TERÍNĂ, terine, s.f. În gastronomie, pateu copt într-un vas special cu capac (chiar terină, sau vas de fontă), servit rece, feliat; fr. terrine. V. pateu.

TÚCI, (2), tuciuri, s. n. 1. fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç).

tuci s. n., (vase de fontă) pl. túciuri

CEAÚN ~e n. 1) vas (din fontă) în formă emisferică, prevăzut cu două torți, în care se pregătesc bucate. ~ pentru mămăligă. 2) Conținut al unui asemenea vas. Un ~ de sarmale. ◊ Negru ca ~ul (sau negru ca fundul ~ului) expresie folosită pentru a reda nuanța cea mai închisă de negru. [Sil. cea-un] /<tăt. ța(h)un

ceaún n., pl. e (rut. čaun, čahun, čavun, ceaun, d. tăt. ča[h]un; rus. čugún, fontă, tucĭ). vas de fontă în care se face mămăligă. Cumpăna orizontală a zidaruluĭ. – În Munt. și ceaon (pl. oane) și tucĭ.

TINGÍRE, tingiri, s.f. vas de aramă sau de fontă în care se gătește mâncare.

TINGÍRE, tingiri, s. f. vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. – Din tc. tencere.

TINGÍRE ~i f. 1) înv. vas de bucătărie (de aramă sau fontă) asemănător cu ceaunul, folosit pentru pregătirea mâncării. 2) Conținutul unui asemenea vas. /<turc. tencere

CHÍBLĂ s. f. 1. vas de oțel cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. cutia de fontă cu care se transportă zgura în siderurgie. (< engl. Kibble)

CHÍBLĂ, chible, s. f. 1. vas de oțel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafață materialul excavat dintr-un puț de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deșeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble.

PLÍTĂ, plite, s. f. Placă de fontă, cu ochiuri acoperite cu rotițe, care constituie partea de deasupra a unei mașini de gătit; p. ext. mașină de gătit. ♦ Aparat electric de laborator care servește la încălzirea directă a vaselor de sticlă cu fund plat; încălzitor electric de laborator. – Din rus., ceh. plita, ucr. plyta.