TRAMBA, trambe, s. f. 1. Bucata mare de panza sau de stofa (facuta sul); val. 2. Dunga, fasie. 3. Val, vartej de apa, de praf etc. 4. Rand, sir, lant. 5. Ceata, gramada (de oameni), palc. – Din sl. tronba.

sorb (vartej de apa, vant, piesa metalica) s. n., pl. sorburi

BULBOANA ~e f. Loc unde o apa formeaza vartejuri; vartej de apa; volbura; valtoare. [G.-D. bulboanei; Sil. -boa-na] /bulb[uc] + suf. ~oana

VaLTOARE ~ori f. 1) Loc unde apa formeaza vartejuri; vartej de apa; volbura; bulboana; valvoare. 2) fig. Agitatie zgomotoasa; invalmaseala galagioasa; tumult. /<lat. voltoria

VaLVOARE ~ori f. 1) Foc mare, cu vapai; valvataie; palalaie. 2) Loc unde apa formeaza vartejuri; vartej de apa; valtoare; bulboana. 3) fig. Pericol mare. /Din valva

VOLBURA¹ ~i f. 1) Vant puternic cu vartejuri. 2) Loc unde apa formeaza vartejuri; vartej de apa; valtoare; bulboana; 3) fig. rar Invalmaseala galagioasa; agitatie zgomotoasa; valtoare; tumult; valva. [G.-D. volburii] /<lat. volvula

ciovrantie, ciovrantii, s.f. (reg.) vartej de apa, ochi de apa, bulboana.

ochean, ocheani, si ocheane, s.m. si n. (reg.) 1. regina pestilor. 2. (s.n.) vartej de apa.

sovardie, sovardii, s.f. (reg.) vartej de apa.

VALTOARE, valtori, s. f. 1. Loc adancit in albia unui rau, unde apa formeaza vartejuri; vartej format de apa in acest loc; bulboana, bulboaca. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarva; invalmaseala. [Var.: (pop.) vultoare s. f.] – Lat. voltoria (< volutus).

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. vartej de apa; valtoare, bulboana. II. Planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

TURBION, turbioane, s. n. (Rar) vartej (de apa sau de aer). [Pr.: -bi-on] – Din fr. tourbillon.

SORB², sorburi, s. n. 1. vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. Vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. Piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

SURUB ~uri n. l) Tija de metal (mai rar de lemn) filetata si prevazuta cu floare la unul din capete, care serveste la asamblarea unor piese. ~ de strangere. ◊ A strange ~ul a) a deveni mai exigent fata de cineva; b) a aplica mijloace de constrangere. 2) fig. Piesa care se manevreaza prin invartire. 3) fig. vartej de apa. /<germ. Schrube

REMUU s.n. Variatie treptata a inaltimii apei unui rau sau a unui canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ♦ vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].

TURBION s.n. (Frantuzism) vartej (de apa sau de aer). [Pron. -bi-on, pl. -onuri, -oane. / < fr. tourbillon].

REMU s. n. variatie treptata a nivelului apei unui rau sau canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ◊ vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ♦ ~ de aer = zona instabila unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. (< fr. remous)

TURBION s. n. vartej (de apa sau de aer). (< fr. tourbillon)

BULBOANA, bulboane, s. f. Adancitura intr-un rau, unde apa formeaza un vartej; valtoare, bulboaca. – Cf. bulbuc.

ANAFOR, anafore^{1) vezi nota}, s. n. (Reg.) vartej format de apa in lungul tarmurilor. – Din ngr. anafori.

SIPOT, sipote, s. n. 1. Izvor a carui apa tasneste cu putere (si care este captata printr-un jgheab sau printr-o teava). ♦ Jgheab, teava prin care se capteaza apa unui izvor. ♦ Teava de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apa curge repede; vartej. – Cf. bg. sepot „murmur”.

fiertoare s.f. (reg.) vartej, ochi (de apa).

gheoarca s.f. (reg.) adancitura la un cot de apa, unde sunt vartejuri.

ANAFOR, anafoare, s. n. (Reg.) vartej format de apa in lungul tarmurilor. – Din ngr. anafori.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

URCIOR¹, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smaltuit) cu gatul stramt, cu una sau doua toarte, folosit pentru pastrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adanc in albia unei ape curgatoare, unde se formeaza vartejuri; bulboaca, bulboana. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. urceolus.

NAHLAP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vartej (mare) facut de o apa curgatoare. – Et. nec.

SIPOT s. v. bulboaca, bulboana, cascada, cataracta, cadere de apa, ochi, uluc, valvartej, valtoare, vartej, volbura.

JACUZZI s. n. inv. mic bazin de jeturi de apa sub presiune, care creeaza vartejuri relaxante. (< fr. jacuzzi)

OPACITURA, opacituri, s. f. (Reg.) apa lina la capatul unui vartej. – Din opaci + suf. -(i)tura.

TROMBA, trombe, s. f. 1. Coloana inalta de apa de forma conica, ridicata de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu mare iuteala in jurul ei insasi. ♦ Vant in forma de vartej cu axa verticala sau putin inclinata si cu o mare viteza; p. ext. coloana de fum, de praf etc. ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

A SE INVOLBURA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre ape, aer) A se misca in vartejuri; a face volburi; a se invarteji. [Si involbura] /in + volbura

SORB¹ ~uri n. 1) vartej puternic (de vant sau de apa). 2) Piesa prevazuta cu o sita, care se fixeaza la capatul unei tevi aspiratoare pentru a impiedica patrunderea in interior a corpurilor straine. /v. a sorbi

EVORSIUNE s.f. Actiune eroziva a apei curgatoare, care, cazand vertical, formeaza vartejuri. [Cf. germ. Evorsion, engl. evorsion].

SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].

EVORSIUNE s. f. actiune eroziva a apei curgatoare, care cazand vertical, formeaza vartejuri. (< germ. Evorsion, engl. evorsion)

SLALOM s. n. 1. (schi) coborare a unei pante in zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. 2. cursa de schi disputata de un astfel de parcurs. ♦ ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 3. proba de conducere auto pe un parcurs sinuos. (< fr. slalom)

CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.

INVOLBURA, involbur, vb. I. 1. Tranz. si refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) misca in vartejuri; a (se) invarteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A invalui, a cuprinde, a impresura. [Prez. ind. si: involburez] – In + volbura.

vartej ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

TROMBA¹ s.f. 1. Coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ Coloana de fum, de praf ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].

TROMBA s. f. 1. coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ in ~ = vertiginos, rapid. ◊ coloana de fum, de praf, ridicata de un vant puternic; vartej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioara, prin care se face aerisirea incaperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

ANAFOR, anafoare, s. n. (Reg.) vartej format in lungul tarmurilor unui curs de apa; bulboana, sorb. – Ngr. anafori.

vortex s. n. 1. Structura anatomica (muschi, peri) dispusa in vartej. 2. vartej cu antrenare de aer, care apare la aspiratia apei dintr-un bazin. (‹ fr., lat. vortex).

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.

TROMBA ~e f. 1) vartej puternic avand inaltimea de cateva zeci de metri. 2) Coloana (de fum, zapada, apa etc.) ridicata in sus si rasucita de un vant puternic; tramba. 3) mar. Tub prin care se aerisesc incaperile de jos ale unui vapor. /<fr. trombe, it. tromba

DORNA ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apa capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce intalneste acolo; bulboana; vartej; sorb. /Orig. nec.

BULBOANA s. bulboaca, ochi, valvartej, valtoare, vartej, volbura, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulnita, dalboana, sfredel, sipot, toanca, vartecus, (Transilv. si Ban.) sioi, (prin Transilv. si Maram.) stibloanca, (Mold., Bucov. si Transilv.) stioalna, (Bucov., Transilv. si Mold.) stiulboana, (Tran-silv., Ban. si Olt.) toaie, (Ban.) vir, (inv.) smarc. (~ a unei ape curgatoare.)