DOGAR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Mestesugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealta taietoare cu lama in forma de secera, folosita pentru facut doage. – doaga + suf. -ar.

BUTNAR ~i m. reg. Mester care face (sau repara) vase din doage (butoaie, cazi, putini etc.); dogar. /<germ. Buttner

BOTA¹, bote, s. f. 1. vas din doage de lemn inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere pe capacul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita. – Et. nec.

BUDAI, budaie, s. n. (Reg.) 1. vas din doage, de forma unui trunchi de con, in care se pastreaza laptele, se duc bucatele la camp, se tin bauturi etc. 2. Trunchi scobit, intrebuintat ca ghizd la fantana. – Din magh. bodon.

CERCUI, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strange cu cercuri un vas de doage, o roata de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei in concurenta cu incercui) A cuprinde ca intr-un cerc; a inconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a margini. 3. Intranz. A se aseza in forma de cerc. – Cerc + suf. -ui.

IMPAPURI, impapuresc, vb. IV. Tranz. A astupa cu papura interstitiile unui vas cu doage. – In + papura.

DOGIT, -A, dogiti, -te, adj. 1. (Despre vase facute din doage) Cu doagele desfacute, departate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Suna a dogit = produce, la cea mai usoara atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfacute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Ragusit, hodorogit. – V. dogi.

BANITA ~e f. 1) inv. Unitate de masura cu capacitatea intre 20 si 30 l, folosita la masurarea cerealelor; dimerlie. 2) vas din doage, avand o asemenea capacitate. ◊ Cu ~a foarte mult. [G.-D. banitei] /<bulg. banica

BARBANTA ~e f. 1) inv. vas din doage, de forma unui butoias, folosit pentru pastrarea diferitelor produse (lapte, branza, miere etc.). ◊ Cand e branza, nu-i ~ cand este una, lipseste alta. 2) ist. Dare in natura, masurata cu un asemenea vas. /<ung. berbence

BOTA² ~e f. vas din doage, infundat la ambele parti, avand o mica deschizatura la capac, folosit pentru transportarea si pastrarea lichidelor. /Orig. nec.

CERCUITOR ~i m. Persoana care face sau pune cercuri la vasele cu doage. [Sil. -cu-i-] /a cercui + suf. ~tor

CIUBAR ~ere n. vas din doage cercuite, prevazut cu torti si folosit la pastrarea sau la transportarea lichidelor; hardau. /<bulg. cebar

CIUTURA ~i f. 1) vas din doage cercuite, cu care se scoate apa din fantana; galeata de lemn. 2) Continut al unui asemenea vas. O ~ de apa. [G.-D. ciuturii] /<lat. cytola

COFA ~e f. 1) vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

DOGAR² ~i m. Mester care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doaga + suf. ~ar

DONITA ~e f. 1) vas (din doage) cu gura mai larga decat baza, folosit pentru mulsul vacilor; sistar. 2) Cantitate de lichid cat incape intr-un astfel de vas. /<sb. dojnica

GALEATA ~eti f. 1) vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

A IMPAPURI ~esc tranz. (interstitii ale vaselor cu doage) A astupa cu papura. /in + papura

PRITOACA ~ce f. reg. vas din doage, asemanator cu o cada, folosit in vinificatie. /v. a pritoci

SISTAR ~e n. 1) vas (din doage) cu gura mai larga decat baza, prevazut cu toarta si folosit pentru mulsul laptelui; donita. 2) Continutul unui astfel de vas. /cf. sl. sestaru

capuna, capune, s.f. (reg.) vas din doage de molid (de 4-8 litri) pentru scoaterea apei.

ciuvaie s.f. (reg.) 1. vas de doage, legat cu arcuri de lemn. 2. accesoriile stanei de oi.

puton, putoane si putonuri, s.n. (reg.) 1. vas din doage, purtat uneori in spate. 2. bidon pentru untura.

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

hardau (hardaie), s. n. – vas din doage din lemn, ciubar. – Var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordo (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov. – Der. hirgau, s. n. (Mold., oala, cratita).

CERCUI, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strange cu cercuri un vas de doage, o roata de car etc. ♦ Fig. A cuprinde ca intr-un cerc; a inconjura. Il cercuira cu mangaieri si dezmierdari (DELAVRANCEA). 2. Tranz. Fig. A limita, a margini. 3. Intranz. A se aseza in forma de cerc. – Din cerc.

cada f., pl. cazi (vsl. rus. kadi, cada, bg. sirb. kada, d. mgr. kadion, vgr. kados, d. ebr. kad; lat. cadus, pop. cada; alb. kade, ung. kad). Putina mare de pus struguri, must s. a. Baie (vas de doage sau de zinc in care te scalzi): a face baie de cada (in Munt. de putina) sau de abur.

CADA, cazi, s. f. 1. vas mare pentru imbaiat; baie¹, vana (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; in care se introduc lichidele folosite in diverse operatii tehnologice. 3. vas mare din doage, intrebuintat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zacatoare. – Din sl. kadĩ.

HARDAU, hardaie, s. n. vas facut din doage de lemn, dintre care doua pot fi mai lungi si gaurite, servind ca toarte, intrebuintat la pastrarea sau la transportarea lichidelor; ciubar. ◊ Expr. A turna (pe cineva) la hardau (sau la hardaul lui Petrache) = a baga (pe cineva) la inchisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Continutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordo.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

CIUTURA, ciuturi, s. f. Galeata sau vas facut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveste la scos apa din fantana. ◊ Expr. (Ploua de) toarna cu ciutura. = ploua foarte tare; ploua cu galeata. ♦ Cantitate (de apa) care incape in obiectul descris mai sus. – Lat. *cytola.

LIN², linuri, s. n. 1. vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc strugurii. 2. vas de lemn, de tabla sau de beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica. – Din ngr. linos.

DONITA, donite, s. f. 1. vas facut din doage de lemn, cu toarta (si capac), cu care se cara si in care se tine apa; cofa, bota. 2. Galeata de lemn (larga in partea de sus) in care se mulg vacile sau oile; sistar. 3. Continutul unei donite (1, 2). [Pl. si: doniti] – Din scr. dojnica.

CADA cazi f. 1) vas mare pentru imbaiat; baie. 2) vas mare din doage, in forma de trunchi de con, in care se strivesc strugurii si se lasa sa fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit in diverse operatii tehnologice. [G.-D. cazii] /<sl. kadi

POLOBOC ~oace n. pop. 1) vas facut din doage cercuite, cu capetele mai inguste decat mijlocul, in care se pastreaza vinul; butoi. 2) Continutul unui astfel de vas. /cf. ucr. polybok

CADA, cazi, s. f. 1. vas mare pentru imbaiat. vas mare in care se introduc lichidele folosite in diverse operatii industriale. 2. vas mare din doage, intrebuintat mai ales la vie; zacatoare. – Slav (v. sl. kadĩ).

ciubla f., pl. e (var. din cibla). Mold. sud. Un vas compus din doage, cu o capacitate de 10 litri si intrebuintat la masurat lucruri uscate. Cantitate egala cu cuprinsu unei ciuble.

butoi n., pl. oaie (aug. d. bute). Sud. Bute mai mica, vas compus din doage mai unflat la mijloc si mai strins la funduri. – In est poloboc. V. putina, acov, balerca, buriu, fedeles; vrana, preduf, canela.

BANITA, banite, s. f. Unitate de masura de capacitate pentru cereale, a carei valoare a variat (in provinciile romanesti) in jurul a 21-34 l; dubla (1). ♦ vas special (facut din doage) care are aceasta capacitate. – Din bg. banica.

CIUBAR, ciubere, s. n. vas mare facut din doage de lemn si prevazut cu torti, avand diferite intrebuintari. [Acc. si: ciubar] – Din bg. cebar.

CERCUIRE s. cercuiala, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)

BANITA, banite, s. f. Unitate de masura de capacitate, pentru cereale, egala cu circa douazeci de ocale. ♦ vas special (facut din doage) care are aceasta capacitate. ♦ Continutul unui asemenea vas. – Comp. bg. banica.

BALIE, balii, s. f. (Reg.) vas mare circular, facut din doage, pentru spalatul rufelor. – Din ucr. balija.

BARBANTA, barbante, s. f. (Reg.) vas de lemn facut din doage, in care se pastreaza mai ales lapte si branzeturi. [Var.: berbinta s. f.] – Din magh. berbence.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fara fund = se spune despre cei care beau fara masura. A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere, in care se introduc cartusele. – Bute + suf. -oi.

PAPURI, papuresc, vb. IV. Tranz. A introduce frunze de papura intre doagele unui butoi, ale unui vas de lemn etc. pentru a astupa fisurile si a asigura etanseitatea vasului; a impapuri. – Din papura.

CLESTAR², clestare, s. n. Unealta de dogarie cu care se trag fortat cercurile la vasele de lemn facute din doage. – Cleste + suf. -ar.

BUDAI ~ie n. pop. 1) vas de dimensiuni reduse, din doage, avand forma unui con taiat la varf si folosit pentru pastrarea diferitelor bauturi sau pentru transportul bucatelor in camp. 2) Uluc de fantana, facut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bodony

A SUNA sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ◊ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i ~ (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i ~ cuiva scandura, a-i ~ cuiva ceasul (mortii sau de vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. Valea suna. ◊ A-i ~ cuiva la (sau in) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i ~ (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Imi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. ~ din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg. A intra in legatura telefonica; a telefona. 2. tranz. A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. ~ alarma. ~ desteptarea. /<lat. sonare

UNTAR¹ ~e n. rar vas inalt si ingust, din doage cercuite, in care se bate smantana, pentru a alege untul; budai; putinei. /unt + suf. ~ar

BALIE, balii, s. f. (Reg.) vas mare, circular, facut din doage, pentru spalatul rufelor. – Ucr. balija.

BARBANTA, barbante, s. f. (Reg.) vas de lemn facut din doage, in care se pastreaza lapte si branzeturi, mai rar bauturi alcoolice. ◊ Expr. Cand e branza, nu-i barbanta = cand ai una, iti lipseste alta. [Var.: berbinta s. f.] – Magh. berbence.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc. ◊ Expr. Butoi fara fund, se spune despre cei care beau fara masura. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele pastrate in butoaie care au prins un miros specific (neplacut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlantui un razboi, a provoca o catastrofa. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere de tip mai vechi, in care se introduc cartusele. – Din bute + suf. -oi.

cofa f., pl. e (sas. germ. kufe, galeata, d. lat. cupa, cada. De aici: bg. sirb. rut. kofa, alb. kova, turc. koga, kuga, pop. kova, kofa, kuva, mgr. kufa, ngr. kufas. V. cupa). Est. vas de lemn compus din doage de brad si cercuri, care are o toarta pe [!] care-l apuci si care serveste la dus apa c´o singura mina sau atirnat de cobilita. A pune pe cineva in cofa, a-l infunda, a-l intrece. Ploua cu cofa, ploua torential, cu galeata. – In vest donita.

BALIE ~i f. reg. vas mare facut, mai ales, din doage si folosit la spalatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija

HARDAU ~aie n. vas mare de forma cilindrica, din doage cercuite, cu doua torti, folosit la pastrarea sau transportarea lichidelor si a altor materiale; ciubar. A cara apa cu ~aul. /<ung. hordo

COFA, cofe, s. f. vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; p. ext. continutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Cf. bg., scr. kofa.

LEICA ~ci f. reg. 1) Obiect in forma de con, prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vasele cu gura stramta; palnie. 2) Palnie din doage cu fundul plat folosita la turnarea vinului in butoaie. ◊ A face gatul (sau gura) ~ si pantecele balerca a bea foarte mult. /<rus. leika

ALBIE, albii, s. f. 1. vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva). 2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Lat. alvea.

PUTINA ~i f. vas in forma de trunchi de con, facut din doage plate cercuite, in care se tin, mai ales, branzeturile si muraturile. ◊ A spala (sau a sterge) ~a a pleca, a fugi (din fata unui pericol sau a unei imprejurari nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

doaga, doage, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn (putin incovoiate) care formeaza corpul unor vase stranse in cercuri. ◊ Expr. A-i lipsi cuiva o doaga sau a fi (cam) intr-o doaga = a fi trasnit, nebun; a avea comportari anormale. 2. Fig. Fire, mentalitate (ciudata, sucita). ◊ Expr. A ajunge (sau a veni, a cadea) in doaga cuiva = a ajunge sa se identifice (in sens rau) cu cineva in felul de a fi, de a gandi. – Lat. doga.

bota (bote), s. f. – 1. Butoi, ciubar. – 2. vas de lemn, donita. – Var. boata. Cuvint romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filiera orientala (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). Dupa Miklosich, Lexicon, 49, din sl. butaru „vatra”, „doaga”; pare insa cuvint tarziu in sl. Din per. buta „vatra”, dupa Popescu-Ciocanel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botca, s. f. (celula de fagure in care se dezvolta matca; scobitura in trunchiul unui copac).

balie f., pl. balii si balii (rut. baliia, balie, germ. de jos balje, ciubar, d. fr. baille, care vine d. bretonu bal, ciubar). Est. Mare vas oval (in nord ratund) inalt de 30 c.m., compus din doage si intrebuintat la spalat rufele. – In sud si galetar, in Munt. baie. – V. albie, covata, copaie, troaca, crinta, buhada.

BALER ~e n. pop. 1) vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; butoi; poloboc. 2) Continutul unui asemenea vas. /<ucr. barilo

BUTE buti f. 1) rar vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

BUTOI ~oaie n. 1) vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

PUTINA, putini, s. f. vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, facut din doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi, muraturi etc. ◊ Expr. A spala (sau a sterge) putina = a fugi pe furis, a disparea din fata unui pericol sau a unei situatii neplacute. – Lat. *putina.

TEICA ~ci f. 1) vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.

doaga ~ge f. 1) Fiecare din piesele de lemn de forma plata (sau usor incovoiate), care constituie corpul unor vase (butoaie, ciubere, putini, vedre etc.). ◊ A-i lipsi cuiva o ~ a nu fi in toate mintile; a fi smintit. 2) Caracter straniu, sucit. ◊ A cadea in ~ga cuiva a ajunge in mintea cuiva; a deveni straniu ca cineva. A lasa pe (cineva) in ~ga lui a lasa (pe cineva) sa-si faca toanele. [Sil. doa-ga] /<lat. doga

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.