SILISTE, silisti, s. f. 1. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, locului pe care fusese sau pe care era asezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casa. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (in apropierea sau in vatra satului). ♦ (Reg.) Pasune. [Acc. si: siliste. – Var.: (reg.) saliste (acc. si: saliste), seliste s. f.] – Din sl. seliste.

SELISTE ~i f. vatra satului. /<sl. seliste

siliste (-ti), s. f. – 1. vatra satului. – 2. Pustiu, loc pe care s-a aflat altadata o populatie. – Var. seliste, saliste. Megl. selisti. Sl. (bg., sb., cr.) seliste (Tiktin; Conev 60; Iordan, BL, VI, 39).

vatra s. 1. camin, cuptor, (prin Transilv.) camenita. (Vasul sta asezat pe ~.) 2. (reg.) siliste. (~ a casei.) 3. (inv.) siliste. (~ a unui sat.)

CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.