SECETA ~e f. 1) Fenomen care se produce in natura si care se manifesta prin lipsa de ploi, prin vanturi uscate si arsita, ce dauneaza plantelor si in special culturilor agricole. 2) Vreme uscata; uscaciune. /<lat. siccitas

KHAMSIN s.n. vant uscat, cu nisip, asemanator cu siroco, in Egipt. [Pr.: cam-] (cf. fr. khamsin)

SIROCO s.n. vant uscat si fierbinte care bate in tarile mediteraneene. [Scris si sirocco. / cf. fr. sirocco, it. scirocco < cuv. arab].

KHAMSIN CAM-/ s. n. vant uscat, cu nisip, asemanator cu siroco, in Egipt. (< fr. khamsin)

SIROCO s. n. vant uscat si fierbinte care bate in tarile mediteraneene. (< fr. sirocco)

BORA s. m. invar. vant puternic, uscat si rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Marii Adriatice si ale Marii Negre. – Din it., fr. bora.

FOEHN, (2) foehnuri, s. n. 1. vant cald, uscat si puternic, care bate primavara dinspre crestele alpine ale muntilor din Elvetia si Austria spre vai, grabind topirea zapezilor. 2. uscator electric pentru par. [Pr.: fon] – Din fr. foehn, germ. Fohn.

BORA n. invar. vant puternic, uscat si rece, care bate pe coastele nord-estice ale marilor Adriatica si Neagra. /<it., fr. bora

SIMUN n. vant puternic, uscat si fierbinte, care bate in deserturile africane. /<fr. simoun

SIROCO n. vant puternic, uscat si fierbinte, care bate dinspre Sahara spre tarile mediteraniene. /<fr. siroc[c]o

BORA s.n. invar. vant violent, uscat si rece, obisnuit mai ales pe coastele de nord-est ale Marii Negre si Marii Adriatice. [< it., fr. bora].

SIMUN s.n. vant puternic, uscat si foarte cald, care bate in Sahara si in Arabia de la sud catre nord. [< fr. simoun, cf. ar. samun].

SIMUN s. n. vant puternic, uscat si foarte cald, care bate in Sahara, in Arabia si Egipt de la sud catre nord. (< fr. simoun)

BORA s. m. invar. vant violent, uscat si rece, care bate mai ales pe coastele de nord-est ale Marii Adriatice si Negre. – It. bora.

ARMATAN s. n. vant fierbinte si uscat, care sufla dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic. – Din fr. harmattan.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

SIROCO s. n. vant cald si uscat care bate pe coastele Marii Mediterane. [Scris si: sirocco] – Din fr. sirocco.

SARACILA s. m. 1. (Pop. si fam.) Om sarac (1). 2. (Fam.) vant cald si uscat care sufla vara (in Dobrogea). – Sarac + suf. -ila.

A MANA man tranz. 1) (animale, mai ales de tractiune) A indemna la mers; a sili sa urmeze un anumit traseu. ◊ ~ porcii la jir a sforai in timpul somnului. 2) pop. (vehicule, mai ales cu tractiune animala) A face sa se miste conducand intr-o anumita directie. 3) pop. (persoane) A obliga cu forta la ceva. 4) A misca din loc, ducand (cu sine) intr-o anumita directie. vantul mana frunzele uscate. /<lat. minari

CHINOOK s.n. vant cald si uscat care coboara dinspre Muntii Stancosi spre preria nord-americana. [Pron. si-nuc. / < engl. chinook < cuv. indian].

ARMATAN s.n. vant fierbinte, foarte uscat, care sufla uneori vara dinspre Sahara spre Oceanul Atlantic. [< fr., sp. harmattan < cuv. african].

sies s.n. (reg.) vant aspru si uscat care sufla de obicei iarna.

ARMATAN s. n. vant fierbinte, foarte uscat, spre est si nord-est in Sahara si Africa occidentala. (< fr. harmattan)

CHINOOK I-NUC/ s. n. vant cald si uscat care coboara dinspre Muntii Stancosi spre preria nord-americana. (< engl. chinook)

FOEHN [FON] s. n. 1. vant cald si uscat care bate in muntii Alpi. 2. aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. (< fr. foehm, germ. Fohn)

ZvantAT², -A, zvantati, -te, adj. uscat usor la vant sau la soare; zbicit. – V. zvanta.

MISTRAL s. n. vant puternic, rece si uscat, care sufla in Franta, din valea Ronului spre Marea Mediterana. – Din fr. mistral.

SIMUN s. n. vant puternic, fierbinte si uscat, care bate in Sahara si in Arabia, de la sud la nord. – Din fr. simoun.

MISTRAL s.n. vant puternic, rece si uscat, care sufla din nord-vest in Proventa (sudul Frantei) si din valea Ronului spre coasta Mediteranei. [< fr. mistral].

BORA s. m. inv. vant de iarna violent, uscat si rece, pe tarmul Dalmatiei. (< it., fr. bora)

MISTRAL s. n. vant puternic, rece si uscat, care sufla iarna in Franta, de-a lungul vaii Ronului, spre coasta Mediteranei. (< fr. mistral)

ZvantAT², -A, zvantati, -te, adj. uscat numai in parte, de obicei la vant sau la soare; zbicit. – V. zvanta.

CIOLPAN, ciolpani, s. m. (Pop.) Trunchi de arbore fara crengi (si uscat), ramas in pamant; arbore rupt de vant; arbore batran. – Et. nec.

ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fara crengi, uscat si ramas la pamant; arbore rupt de vant; arbore batran; cioata, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare si diform.

BRIZA ~e f. 1) vant usor, regulat, care sufla la tarmul marii, ziua inspre uscat, iar noaptea inspre mare. 2) fig. Suflare usoara, racoroasa si placuta (de vant); boare; adiere. /<fr. brise

BRIZA s. f. vant periodic usor, care sufla la tarmul marii ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, in amurg, spre vai, iar dimineata spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. – Fr. brise.

BRIZA s.f. vant usor, regulat, de la tarmul marii, care sufla in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

vant ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

BASICA, basici, s. f. 1. Sac membranos care se gaseste in corpul oamenilor si al animalelor si in care se strang unele secretii ale organismului. Basica fierii. ♦ Basica (1) (scoasa din corpul animalelor) uscata si intrebuintata la facutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al pestilor, de forma unui balonas, plin cu un amestec de gaze care le ajuta la plutire. 2. Umflatura a pielii continand o materie lichida. De vant batut, ars de soare Si cu basici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflatura mica, plina cu aer, care se face la suprafata lichidelor (in timpul fierberii), a aluatului (in urma dospirii) etc. 4. (Neobisnuit) Glob de sticla; balon. [Var.: (reg.) besica s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

uscat¹ ~ta (~ti, ~te) 1) v. A USCA si A SE USCA. ◊ A indruga verzi si ~te a vorbi mult si fara rost; a palavragi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeala. Stepa ~ta. vant ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, par etc.) Care este lipsit de grasime. 5) Care produce o senzatie de arsura. Buze ~te. ◊ Tuse ~ta tuse seaca, fara f****a. /v. a (se) usca