REPEJOR adj., adv. 1. (pop.) iutisor. (Mergi mai ~!; un mers mai ~.) 2. v. tarisor. (Un vant cam ~; vantul bate ~.)

BARCANA, barcane, s. f. Duna de nisip in forma de potcoava sau de semiluna, cu convexitatea in partea de unde bate vantul. – Din fr. barkhane.

vantOS, -OASA, vantosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu vant, batut de vant. 2. S. f. vant mare (cu vartejuri); vantoaie, furtuna, vijelie. 3. S. f. pl. Iele. – vant + suf. -os.

ARDENT, -A, ardenti, -te, adj. 1. (Livr.) Infocat, inflacarat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. – Din fr. ardent.

TURBARE, turbari, s. f. 1. Boala infectocontagioasa comuna omului si animalelor, provocata de un virus, caracterizata prin accese nervoase violente, stari de agitatie, urmate de paralizie si apoi de moarte; rabie, turbaciune, turba². 2. Fig. Manie, furie nestapanita; inversunare, turbaciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zapaceala, confuzie. ♦ Intensitate; violenta. vantul bate cu turbare. – V. turba.

COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi

INCET¹ adv. 1) Fara graba; pe indelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~. ◊ ~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) putin cate putin. 2) Fara zgomot; aproape neauzit. vantul bate ~. 3) (cu valoare de interjectie) Atent! Cu bagare de seama! /<lat. qu[i]etus

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. vantul bate ~. /ne- + bun

ZMEU² zmeie n. Jucarie constand dintr-o bucata de hartie sau din panza fixata pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, tinuta de o sfoara lunga, se inalta in aer, cand bate vantul. /<sl. zmii

ARDENT, -A adj. 1. (Rar) Inflacarat, infocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].

sterita s.f. (inv. si pop.) directie in care bate vantul; bataia vantului.

ARDENT, -A adj. 1. inflacarat, infocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. (< fr. ardent, lat. ardens)

ARDENT, -A, ardenti, -te, adj. 1. (Rar) Infocat, inflacarat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub actiunea vantului, se intoarce cu prora in directia din care bate vantul. – Dupa fr. ardent.

BABALAC, babalaci, s. m. 1. (Fam. si depr.) Om batran si neputincios; mosneag. ♦ (Ir.) Om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vant si in jurul caruia moara poate fi invartita dupa cum bate vantul. – Tc. babalık „tata vitreg, mosneag”.

BASICA, basici, s. f. 1. Sac membranos care se gaseste in corpul oamenilor si al animalelor si in care se strang unele secretii ale organismului. Basica fierii. ♦ Basica (1) (scoasa din corpul animalelor) uscata si intrebuintata la facutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al pestilor, de forma unui balonas, plin cu un amestec de gaze care le ajuta la plutire. 2. Umflatura a pielii continand o materie lichida. De vant batut, ars de soare Si cu basici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflatura mica, plina cu aer, care se face la suprafata lichidelor (in timpul fierberii), a aluatului (in urma dospirii) etc. 4. (Neobisnuit) Glob de sticla; balon. [Var.: (reg.) besica s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un urias cu puteri supranaturale, dusman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeste. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos si aprig. 3. (In credintele populare) Boala pricinuita de o pasiune, de o iubire puternica, neimpartasita. II. Jucarie confectionata din hartie sau panza, fixata pe un schelet usor de lemn in forma unui dreptunghi si care, tinuta de o sfoara lunga, se inalta in aer cand bate vantul. – Slav (v. sl. zmĩi „sarpe”, „balaur”).

ZAPAT s. n. (Reg.) vant care bate din nord-vest. Cf. rus. zapad.

VIFOROS, -OASA, viforosi, -oase, adj. (Pop.) Furtunos, vijelios; (despre vant) care bate cu putere; (despre vant, nori) care aduce vifor; fig. aprig, navalnic; agitat, tulbure; viforatic. – Vifor + suf. -os.

VISCOLI, pers. 3 viscoleste, vb. IV. Intranz. A bate un vant puternic cu ninsoare sau cu lapovita. ♦ Tranz. (Despre vant) A spulbera si a troieni (succesiv) zapada. – Din viscol.

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.

DOS ~uri n. 1) Partea de dindarat a unui lucru sau a unei fiinte care se opune fetei. ◊ In ~ul... in spatele; inapoia... Din ~ul din spatele; dinapoia. Pe din ~ a) prin intrarea din spate a unei case; b) pe ascuns; in taina. Pe de-a-ndoaselea a) altfel de cum trebuie; anapoda; b) invers; in alta ordine decat cea normala. 2) Extremitate dorsala a corpului pe care se sade; fund; sezut. 3) Partea interioara a unei haine. ◊ Pe ~ a) cu fata inauntru; b) altfel decat trebuie. 4) Loc ferit, adapostit, unde nu ploua, nu bate soarele, vantul. 5); ~ul mainii (sau palmei) partea de din afara a mainii sau a palmei. /<lat. dossum

IZBELISTE f. pop. : De ~ a) lasat la voia intamplarii; parasit de toti; b) fara sprijin; de pripas. In ~ea vantului (sau primejdiilor) intr-un loc batut de vanturi (sau expus primejdiilor). /v. a izbi

A TARAGANA ~ez 1. tranz. 1) (lucrari, actiuni) A amana de azi pe maine, nerealizand; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pasii) a merge alene, tarandu-si picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silaba. 2) A face sa se taraganeze. 2. intranz. 1) A canta tanguitor, cu jale. 2) (despre vant) A bate usor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste

TRAVERS s.n. 1. (Mar.) Partea de jos si de sus a coastei unei corabii. ♦ Directie perpendiculara pe directia in care se deplaseaza o nava. ◊ vant de travers = vant care bate dintr-o directie (aproape) perpendiculara pe axa longitudinala a navei. 2. Nume generic pentru tesaturile care au dungi transversale. [Pl. -se, -suri. / < fr. travers].

muresean, mureseni, s.m. (reg.) 1. locuitor din zona Muresului. 2. plutas. 3. (s.n.) vant care bate dinspre Mures.

pislea s.m. sg. art. (reg.) numele unui vant care bate dinspre sud.

polnoci s.n. (reg.) nume de vant care bate dinspre nord-est.

sever s.n. sg. (inv.) 1. nord, septentrion. 2. nume de vant care bate dinspre nord.

OLORI, pers. 3 oloreste, vb. IV. Intranz. (Reg., despre vant) A bate incet si neregulat; a adia.

AUSTRU (AUSTRU) s. n. vant secetos care bate in tara noastra din sud-vest. – Lat. auster, -tri.

AUSTRU n. vant secetos care bate din sud-vest. [Sil. aus-tru; Acc. si austru] /<lat. auster, ~tri

COSAVA ~e f. vant rece care bate, cu viteza mare, primavara, dinspre muntii Alpii. /Orig. nec.

MISTRAL n. vant puternic care bate iarna, in Franta, de-a lungul vaii Ronului, fiind provocat de depresiunile atmosferice din Marea Mediterana. /<fr. mistral

MUSON ~i m. vant tropical care bate iarna dinspre continent spre ocean, iar vara dinspre ocean spre continent. /<fr. mousson

MUSON s.m. vant periodic care bate in regiunea Oceanului Indian (sase luni dinspre continent catre ocean si sase luni dinspre ocean catre continent). [< fr. mousson, cf. ar. mausim – anotimp].

soret s.m. (reg.) vant caldut care bate dinspre rasarit.

suflatura, suflaturi, s.f. 1. (inv.) suflare, batere, bataie (de vant); adiere, boare; respiratie. 2. (reg.) namete, troian (de zapada).

sorlea s.m. sg. art. (reg.) numele unui vant puternic, care bate dinspre rasarit.

ALIZEE s. n. pl. vanturi constante care bat tot timpul anului in regiunile tropicale. (< fr. alizes)

BALTARET, -EATA, baltareti, -e, adj. De balta; p. ext. Din regiunea baltilor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Numele unui vant caldut, umed, care bate dinspre miazazi. – Balta + suf. -aret.

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

MOARA mori f. 1) Constructie prevazuta cu instalatii speciale pentru macinarea cerealelor. ~ de vant. ~ de apa. ~ cu aburi. ◊ A turna apa la ~a cuiva (sau a-i da cuiva apa la ~) a-i crea cuiva o situatie favorabila (pentru a infaptui ceva negativ). A-i veni cuiva apa la ~ a) a-i aparea cuiva posibilitatea de a face ceva; b) a se schimba situatia in folosul cuiva. A se bate cu morile de vant a) a intreprinde actiuni inutile; b) a lupta cu dusmani inchipuiti. A ajunge de la ~ la rasnita a saraci. ~ stricata (sau hodorogita, sparta, neferecata) palavragiu; flecar. A lua cuiva apa de la ~ a) a impiedica pe cineva sa faca ceva; a paraliza cuiva miscarile; b) a lipsi pe cineva de un avantaj. A trai ca gaina la ~ a trai in belsug. 2) Masina pentru maruntirea unor materiale tari (minereuri, pietris etc.) /<lat. mola

MUSON s. m. vant tropical periodic care bate alternativ in regiunea Oc. Indian, iarna dinspre continent si vara dinspre ocean, cu profunde modificari climatice. (< fr. mousson)

VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

BALTARET, -EATA, baltareti, -e, adj. De balta; p. ext. din regiunea baltilor. O parte din fan... era baltaret (SLAVICI). ♦ (Substantivat, n. sg. art.) Numele unui vant caldut, umed, care bate dinspre miazazi. – Din balta + suf. -aret.

SIROCO s. n. vant cald si uscat care bate pe coastele Marii Mediterane. [Scris si: sirocco] – Din fr. sirocco.

FOEN s.n. 1. vant cald si puternic care bate in muntii Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. [Pron. fon, scris si foehn. / < fr. foehn, germ. Fohn].

SIROCO s.n. vant uscat si fierbinte care bate in tarile mediteraneene. [Scris si sirocco. / cf. fr. sirocco, it. scirocco < cuv. arab].

FOEHN [FON] s. n. 1. vant cald si uscat care bate in muntii Alpi. 2. aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. (< fr. foehm, germ. Fohn)

SIROCO s. n. vant uscat si fierbinte care bate in tarile mediteraneene. (< fr. sirocco)

BORA s. m. invar. vant puternic, uscat si rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Marii Adriatice si ale Marii Negre. – Din it., fr. bora.

FOEHN, (2) foehnuri, s. n. 1. vant cald, uscat si puternic, care bate primavara dinspre crestele alpine ale muntilor din Elvetia si Austria spre vai, grabind topirea zapezilor. 2. Uscator electric pentru par. [Pr.: fon] – Din fr. foehn, germ. Fohn.

SIMUN s. n. vant puternic, fierbinte si uscat, care bate in Sahara si in Arabia, de la sud la nord. – Din fr. simoun.

BORA n. invar. vant puternic, uscat si rece, care bate pe coastele nord-estice ale marilor Adriatica si Neagra. /<it., fr. bora

SIMUN n. vant puternic, uscat si fierbinte, care bate in deserturile africane. /<fr. simoun

SIROCO n. vant puternic, uscat si fierbinte, care bate dinspre Sahara spre tarile mediteraniene. /<fr. siroc[c]o

BORA s. m. invar. vant violent, uscat si rece, care bate mai ales pe coastele de nord-est ale Marii Adriatice si Negre. – It. bora.

SIMUN s.n. vant puternic, uscat si foarte cald, care bate in Sahara si in Arabia de la sud catre nord. [< fr. simoun, cf. ar. samun].

SIMUN s. n. vant puternic, uscat si foarte cald, care bate in Sahara, in Arabia si Egipt de la sud catre nord. (< fr. simoun)

COSAVA, s. f. art. vant rece, cu viteza mare, asemanator cu bora, care bate primavara dinspre Alpii Dinarici. – Et. nec.

TAIFUN s.n. vant foarte puternic, cu furtuna si cu vartejuri, care bate in regiunile din vestul Oceanului Pacific, luand nastere in timpul schimbarii directiei musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vant mare].

MUSON, musoni, s. m. vant periodic stabil, caracteristic pentru partile sudice ale Asiei, care bate sase luni dinspre continent spre ocean (iarna) si sase luni dinspre ocean spre continent (vara). – Din fr. mousson.

DREAVA, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergatoarei pentru urzeala. 2. Instrument in forma de arc cu care plapumarul bate lana. 3. Chinga de sipci dispuse transversal, care intareste aripa unei mori de vant. – Din sl. drevo.

CONTRAALIZEU ~e n. vant de periodicitate constanta, care se formeaza in zonele tropicale la inaltimi mari si bate in directia contrara alizeelor. [Sil. -a-li-zeu] /<fr. contre-alize

FLUTURA, flutur, vb. I. 1. Intranz. (Despre insecte, pasari etc.) A misca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. Intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se misca, a se legana in vant; a falfai. 3. Intranz. (Reg.; cu determinarile „din cap” sau „din coarne”) A misca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne. ◊ Compus: flutura- vant s. m. invar. = om neserios, nestatornic, derbedeu, vagabond. 4. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a agita in aer, a face sa falfaie; a flustura. ♦ A invarti prin aer (amenintator) o sabie, un bat etc. – Din fluture.

A ZBURATACI ~esc 1. tranz. 1) (pasari) A alunga aruncand cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncand cu un obiect pentru a face sa cada fructele. 3) (zapada, frunze etc.) A roti in vartej imprastiind; a spulbera. vantul ~este frunzele. 2. intranz. (despre pasari) v. A SE ZBURATACI. /v. a zbura

ZBURATACI, zburatacesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (intr-o pasare, intr-un pom etc.); a zburatui (1). 2. Intranz. si refl. (Despre stoluri de pasari) A se risipi batand din aripi si inaltandu-se de la pamant; a face zboruri scurte, aproape de pamant. ♦ Tranz. A face sa se imprastie; a spulbera. vantul zburataceste frunzele. 3. Intranz. si refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a creste; a capata independenta; a se razleti. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sa-si faca un rost in viata. – Din zbura.

ZBURATACI, zburatacesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (intr-o pasare, intr-un pom etc.). Ca pomul langa drum: Cati trec il zburatacesc (SEVASTOS). 2. Intranz. si refl. (Despre pasari) A se risipi batand din aripi si inaltandu-se de la pamant; a face zboruri scurte, aproape de pamant. ♦ Tranz. A face sa se imprastie, a spulbera. vantul zburataceste frunzele. 3. Intranz. si refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a creste; a capata independenta; a se razleti. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sa-si faca un rost in viata. – Din zbura.

A SE DA ma dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstantial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ langa masa. 2) (despre fiinte) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a napadi; a se napusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenta; a ceda. ~ invins. ~ batut. 4) (urmat de o complinire cu prepozitia la) A avea inclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictura. 5) A deveni adeptul unei miscari, al unui curent ideologic etc., impartasindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democratii. ◊ ~ drept... a se prezenta drept... ~ in vant dupa ceva (sau dupa cineva) a-i placea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

vant ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

ARIPA ~i f. 1) Organ al pasarilor, al unor insecte si al unor mamifere care serveste la zbor. A bate din ~i. ◊ A capata (sau a prinde) ~i a deveni ferm, increzut in fortele sale; a prinde curaj. A taia cuiva ~ile a face pe cineva sa-si piarda curajul. 2) fig. Luare sub protectie; ocrotire; aparare. ◊ A lua pe cineva sub ~a sa a ocroti pe cineva. 3) iht. Organ de inot; inotatoare. 4) Fiecare dintre planurile de sustinere ale unui avion. 5) Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. 6) mil. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale unor trupe asezate in pozitie de lupta; flanc. ~a dreapta. ~a stanga. 7) Parte a caroseriei unui vehicul asezata deasupra fiecareia dintre roti. 8) Fi-ecare dintre lopetile unei mori de vant. 9) fig. Grupare extrema (de dreapta sau de stanga) in cadrul unei organizatii sau partid. [G.-D. aripii; Acc. si aripa] /<lat. alapa