pociumbas, pociumbasi, s.m. (reg.) 1. par mic. 2. butucul nicovalei pe care se bate coasa. 3. vatra casei. 4. axul vartelnitei

pomost, pomosturi, s.n. (inv. si reg.) 1. strat de pamant, pentru pardoseala caselor taranesti; pamant framantat pentru lipit peretii caselor taranesti; pomosteala. 2. loc pe care se construieste o casa, vatra casei (cu iesire la drum). 3. avere formata din pamanturile arabile cultivate; suprafata intinsa de pamant cu pomet. 4. izvor.

camin n., pl. uri si e (vsl. kamina, soba, vatra, d. vgr. kaminos, cuptor; bg. kamin, horn, rus. kamin, cuptor; lat. caminus, cuptor. Bern. 1, 553). Vechi. Cuptor (Bibl. 1688, Dos.). vatra. Atelier de ferarie. Azi (dupa fr. cheminee, vatra, horn, d. mlat. caminata, camera cu soba). Domiciliu (casa, vatra, locuinta, pamint parintesc). Azil, ospiciu (casa de dormit si de mincat): camin studentesc. Soba ca in Francia, un fel de vatra (care incalzeste foarte putin).

FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide intr-un mediu gazos, produsa in cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial si intentionat, cu ajutorul unor substante chimice). ♦ Fig. Incetosare, tulbureala, ameteala (provocata de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumatorul o trage dintr-o data din tigara sau din pipa. 3. (Inv.) Gospodarie, considerata ca o grupare in jurul vetrei; familie, casa. 4. Fig. (La pl.) Ingamfare; pretentii nejustificate, gargauni. II. Canal cotit, in interiorul unei sobe, prin care circula gazele calde inainte de a iesi pe cos. – Lat. fumus.

CAMIN² ~e n. 1) casa parinteasca; vatra. 2) Bloc de locuit pentru studenti, cursanti etc. in timpul invataturii; internat. /<sl. kamina

pumnor, pumnoare, s.n. (reg.) 1. vatra unei case taranesti; cuptoriste. 2. firida.

cahla f., pl. e (rus. rut. kahlea si kaflea, d. germ. kachel, id.). Nord. Hornu gros de deasupra vetrei la casele de moda [!] veche, numita une-ori si ursoaica: cahla (hogeagu) se termina in pod (Sez. 36, 35).

PODMOL ~uri n. pop. 1) Material (format din namol, nisip, pietris etc.) adus de apa; aluviune. 2) Mal abrupt sapat de apa. 3) Platforma ingusta de pamant, lipita cu lut, facuta de-a lungul peretelui din fata (sau si ai celor laterali) al unei case taranesti; prispa. 4) vatra pe care se cladeste cuptorul la unele case taranesti. /<bulg. podmal, ung. podmaly

astruc, a -a v. tr. (lat. astruico, -care, din astruere cu int. lui obstruere, a obstrua. V. destruc). Vechi. Ingrop; inmormintez: l-au astrucat in biserica (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, invalesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc intr´un colt, intr´un loc retras: au astrucat-o (cinepa) pin [!] casa pe linga vatra si pe dupa soba ca sa se zvinte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – In Suc. a se astruca si asturca si (aiurea) astrunca si azdrunca, a se arunca, a se rapezi, a se avinta. In vechime si astroc (astroaca, sa astroace), astruc si astrup.

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a cosului de fum la o casa, constituita din canalul ingropat in zidarie (si din portiunea iesita in afara prin acoperis); p. ext. intregul cos de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei taranesti prin care trece fumul in pod sau direct afara; cos (la cladiri). 3. (Alpinism) Spatiu ingust dintre doi pereti de stanca paraleli si inalti. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine, care se formeaza in urma intersectarii peretilor circurilor glaciare. – Din ucr. horn.

stert¹, sterturi, s.n. (reg.) 1. bat mai gros la un capat, cu care se mesteca zerul si laptele in care s-a pus cheag. 2. fitil pentru opait facut din carpa; opait. 3. lampa de mina portativa, asemanatoare cu un opait, folosita in trecut; lampa minerului. 4. bat cu pamatuf la un capat, folosit pentru a curata vatra cuptorului sau cosul casei. 5. matura uzata. 6. facalet de mestecat mamaliga. 7. (in forma: steart) candela. 8. felinar portativ. 9. (in forma: stiart) flacara. 10. fitil, festila.

CAMIN, (1, 4) caminuri, (2, 3) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Fig. casa parinteasca; p. ext. familie. 3. Numire data unor institutii cu caracter social-cultural: a) camin cultural = institutie care desfasoara o opera de culturalizare a maselor prin conferinte, spectacole etc.; b) camin de zi = institutie in care sunt ingrijiti si educati copiii de varsta prescolara; c) camin studentesc = institutie in care sunt gazduiti studentii pe timpul cursurilor. 4. Incapere subterana zidita si acoperita cu capac de fonta, folosita pentru accesul la o conducta subterana. – Slav (v. sl. kamina).

SILISTE, silisti, s. f. 1. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, locului pe care fusese sau pe care era asezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casa. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (in apropierea sau in vatra satului). ♦ (Reg.) Pasune. [Acc. si: siliste. – Var.: (reg.) saliste (acc. si: saliste), seliste s. f.] – Din sl. seliste.

pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.

CAMIN s. 1. semineu. (In ~ e aprins focul.) 2. v. vatra. 3. v. cos. 4. v. locuinta. 5. v. casa.

pumnoriste, pumnoristi, s.f. (reg.) ridicatura de zid la o casa taraneasca pe care este asezata vatra sau soba; cuptoriste.

COTRUTA ~e f. 1) vatra mica. 2) Adancitura special facuta in peretii caselor taranesti care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; nisa; cotlon. /<ung. kotrocz

podmol (pomnol), podmoluri si podmoale, s.n. 1. (pop.) mal inalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mal, namol adus de ape; teren malos, noroios. 3. (pop.; in loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, gramada; multime. 5. (pop.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada. 6. (reg.) prispa de pamant. 7. (reg.) prag de pamant imprejurul casei taranesti. 8. (reg.) brau de zid. 9. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care este cladit cuptorul la unele case taranesti. 10. (reg.) firida. 11. (reg.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada.

CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.

PENATI m. pl. 1) (in mitologia romana) Zei ocrotitori ai casei si ai familiei. 2 Statuie a acestor zei. 3) fig. vatra parinteasca; camin. /<lat. penates

podlas, podlasuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor taranesti sau la sura. 2. constructie rudimentara de deasupra vetrei taranesti pentru evacuarea fumului si scanteilor; fumar, ursoaie, babura, capra. 3. (in forma „potlaj”) suport de lemn pe care se cladeste o stiva de lemne, pentru a o feri de umezeala. 4. (in forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fan; podina. 5. (in forma „potlaj”) constructie din lemne asezate transversal pe caile de acces forestiere. 6. (in forma „poclas”) masa pe care se tine casul la stana. 7. (in forma „poclas”) vreasc, gatej.

PODMOL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mal, namol sau teren malos. ♦ Cantitate mare, gramada. 2. Mal inalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispa. ♦ vatra de lut pe care este cladit cuptorul in unele case taranesti. [Pl. si: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.

PRISPA s. 1. (reg.) mal, pragus, prus, streasina, streie, taban, talpoane (pl.), tarnat, vatra, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) suparete, (Maram.) satra. (~ a unei case taranesti.) 2. v. platforma.

polmonel s.n. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care e cladit cuptorul la unele case taranesti.

vatra s. 1. camin, cuptor, (prin Transilv.) camenita. (Vasul sta asezat pe ~.) 2. (reg.) siliste. (~ a casei.) 3. (inv.) siliste. (~ a unui sat.)

ogeac (ogeacuri), s. n. – 1. Camin, familie, ansamblu de persoane care traiesc in casa. – 2. Corp, corporatie, grupare. – 3. (Mold.) Horn. – 4. (Olt.) Vestibulul in care se afla de obicei vatra. – Var. (Mold.) hogeac, (h)ogeag. Mr. ugeache, megl. ogeac. Tc. ocak (Seineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι, alb., bg., sb. ogak.