ESENTA s. f. 1. totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor realitatii, care constituie natura lor interna, ascunsa. ♦ in ~ = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substante. ◊ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, avand, dupa varietati, lemnul alb, dens si mirositor sau brun-rosiatic si fara miros, cu frunze mari si cu flori grupate in ciorchini (Santalum); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esenta extrasa prin distilare din lemnul si din radacina varietatii albe de santal, folosita in medicina si in parfumerie. ♦ lemnul arborelui descris mai sus, folosit in tamplaria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

EBEN s. n. varietate de lemn tare, greu si de culoare inchisa, obtinuta din arbori exotici, in special din abanos, si intrebuintata la confectionarea mobilei de lux si a unor obiecte decorative. – Din fr. ebene, lat. ebenus.

ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ Substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.

XILOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament care utilizeaza varietati de lemn. (din fr. xylotherapie)

XILOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament facut pe baza anumitor varietati de lemn. [Gen. -iei. / < fr. xylotherapie, cf. gr. xylon – lemn, therapeia – tratament].

ESENTA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte si din fenomene, totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinta sa fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substante. ♦ Substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ♦ varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].

PIN², pini, s. m. Arbore din familia pinaceelor, inalt pana la 40 de metri, cu frunze persistente in forma de ace lungi, cu scoarta roscata si lemnul rezistent (Pinus silvestris). ◊ Pin maritim = varietate de pin² cu lemnul poros si bogat in rasina, plantat pentru fixarea dunelor miscatoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.

esenta s. f., g.-d. art. esentei; (lichide, varietati de arbori, de lemn) pl. esente

antep (-pi), s. m. – varietate de prun cu lemnul aromatic. Tc. antep (Seineanu, II, 20).

antep, antepi, s.m. (inv.) varietate de visin din al carui lemn placut mirositor se faceau ciubuce

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

BARDAC, (1) bardace, s. n., (2) bardaci, s. m. 1. Vas de lemn asemanator cu o donita, folosit uneori ca unitate de masura pentru lichide. 2. varietate indigena de prun. – Tc. bardak.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

sulac, sulace si sulacuri, s.n., sulaci, s.m. 1. (s.n.; pop.) sula lunga si ascutita din metal sau din lemn, cu intrebuintari diverse. 2. (s.n.; reg.; in forma: suhac) partea ascutita in forma de sula a unor obiecte, instrumente etc. 3. (s.n.; reg.; in forma: sulhac) andrea (pentru impletitul plasei de pescuit). 4. (s.n.; reg.; in formele: suvac, suhac) bucata de lemn cilindrica si subtire cu care se scoate maduva dintr-o creanga de soc taiata pentru puscala; bat folosit la pusca de soc (puscala). 5. (s.n.; reg.) garbaci, bici. 6. (s.m.; reg.) varietate de crap de forma lunguiata; crap saltaret, crap sulatic.

uluc (-curi), s. n. – 1. Scoc, canal format din doua sau trei scinduri de lemn. – 2. Teava, tub la o sursa de apa. Tc. uluk, oluk (Seineanu, II, 372; Lokotsch 2132), cf. alb. ulluk (Philippide, II, 379). – Der. uluca, s. f. (blana, dulap, scindura groasa; gealau, ciubucar); uluci, vb. (a face caneluri); ulucit, s. n. (actiunea de a uluci); ulucitor, s. n. (ciubucar); ulucar, s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus).

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

PLUTA² ~e f. 1) varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut

CRACANA, cracane, s. f. I. 1. Craca ramificata in forma de V; lemn sau alt obiect desfacut la un capat in doua sau in mai multe brate; fiecare ramificatie a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prajina provenita dintr-o ramura de copac bifurcata la un capat, folosita pentru a sprijini crengile prea incarcate de fructe, cumpana fantanii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealta facuta din trei prajini impreunate la capatul de sus si asezate in forma de piramida, de care se atarna caldarea deasupra focului. II. varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: cracan s. n.] – Craca + suf. -ana.