XILEM s. n. (Bot.) Tesut lemnos alcatuit din vase lemnoase. – Din fr. xyleme, germ. Xylem.

CRIPTOGAME s. f. pl. increngatura a regnului vegetal care cuprinde plante inferioare fara flori, ce se inmultesc asexuat prin spori, cu vase lemnoase si liberiene. (< fr. cryptogames)

TRAHEE, trahei, s. f. 1. Tub elastic fibros si cartilaginos, la oameni si la animale, care leaga laringele de bronhii si prin care circula aerul necesar respiratiei din cavitatea bucala sau nazala in bronhii. 2. Fiecare dintre tubuletele subtiri, chitinoase, deschise la exterior si ramificate in corpul insectelor, paianjenilor si miriapodelor, care servesc drept organ de respiratie. 3. Fiecare dintre vasele lemnoase in forma de tuburi capilare prin care circula seva bruta in interiorul plantelor superioare. [Pr.: -he-e] – Din fr. trachee.

TRAHEIDA, traheide, s. f. (Bot.) vas lemnos (unicelular) ingust si usor alungit, prin care circula seva bruta. [Pr.: -he-i-] – Din fr. tracheide.

TRAHEIDA s.f. (Bot.) vas lemnos unicelular, prin care circula seva bruta. [Pron. -he-i-. / < fr. tracheide, cf. gr. trachys – aspru, eidos – forma].

TRAHEIDA s. f. (bot.) vas lemnos unicelular prin care circula seva bruta. (< fr. tracheide)

LIGNINA s. f. substanta organica macromoleculara care impregneaza celulele, fibrele si vasele plantelor lemnoase. (< fr. lignine)

METAXILEM s. n. tesut lemnos din vase cu lumen mare, care se formeaza dupa incetarea cresterii in lungime a radacinii si tulpinii. (< fr. metaxyleme)

HADROM s.n. (Bot.) Fascicul conducator lemnos, format din vase si fibre lemnoase. [< germ. Hadrom].

HADROM s. n. (bot.) fascicul conducator lemnos, format din vase si fibre lemnoase. (< germ. Hadrom)

LIBER¹, libere, s. n. (Bot.) Complex de vase din tesutul plantelor prin care circula seva elaborata; parte a scoartei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase si in care se afla tesuturile de nutritie, de sustinere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarta unor arbori. – Din fr. libre.

TRAHEE s.f. 1. Tub format din inele cartilaginoase, care leaga laringele de bronhii si prin care circula aerul necesar respiratiei. 2. Fiecare dintre tubuletele subtiri care formeaza aparatul respirator al insectelor. 3. vas prin care circula seva la plantele lemnoase. // (Si in forma tracheo-, traheo-, pron. -he-o-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) trahee (1)”, „al traheii (1)”. [Pron. -he-e. / cf. fr. trachee, gr. tracheia].

TRAHEE s. f. 1. tub din inele cartilaginoase, al aparatului respirator, care leaga laringele de bronhii. 2. fiecare dintre tubuletele subtiri care formeaza aparatul respirator al insectelor. 3. vas capilar prin care circula seva la plantele lemnoase. (< fr. trachee)

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

FLOEM s. n. totalitatea vaselor liberiene care conduc seva elaborata in diferite parti ale plantelor lemnoase. (< fr. phloeme)