ciob (cioburi), s..n. – Fragment, hirb, bucata dintr-un vas de lut, sticla sau portelan. Tc. cob (Roesler 608; Seineanu, II, 128). DAR respinge aceasta der., bazindu-se pe extinderea geografica a cuvintului si pe absenta sa din dialecte. Cuvintul apare si in per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. Dupa Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioaba, s. f. (pipa de lut; vas inutil); ciobai (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucati).

GAVANOS, gavanoase, s. n. (Reg.) Borcan (pentru dulceata); vas de lut smaltuit; oala (pentru vin). – Din tc. kavanoz.

SPARTURA s. 1. ciobitura, ciocnitura, crapatura, fisura, plesnitura. (~ unui vas de lut.) 2. ciob, harb, tandara, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oala de lut.) 3. deschizatura, gaura. (A patruns printr-o ~.) 4. gaura, ruptura, (inv.) frantura. (O ~ in corpul unei nave.)

AJUR ~uri n. 1) Broderie artistica pe o tesatura rarita. 2) arhit. Ornament cu perforatii prin care patrunde lumina. 3) Ornament perforat pe peretii unui vas de lut sau intr-o placa de metal. /<fr. ajour

CRUSON s.n. Bautura rece preparata intr-un bol mare (numita in engl. chiar bowl, in germ. Bowle), din diferite fructe puse la macerat cu zahar si alcool (lichior, rachiu, coniac), la care se adauga, inainte a a fi servita, vin, vin spumant sau sampanie; din fr. cruchon (= vas de lut sau gresie cu doua toarte).

AJUR s.n. 1. Broderie artistica pe panza, constand din spatii rarite obtinute prin scoaterea unor fire. ♦ Rarituri de-a lungul unei tesaturi, produse in timpul tesutului. 2. (Arhit.) Ornament cu perforatii, care permite patrunderea luminii. ♦ Ornament format din gauri practicate intr-o placa de metal ori in peretii unui vas de lut. [Pl. -ruri. / < fr. ajour].

canabet s.n. (reg.) cana, vas de lut.

CALATOS s. n. 1. acoperamant de cap, inalt, cilindric, drapat de un val, caracteristic unor zeite greco-romane. 2. vas de lut, cupa la vechii greci. (< fr. calathos, gr. kalathos)

gaura (gauri), s. f. – 1. Scobitura, cavitate, groapa. – 2. (Arg.) Furt prin efractie. – Mr. gavra, megl. gaura. Lat. cavum, al carui rezultat normal sa fi fost *gau, cf. sgau si gaoace. Acest rezultat s-a pierdut, insa de la forma sa de pl. gauri s-a refacut un sing. analogic gaura, ca in fagure ‹ fag si patura ‹ pat. Se considera in general ca etimonul este lat. *cavula (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Elements, XVI; Puscariu, Diminutiv., 182; Puscariu 701; Candrea-Dens., 720; REW 1693; Philippide, II, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau lat. caula (Cipariu, Gram., 117; Puscariu, Dacor., III, 671), ipoteza posibila, fara a fi necesara. Der. din lat. caverna (Cretu 326) nu este posibila. Alb. gavre provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Der. gaurar, s. n. (sula; regulator la razboiul de tesut; vas de lut cu fundul gaurit); gauri, vb. (a perfora; Arg., a rani cu arma de foc); gauritor, adj. (Arg., hot); gauricios, adj. (gaurit); gauros, adj. (gaurit). – Cf. gaman. De la *gau deriva, de asemenea, prin intermediul unui suf. expresiv, gaun, s. m. (inv., gol, cavitate; gargaune, Vespa crabro), cu var. gauna, s. f. (Bucov., gol, cavitate). Semantismul se explica prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”. Caracterul expresiv al suf. -aur reiese si din der. ca barzaun, gargaun, cascaun(d), cf. si bauna, mieuna, scheuna. Totusi, se considera in general (Candrea, Rom., XXXI, 312; Puscariu, ZRPh., XXVIII, 618; Puscariu 700; REW 1794; Candrea-Dens., 718 si 719; DAR) ca etimonul lui gaun este lat. *cavōnem, in loc de cavum, ipoteza incerta (cf. REW 1794; Battisti, II, 831). Vagauna, s. f. (groapa, cavitate, vizuina; ripa), este fara indoiala un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicari a lui gaun › gagauna, urmata de o disimilatie (dupa Cihac, II, 537, din mag. vagany „brazda, fagas”, care pare mai neconvingatoare). – Der. gauni, vb. (a sapa); gaunos, adj. (gol, gaurit; fara miez); gaunosi (var. gaunosa), vb. (a sapa, a scobi); gaunoseala (var. gaunositura), s. f. (cavitate).

gavanos (gavanoase), s. n. – Borcan, vas de lut. Tc. kavanos (Seineanu, II, 177; Ronzevalle 136), cuvint care, dupa M. Cohen, Bull. Soc. Linguistique, XXVII, 107, s-ar afla in legatura cu it. cofano, sp. cuevano; cf. bg. kavanoz.

ravar (ravare), s. n. – 1. Masa de stors zerul, scindura cu jgheab pentru a presa brinza. – 2. Strecuratoare de brinza, vas de lut cu fundul gaurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucata de lemn cu crestaturi pentru presat brinza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovu „crestatura”, cf. raboj, ravas.

ulcea (-ele), s. f. – Chiup, cana, vas de lut cu miner. Lat. *ollicella, dim. de la olla (Puscariu 1790; Iordan, Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil dim. interior, de la oala, cf. ulcica s. f. (oala mica, chiup, cana; anumite vase mult folosite in farmece; Arg., capatina).

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. vas de lut, de lemn sau de tinichea in care se pun bucatele; strachina. ◊ Expr. A manca dintr-un blid cu cineva = a fi in mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o rasplata neinsemnata (primita ca pretul unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucatarie. – Din sl. bliudu.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) vas de lut ars, de mare capacitate, in forma de amfora, intrebuintat pentru pastrarea untdelemnului, a muraturilor etc. – Din tc. kup.

URCIOR¹, urcioare, s. n. 1. vas de lut (smaltuit) cu gatul stramt, cu una sau doua toarte, folosit pentru pastrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adanc in albia unei ape curgatoare, unde se formeaza vartejuri; bulboaca, bulboana. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. urceolus.

SNURCERAMICA s. f. Procedeu de ornamentare a vaselor de lut, realizat prin imprimarea unui snur de fibre vegetale in pasta inca moale. – Snur + ceramica.

STRACHINA, strachini, s. f. vas de lut ars, de ceramica etc., usor adancit, intrebuintat la tara in loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. – Din ngr. ostrakinos.

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crapat, fisurat, plesnit. (vas de lut usor ~.) 2. crapat, despicat, spintecat, taiat. (Lemne de foc ~.) 3. gaurit. (O cratita ~.) 4. fortat, stricat. (Incuietoare ~; lacat ~.) 5. v. jefuit. 6. strapuns. (Front ~.)

BLID ~e n. pop. 1) vas (de lut, de metal etc.) adancit, de diferite forme si cu diferite intrebuintari. ~ de bucatarie. ◊ A manca dintr-un ~ (cu cineva) a fi in relatii de stransa prietenie (cu cineva). 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Un ~ de linte plata, de obicei neinsemnata, pentru care cineva se angajeaza sa comita o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea sau la servirea mancarii; vesela; vase. ◊ A intrat nora in ~e se spune despre o persoana cu miscari stangace, in special cand aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu

BUTELCA ~ci f. pop. 1) v. BUTELIE. 2) vas din lut ars, cu gatul stramt, folosit pentru pastrarea lichidelor, in special a bauturilor alcoolice. /<ucr. butelka

GAVANOS ~oase n. reg. vas de lut, smaltuit, folosit pentru pastrarea diferitelor alimente (dulceata, untura etc.). /<turc. kavanoz

GHIVECI¹ ~e n. vas de lut ars (de forma tronconica), in care se planteaza flori; glastra; oala. /<turc. guvec

GLASTRA ~e f. vas de lut ars (de forma tronconica) in care se planteaza flori; ghiveci; oala. /<ngr. ghlastra

OALA ~e f. 1) Vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) Vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. Material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla

OL oluri n. rar vas de lut in care se pune laptele la prins, se pastreaza sau se transporta apa; oala. /<Din oala

STRACHINA strachini f. 1) vas (de lut, de metal etc.) adancit, cu diverse intrebuintari. ◊ A manca dintr-o ~ cu cineva a fi prieten foarte bun cu cineva. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de faina. /<ngr. ostrakinos

URCIOR¹ ~oare n. 1) vas de lut cu toarta, inalt si lunguiet, stramt in partea de sus, iar la mijloc bombat, in care se tin diferite lichide. 2) Continutul unui astfel de vas. ~ de vin. /<lat. urceolus

URNA ~e f. 1) (la popoarele antice) vas de lut sau de bronz cu diverse intrebuintari. 2) Vas mic in care se pastreaza cenusa mortului incinerat. 3) Cutie prevazuta cu o deschizatura ingusta in care se introduc buletinele de vot. /<fr. urne, lat. urna

CALATOS s.n. vas de lut in forma de cupa la vechii greci. [Scris si calathos. / < fr. calathos, cf. gr. kalathos].

coteli, cotelesc, vb. IV (reg.) 1. a cauta cu de-amanuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobai, a colesi. 2. a umbla prin casa dupa treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a incerca vasele de lut daca sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.

fiches, fichesuri, s.n. (reg.) scandurica de fag cu care olarul ridica vasele de lut de pe stragalie.

strachina (-achini), s. f. – vas de lut ars, ceramica etc., blid. Mgr. ỏστραϰίνος „scoica” (Cihac, II, 704; Murnu 54), cu pierderea vocalei o considerat drept art. f. Sl. strakina „vocabulum dubium” (Miklosich, Lexicon, 887) trebuie sa provina din rom.

urcior (-oare), s. n. – vas de lut cu gitul strimb. – Var. ulcior. Lat. urceǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orcuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.

ceramic, -a adj. (vgr. keramikos, d. keramos, argila, lut. V. caramida). Relativ la olarie. S. f., pl. e si i. Meseria olariii (vase de lut, de faianta, de portelan).

CALCATOR, -OARE, calcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Meserias care calca haine sau rufarie intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc. 2. (Rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. ♦ Pradator, hot. II. S. f. 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele. 2. vas in care se calca (II 1) strugurii. 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. III. S. n. 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz. 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de ferastrau; ceapraz. 3. Panza sau pernita pe care se calca (III) haine, rufarie etc. – Calca + suf. -ator.

PUSCULITA, pusculite, s. f. 1. Diminutiv al lui pusca. 2. vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizatura ingusta in partea de sus, prin care se introduc, pentru a se pastra, banii economisiti (de copii). – Pusca + suf. -ulita.

CHIUP ~uri n. vas mare de lut, cu doua torti, in care se pastreaza alimente (miere, untura etc.). /<turc. kup

PLOSCA ~sti f. 1) vas mic (din lut ars, din lemn, din metal etc.), de obicei ornamentat, rotund si turtit, cu gat scurt si ingust, in care se tine o bautura. ◊ A umbla cu (sau a purta) ~sca cu minciuni a spune numai minciuni. 2) vas plat (din metal, din sticla, din material plastic etc.) cu gura larga, folosit pentru nevoile fiziologice de bolnavii ce nu pot cobori din pat. [G.-D. plostii] /<bulg., sb. ploska

ULCEA ~ele f. 1) vas mic de lut pentru pastrat sau baut lichide. 2) Continutul unui asemenea vas. [G.-D. ulcelei; Var. ulcica] /<lat. ollicella

BUCCHERO s.n. Categorie de vase etrusce din pasta neagra, cu decor in relief. [< it. bucchero – vas ordinar de lut].

DOLIUM s.n. (Ist.) vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, folosit de greci si de romani pentru pastrarea lichidelor ori ca depozit de grau. [Pron. -li-um. / < lat. dolium].

PITHOS s.n. vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, in care se pastrau lichide sau grane. [< gr. pithos].

AMFORA s.f. vas antic de lut mare, cu doua torti, in care se tinea vin, untdelemn etc. [< fr. amphore, cf. lat. amphora, gr. amphi – din amandoua partile, phorein – a purta].

DOLIUM s. n. vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, la greci si la romani pentru pastrarea lichidelor ori ca depozit de grau. (< lat. dolium)

PITHOS s. n. vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, in care se pastrau lichide sau grane. (< gr. pythos)

CHIUP (‹ tc.) vas mare de lut in forma de amfora, folosit in gospodarie pentru pastrarea unor lichide, a muraturilor etc. C. a aparut in Grecia miceniana (milen. 2 i. Hr.), primele exemplare din Romania fiind cunoscute la Histria (sec. 6 i. Hr.).

chiup n., pl. uri (turc. kup, d. ar. kiub, chiup, care vine d. lat. cupa, cada; alb. kiup, bg. kiup. V. cupa, cofa). Est. vas mare de lut cu doua toarte care serveste la tinut apa s. a. – In Munt. chiub. V. borcan, gavanos.

PLOSCA, plosti, s. f. 1. vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.

picatoare s.f. 1. (inv. si reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub gratar sau sub frigare ca sa se scurga in el grasimea. 2. (pop. si fam.) pipeta. 3. (reg.) prastie.

AMFORA s. f. vas antic grecesc, de lut, mare, alungit cu doua toarte, pentru pastrat si transportat lichide si grane. (< fr. amphore, lat. amphora)

CATUIE catui f. vas de metal sau de lut in care se arde tamaie. [Sil. -tu-ie] /<ngr. katsi + suf. ~uie

IBRIC ~ce n. 1) vas de metal, cu coada lunga si cu cioc, folosit, indeosebi, pentru a fierbe cafeaua. 2) vas de metal sau de lut asemanator cu un urcior, in care se tine apa. [Sil. i-bric] /<turc. ibrik

TALER¹ ~e n. 1) vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

RITON s.n. vas conic de metal sau de lut, curbat ca un corn de vita, cu varful modelat in forma unui cap de animal, folosit de grecii antici pentru libatii sacre si petreceri. [Scris si rhyton. / < gr. rhyton].

TORTAR, -A, tortari, -e, adj. (Rar; despre vase de ceramica) Cu toarte. ◊ (Substantivat) Tortare de lut. – Toarta + suf. -ar.

cioaba, cioabe, s.f. (reg.) 1. vas de lemn spurcat. 2. pipa; lulea mare de lut, veche, cu ciubuc lung.

capac n., pl. e (turc. kapak; ngr. kapaki, alb. kapak, ung. kupak. V. capama, caplama, capange, capcana, chepeng. 1). Placa, tabla (de metal, lemn, lut, hirtie) sau disc cu care acoperi un vas, o cutie, o lada, un secriu [!], o groapa. 2) La unele feluri de pantaloni, partea care acopere [!] pintecele si care, in loc de prohab, are doua deschizaturi laterale care se incheie la briu. 3) Vest. Tumba, colac, invirtitura a zmeului pin [!] aer. Iron. A gasi sau a pune capacu, a gasi raspuns ori explicatiune la toate. Si-a gasit tingirea capacu (Iron.), si-a gasit sacu peticu, si-a gasit tovarasu care-i trebuie). – Dim. capacel, pl. e. V. pocris, opercul, obturator, dop.

ANGOBA s.f. Strat subtire de lut de o anumita culoare, cu care se acopera vasele dupa modelajul la roata pentru a avea un aspect mai fin. [Var. engoba s.f. / < fr. engobe].

vas ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

1) chisea (vest) si chesea (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceasca mare, cupa, scafa, infl. de chisea 2). vas de cristal cu capac de tinut si de oferit dulceata musafirilor. (Sint si chisele de lut vapsite [!] si acoperite cu capac de tinut tutun pe masa). V. gavanos.

LARGU, com. in jud. Buzau, situata in C. Buzau-Calmatui, pe raul Calmatui; 1.686 loc. (2000). Necropola sarmatica (sec. 2-3), cu inventar divers (vase ceramice, cercei de bronz, margele de sticla si chihlimbar, oglinzi cu tamga, cutite de fier, fusaiole de lut s.a.), in satul Scarlatesti. Biserica Sfintii Voievozi (1817), in satul Largu.

clondir n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri si kryondiri [scris -ntiri], d. kryos, frig, adica „vas care tine apa rece”; bg. krondil si krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticla) de citi-va litri (5-6 ori chear [!] si 2-3 sau un simplu burcut). Continutu lui: un clondir de vin. – La inceput s´a zis asa celor de lut (ca cele de Curacao), apoi si celor de sticla. V. urcior si damigeana.

TAS, tasuri, s. n. (Inv.) 1. vas plat (rotund); tipsie, taler; (astazi) talerul cantarului pe care se pune marfa pentru a fi cantarita. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face cheta; a cersi. ♦ Lighenas de care se serveste barbierul cand barbiereste. 2. Cupa; ceasca (de lut). 3. Fiecare dintre cele doua talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Tc. tas.

TAS, tasuri, s. n. (Inv.) 1. vas plat (rotund); tipsie, taler¹; (astazi) talerul¹ cantarului, pe care se pune marfa pentru a fi cantarita. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face cheta; a cersi. ♦ Lighenas de care se serveste barbierul cand barbiereste. 2. Cupa; ceasca (de lut). 3. Fiecare dintre cele doua talere¹ ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Din tc. tas.