Rezultate din textul definițiilor
CUPA1 ~e f. 1) Pahar de metal sau de sticla, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce consta dintr-un vas de metal care li se da castigatorilor unei competitii sportive. 4) Competitie sportiva desfasurata pentru a castiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Caus metalic montat la un elevator sau la o alta masina, care serveste pentru incarcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pamant, ciment etc.). ~a excavatorului. /<fr. cuppa
TIMBAL, timbale, s.n. In gastronomie, mula (vas de metal sau de portelan) rotunda si inalta, in care se realizeaza, se da la cuptor si se serveste un preparat delicat; prin ext., a) preparat (de legume, orez etc.) realizat intr-un astfel de vas, dar ceva mai mic, copt in bain-marie, apoi demulat si servit ca antreu sau garnitura, pastrand forma de timbal; b) preparat, sarat sau dulce, servit intr-o coaja (realizata din aluat copt) de forma unui timbal (ca o mica salatiera). var. tambal; din fr. timbale.
plachie, plachii, s.f. (inv.) vas de metal in care se gateste mancarea.
BOL1 s. n. 1. cocolos. ♦ ~ alimentar = pasta din alimentele amestecate in gura cu saliva. 2. vas de metal sau ceramica in forma de calota sferica; cupa. 3. (muz.) surdina din cupe mobile, din metal sau cauciuc. (< fr. bol)
PIXIDA s. f. 1. (arheol.) cofret sau vas cu capac, in care se pastrau de obicei bijuterii. 2. (bis.) mic vas de metal care contine cuminecatura. 3. fruct capsula care se deschide printr-un capacel la partea superioara. (< fr. pyxide)
SITULA s. f. (arheol.) vas de metal, ca o caldarusa tronconica, cu o toarta mobila deasupra si folosit la scos apa. (< lat. situla)
BUHURDAR, buhurdaruri, s. n. (Inv.) vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.
CADELNITA, cadelnite, s. f. vas de metal atarnat de trei lantisoare (cu clopotei), in care se arde tamaie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.
CATUIE, catui, s. f. vas de metal sau de pamant in care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) catie s. f.] – Cf. ngr. katdzi „lopatica pentru jeratic”.
GARNITA, garnite, s. f. vas de metal cu care se transporta lapte si alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.
IBRIC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc si cu coada lunga, care serveste indeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ vas de metal sau de pamant in forma de urcior, uneori ornamentat, in care se tine apa. – Din tc. ibrik.
SAMOVAR, samovare, s. n. vas de metal folosit la fiertul apei pentru ceai. – Din rus. samovar.
PANAGHIAR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. vas de metal (mai ales de aur sau de argint), impodobit cu incrustatii artistice, pe care se tine panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar.
LIGHEAN, lighene, s. n. vas de metal, de portelan etc. larg si putin adanc, intrebuintat la spalatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Continutul unui asemenea vas. – Din tc. ligen, legen.
CADELNITA ~e f. vas de metal, sustinut de trei lantisoare, in care se arde tamaie in timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i canta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica
CALDARE ~ari f. 1) vas de metal sau de material plastic, cu toarta, in care se aduce sau se pastreaza apa; galeata. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) geol. Depresiune circulara aparuta in urma actiunii factorilor naturali; cazan. [G.-D. caldarii] /<lat. caldaria
CATUIE catui f. vas de metal sau de lut in care se arde tamaie. [Sil. -tu-ie] /<ngr. katsi + suf. ~uie
CHIUVETA ~e f. 1) vas de metal smaltuit, de faianta sau de portelan, care se fixeaza sub un robinet servind la spalat. 2) Vas folosit pentru developarea cliseelor fotografice. [Sil. chiu-ve-] /<fr. cuvette
A COSITORI ~esc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (in scop protector). /Din cositor
CRATITA ~e f. vas de metal, de forma rotunda, cu doua toarte, in care se fierbe sau se prajeste mancarea. [G.-D. cratitei] /Orig. nec.
GAMELA ~e f. vas de metal cu capac, in care soldatul isi primeste portia de mancare in conditii de campanie. /<fr. gamelle
IBRIC ~ce n. 1) vas de metal, cu coada lunga si cu cioc, folosit, indeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) vas de metal sau de lut asemanator cu un urcior, in care se tine apa. [Sil. i-bric] /<turc. ibrik
INFUZOR2 ~oare n. vas (de metal, de portelan etc.) pentru prepararea infuziilor. /<fr. infuseur
MANGAL ~uri n. 1) Carbune obtinut prin arderea lenta si incompleta a lemnului in cuptoare speciale. 2) vas de metal in care se aprind carbuni, servind la incalzit in aer liber. /<turc. mangal
PANAGHIAR ~e n. 1) Icoana pe care este reprezentat chipul Maicii Domnului. 2) vas de metal, impodobit cu incrustatii, pe care se tine panaghia. [Sil. ghi-ar] /panaghie + suf. ~ar
RETORTA ~e f. 1) vas de sticla in forma de balon, cu gatul lung si indoit, folosit in laboratoare pentru distilare. 2) vas (de metal sau din materiale refractare) de forme variate, folosit in industrie pentru distilare la tempe-raturi inalte. /<fr. retorte, germ. Retorte
SAMOVAR ~e n. 1) vas de metal, prevazut cu un incalzitor, in care se fierbe apa pentru ceai. 2) Continutul unui asemenea vas. /<rus. samovar
SITULA s.f. (Arheol.) vas de metal de forma unei galeti moderne, prevazut cu o toarta mobila deasupra si folosit la scos apa. [< lat. situla].
BIDON s.n. vas de metal portativ in care se pastreaza lichide; (spec.) vas de tabla (invelit cu postav) in care se pastreaza apa de baut in excursii, in marsuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone].
CUPA1 s.f. 1. Vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].
solomiazui, solomiazuiesc, vb. IV (reg.; despre vasele de metal) a spoi, a cositori.
BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)
BUTELIE s. f. 1. recipient cilindric de otel in care se pastreaza gaze comprimate. ♦ ~ de Leyda = condensator electric de forma cilindrica. 2. (arheol.) vas din metal sau din sticla, cu gatul foarte ingust, pentru pastrat sau transportat lichide. (dupa fr. bouteille)
BUHURDAR, buhurdaruri, s. n. (Inv.) vas (de metal) servind la afumat cu miresme. – Tc. buhurdar.
CADELNITA, cadelnite, s. f. vas de metal atarnat de trei lantisoare (cu clopotei), in care se arde tamaie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).
CATUIE, catui, s. f. vas de metal sau de pamant in care se ard mirodenii. [Var.: (reg.) catie s. f.] – Ngr. katsi „lopatica pentru jeratic” + suf. -uie.
canta f., pl. e (sirb. ung. kanta, d. germ. kante si kanne. V. cana si canata. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Galeata de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus si de tinut apa in casa. (Astazi sint smaltuite). Garnita (bidon) de dus lapte. Ial. Stropitoare de gradina. V. polomeac.
AGHEASMATAR, agheasmatare, s. n. 1. vas liturgic de metal in care se tine agheasma. 2. Cladire vecina cu o biserica, destinata sfintirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugaciunile ce se rostesc in timpul aghesmuirii si in alte imprejurari. – Din ngr. aghiasmatarion.
BOMBONIERA, bomboniere, s. f. vas, cutie de metal etc. in care se pastreaza bomboane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bonbonniere.
CAZAN, cazane, s. n. 1. vas mare de metal, de forma cilindrica sau tronconica, deschis, care serveste, in gospodarie sau in tehnica, la incalzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ◊ Cazan de abur = instalatie constituita dintr-un focar, dintr-un sistem fierbator, supraincalzitor de abur etc., utilizata pentru producerea aburului necesar in centralele termoenergetice, in industria textila etc. ♦ Instalatie, folosita pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor in vederea intrebuintarii vaporilor ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosita la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. - Din tc. kazan.
MARMITA, marmite, s. f. 1. vas mare (de metal) cu doua toarte si cu capac, in care se transporta mancarea calda. 2. Scobitura formata prin eroziune in albia unui rau. – Din fr. marmite.
PIULITA, piulite, s. f. 1. vas mic de metal, de lemn etc. intrebuintat in gospodarie, in laborator etc., in care se piseaza cu pisalogul diverse substante; piua (2) mica. 2. Piesa de metal care are o gaura cu filet si care se poate insuruba pe o tija cu un filet corespunzator. [Pr.: pi-u-] – Piua + suf. -ulita.
BOMBA, bombe, s. f. 1. Proiectil aerodinamic incarcat cu materie exploziva, incendiara etc., care se arunca din avion asupra obiectivelor terestre; (rar) proiectil de tun. ◊ Bomba atomica (sau nucleara) = bomba bazata pe energia nucleara, cu o putere de distrugere extraordinara. 2. (In sintagma) Bomba vulcanica = bucata de lava aruncata in aer din crater si rotunjita prin invartirea in atmosfera. 3. (In sintagma) Bomba calorimetrica = vas rezistent de metal intrebuintat pentru determinarea caldurii de ardere a unei substante. 4. Fig. (Sport) Lovitura de minge trasa puternic spre poarta. 5. Fig. (Arg.) Stire senzationala. 6. Fig. (Arg.) Spelunca. – Din fr. bombe.
CUVA, cuve, s. f. 1. vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticla etc., de diferite forme si marimi, folosit in operatii tehnice. ◊ Cuva de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, in care se cufunda transformatoarele, reostatele etc. 2. Portiunea superioara a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.
RASCHETA, raschetez, vb. I. Tranz. 1. A curata de vopsea sau de rugina o piesa de metal sau un vas, cu ajutorul raschetei (1). 2. A netezi cu rascheta (2) o tencuiala. 3. A rade parchetul cu rascheta (4), pentru a-l curata. – Din rascheta.
SCHIP, schipuri, s. n. vas mare de metal, care aluneca (pe role) pe o distanta fixa si se descarca automat, folosit la transportul materialelor in mine, in fabrici etc. – Din fr., engl. skip.
BUTELIE ~i f. 1) vas (de sticla, metal sau material plastic), de diferite forme, mai ales cilindrica, folosit pentru pastrarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. 2) Recipient cilindric de metal rezistent, in special de otel, folosit pentru pastrarea gazelor comprimate. 3) Continutul unor asemenea recipiente. [Art. butelia; G.-D. buteliei; Sil. -li-e] /<fr. bouteille
CAZAN ~e n. 1) vas mare de metal, folosit in gospodarie la incalzit sau la fiert. 2) Rezervor metalic in care se introduce apa pentru a fi incalzita sau transformata in aburi ce servesc ca forta motrice sau ca mijloc de incalzire. ~ de aburi. ~ de baie. 3) Instalatie pentru distilarea alcoolului. 4) geol. Depresiune circulara aparuta in urma actiunii factorilor naturali; caldare. /<turc. kazan
PLOSCA ~sti f. 1) vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etc.), de obicei ornamentat, rotund si turtit, cu gat scurt si ingust, in care se tine o bautura. ◊ A umbla cu (sau a purta) ~sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) vas plat (din metal, din sticla, din material plastic etc.) cu gura larga, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot cobori din pat. [G.-D. plostii] /<bulg., sb. ploska
TALER1 ~e n. 1) vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller
CISTA s.f. (Arheol.) vas cilindric de metal caracteristic pentru prima epoca a fierului din Italia. [< lat. cista].
LEBES s.n. (Ant.) vas larg de metal, de forma unui lighean, cu toarte pe margine. [< lat., gr. lebes].
RITON s.n. vas conic de metal sau de lut, curbat ca un corn de vita, cu varful modelat in forma unui cap de animal, folosit de grecii antici pentru libatii sacre si petreceri. [Scris si rhyton. / < gr. rhyton].
GAMELA s.f. vas mic de metal din care mananca ostasii (in campanie). [< fr. gamelle].
cazan (cazane), s. n. – 1. vas mare de metal, caldare. – 2. Alambic. – 3. Caldare, formatie geologica alpina. – 4. Companie de ieniceri sau de tatari (inv.) – Mr. cazane, megl. cazan. Tc. kazan „cazan” (Roesler 594; Seineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1144; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζάνι, alb., bg., sb., rut., rus. kazan. – Der. cazangiu, s. m. (meserias care construieste sau repara cazane), din tc. kazanci, cf. ngr. ϰαζαντζής; cazangerie, s. f. (atelier de cazane; meseria de cazangiu).
CISTA s. f. 1. (ant.) cos de rachita in care se purtau la procesiunile inchinate unor divinitati diverse obiecte de cult. ◊ caseta, ladita. 2. vas cilindric de metal pentru prima epoca a fierului din Italia. 3. mormant preistoric din piatra in care era asezat cadavrul. 4. celula, spor de rezistenta, la alge. (< fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)
GAMELA s. f. vas mic de metal din care mananca ostasii (in aplicatii). (< fr. gamelle, it. gamella)
LEBES s. n. (ant.) vas larg de metal, de forma unui lighean, cu toarte pe margine. (< lat., gr. lebes)
OENOCHOE [ENOCOE] s. n. vas grecesc de metal, ceramica sau sticla, in forma de ulcior, cu o singura toarta si cu deschidere trilobata, din care se turna in cupe amestecul de vin si apa. (< fr. oenochoe, gr. oinochoe)
RHYTON s. n. vas conic din metal sau ceramica, cu varful curbat in forma unui corn de animal, in antichitate pentru libatii. (< germ. Rhyton, gr. rhyton)
spoi (-oesc, -it), vb. – 1. A varui, a da cu var peretii. – 2. A cositori, a acoperi un vas cu un metal protector. – 3. A mizgali, a boi, a unge, a minji. – 4. (Refl.) A se boi, a se farda, a se sulemeni. – 5. (Refl.) A se cizela, a se rafina, a se civiliza. Sl. spoiti „a lipi” (Cihac, II, 358; Conev 63), cf. sb. spojiti „a cositori”. – Der. spoiala, s. f. (varuit, spoit; cositorit; superficialitate, lustru fara consistenta); spoi, s. n. (fard, pictura); spoit, s. n. (varuit; cositorit; zugraveala); spoitor, s. m. (cel care spoieste; piatra acra; vinetea, Centaurea moschata); spoitoreasa, s. f. (chivuta).
tava (-avi), s. f. – 1. Talger, tipsie, platou. – 2. vas plat de metal pentru copt la cuptor prajituri, mincaruri etc. – Var. Mold. tava, tava. Mr., megl. tava. Tc. tava (Seineanu, II, 352; Lokotsch 2751), cf. ngr. νταβᾶς, alb. tave, bg., sb. tava.
CAZAN, cazane, s. n. 1. vas mare de metal in care se fierbe apa, se gateste mancare etc. 2. Rezervor metalic in care se poate introduce apa pentru a fi incalzita (si transformata in aburi). ♦ Instalatie compusa dintr-un focar si un sistem de tevi prin care trece apa care, transformata in aburi, serveste ca forta motrice, la incalzirea caloriferelor etc. ♦ Instalatie compusa dintr-un vas prin care trece o serie de tuburi, servind la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) Caldare (II). Cazanele Dunarii. – Tc. kazan.
ANAFORNITA (< anafura) s. f. vas plat din metal pe care se ofera credinciosilor anafura.
CANEA, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat intr-un vas, prevazut la capatul liber cu un robinet de scurgere, care serveste la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: cana s. f.] – Refacut din canele (pl. lui canela, rar „canea” < ngr. kanella, bg. kanela).
GALEATA, galeti, s. f. 1. vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.
PISOAR, pisoare, s. n. vas de faianta, de metal etc. montat pe un zid, care serveste barbatilor pentru u****t; p. ext. parte a closetului public unde sunt instalate asemenea vase. – Din fr. pissoir.
PIUA, pive, s. f. 1. Instalatie sau masina folosita pentru impaslirea tesaturilor de lana prin frecarea si presarea lor intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn intr-un mediu cald si umed. 2. vas de lemn, de metal sau de piatra de diverse forme si marimi, cu peretii si cu fundul gros, in care se piseaza diverse substante sau corpuri solide. 3. Parte a steampului in care se zdrobeste un minereu. 4. Scobitura in piesa unei instalatii, care serveste la fixarea sau la rotirea altei piese din instalatia respectiva. 5. (Inv. si reg.) Mortier. 6. (Pop.; in expr.) A se pune piua (sau in piua) = a se ghemui pentru a servi ca treapta cuiva care vrea sa ajunga la un loc inalt sau pentru a lua pe cineva in carca. [Pr.: pi-ua. – Pl. si: piue. – Var.: (inv. si reg.): piva s. f.] – Lat. *pilla.
BLID ~e n. pop. 1) vas (de lut, de metal etc.) adancit, de diferite forme si cu diferite intrebuintari. ~ de bucatarie. ◊ A manca dintr-un ~ (cu cineva) a fi in relatii de stransa prietenie (cu cineva). 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Un ~ de linte plata, de obicei neinsemnata, pentru care cineva se angajeaza sa comita o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea sau la servirea mancarii; vesela; vase. ◊ A intrat nora in ~e se spune despre o persoana cu miscari stangace, in special cand aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu
CREUZET ~e n. tehn. 1) Bazin din partea de jos a cuptoarelor metalurgice in care se aduna materialul topit. 2) Recipient facut din material refractar, folosit in industrie pentru topirea metalelor, aliajelor sau a sticlei la temperaturi inalte. 3) vas facut dintr-un metal rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice. [Sil. cre-u-] /<fr. creuset
GALEATA ~eti f. 1) vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta
PIUA pive f. 1) vas (de lemn, de metal, de piatra etc.), de diverse forme, in care se piseaza diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa in ~ (sa se aleaga untul) a) a flecari; b) a munci fara nici un folos. 2) Masina sau instalatie pentru impaslirea tesuturilor de lana. 3) inv. Tun primitiv care se incarca pe la gura tevii. [G.-D. pivei; Sil. -ua] /<lat. pilla
STRACHINA strachini f. 1) vas (de lut, de metal etc.) adancit, cu diverse intrebuintari. ◊ A manca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de faina. /<ngr. ostrakinos
CHIUVETA s.f. 1. vas de faianta, de metal etc. (cu o gaura de scurgere) care se fixeaza in perete sub un robinet de apa. 2. V. cuveta. [Pron. chiu-ve-. / < fr. cuvette].
CHIUVETA s. f. vas de faianta, de metal etc. care se fixeaza in perete sub un robinet de apa. (< fr. cuvette)
CUPELA s. f. vas refractar, la extragerea metalelor prin cupelatie. (< fr. coupelle)
CALIMARA, calimari, s. f. vas mic de sticla, de metal, de material plastic etc., in care se tine cerneala. [Var.: (inv.) calamara s. f.] – Din ngr. kalamari.
VADRA, vedre, s. f. 1. Veche unitate de masura a capacitatii, folosita pentru lichide, echivalenta cu circa zece ocale (astazi cu circa 10 litri) 2. vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fantana, in care se pastreaza sau cu care se transporta diferite lichide. – Din sl. vedro.
SPOI, spoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi o suprafata cu un strat subtire de var; a varui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subtire dintr-un metal protector. ♦ Refl. Fig. A-si insusi in mod superficial maniere civilizate, notiuni de cultura etc. a se ciopli. 3. A unge (pe deasupra). ♦ (Peior.) A (se) farda. – Din sl. supojiti.
SISTAR, sistare, s. n. vas de lemn sau de metal cu toarta, cu gura mai larga decat baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) sistar s. n.] – Din sl. sestaru.
AJUR s.n. 1. Broderie artistica pe panza, constand din spatii rarite obtinute prin scoaterea unor fire. ♦ Rarituri de-a lungul unei tesaturi, produse in timpul tesutului. 2. (Arhit.) Ornament cu perforatii, care permite patrunderea luminii. ♦ Ornament format din gauri practicate intr-o placa de metal ori in peretii unui vas de lut. [Pl. -ruri. / < fr. ajour].
BIDEU s. n. vas, chiuveta, din portelan sau metal, pentru toaleta intima. (< fr. bidet)
POT1 s. n. vas de pamant, portelan sau metal de uz casnic; oala. (< fr. pot)
CIBORIU (‹ fr.) s. n. 1. Constructie mica, in forma de baldachin, din piatra sau metal, asezata pe masa altarului. 2. vas liturgic in forma de cupa, folosit pentru pastrarea elementelor euharistice in bisericile catolice.
COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafata interioara a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subtire de cositor pentru a impiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
RETORTA, retorte, s. f. vas de sticla, de pamant, de metal, de obicei in forma de balon, cu gatul lung si curbat, intrebuintat pentru distilare la temperaturi mai ridicate in laboratoare sau in industrie. ◊ Carbune de retorta = carbune dur, bun conducator de electricitate, care se depune pe peretii retortelor in care se distileaza carbunele la fabricarea gazului de iluminat si care are intrebuintari in electrotehnica. – Din fr. retorte, germ. Retorte.
ALBIE ~i f. 1) vas lunguiet, de lemn sau de metal, folosit la spalatul rufelor, scaldatul copiilor etc. 2) Fagas al unei ape curgatoare; matca. ~a unui rau. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea
ALUMINIU n. metal usor, ductil si maleabil, folosit sub forma de aliaje la fabricarea pieselor de metal usoare, in aeronautica si electrotehnica. vas de ~. [Sil. -niu] /<fr., lat. aluminium
COCLEALA ~eli f. 1) Strat verde si toxic, care se formeaza pe suprafata obiectelor de cupru, de alama etc. sub influenta umezelii. 2) Oxidare a vaselor de cupru sau din alte metale, in care se prepara sau se pastreaza alimente. 3) Gust specific neplacut al alimentelor preparate sau pastrate in vase coclite. /a cocli + suf. ~eala
ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu mai multe brate cu gheare, fixata la capatul unui lant, pe care marinarii o infig in pamantul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navigheaza. 2. Piesa (de metal) care serveste la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixeaza de pamant anumiti stalpi, constructii inalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora).
CHIUVETA, chiuvete, s. f. vas de portelan, de faianta sau de metal smaltuit prevazut cu o gura de scurgere, fixat in perete dedesubtul unui robinet de apa si folosit la spalat. – Din fr. cuvette.
vas, vase, s. n. 1. Recipient de sticla, de metal, de lemn, de pamant etc., de diferite forme si marimi, care serveste la pastrarea (si transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masa si la pregatirea mancarii. 2. Vehicul pentru transportul pe apa al calatorilor si al marfurilor; nava. 3. Fiecare dintre formatiile tubulare inchise prin care circula sangele, limfa etc. in interiorul organismului. ♦ Celula vegetala alungita sau tub capilar gol prin care circula seva in plante. – Lat. vasum.
PLOSCA, plosti, s. f. 1. vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.
OALA ~e f. 1) vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla
HIDRIE s.f. (Ist.) vas mare de argila arsa sau de metal in forma de para rasturnata, cu trei manere, folosit in antichitate. [< fr. hydrie, lat., gr. hydria].
HIDRIE s. f. vas grecesc de argila arsa sau de metal in forma de para rasturnata, cu trei toarte. (< fr. hydrie, gr. hydria)
caldare f., pl. ari (lat. caldaria, it. caldaja, fr. chauaiere, sp. caldera). vas culinar de arama sau de alt metal de fert [!] apa s. a. Cazan de masina de abur.
BUTELIE, butelii, s. f. 1. vas de sticla, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric in forma de cilindru sau de con, alcatuit dintr-o butelie de sticla cuprinsa intre doua armaturi metalice. 2. Sticla pentru pastrat sau pentru transportat lichide; butelca. – Din fr. bouteille.
PUSCULITA, pusculite, s. f. 1. Diminutiv al lui pusca. 2. vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizatura ingusta in partea de sus, prin care se introduc, pentru a se pastra, banii economisiti (de copii). – Pusca + suf. -ulita.
TALER1, talere, s. n. 1. vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) Proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere1 (5). – Cf. bg. taler.
SPOIT2, -A, spoiti, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subtire de var; varuit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subtire de metal protector. 3. (Peior.) Fardat. – V. spoi.
AJUR ~uri n. 1) Broderie artistica pe o tesatura rarita. 2) arhit. Ornament cu perforatii prin care patrunde lumina. 3) Ornament perforat pe peretii unui vas de lut sau intr-o placa de metal. /<fr. ajour
BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. vas (adanc) de pamant, de lemn sau de metal, din care se mananca; strachina. ◊ Expr. (Ir.) A manca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, in raporturi stranse cu cineva. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = suma de bani sau alta rasplata (neinsemnata) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor in care se pune mancarea. – Slav (v. sl. bliudu).
vas ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum
CASOLETA s.f. 1. vas in care se ard parfumuri, mirodenii. ♦ Cutie de metal in care se sterilizeaza fesi, vata si instrumente medicale. 2. Ornament in forma de vas, din care ies flacari, folosit la arcuri de triumf, altare etc. [< fr. cassolette, cf. sp. cazoleta].
peteica, peteici, s.f. (reg.) 1. impletitura, plasa de sfoara, de ata in care se duc vasele cu mancare la camp. 2. legatura de franghie, de metal, cu care se prinde la car leuca de carambul de sus; ganj. 3. fasie nedesirabila de material textil. 4. bucatica de panza sau de postav care serveste la cusutul plapumilor. 5. hartie cu care se infasoara caierul cand se pune in furca. 6. butoniera sau cheotoare la camasa. 7. incuietoare, zavor la usa. 8. parte a morii in care cad grauntele din cos intre pietre.
REFULA vb. I. tr. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte care contrazic constiinta morala a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid intr-o conducta sau intr-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confectionarii unor piese pentru a vedea cum se comporta. [< fr. refouler].
CASOLETA s. f. 1. vas in care se ard parfumuri, mirodenii. ◊ cutie de metal in care se sterilizeaza fesi, vata, instrumente medicale. 2. ornament in forma de vas din care ies flacari, la arcuri de triumf, altare etc. (< fr. cassolette)
MOJAR, mojare, s. n. vas de forma semisferica cu peretii grosi, de portelan, sticla, metal, material plastic, care serveste, in farmacii si in laboratoare, la maruntirea fina a diferitelor substante prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦ (Reg.) Piulita (pentru pisat). ♦ (Reg.) Piua unui steamp. – Din magh. mozsar.
DULAP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobila de lemn sau de metal prevazuta cu rafturi, in care se pastreaza rufe, haine, vase, carti etc. 2. S. m. Scandura lata si groasa. 3. S. n. (Pop.) Scranciob. – Din tc. dolap.
CUPELA, cupele, s. f. vas confectionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelatie. – Din fr. coupelle.
CUPELA ~e f. vas facut din material refractar in care se face extragerea metalelor prin cupelatie. /<fr. coupelle
CUPELA s.f. vas confectionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelatie. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tabacita].
capac n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapaki, alb. kapak, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcana, chepeng. 1). Placa, tabla (de metal, lemn, lut, hirtie) sau disc cu care acoperi un vas, o cutie, o lada, un secriu [!], o groapa. 2) La unele feluri de pantaloni, partea care acopere [!] pintecele si care, in loc de prohab, are doua deschizaturi laterale care se incheie la briu. 3) Vest. Tumba, colac, invirtitura a zmeului pin [!] aer. Iron. A gasi sau a pune capacu, a gasi raspuns ori explicatiune la toate. Si-a gasit tingirea capacu (Iron.), si-a gasit sacu peticu, si-a gasit tovarasu care-i trebuie). – Dim. capacel, pl. e. V. pocris, opercul, obturator, dop.
CREUZET s.n. vas rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice la temperaturi inalte. ♦ (metal.) Recipient dintr-un material refractar, care serveste la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset].
BLINDAJ, blindaje, s. n. 1. Invelis de placi metalice groase care protejeaza partile exterioare ale unui vas de razboi, ale unui tanc etc. contra proiectilelor. ♦ Invelisul din metal tare al proiectilelor de pusca si de pistol. 2. Invelis metalic care protejeaza sisteme electrice sau piesele lor componente. – Fr. blindage.
CADA, cazi, s. f. 1. vas mare pentru imbaiat; baie1, vana (1). 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal, din beton etc.; in care se introduc lichidele folosite in diverse operatii tehnologice. 3. vas mare din doage, intrebuintat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zacatoare. – Din sl. kadĩ.
DERIVOR s.n. Panza pentru vreme rea, pentru furtuna. ♦ Placa de metal sau de lemn dispusa in planul diametral al ambarcatiilor cu vele, care mareste stabilitatea vasului. [< fr. deriveur].
alama f. fara pl. (it. lama si alama, d. lat. lamina, lama, limba de metal). Aliaj galben compus din 67 de parti de arama si 33 de zinc. Pl. n. alamuri, vase ori alte lucruri de alama. V. bronz.
CANEA, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, prevazut la un capat cu un robinet de scurgere, care serveste la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: cana s. f.] – Ngr. kanella.
SALATIERA, salatiere, s. f. vas de portelan, faianta, sticla etc. in care se serveste salata. ♦ Serviciu de masa format dintr-un suport (de metal) cu sticlute pentru untdelemn si otet si cu solnite pentru sare si piper. [Pr.: -ti-e] – Din ngr. (pop.) salatiera sau din salata + suf. -iera (dupa fr. saladier).
PLEVITA ~e f. 1) Placa de metal care imbraca capatul de jos al leucii carului. 2) Bucata de tabla cu care se astupa o crapatura la unele vase (la albii, lighene etc.). /pleu + suf. ~ita
TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, avand forme diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa farfuriile, tacamurile etc.; tabla. ♦ vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (In expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] Tc. tava.
CREUZET s. n. 1. vas rezistent la caldura, pentru reactii chimice la temperaturi inalte. 2. recipient dintr-un material refractar in industrie la topirea si elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colecteaza, in procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amesteca diverse influente, lucruri etc. (< fr. creuset)
capsula f., pl. e (lat. capsula, dim. d. capsa, cutie. V. capsa). Cutioara. Bot. Maciulie, invelisu care contine semintele la unele plante, ca la mac. Chim. vas in forma de gavan care serveste a face sa se evaporeze lichidele. Med. Invelisu unor medicamente cu gust neplacut. Invelis de metal (plumb, cositor) pus unei butelii astupate deja c´un dop. Petita, capsa. – Fals -ula (dupa fr.).
CUPA1 s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)
CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn, folosita de zidari pentru asezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalatii. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancso.
CADA cazi f. 1) vas mare pentru imbaiat; baie. 2) vas mare din doage, in forma de trunchi de con, in care se strivesc strugurii si se lasa sa fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit in diverse operatii tehnologice. [G.-D. cazii] /<sl. kadi
PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.
TAVA, tavi, s. f. 1. Obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, avand forme si dimensiuni diferite si marginile putin ridicate, pe care se aduc la masa cele necesare pentru servit; tabla, tabla1 (5). ♦ vas de tabla sau de fier smaltuit, cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mancaruri si prajituri. 2. (Reg.; in expr.) A da pe cineva tava (sau tava) = a tabari asupra cuiva. 3. (Reg.) Servetel brodat care se asterne pe o tava (1) sau ca ornament pe o mobila. [Var.: (reg.) tava s. f.] – Din tc. tava. Cf. bg. tava.
arama f., pl. e si ami (vrom. si azi Ban. arame, d. lat. aeramen, d. aes, aeris, metal; it. rame, pv. cat. aram, fr. airain, sp. alambre, pg. arame, arama). Cupru (V. cupru). Fig. Ati arata arama, a-ti trada defectele. (V. aspru 1). Pl. n. aramuri, vase culinare de arama.
DOP ~uri n. 1) Bucata de pluta (sticla, cauciuc etc.) cu care se astupa gura ingusta a unui vas. 2) fig. Om mic si indesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucata de lemn care acopera partial deschizatura de sus, lasand o gaura mica prin care se sufla. 4) Piesa de metal cu care se inchide o conducta. /<sas. dop
CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)
TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placa sau foaie subtire de tabla de otel avand diverse intrebuintari. ♦ (Depr.) metal de calitate inferioara. ◊ Expr. A fi (sau a ramane, a ajunge ori a lasa pe cineva) tinichea = a fi (sau a ramane, a ajunge ori a lasa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient facut din tabla. 3. (Depr.) Decoratie, medalie. 4. (Reg.) Scandura subtire (de brad). – Din tc. teneke.
plev (-ve), s. n. – (Bucov.) vas de tabla. Germ. Blech „tinichea”. E dubletul lui pleu (var. bleu, plef, blef), s. n. (Trans., tinichea), din mag. pleh (Candrea). – Der. pleuar, s. m. (Trans., tinichigiu); plevita, s. f. (placa metalica din josul leucei; intaritura din metal la o piesa crapata), a carui legatura cu sl. plenica „lant” (Miklosich, Lexicon, 571; Cihac, II, 265) este dubioasa. Cf. privita.
CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].
DOP, dopuri, s. n. 1. Bucata de pluta, de cauciuc, de sticla etc. cu care se astupa deschizatura unei sticle, a unul vas ingust etc.; astupus. ◊ Expr. (Mare) cat un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumet) mic si indesat; bondoc. 2. Bucata de lemn care astupa deschizatura de sus a fluierului, a cavalului etc., lasand o gaura mica prin care se sufla. 3. Piesa de metal cu care se inchide o conducta. 4. Cerumen adunat in canalul auditiv extern al urechii, care impiedica auzul. – Cf. sas. dop.
CAPSULA ~e f. 1) Fruct dehiscent cu invelitoarea uscata si dura in care se dezvolta si se pastreaza semintele unor plante; maciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Invelis al unor organisme inferioare. ~ bacteriana. 3) Invelis solubil in care se pun unele medicamente in forma de praf, cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor; bulin; caseta. 4) vas de laborator pentru evaporarea unor solutii. 5) anat. Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. 6) Cutie metalica plata, cu capac deformabil, care constituie partea sensibila a diferitelor tipuri de manometre. ◊ ~ telefonica cutie de dimensiuni mici care contine microfonul sau receptorul aparatului. 7) Capac de metal cu care se astupa sticlele. 8) Cilindru mic de metal care contine bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei bauturi gazoase speciale. 9): ~ cosmica sau spatiala aparat cosmic de forma sferica capabil sa se desprinda de restul vehiculului si sa efectueze o coborare pe planeta-tinta. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula
BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.
TANTAL (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010ºC, p. f. c. 4.100ºC, gr. sp. 16,7). metal rar, cenusiu, lucios, dur, ductil in stare pura si foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se gaseste in natura in tantalit si si pamanturile rare. Formeaza combinatii in treptele de valenta 2, 3, 4 si 5. Se foloseste in metalurgie (component al aliajelor refractare, solide si rezistente la coroziune), in energia nucleara, ind. constructoare de masini, chimica, electronica, in medicina (aplicarea suturilor, fixarea oaselor si vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (in locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg in 1802.
