CORLATA, corlate. s. f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Ingraditura sau coliba pentru vite. 3. Impletitura de forma bombata care se aseaza pe car cand se transporta snopi sau fan. 4. Polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici. [Pl. si: corlati] – Probabil din magh. korlat.

CORLATA ~e f. reg. 1) Ingraditura care imprejmuieste ceva. 2) Polita in jurul cuptorului din casele taranesti pe care se tin vase de bucatarie si alte obiecte casnice; prichici. 3) Gratar pentru nutret fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. /<ung. korlat

LINS ~sa (~si, ~se) 1) (despre par) Care nu este ondulat; neted. 2) pop. (despre vase de bucatarie sau farfurii) In care n-a mai ramas nimic dupa mancare. /v. a linge

corlata¹, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.

TEFLON s. n. 1. material foarte rezistent la agentii chimici, la temperatura si coroziune, pentru garnituri, vase de bucatarie, izolatori electrici etc. 2. vas de bucatarie din acest material. (< fr. teflon, engl. teflon)

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas de lut, de lemn sau de tinichea in care se pun bucatele; strachina. ◊ Expr. A manca dintr-un blid cu cineva = a fi in mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o rasplata neinsemnata (primita ca pretul unei josnicii). 2. (La pl.) vase de bucatarie. – Din sl. bliudu.

HARB, harburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spartura. 2. vas (de bucatarie) vechi, uzat, spart sau de proasta calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. Fig. Om batran, bolnav, neputincios. – Cf. bg. harbel.

LAVETA, lavete, s. f. (Frantuzism) Carpa de spalat (motoarele, vasele de bucatarie etc.). – Din fr. lavette.

SPALATOR, (I) spalatoare, s. n. (II) spalatori, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalatie sanitara care serveste la spalatul oamenilor. ♦ Chiuveta speciala in care se spala vasele de bucatarie. 2. Bucata de panza, de sarma etc. cu ajutorul careia se freaca si se spala vasele. 3. Instalatie speciala, in anumite intreprinderi, unde se spala materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o intreprindere care se ocupa cu spalatul anumitor materiale. – Spala + suf. -ator.

TIGAIE, tigai, s. f. 1. vas de bucatarie de forma rotunda, cu marginea joasa si cu o coada lunga, intrebuintat la prajit. ♦ (Reg.) Cratita cu doua toarte in care se fierbe mancarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, in care se punea praful de pusca. – Din bg. tigan, scr. tiganj.

TEFLON s. n. 1. Material plastic, rezistent la actiunea agentilor corosivi, la foc etc. 2. vas de bucatarie confectionat din teflon (1). – Din fr. teflon, engl. teflon.

SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu spoitul¹ (vaselor de bucatarie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.

CRATITA, cratite, s. f. vas de bucatarie din tabla smaltuita, din aluminiu, din pamant etc., de forma rotunda, de obicei cu marginea de sus rasfranta, cu doua toarte, care serveste pentru fiert sau prajit mancarea. ♦ Continutul acestui vas. – Et. nec.

CEAINIC ~ce n. 1) vas de bucatarie, prevazut cu toarta, cioc si capac, in care se pregateste ceaiul sau se fierbe apa. 2) Continutul unui asemenea vas. [Sil. ceai-nic] /<rus. ceajnik

HARB ~uri n. 1) Bucata dintr-un vas spart; ciob. 2) vas de bucatarie de calitate proasta sau stirbit. 3) fig. Lucru foarte uzat, care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. Persoana neputincioasa (din cauza varstei sau a unei boli). /cf. bulg. harbel

OALA ~e f. 1) vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla

SITISCA ~ti f. vas de bucatarie de forma diferita, cu fundul gaurit, folosit pentru strecurarea laptelui si a altor lichide. /sita + suf. ~isca

STRECURATOARE ~ori f. 1) vas de bucatarie de forma rotunda, de obicei cu maner, cu fundul gaurit, folosit pentru strecurarea lichidelor. 2) Panza rara prin care se strecoara laptele sau se scurge casul de zer. [G.-D. strecuratorii] /a strecura + suf. ~toare

TIGAIE ~ai f. 1) vas de bucatarie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase si cu o coada lunga, folosit la prajit. ◊ A se uita cu un ochi la gaie si cu altul la ~ a fi sasiu. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) Mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. [G.-D. tigaii] /<sl. tigani

TINGIRE ~i f. 1) inv. vas de bucatarie (de arama sau fonta) asemanator cu ceaunul, folosit pentru pregatirea mancarii. 2) Continutul unui asemenea vas. /<turc. tencere

CASEROLA s.f. 1. Capsula de portelan cu coada, folosita la topirea in laborator a substantelor vascoase si putin volatile. 2. vas de bucatarie cu coada si fund plat, asemanator cratitei. 3. Carenajul elicei. [< fr. casserole].

GRATEN s.n. 1. Preparat culinar acoperit cu pesmet si copt in cuptor. 2. vas de bucatarie din faianta rezistent la foc, in care se pregatesc preparatele care necesita o gratinare. [< fr. gratin].

labos, labose, s.n. (reg.) vas de bucatarie; tigaie.

sar s.n. (reg.) vas de bucatarie.

stalajuta, stalajute, s.f. (reg.) un fel de dulapior pentru tinut vasele de bucatarie.

satita, satite, s.f. (reg.) vas de bucatarie.

cratita (cratite), s. f. – 1. vas de bucatarie de gatit. – 2. (Arg.) Slujnica. Origine necunoscuta. Pare a fi cuvint sl. Candrea si Scriban il pun in legatura cu bg. kraticika „putin inalt”, sb. kratica „scurtare”, cratita fiind un vas scund. Dupa Meyer 129, din sl. graticika „gratie”.

CASEROLA s. f. 1. capsula de portelan cu coada pentru topirea in laborator a substantelor vascoase si putin volatile. 2. vas de bucatarie cu coada si fund plat. 3. recipient din material plastic, pentru alimente. 4. carenajul unei elice. (< fr. casserole)

GRATEN s. n. 1. preparat culinar acoperit cu pesmet si copt in cuptor. 2. vas de bucatarie din faianta, reziztent la foc, in care se pregatesc preparatele care necesita o gratinare. (< fr. gratin)

LAVETA s. f. carpa de sters (motoarele, vasele de bucatarie etc.). (< fr. lavette)

tigaie (tigai), s. f. – 1. vas de bucatarie pentru prajit, cratita. – 2. Caldare, tingire, lagar. – 3. Mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. – Var. inv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; vasmer, Gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganu, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan. – Der. tigaita, s. f. (tigaie mica; casoleta).

blid n., pl. e (vsl. blindu, d. got. binds, vas, blid). vas de bucatarie, mai ales farfurie: a spala blidele dupa prinz. Cantitatea de mincare dintr’un blid: Isav si-a vindut dreptu de intii nascut pe un blid de linte. A intrat nora’n blide: se zice de o femeie care rastoarna lucrurile pin bucatarie.

serpeneu, serpeneaua, s.n. (reg.) 1. cratita de tuci. 2. ceaun. 3. vas de lemn scobit la bucatarie; blid.

TERINA, terine, s. f. (Livr.) vas de pamant smaltuit folosit in bucatarie pentru fierberea, coptul sau pastrarea alimentelor. – Din fr. terrine.

SOLNITA, solnite, s. f. 1. vas mic in care se serveste sarea (si piperul) la masa; continutul acestui vas. ♦ (Pop.) vas (de lemn) in care se pastreaza sarea la bucatarie. 2. (Pop.) Cavitate situata deasupra ochilor la cai. – Din bg., scr. solnica.

BLID ~e n. pop. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adancit, de diferite forme si cu diferite intrebuintari. ~ de bucatarie. ◊ A manca dintr-un ~ (cu cineva) a fi in relatii de stransa prietenie (cu cineva). 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Un ~ de linte plata, de obicei neinsemnata, pentru care cineva se angajeaza sa comita o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea sau la servirea mancarii; vesela; vase. ◊ A intrat nora in ~e se spune despre o persoana cu miscari stangace, in special cand aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu

suteu, sutei, s.m. si suteie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; inv.) brutar. 2. (s.n.) anexa intr-o gospodarie (care serveste ca bucatarie, in care se gaseste cuptorul de copt paine sau velnita). 3. (s.n.; in forma: satau) vas in care se pune canepa toarsa. 4. (s.n.; in forma: sutau) leasa de nuiele pe care se usuca sau se afuma fructele.

FUND ~uri n. 1) Partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul caldarii. 2) Fiecare din cele doua parti laterale ale unui butoi. 3) Scandura mica de diferite forme, intrebuintata la bucatarie (pentru a taia ceva, a rasturna mamaliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsala a corpului, pe care se sade; dos; sezut. 5) Partea de jos a unei cavitati naturale. ~ul marii. 6) Partea din spate a unui spatiu. ~ul scenei. 7) Partea unor obiecte opusa deschizaturii. ~ul sacului. /<lat. fundus

blid (blide), s. n. – 1. vas, strachina. – 2. Paleta la roate de moara. – Mr. blid. Sl. bljudu, bljudo, bljuda (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Fremdw., 78), cf. bg. bljudo, sb. bljuda, alb. bljude (G. Meyer 40). – Der. blidar, s. m. (olar); blidar, s. n. (dulap de bucatarie).