hoca, hocale, s.f. (inv.) vas de baut (rotund si inalt, fara picior si fara toarta).

CANTAR s. n. 1. vas de baut la greci si romani, cu picior si toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa. 2. fantana de forma unui vas, din care tasnea apa. (< fr. canthare, gr. kantharos)

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

ceasca f., pl. cesti si (sud) cesci (rut. rus. caska, ceasca, dim d. casa, strachina). Mic vas de baut cafea sau cafea cu lapte, ceai s. a. (Ceasca e de portelan si are toarta, iar felegeanu n´are). V. cana.

NASTRAPA, nastrape, s. f. (Inv. si pop.) 1. vas (de baut); cana; potir, cupa. 2. Cantitate de lichid cuprinsa intr-o nastrapa (1). – Din bg. nastrap, scr. nastrap.

CANTAR s.n. vas de baut la greci si la romani, cu picior si toarte. ♦ Fantana de forma unui vas, din care tasnea apa. [Pl. -re, var. cantharos s.n. / < fr. canthare < lat. cantharus, gr. kantharos].

GOBELET s.n. (Ant.) vas de baut de forma evazata, fara picior sau toarte. [Var. gobleu s.n. /< fr. gobelet].

gobleu s.n. (ant.) vas de baut de forma evazata, fara picior sau toarte. (< fr. gobelet)

CUPA¹ s.f. 1. vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

ciubar (-bere), s. n. – vas mare de lemn. Sl. cibru (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. cabur, sb. cabar, slov. ceber, mag. csobor, cseber. – Der. ciubarar, s. m. (fabricant de ciubere).

PAHAR ~e n. 1) vas mic (de sticla, de ceramica, de material plastic etc.), de obicei de forma cilindrica, care serveste pentru baut. 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Cantec de ~ cantec care se canta la masa in timpul unei petreceri. A ridica ~ul a bea; a cinsti. A inchina ~ul a rosti un toast. /<ung. pohar, sb. pehar

cioban, ciobane, s.n. (reg.) vas de lemn pentru baut apa; scafa, fedeles, bure.

CEASCA cesti f. 1) vas (de diferite forme si dimensiuni) prevazut cu toarta, care serveste la baut. 2) Continut al unui asemenea vas. O ~ de cafea. [G.-D. cestii; Sil. ceas-ca] /<rus. ceaska

ULCEA ~ele f. 1) vas mic de lut pentru pastrat sau baut lichide. 2) Continutul unui asemenea vas. [G.-D. ulcelei; Var. ulcica] /<lat. ollicella

CEASCA, cesti, s. f. vas mic de portelan, de faianta etc., rotund (si cu toarta), servind la baut. ♦ Continutul unui astfel de vas. – Rus caska.

CANA², cani, s. f. 1. vas cu toarta care serveste la baut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. vas de forma cilindrica in care se depune banda de bumbac, de in sau de canepa, la c*****e si laminoarele din filaturi. – Din bg. kana, germ. Kanne.

CANA cani f. 1) vas cu toarta care serveste la baut sau la scos lichide din alt vas mai mare. 2) Continutul unui astfel de vas. O ~ de apa. [G.-D. canii] /<bulg. kana, germ. Kanne

NASTRAPA ~e f. pop. 1) vas cu toarta care serveste la baut; cana. 2) Continutul unui astfel de vas. /<bulg. nastrapa, sb. nastrap

CANA, cani, s. f. vas cu toarta care serveste la baut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. ♦ Continutul unui astfel de vas. – Bg. kana (germ. Kanne).

DESERTA, desert, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate intregul continut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deserta sacul (pana la fund) = a spune tot ce stii (noutati, glume, necazuri etc.). ♦ A bea pana la fund bautura dintr-un vas; a da pe gat o bautura. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din desert.

TEICA ~ci f. 1) vas mobil de lemn, in care cad grauntele din cosul morii si de unde trec intre pietre. 2) vas in forma de jgheab din care beau sau mananca animalele; treuca; troaca. 3) reg. Caldare din doage, prinsa la o prajina pentru a scoate apa din fantana. [Sil. tei-] /Orig. nec.

ceasca (cesti), s. f. – vas mic cu gura larga, servind la baut. – Megl. casca. Pol. czaszka, din sl. casa „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. cas(k)a, alb. tsatske, ngr. τσάσϰα. – Der. ceasnic, s. m. (paharnic), din sl. casiniku.

singeapa (-gepe), s. f. – (Mold.) Cinzeaca, vas de forma speciala din care se bea rachiu. – Var. singeap. Origine indoielnica. Se considera in general ca der. de la cinzeaca, datorita unei deformari greu de admis si pe care Candrea o explica drept etimologie populara sau mai curind o asociere glumeata a lui singe si apa. Aceasta explicatie e mai putin acceptabila, deoarece o apropiere nu se poate face decit intre singe si „vin”, ultimul nefiind consumat niciodata in vasul numit singeapa. Sl. są sądu „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvint oriental.

COFA, cofe, s. f. vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; p. ext. continutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Cf. bg., scr. kofa.

TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) Mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.

LICHID² ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

BIDON s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tabla in care se pastreaza apa de baut in excursii, marsuri etc. (< fr. bidon)

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva tragand in gura putin cate putin, cu buzele tuguiate (si cu zgomot). ♦ A bea repede si cu lacomie, dintr-o singura inghititura (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) intr-o lingura (sau intr-un pahar) de apa, se spune: a) cand cineva se uita cu mare dragoste la altcineva; b) cand cineva isi manifesta antipatia fata de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atentie si interes pe cineva. 2. A inghiti. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage in piept (cu nesat), a inspira adanc (aer, vant, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

scafita, scafite si scafiti, s.f. (reg.) 1. vas de lemn in forma de cupa sau de ceasca de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (inv.) scafa mica; scafita (v.). 3. continutul unei scafite; continutul cu vasul respectiv. 4. caus mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masa; sertaras. 6. o parte a morii de apa. 7. articulatie. 8. numele a doua specii de ciuperci necomestibile.

BIDON s.n. vas de metal portativ in care se pastreaza lichide; (spec.) vas de tabla (invelit cu postav) in care se pastreaza apa de baut in excursii, in marsuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone].

HANAP s.n. vas mare de lemn, de alabastru etc. folosit in evul mediu pentru baut. [< fr. hanap, cf. lat.pop. hanappus].

POCAL, pocale, s. n. vas de diferite forme si marimi, cu deschizatura larga, folosit mai ales pentru baut. ♦ Continutul unui pocal. [Pl. si: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal.

TIGVA ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; teasta; scafarlie. 2) pop. Cap al omului. ◊ Cap de ~ om marginit. 3) Planta erbacee agatatoare cu tulpina culcata, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tatarca. 4) vas facut din fructul uscat si scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tatarca. /<bulg., sb. tikva

TATARCA ~ce f. 1) Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tidva. 2) vas facut din fructul uscat si golit de miez al acestei plante, folosit pentru baut; tidva. /tatar + suf. ~ca

TROACA ~ce f. vas de lemn sau de piatra in forma de jgheab, din care mananca sau beau animalele; treuca; treica. /<germ. Trog

sprit (-turi), s. n. – 1. vas de vin cu sifon. – 2. (Arg.) Gluma. Germ. Spritz. – Der. spritui, vb. refl. (a bea zdravan).

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fara fund = se spune despre cei care beau fara masura. A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere, in care se introduc cartusele. – Bute + suf. -oi.

CEASCA, cesti, s. f. 1. vas mic de portelan, de faianta etc., cu gura larga, rotunda (si cu toarta), servind la baut. 2. Cantitate care intra intr-o ceasca (1); continutul unei cesti (1). – Din rus. ceaska.

A GOLI ~esc tranz. (vase, recipiente, obiecte, spatii) A lipsi de continut prin consumare sau scoatere; a deserta. ◊ ~ paharul a bea tot continutul paharului. /Din gol

A SORBI sorb tranz. 1) (bauturi sau mancaruri lichide) A bea sau a manca tragand in gura putin cate putin. 2) A inghiti dintr-o data (lasand vasul gol). 3) fig. A trage in piept cu nesat; a inspira adanc. ~ mireasma trandafirilor. ◊ ~ pe cineva cu ochii (sau din ochi, cu privirea) a se uita cu multa dragoste la cineva; a fi indragostit de cineva. /<lat. sorbere

TREUCA ~ci f. vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care mananca sau beau animalele; troaca. /Orig. nec.

cana f., pl. cane si cani (ung. kanna, d. germ. kanne; bg. kana. V. canta). vas cu toarta, de portelan ori de faianta, de tinut apa pe masa si de turnat in pahare. Ceasca mai mare de baut cafea cu lapte ori ceai. V. borcan.

LEICA ~ci f. reg. 1) Obiect in forma de con, prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vasele cu gura stramta; palnie. 2) Palnie din doage cu fundul plat folosita la turnarea vinului in butoaie. ◊ A face gatul (sau gura) ~ si pantecele balerca a bea foarte mult. /<rus. leika

BAC², bacuri, s. n. 1. (In expr.) Bac de celula electrolitica = vas de ebonita, de sticla sau de rasini sintetice, care contine electrozii si electrolitul unui acumulator electric. Bac de racire = aparat folosit la racirea mustului de bere. 2. Dispozitiv in care se prinde o piesa in vederea prelucrarii ei. 3. Fiecare dintre piesele de aschiere ale unei filiere. – Fr. bac.

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc. ◊ Expr. Butoi fara fund, se spune despre cei care beau fara masura. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele pastrate in butoaie care au prins un miros specific (neplacut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlantui un razboi, a provoca o catastrofa. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere de tip mai vechi, in care se introduc cartusele. – Din bute + suf. -oi.

CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).

CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)

CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

BUTOI ~oaie n. 1) vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi