oloreala s.f. (reg.) vant usor, neregulat; adiere.

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRIZA ~e f. 1) vant usor, regulat, care sufla la tarmul marii, ziua inspre uscat, iar noaptea inspre mare. 2) fig. Suflare usoara, racoroasa si placuta (de vant); boare; adiere. /<fr. brise

ZEFIR¹ ~i m. vant usor de primavara. /<fr. zephyr, lat. zephyrus

ABUREL s.n. (Reg.) vant usor, vantulet, adiere.

BRIZA s.f. vant usor, regulat, de la tarmul marii, care sufla in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

BRIZA, brize, s. f. vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. – Fr. brise.

OLOREALA s. f. (Reg.) vant usor si neregulat; adiere, boare. – Din olori + suf. -eala.

ABUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apa. 2. Ceata rara. 3. (Rar) Adiere. 4. Fig. Suflare usoara (a vantului), boare. – Cf. alb. avull.

vantusor, vantusoare, s. n. (Rar) vantulet. – vant + suf. -usor.

ABUR ~i m. 1) pl. Vapori de apa. 2) Ceata rara. 3) fig. Suflare usoara (de vant); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mica. Un ~ de... / Cuv. autoht.

ADIERE f. Suflare usoara de vant; boare. ~ea primaverii. /v. a adia

BOARE f. Suflare usoara de vant; adiere; briza. [Art. boarea; G.-D. boarei; Sil. boa-re] /<lat. boreas

BRIZA s. f. vant periodic usor, care sufla la tarmul marii ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, in amurg, spre vai, iar dimineata spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

CAPA s. f. 1. pelerina (scurta) de blana sau de stofa. ♦ de ~ si spada = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri si infruntari primejdioase. 2. dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. pozitie pe care o ia o nava pe un timp neprielnic, cu vant foarte puternic, care ii permite sa suporte mai usor valurile, vantul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)

ZvantAT², -A, zvantati, -te, adj. Uscat usor la vant sau la soare; zbicit. – V. zvanta.

PLOP ~i m. Arbore cu tulpina inalta si dreapta, cu ramuri subtiri verticale, cu frunze late, lungi, petiolate si cu flori dispuse in amenti plecati, folosit in scopuri industriale. ◊ ~ alb varietate de plop avand scoarta albicioasa si frunze argintii pe dos. ~ negru varietate de plop avand coroana larga si scoarta negricioasa, adanc brazdata. ~ piramidal v. PLUTA II. ~ tremurator varietate de plop a carei frunza tremura la cea mai usoara adiere de vant. Cand va face ~ul pere si rachita micsunele niciodata. Var (sau matusa, unchi) de ~ ruda indepartata. /<lat. ploppus

A TARAGANA ~ez 1. tranz. 1) (lucrari, actiuni) A amana de azi pe maine, nerealizand; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pasii) a merge alene, tarandu-si picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silaba. 2) A face sa se taraganeze. 2. intranz. 1) A canta tanguitor, cu jale. 2) (despre vant) A bate usor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

ABUREALA, abureli, s. f. 1. Aburi condensati in picaturi foarte fine. 2. Exalatie, miros. 3. Fig. Adiere. O usoara abureala de vant (IBRAILEANU). – Din aburi + suf. -eala.

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. si tranz. A scoate aburi (1). Codrii aburesc ca dupa ploaie (VLAHUTA). 3. Refl. Fig. A se aprinde la fata; a se inrosi. 4. Tranz. Fig. A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Despre vant) A adia usor. – Din abur.

ADIA, pers. 3 adie, vb. I. 1. Intranz. (Despre vant) A sufla lin, usor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni in unde usoare. 2. Intranz. Fig. A canta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mangaia, a atinge usor. 4. Intranz. (Reg.) A clatina, a misca usor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.

vantURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).

vantURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).

CANADIANA s. f. 1. haina de vant scurta, impermeabila; vindiac. 2. ambarcatie usoara, canoe, la indienii nord- americani. (< fr. canadienne)

UJUI, pers. 3 ujuieste, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vant) A face un zgomot usor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee.

ADIERE s. 1. boare, pala, suflare, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) 2. boare, zefir, (rar) aura. (~ misca usor frunzele.)

ADIA, adii, vb. I. 1. Intranz. (Despre vant, la pers. 3) A sufla lin, usor; (despre miros) a veni in unde usoare. ♦ Tranz. A murmura, a sopti. 2. Tranz. (Reg.) A mangaia; a atinge usor. 3. Intranz. (Reg.) A clatina, a misca. – Lat. *adiliare (< ilia „panza”).

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu picaturi fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se inrosi, a se imbujora (la fata). 4. Tranz. Fig. A atinge usor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vant) A adia. – Din abur.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. vant lin, caldut, care sufla primavara dinspre apus; p. gener. vant cald, placut; adiere. 2. S. n. Tesatura usoara de bumbac mercerizat, de o singura culoare sau cu dungi colorate, din care se confectioneaza obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din aceasta tesatura. – Din fr. zephyr, lat. zephyrus.

SUSURA, pers. 3 susura, vb. I. Intranz. (Despre ape curgatoare, frunze; p. ext. despre adierea vantului etc.) A produce un zgomot lin, usor, monoton si continuu; a murmura. – Din fr. susurrer.

SOPOT, sopote, s. n. 1. Zgomot usor produs de curgerea apei, de bataia vantului, de frunze etc. 2. Zgomot de glasuri care soptesc; p. ext. vorbire in soapta. ◊ Loc. adj. si adv. In sopot = in soapta, pe soptite. – Din sl. sĩputu.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Stire, veste (care circula din om in om); p. ext. informatie neintemeiata, care nu a fost verificata (si uneori tendentioasa). 2. Rumoare produsa de glasuri, de activitatea sau de miscarea unei multimi; galagie. 3. Zgomot confuz, usor, nedefinit din natura (produs de ape, frunze, vant, pasari etc.); fosnet, murmur, zumzet. 4. Sunet departat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoana s. f.] – Din sl. zvonu.

A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat

SUIET ~e n. rar Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (vant, apa, frunze etc.); freamat. [Sil. su-iet] /Onomat.

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I S. m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un urias cu puteri supranaturale, intruchipand rautatea si fiind intotdeauna invins de fortele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeste. ♦ Fig. Cal focos si aprig. 2. Balaur. 3. (In credintele populare) Boala pricinuita de dragoste. II S. n. Jucarie facuta dintr-un dreptunghi de hartie, panza etc. fixat pe un schelet usor de lemn, care se ridica in aer la bataia vantului si care este manuita de pe pamant cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.

MURMUR ~e n. 1) Zgomot surd si confuz de voci; rumoare; freamat. 2) Zgomot monoton si continuu, produs de un motor sau de o masina in actiune. 3) Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgatoare, vant etc.). 4) Protest al unei multimi, manifestat prin producerea simultana a unor sunete surde si confuze. /<lat. murmur, fr. murmure

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.

ZEFIR s. n. 1. vant de apus, caldut, care sufla primavara; (p. ext.) adiere. 2. tesatura usoara de bumbac, pentru camasi, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

SUSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, usor si placut produs de curgerea unei ape, de frunzele miscate de vant etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).

MURMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab si monoton articulate), de cuvinte rostite incet si neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuiala. ♦ P. a**l. Zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in actiune; zumzet, bazait. ♦ Exprimare a unei nemultumiri, a unei dezaprobari prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multimi; carteala, murmurare. 2. Zgomot usor, prelung si monoton produs de o apa curgatoare, de frunzisul miscat de vant etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.

SUSUR ~e n. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze miscate de vant etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura

IUTI, iutesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sa se produca, sa mearga etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grabi. Isi iuteste pasii. ♦ Refl. A deveni mai tare, mai intens. vantul s-a iutit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supara, a se mania usor. 3. Tranz. si refl. A da sau a capata un gust intepator, usturator, picant. Mancarea s-a iutit. – Din iute.

SOPOT ~e n. 1) Zgomot usor produs de cineva care sopteste. 2) fig. Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (de curgerea apei, de frunzele miscate de vant etc.); murmur; susur. ~ul izvorului. /<sl. sipotu, bulg. sepot

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un urias cu puteri supranaturale, dusman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeste. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos si aprig. 3. (In credintele populare) Boala pricinuita de o pasiune, de o iubire puternica, neimpartasita. II. Jucarie confectionata din hartie sau panza, fixata pe un schelet usor de lemn in forma unui dreptunghi si care, tinuta de o sfoara lunga, se inalta in aer cand bate vantul. – Slav (v. sl. zmĩi „sarpe”, „balaur”).

TRAISTA ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ◊ A umbla cu ~a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in ~ a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din ~ a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in ~ a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, ~ usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. traste, trajste

SFARLEAZA, sfarleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoana vioaie si harnica. 2. Capatul de jos al fusului, a carui forma (conica) face ca acesta sa se invarteasca mai usor; prasnel. 3. Placa metalica fixata pe o axa de lemn, care se asaza la tara pe acoperisul caselor, pentru a arata directia vantului. – Sfarla + suf. -eaza.

usor adj., adv. 1. adj. v. subtire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. bland, calm, domol, lin, linistit, moderat, molcom, potolit. (vant ~; ploaie ~oara.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunostinte cat mai ~oare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problema ~oara la matematica.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. bland, lin, (inv. si pop.) molcomis. (Seara coboara ~.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. putin. (Cu glasul ~ tremurat.)

MUZICA s. f. 1. arta care exprima cu ajutorul sunetelor sentimente si atitudini. ♦ a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor. 2. stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ usoara = muzica cu caracter distractiv, adesea in ritmuri de dans. 4. formatie instrumentala; orchestra. ♦ ~ militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

scutureala, scutureli, s.f. (reg.) 1. (in sintagma) scutureala de nori = ploaie de vara usoara si de scurta durata; scuturatura. 2. stergere a prafului de pe obiectele din casa; curatenie, dereticare, dereticat, scuturare, scuturat. 3. scuturare a pomilor fructiferi, scuturis; fructe scuturate de vant sau recoltate prin scuturare.

TREMURATOR, -OARE, tremuratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremura, care vibreaza; tremurat², tremurand. ♦ (Despre ape) Care unduieste usor, care se increteste la suprafata. 2. S. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse in mici spiculete care se leagana cand adie vantul (Briza media). – Tremura + suf. -ator.