BIFID, -A, bifizi, -de, adj. (Anat.; despre vase de sange, canale etc.) Care este despartit in doua. – Din fr. bifide, lat. bifidus.

CAPILAR, -A, capilari, -e, adj. 1. Subtire, fin, ingust. ◊ Vase capilare (si substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sange, care servesc la hranirea tesuturilor si stabilesc legatura intre vene si artere. 2. Care apartine capilaritatii, privitor la capilaritate. ◊ Tub capilar = tub ingust in care se manifesta fenomenele de capilaritate. – Din fr. capillaire, lat. capillaris.

GLOMERULA, glomerule, s. f. 1. Agregat de pamant de mici dimensiuni, format prin alipirea unor particule elementare ale solului. 2. Formatie anatomica cu aspect de ghem, alcatuita din tuburi glandulare, vase de sange, nervi etc. 3. Tip de fruct format prin cresterea laolalta a mai multor fructe provenite din flori independente; tip de inflorescenta in care florile par a fi prinse la acelasi nivel de o axa. [Var.: glomerul s. n.] – Din fr. glomerule.

OBSTRUAT, -A, obstruati, -te, adj. (Med.; despre canale, vase de sange) Care este astupat, prin care nu mai poate circula sangele in mod normal. [Pr.: -stru-at] – V. obstrua.

VASCULARIZA, pers. 3 vascularizeaza, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sange) A strabate un tesut, un organ etc. – Din fr. vasculariser, engl. vascularize.

ANASTOMOZA s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicala a unei legaturi intre doua cai de circulatie (vase de sange, nervi etc.) 2. Ramura a ramificatiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – imbucare]

VASCULARIZA vb. I. tr. A strabate un tesut, un organ etc. cu o retea de vase de sange. [Cf. it. vascolarizzare].

VASCULARIZA vb. tr. (despre vase de sange) a strabate un tesut, un organ. (< fr. vasculariser)

CAPILAR, -A, capilari, -e, adj. 1. Subtire, fin, ingust. ◊ Vase capilare (si substantivat, n. pl.) = cele mai mici vase de sange, care servesc la hranirea tesuturilor si stabilesc legatura intre vine si artere. 2. Care apartine capilaritatii, privitor la capilaritate. – Fr. capillaire (lat. lit. capillaris).

ANGIOGENIE s. f. Formarea si dezvoltarea vaselor de sange. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogenie.

BACILEMIE, bacilemii, s. f. (Med.) Infectie generalizata ca urmare a patrunderii bacililor in vasele de sange. – Din fr. bacillemie.

CONGESTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sange intr-o anumita parte a corpului; boala provocata de acest aflux. ◊ Congestie cerebrala = acumulare foarte mare de sange in vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio.

HIPOSTAZA, hipostaze, s. f. Stagnare a sangelui in vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau in plamanii bolnavilor care au stat mult timp in pat. – Din fr. hypostase.

OBSTRUA, obstruez, vb. I. Tranz. (Med.) A astupa (un canal, un vas de sange). [Pr.: -stru-a] – Din fr. obstruer.

ANCHILOSTOM, achilostomi, s. m. Vierme intestinal care perforeaza vasele de sange din intestin (Ankilostoma duodenale). – Din fr. ankylostome.

ELASTINA s. f. Substanta organica albuminoasa care intra in compozitia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor de sange, ale pielii etc. – Din fr. elastine.

ELECTROCHIMOGRAF, electrochimografe, s. n. (Med.) Aparat pentru inregistrarea curentilor electrici emisi de contractia organelor, vaselor de sange etc. – Din engl. electrokymograph.

ENCHIMOZA, enchimoze, s. f. Raspandire de sange in vasele de la suprafata pielii, fara sa fi fost provocata de o lovitura exterioara. – Din fr. enchymose.

TENSIUNE ~i f. 1) Stare de incordare; intindere. ~ea muschilor. 2) fig. Stare de spirit sau situatie incordata; zbucium sufletesc; incordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forta interioara care actioneaza asupra suprafetei unui spatiu inchis. 5) Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 6) med. Presiune exercitata de fluxul de sange asupra vaselor si asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension

HEMANGIOM s.n. (Med.) Tumoare benigna a vaselor sanguine. [< fr. hemangiome, cf. gr. haima – sange, angeion – vas].

HIL s.n. (Biol.) Punct in care se leaga un vas de sange cu un organ format din tesut spongios. ♦ (Bot.) Locul de inserare al funiculului la seminte. [< fr. hile, cf. lat. hilum].

INFARCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sange care are ca urmare distrugerea tesutului pe care acesta il hraneste. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple].

OBLITERATIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sange printr-un cheag sau prin ingrosarea peretilor; obstructie (1). [Gen. -iei, var. obliteratiune s.f. / cf. fr. obliteration, lat. oblitteratio].

OBSTRUA vb. I. tr. A astupa, a gatui (un canal, un vas de sange). [Pron. -tru-a, p.i. -uez, 3,6 -ueaza, ger. -uind. / < fr. obstruer, lat. obstruere].

OBSTRUCTIE s.f. 1. Astupare, gatuire a unui canal, a unui vas de sange, oprind sau impiedicand astfel circulatia normala a substantelor din organism; ocluzie, obliteratie. 2. Manevra, uneltire, opunere inversunata pentru a zadarnici o actiune (parlamentara). 3. (Sport) Manevra neregulamentara prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea fara ca el insusi sa incerce s-o joace. ♦ Actiune neregulamentara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. [Gen. -iei, var. obstructiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstruktiia].

ANGIOGENIE s.f. Formarea si dezvoltarea vaselor de sange. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiogenie, cf. gr. angeion – vas, genos – nastere].

ARTERA s.f. 1. vas de sange prin care circula sangele de la inima la organe si tesuturi. ♦ (Fig.) Cale, drum de comunicatie. 2. Conducta hidraulica principala de alimentare prin care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare pe care se transporta energia spre locul de consum. [< fr. artere. cf. lat. arteria].

BACILEMIE s.f. (Med.) Infectie generalizata, datorita patrunderii bacililor in vasele de sange. [Gen. -iei. / < fr. bacillemie].

ELASTINA s.f. Substanta organica albuminoida care intra in compozitia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor de sange etc. [< fr. elastine].

ENCHIMOZA s.f. Raspandire de sange in vasele din piele, fara sa fi fost provocata de o lovitura exterioara. [< fr. enchymose, cf. gr. enchymosis].

GLOMERULA s.f. 1. (Anat.) Organ format dintr-un vas de sange sau dintr-un tesut limfoid cu aspect de ghem. 2. Element al rinichiului. 3. Bulgar mic de pamant de diferite forme si marimi. 4. (Bot.) Tip de inflorescenta globulara constituita din flori inserate pe un peduncul foarte mic. ♦ Fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescenta. [Var. glomerul s.n. / < fr. glomerule].

INTERSTITIAL, -A adj. Referitor la, de (la) interstitiu, care provine dintr-un interstitiu. ◊ Tesut interstitial = tesut conjunctiv care se afla intre elementele in functiune ale unui organ, formand masa lui principala. ♦ (Despre rani etc.) Localizat in tesutul conjunctiv sau in vasele de sange ale unui organ. [Pron. -ti-al. / cf. fr. interstitiel].

OBLITERA vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) sterge treptat, a pieri sau a face sa piara, sa dispara. 2. tr. A stampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sange. [< fr. obliterer, cf. lat., it. oblitterare].

ANGIOGENIE s. f. formarea si dezvoltarea vaselor de sange. (< fr. angiogenie)

C************R, -A adj. referitor la inima si vasele de sange. ♦ sistem ~ = aparatul circulator. (< fr. c****o-vasculaire)

ENCHIMOZA s. f. raspandire de sange in vasele din piele, fara sa fi fost provocata de o lovitura exterioara. (< fr. enchymose)

GLOMERULA s. f. 1. organ format dintr-un vas de sange sau tesut limfoid cu aspect de ghem. 2. element al rinichiului. 3. bulgar mic de pamant de diferite forme si marimi. 4. inflorescenta globulara constituita din flori inserate pe un peduncul foarte mic. ◊ fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescenta. (< fr. glomerule)

HEMORINIE s. f. hemoragie nazala, produsa de ruperea unui vas de sange. (< fr. hemorhinie)

HIL s. n. 1. punct in care se leaga un vas de sange cu un organ din tesut spongios. 2. (bot.) loc de insertie a funiculului pe samanta. (< fr. hile, lat. hilum)

INFARCT s. n. boala constand in astuparea unui vas de sange, care are ca urmare necrozarea tesutului pe care acesta il hraneste. ♦ ~ miocardic = boala a miocardului datorata obstruarii unei ramuri a arterei coronare. (< fr. infarctus, germ. Infarckt)

INTERSTITIAL, -A adj. referitor la, de (la) interstitiu, care provine dintr-un interstitiu. ♦ tesut ~ = tesut conjunctiv care se afla intre elementele in functiune ale unui organ, masa lui principala. ◊ (despre rani etc.) localizat in tesutul conjunctiv sau in vasele de sange ale unui organ. (< fr. interstitiel)

OBLITERA vb. I. tr., refl. (despre inscriptii, manuscrise) a (se) sterge treptat, a deveni, a face sa devina necitet. II. tr. 1. a anula un timbru prin stampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sange. (< fr. obliterer, lat. obliterare)

OBSTRUA vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sange. (< fr. obstruer, lat. obstruere)

OBSTRUCTIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sange etc.; ocluzie, obliteratie. 2. manevra, uneltire, opunere inversunata pentru a zadarnici o actiune (parlamentara). 3. (sport) manevra neregulamentara prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers si sa ajunga mingea fara ca el insusi sa incerce s-o joace. ◊ actiune neregulamentara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. (< fr. obstruction, lat. obstructio)

ANCHILOSTOM, achilostomi, s. m. Mic vierme intestinal care gaureste vasele de sange din intestin, inflameaza mucoasa intestinului si distruge hemoglobina (Ankylostoma duodenale). – Fr. ankylostome.

DIAPEDEZA s.f. (Med.) Fenomenul de migrare a leucocitelor in afara vaselor inchise de sange pentru a da lupta cu microbii. [< fr. diapedese, cf. gr. diapedan – a iesi pe laturi].

VENA s.f. 1. vas prin care sangele se intoarce spre inima; vana. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctura favorabila (la un joc de noroc); putere, forta spirituala. // (In forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) sistemul venos”, „vana”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena].

COAGULECTOMIE s. f. extirpare a unui cheag de sange intr-un vas anevrismal. (< fr. coagulectomie)

VENA s. f. 1. vas prin care sangele se intoarce spre inima; vana. 2. (fig.) noroc; conjunctura favorabila (la un joc de noroc); putere, forta spirituala. (< fr. veine, lat. vena)

PULSA, pulsez, vb. I. Intranz. 1. (Despre sange) A circula prin vasele sangvine. 2. Fig. (Despre lucruri sau despre procese in miscare) A se manifesta intr-un ritm viu; a palpita. – Din lat. pulsare.

ARTERA ~e f. 1) vas sangvin care conduce sangele de la inima la organe si tesuturi. 2) Cale importanta de comunicatie. 3) Conducta hidraulica sau linie electrica principala. /<fr. artere

TROMBUS n. Cheag de sange format intr-un vas sangvin sau in cavitatile inimii. /<fr., lat. thrombus, gr. thrombos

VENA ~e f. vas sangvin prin care sangele circula spre inima; vana. [G.-D. venei] /<lat. vena, fr. veine

CIRCULATOR adj. (Rar) Referitor la circulatie. ◊ Aparat circulator = inima si vasele prin care circula sangele in corpul animalelor si al omului. [Var. circulatoriu, -ie adj. / cf. fr. circulatoire, lat. circulatorius].

ARTERA s. f. 1. vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi. 2. magistrala de circulatie. 3. conducta hidraulica magistrala. 4. linie electrica de alimentare principala a unei retele de distributie. (< fr. artere)

CIRCULATOR adj. aparat ~ = inima si vasele prin care circula sangele in corpul animal. (< fr. circulatoire, lat. circulatorius)

PULSANT, -A adj. 1. pulsator (3). 2. vas ~ = organ care pompeaza sangele in corpul albinei. (< it. pulsante)

ARTERA, artere, s. f. 1. vas sangvin care asigura circulatia sangelui de la inima la diverse organe si tesuturi. 2. Cale importanta de comunicatie si de transport. ♦ Conducta hidraulica principala de alimentare prin care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare prin care se transporta energie spre locul de consum. – Din fr. artere.

PULSANT, -A, pulsanti, -te, adj. 1. (In sintagma) vas pulsant = organ care pompeaza sangele in corpul albinei. 2. (Rar; despre curentul electric) Pulsator (2). – Pulsa + suf. -ant.

A SE OBLITERA pers.3 se ~eaza intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscriptii etc.) A deveni cu timpul necitet; a se sterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite sangelui sa circule normal; a se astupa; a se inchide. /<fr. obliterer, lat. obliterare

A PULSA pers. 3 ~eaza intranz. 1) (despre sange) A circula ritmic prin vasele sangvine. 2) fig. (despre procese, lucruri etc.) A decurge intr-un ritm vioi; a palpita. /<lat. pulsare

TRANSSUDATIE ~i f. Proces fiziologic de trecere a plasmei din sange in tesuturi prin peretii vaselor mici (in cazuri patologice). /<fr. transsudation

TRANSSUDATIE s.f. Transsudare. ♦ Trecerea plasmei din sange in tesuturi, prin peretii vaselor mici. ♦ Transpiratie, naduseala. [Gen. -iei. / cf. fr. transsudation].

HEMORAGIE s.f. Scurgere (abundenta) de sange cauzata de ruperea unui vas sanguin. [Gen. -iei. / < fr. hemorragie, cf. gr. haima – sange, rhage – ruptura].

HEMORAGIE s. f. 1. scurgere de sange cauzata de ruperea unui vas sangvin. 2. (fig.) pierdere a ceea ce este esential pentru viata sau bogatia unei tari. (< fr. hemorragie)

PRESORECEPTOR s. m. terminatie nervoasa in peretele unui vas sangvin, sensibila la presiunea sangelui; baroreceptor. (< fr. presso-recepteur)

TRANSSUDATIE s. f. trecere a plasmei din sange in tesuturi, prin peretii vaselor mici. ◊ transpiratie. (< fr. transsudation)

TROMBOZA, tromboze, s. f. Boala provocata de astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sange. – Din fr. thrombose.

TROMBUS, trombusuri, s. n. Cheag de sange care se formeaza intr-un vas sangvin. – Din fr., lat. thrombus.

HEMORAGIE ~i f. Scurgere de sange in cazul unor leziuni ale vaselor sangvine. ~ cerebrala. [G.-D. hemoragiei] /<fr. hemorragie

TROMBOZA s.f. Cheag de sange care se formeaza intr-un vas. [< fr. thrombose].

ARTERA, artere, s. f. 1. vas sanguin de diferite marimi, care asigura circulatia sangelui de la inima la organe si tesuturi. ♦ Fig. Cale importanta de comunicatie. 2. Conducta hidraulica principala de alimentare, pe care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare, pe care se transporta energie spre locul de consum. – Fr. artere.

HEMATOM, hematoame, s. n. Tumoare care contine o aglomerare de sange inchistat, provocata de ruperea spontana sau traumatica a vaselor sangvine. – Din fr. hematome.

EMBOLUS s. n. Cheag de sange, celula grasa sau corp strain care astupa un vas sangvin, provocand o embolie. – Din fr. embolus.

EMBOLUS n. Cheag de sange, celula grasa sau corp strain care astupa un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) Apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

COLESTEROL n. Compus organic care se gaseste in structura celulelor animale, mai ales, in sange, si care, la dereglarea metabolismului, se depune pe peretii vaselor sangvine sau sub forma de calculi. /<fr. cholesterol

TURGESCENTA s.f. 1. (Med.) Umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sanguine sau limfatice. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorita apei care a patruns in interiorul ei. [< fr. turgescence, cf. lat. turgere – a se umfla].

TURGESCENTA s. f. 1. (med.) umflare locala a unui tesut datorita acumularii de lichide (sange, limfa etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor (1); tumiditate. 2. umflare a celulei vegetale datorita apei care a patruns in interiorul ei. (< fr. turgenscence)

BAIE¹, bai, s. f. I. 1. Scaldat, scalda, imbaiere. 2. Cada, vas special de imbaiat; feredeu. ♦ Apa de imbaiat. ◊ Expr. Baie de sange = cantitate mare de sange pierduta de cineva; p. ext. macel. ♦ Cladire cu instalatii speciale de imbaiere; p. restr. incapere special amenajata pentru imbaiere. 3. (Urmat de determinari) Expunere a corpului (gol), in scop igienic sau curativ, la actiunea vaporilor de apa, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient in care se pune un lichid, o solutie chimica etc. in vederea unor operatii tehnice; p. ext. lichidul, solutia chimica etc. in care se fac asemenea operatii. II. (La pl.) Statiune balneara. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

HEMORAGIE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundenta de sange, interna sau externa, in urma ruperii sau taierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinala = enterohemoragie. Hemoragie nazala = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hemorragie.

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

LIMFATIC, -A, limfatici, -ce, adj. 1. Care apartine limfei, privitor la limfa; (despre vase) prin care circula limfa. ◊ Sistem limfatic = totalitatea tesuturilor, vaselor si glandelor care servesc pentru trecerea limfei din tesuturi in circuitul sangelui. Ganglioni limfatici = ganglioni mici, care se gasesc mai ales in jurul articulatiilor si care constituie un mijloc de aparare impotriva infiltrarii microbilor si a slabei rezistente la infectii. 2. (Despre oameni; si substantivat) Care sufera de limfatism. – Din fr. lymphatique.

VASOCONSTRICTIE s.f. (Fiziol.) Micsorare a lumenului vaselor sanguine provocata de constrictia musculaturii vasculare, care are ca rezultat reducerea afluxului de sange. [Gen. -iei, var. vasoconstrictiune s.f. / < fr. vaso-constriction].

LIMFA, limfe, s. f. Lichid transparent, incolor sau galbui, care circula prin vasele si ganglionii limfatici si in spatiile intercelulare ale organismului vertebratelor, transportand diferite substante intre sange si tesuturi. – Din fr. lymphe, lat. lympha.

VASOCONSTRICTIE, vasoconstrictii, s. f. Micsorare a diametrului vaselor sangvine prin contractia fibrelor musculare netede din peretii lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sange). – Din fr. vaso-constriction.

VASODILATATIE, vasodilatatii, s. f. Marire a diametrului vaselor sangvine prin relaxarea fibrelor musculare netede din peretii lor (ceea ce are drept rezultat sporirea afluxului de sange); vasodilatare. – Din fr. vaso-dilatation.

CORONAR¹, -A adj. (despre vase sangvine) care inconjura, ca o coroana, un organ, pe care il iriga. ♦ artere e (si s. f.) = cele doua artere care se desprind din artera aorta, vascularizand inima; marea vena ~a = vena care dreneaza sangele venos al inimii. (< fr. coronaire, lat. coronarius)

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.

VENTUZA ~e f. 1) vas mic de sticla, care se aplica pe corpul unui bolnav, dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin incalzire, pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul caruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sangele). 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate extrage aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. /<ngr. ventuza, fr. ventouse