< fr. visible, lat. visibilis)

A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

SCOTOPIE s.f. Adaptarea ochiului la intuneric. [Gen. -iei. / cf. gr. skotos – intuneric, ops – vedere].

chiorasc, a -i v. intr. (d. chior). Devin chior. Sa chiorasc (daca mint), un juramint pop. V. tr. Fac chior, stric cuiva un ochi. Orbesc: m´a chiorit colbu! A chiori pe cineva de la ochi, a-i spune ca nu e asa ceia ce el singur a vazut: hotu te chioraste de la ochi. Rar. Iron. Ochesc, tintesc.

ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea sau sa nu mai vada (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele sau a insela pe cineva (in legatura cu ceva care poate fi vazut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, facand ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. – Din chior.

OPTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de vedere; propriu vederii. ◊ Nerv ~ nerv care transmite perceptiile vizuale de la ochi la centrul corespunzator din creier. 2) Care tine de optica; propriu opticii. Aparat ~. /<fr. optique, lat. opticus

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.

GLAUCOM, glaucomuri, s. n. Boala de ochi caracterizata prin cresterea tensiunii oculare, dureri locale intense si grave tulburari de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.

SCANTEIE, scantei, s. f. 1. Particula solida incandescenta care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care insoteste o descarcare electrica, si care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scantei (pe dinaintea ochilor), se zice cand cineva primeste o lovitura puternica (si are senzatia ca vede scantei). A se invata (sau a se deprinde) ca tiganul cu scanteia = a se deprinde cu raul. ♦ P. ext. Lumina slaba, de-abia intrezarita, cu sclipiri intermitente; licarire. 2. Fig. Fapt in aparenta neinsemnat care declanseaza o actiune, un sentiment etc. 3. Fig. Particica neinsemnata din ceva; farama, pic. O scanteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (inv.) schinteie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla).

aian (aieni), s. m. – Personaj de vaza in satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jan „ochi” (Seineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administratiei turcesti, care s-a pastrat numai in Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorica, 1082, il deriva fantezist din gr. ἄια.

PRIVELISTE, privelisti, s. f. 1. Tablou, aspect din natura; peisaj, priveala. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobisnuit etc.) care se infatiseaza inaintea ochilor. 3. (Inv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. In priveliste = in vazul tuturor, la vedere, in public. – Priveala + suf. -iste.

VAL ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum

PREZBIOPIE s.f. Defect al ochiului care consta in micsorarea capacitatii de acomodare a cristalinului, facand ca bolnavul sa vada mai clar obiectele indepartate decat pe cele apropiate; prezbitism, prezbitie. V. hipermetropie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyopie, cf. gr. presbys – batran, ops – vedere].

MIJI, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A incepe sa se zareasca; a aparea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziua = a se face ziua. A(-i) miji (cuiva) mustata = a incepe sa-i creasca unui tanar mustata, a fi pe punctul de a deveni barbat. ♦ (Despre plante) A rasari, a incolti. 2. A strange partial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu intunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se inchide (de somn sau de oboseala). – Din bg. miza.

FRUNTE ~ti f. 1) Partea din fata a capului situata deasupra ochilor. 2) fig. mai ales art. Partea mai de valoare, mai de calitate; crema. ◊ De ~ de vaza; important. [G.-D. fruntii] /<lat. frons, ~ntis

VIZUAL, -A adj. Care apartine vazului, referitor la simtul vazului; de vedere. ◊ Memorie vizuala = memorie care retine mai ales imaginile vizuale; raza vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. [Pron. -zu-al. / cf. it. visuale, fr. visuel, lat. visus – vedere].

chiondoris adv. – Chioris, cu ochii incrucisati. Origine necunoscuta. Apartine fara indoiala aceleiasi familii a lui chiomb; si, avind in vedere vb. inchiorcosa, der. de la onomatopeea chior, se poate propune o origine expresiva. In fonetismul sau a influentat probabil tc. kandiris „actiune si mod de a convinge”, sau, dupa Scriban, Arhiva, 1914, 133, mag. kondoros „incretit”; dupa Seineanu, I, 115, ar trebui sa se gindeasca la contaminarea lui chiomb cu chioris. – Der. chiondoreala, s. f. (incruntare); (in)chiondora (var. (in)chiondori), vb. (a se incrunta). Acest ultim cuvint este fara indoiala identic cu incondura, vb. (a se umfla in pene, a se impauna, a se fuduli), cuvint care s-a referit probabil la inceput la paun (dupa Seineanu, II, 145, de la condur „pantof”; impotriva Graur, BL, VI, 153).

VIZIERA ~e f. 1) inv. Partea din fata a coifului, care putea fi coborata, pentru a proteja fata si ochii de lovituri. 2) Partea din fata, proeminenta, a unei caschete sau a unui chipiu, care serveste drept acoperis pentru ochi; cozoroc. 3) Dispozitiv optic circular de dimensiuni mici, montat intr-o usa pentru a permite sa se vada din interior spre exterior; vizor; vizeta. [Sil. -zi-e-] /<fr. visiere

CROMOPSIE s.f. Boala a ochiului datorita careia obiectele necolorate sunt percepute in culori. [Gen. -iei. / < fr. chromopsie, cf. gr. chroma – culoare, opsis – vedere].

VIZUAL, -A, vizuali, -e, adj. Care se refera la simtul vazului, care apartine vederii; de vedere. ◊ Tip vizual = persoana cu o deosebita acuitate a perceptiilor obtinute prin vaz. Memorie vizuala = memorie care retine cu precadere imaginile vazute. Raza (sau linie) vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. Camp vizual = portiune de spatiu pe care o poate cuprinde cineva o data cu privirea. [Pr.: -zu-al] – Din fr. visuel, lat. visualis.

HIPOMETROPIE s.f. (Med.) Alterare a puterii de refractie a ochiului, datorita careia imaginea se formeaza inaintea retinei; miopie. [Gen. -iei. / < fr. hypometropie, cf. gr. hypo – sub, metron – masura, ops – vedere].

HEMIANOPSIE s.f. Deformatie a vederii care nu permite ochiului sa cuprinda decat jumatate din campul vizual. [Pron. -mi-a-. / < fr. hemianopsie, cf. gr. hemi – jumatate, an – fara, ops – vedere].

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

LIMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat si straveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, constiinta etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosfera) Senin, lipsit de nori, de ceata; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care rasuna distinct; clar, deslusit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, intelege si expune lucrurile in mod lamurit, deslusit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) Usor de inteles, clar, lamurit, deslusit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmatii etc.) Neindoios, sigur, evident. – Lat. limpidus.

PARALAXA ~e f. 1) Unghi sub care se vede raza Pamantului sau a orbitei sale de pe alt corp ceresc. 2) Schimbare aparenta a pozitiei unui punct departat datorita deplasarii reale a ochiului observatorului. /<fr. parallaxe, lat. parallaxis

HEMERALOPIE s.f. Boala de ochi care se manifesta prin slabirea vederii in momentul cand se insereaza; cecitate nocturna. [Gen. -iei. / < fr. hemeralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere].

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

CALEA LACTEE, briu luminos care se vede noaptea de la un capat la celalalt al boltei ceresti. Este format din miliarde de stele ale galaxiei noastre, care nu pot fi distinse cu ochiul liber. Cunoscuta si sub denumirea de Calea Laptelui, Calea sau Drumul Robilor.

A SE INCETOSA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) A aparea ceata. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se innegura; a se tulbura; a se intuneca. S-au ~at ochii. /in + cetos

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care il determina denumeste obiectul neindividualizat in discutie) Un prieten. ◊ (Accentueaza notiunea exprimata de substantiv) O bucurie se vestea in ochii ei. ◊ (Da sens general substantivului) Un artist, fie si mai genial decat Paganini. ♦ (Inaintea unui nume propriu sugereaza o comparatie) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se parea ca vad un Platon. ♦ (Da valoare substantivala unor cuvinte pe care le preceda) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

LUMINA ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

A SCLIPI ~esc intranz. 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A se vedea luminand. 2) (despre lucruri) A luci, reflectand emanatia unei surse de lumina; a scanteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A parea ca lumineaza (din cauza curateniei); a straluci; a luci. Mobila ~este. 4) fig. (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a scanteia; a luci. /v. a clipi

INDICATOR, -OARE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. Adj. Care indica, care face cunoscut. II.1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveste la indicarea anumitor marimi, fenomene, informatii etc. ◊ Indicator de panta = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care serveste la indicarea directiei, distantei sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerica cu ajutorul careia se caracterizeaza cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compozitiei, structurii, schimbarii in timp, al legaturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tiparit care serveste ca indrumator intr-un anumit domeniu. Indicator de preturi. 5. S. m. Substanta cu ajutorul careia se determina caracterul acid sau bazic al altei substante ori sfarsitul unei reactii chimice. – Din fr. indicateur.

STRALUCIRE s. 1. v. luminozitate. 2. lumina, (rar) straluminare, (inv. si pop.) vedere, (inv. si reg.) lume, (reg.) zare, (inv.) lucoare. (~ soarelui.) 3. (FIZ.) luminanta. 4. v. lustru. 5. lucire, scanteiere, sclipire, sticlire, (rar) straluciu, straluminare, (inv.) lucoare, stralucoare. (~ diamantului.) 6. licarire, lucire, scaparare, scanteiere, sclipire, sticlire. (O ~ ciudata a ochilor.) 7. v. frumusete. 8. v. fast. 9. bogatie, fast, lux, pompa, splendoare. (~ ceremoniei.) 10. v. glorie.

ACARCARE pron. nehot. (Ban., Cris, Trans. SV) Oricine, oricare. Sa te va opaci ochiul tau, au mina ta, au piciorul tau, sau acarcarea din madularele tale, tu sa le lapezi de la tine. C 1692, 505r. Akarkare. Quicunque. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + care. Vezi si acar, acarce.

ORBET, ORBEATA, orbeti, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. si f. (Fiinta) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cersetor (orb²). ◊ Expr. A se bate ca orbetii = a se incaiera aprig, a se bate rau, fara a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozatoarelor, asemanator cu cartita, cu ochii ascunsi sub piele, care traieste sub pamant si se hraneste cu radacini; catelul-pamantului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbete s. m.] – Orb + suf. -et.

NEGRU¹ n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

chiomb (chioamba), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.

cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic Lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii Lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. ochiul ~. Mana ~ga. ◊ Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii. ◊ Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus