TROMBA, trombe, s. f. 1. Coloana inalta de apa de forma conica, ridicata de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu mare iuteala in jurul ei insasi. ♦ Vant in forma de vartej cu axa verticala sau putin inclinata si cu o mare viteza; p. ext. coloana de fum, de praf etc. ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

VISCOLI, pers. 3 viscoleste, vb. IV. Intranz. A bate un vant puternic cu ninsoare sau cu lapovita. ♦ Tranz. (Despre vant) A spulbera si a troieni (succesiv) zapada. – Din viscol.

SPULBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberata; vant puternic. ♦ Fig. Nimicire, prapad. – Din spulbera (derivat regresiv).

A SE STARNI pers. 3 se ~este intranz. (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a izbucni; a se dezlantui; a se declansa. S-a ~it un vant puternic. /Orig. nec.

TRAMBA ~e f. 1) Sul mare de material textil; val. 2) Coloana (de fum, praf, apa etc.) ridicata in sus si rasucita de un vant puternic; tromba. /<sl. tronba

TROMBA ~e f. 1) Vartej puternic avand inaltimea de cateva zeci de metri. 2) Coloana (de fum, zapada, apa etc.) ridicata in sus si rasucita de un vant puternic; tramba. 3) mar. Tub prin care se aerisesc incaperile de jos ale unui vapor. /<fr. trombe, it. tromba

VIFOR ~e n. pop. Ninsoare insotita de vant puternic; viscol; spulber; vifornita. /<sl. vihoru

VISCOL ~e n. Ninsoare insotita de vant puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.

TROMBA¹ s.f. 1. Coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ Coloana de fum, de praf ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].

sercan, sercani, s.m. si sercane, s.n. (reg.) 1. (s.m.) balaur, sarpe fantastic ce ar purta norii si ar aduce grindina. 2. (s.n.) vant puternic. 3. (s.n.) zmeu de hartie.

sorlea s.m. sg. art. (reg.) numele unui vant puternic, care bate dinspre rasarit.

tuhan s.n. (reg.) vant puternic.

CICLON s. n. 1. regiune in care presiunea atmosferica scade de la periferie spre centru si masele de aer au miscare convergenta, producand vant puternic, cu vartejuri sau zapezi, in regiunile tropicale. ◊ vant foarte violent, uragan. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminte, pleava, praf) din aer cu ajutorul fortei centrifuge. 3. substanta toxica pe baza de acid cianuric, pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. (< fr. cyclone)

MISTRAL s. n. vant puternic, rece si uscat, care sufla iarna in Franta, de-a lungul vaii Ronului, spre coasta Mediteranei. (< fr. mistral)

SIMUN s. n. vant puternic, uscat si foarte cald, care bate in Sahara, in Arabia si Egipt de la sud catre nord. (< fr. simoun)

TROMBA s. f. 1. coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ in ~ = vertiginos, rapid. ◊ coloana de fum, de praf, ridicata de un vant puternic; vartej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioara, prin care se face aerisirea incaperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

URAGAN s. n. ciclon tropical; (p. ext.) vant puternic, cu actiuni distrugatoare, insotit adesea de ploi torentiale. ◊ (fig.) dezlantuire impetuoasa de pasiuni. (< fr. ouragan)

BORA s. m. invar. vant puternic, uscat si rece, care bate iarna dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Marii Adriatice si ale Marii Negre. – Din it., fr. bora.

CICLON, cicloane, s. n. 1. vant puternic cu deplasarea aerului in spirala, insotit de ploi torentiale si de descarcari electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric in care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o miscare convergenta. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. cyclone.

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. Planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

VIFOR, vifore, s. n. (Pop.) vant puternic, furtuna (insotita de ninsoare); vifornita, viforeala. – Din sl. vihru, bg. scr. vihor.

VISCOL, viscole, s. n. vant puternic insotit de ninsoare sau de lapovita. – Et. nec.

FURTUNA, furtuni, s. f. 1. vant puternic insotit de averse de ploaie, de grindina si de descarcari electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtuna de... = multime (mare) de... 2. (In sintagma) Furtuna solara = accentuare brusca a activitatii solare, insotita de intensificarea emisiei corpusculare si a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufleteasca. 4. Fig. Revolta, rascoala. – Din ngr. furtuna.

MISTRAL s. n. vant puternic, rece si uscat, care sufla in Franta, din valea Ronului spre Marea Mediterana. – Din fr. mistral.

SORB², sorburi, s. n. 1. Vartej de apa cu un ochi adanc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui rau dispare de la suprafata, curgand in continuare printr-un curs subteran. 2. vant puternic care se propaga sub forma unui vartej. 3. Piesa metalica perforata sau prevazuta cu sita care se monteaza la capatul introdus in lichid al conductei de aspiratie a unei pompe pentru a impiedica patrunderea in pompa a corpurilor straine, a impuritatilor; p. gener. teava, conducta aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

SIMUN s. n. vant puternic, fierbinte si uscat, care bate in Sahara si in Arabia, de la sud la nord. – Din fr. simoun.

CRIVAT, s. n. vant puternic si rece care sufla iarna in Moldova si in Campia Dunarii dinspre nord-est, aducand scaderi mari de temperatura; acvilon. ♦ (Inv. si reg.) Nord. – Din bg. krivec.

BORA n. invar. vant puternic, uscat si rece, care bate pe coastele nord-estice ale marilor Adriatica si Neagra. /<it., fr. bora

FURTUNA ~i f. 1) vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si descarcari electrice; vantoasa; vantoaica; vijelie. 2) fig. Stare de neliniste puternica. [G.-D. furtunii] /< ngr. furtuna

MISTRAL n. vant puternic care bate iarna, in Franta, de-a lungul vaii Ronului, fiind provocat de depresiunile atmosferice din Marea Mediterana. /<fr. mistral

SIMUN n. vant puternic, uscat si fierbinte, care bate in deserturile africane. /<fr. simoun

SIROCO n. vant puternic, uscat si fierbinte, care bate dinspre Sahara spre tarile mediteraniene. /<fr. siroc[c]o

SPULBER ~e n. vant puternic insotit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. /v. a spulbera

TEMPESTA ~e f. rar vant puternic insotit (uneori) de ploaie, grindina si des-carcari electrice; furtuna; vijelie; vantoaica; vantoasa. /<it. tempesta

VaNTOAICA ~ce f. vant puternic insotit uneori de ploaie, de grindina (cu descarcari electrice); vantoasa; furtuna; vijelie. 2) (in basme si superstitii) Duh rau care dezlantuie vanturile puternice. /vant + suf. ~oaica

VaNTOASA ~e f. 1) vant puternic insotit uneori de ploaie,de grindina (cu descarcari electrice); vantoaica; furtuna; vilejie. 2) pl. pop. Fiinta imaginara, avand aspect de fata frumoasa imbracata in alb, ce apare numai noaptea si face rau, in special barbatilor; iele; siomane; dragaica. /vant + suf. ~oasa

VIFORNITA ~e f. vant puternic, insotit de ninsoare; vijelie; vifor; viscol. /vifor + suf. ~nita

VIJELIE ~i f. vant puternic, insotit de ploaie cu grindina si descarcari electrice sau de ninsoare; furtuna; vantoasa; vantoaica; [G.-D. vijeliei] /Orig. nec.

VOLBURA¹ ~i f. 1) vant puternic cu vartejuri. 2) Loc unde apa formeaza vartejuri; vartej de apa; valtoare; bulboana; 3) fig. rar Invalmaseala galagioasa; agitatie zgomotoasa; valtoare; tumult; valva. [G.-D. volburii] /<lat. volvula

CICLON s.n. 1. vant puternic, cu furtuna si vartejuri, care bantuie in special in regiunile tropicale. 2. Aparat pentru separarea prafului din gaze cu ajutorul fortei centrifuge. 3. Substanta toxica pe baza de acid cianuric, folosita pentru combaterea daunatorilor in incaperi inchise. [Pl. -oane, (s.m.) -ni. / < fr. cyclone, germ. Zyklon, cf. gr. kyklos – cerc].

NORTHER s.n. (Met.) Invazie de aer polar, cu vanturi puternice si persistente, care se deplaseaza spre sudul S.U.A., spre Marea Caraibilor si America Centrala. [Pl. northers. / < engl. norther].

PALISADA s.f. 1. Obstacol, fortificatie constand dintr-un gard inalt format din pari de lemn infipti vertical in pamant si legati intre ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejeaza avioanele de pe navele portavioane de vanturile puternice. 3. (Biol.) Mod de asezare a unor celule alungite care stau una langa alta. [< fr. palissade].

MISTRAL s.n. vant puternic, rece si uscat, care sufla din nord-vest in Proventa (sudul Frantei) si din valea Ronului spre coasta Mediteranei. [< fr. mistral].

SIMUN s.n. vant puternic, uscat si foarte cald, care bate in Sahara si in Arabia de la sud catre nord. [< fr. simoun, cf. ar. samun].

URAGAN s.n. vant puternic cu actiuni distrugatoare, insotit adesea de ploi torentiale. [< fr. ouragan, cf. sp. huracan < cuv. caraib].

NORTHER [NORZAR] s. n. invazie de aer polar, cu vanturi puternice si persistente, dinspre sudul SUA spre Marea Caraibilor si America Centrala. (< engl. norther)

PALISADA s. f. 1. element de fortificatie dintr-un gard inalt din pari de lemn infipti vertical in pamant si legati intre ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejeaza avioanele de pe navele portavioane, de vanturile puternice. 3. (bot.) mod de asezare a unor celule alungite, care stau una langa alta. (< fr. palissade)

VAJGARAIE, vajgarai, s. f. (Reg.) vant puternic de iarna, care spulbera zapada. – Din vaj¹.

CAPA, cape, s. f. 1. Pelerina (scurta) de blana sau de stofa. ◊ Expr. De capa si spada = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, infruntari violente etc. 2. Dispozitiv de protectie aplicat la masini, ferastraie etc. pentru a preintampina accidentele. 3. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vant foarte puternic. – Din fr. cape.

URAGAN, uragane, s. n. Ciclon tropical sau, p. gener., vant foarte puternic cu actiune distrugatoare, insotit adesea de ploi torentiale. – Din fr. ouragan.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, inversunat. vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

VIJELIE, vijelii, s. f. vant foarte puternic, adesea insotit de descarcari electrice si de precipitatii atmosferice; furtuna. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.

TAIFUN, taifunuri, s. n. vant foarte puternic, cu furtuna si cu vartejuri, care ia nastere in partea de apus a Oceanului Pacific si se manifesta mai ales in estul Asiei si in estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

CICLON ~oane n. 1) vant foarte puternic, caracteristic, mai ales, zonelor tropicale, cu miscare giratorie a aerului, insotit de ploi torentiale; taifun; uragan. 2) Aparat pentru separarea particulelor dispersate in aer sau intr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. /<fr. cyclone

CRIVAT n. vant rece, puternic, care sufla iarna dinspre nord-est. /<bulg. krivec

SORB¹ ~uri n. 1) Vartej puternic (de vant sau de apa). 2) Piesa prevazuta cu o sita, care se fixeaza la capatul unei tevi aspiratoare pentru a impiedica patrunderea in interior a corpurilor straine. /v. a sorbi

tebes, -a, tebesi, adj. (reg.) 1. (vant) iute, puternic. 2. abrupt, prapastios.

TAIFUN s.n. vant foarte puternic, cu furtuna si cu vartejuri, care bate in regiunile din vestul Oceanului Pacific, luand nastere in timpul schimbarii directiei musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vant mare].

CAPA s. f. 1. pelerina (scurta) de blana sau de stofa. ♦ de ~ si spada = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri si infruntari primejdioase. 2. dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. pozitie pe care o ia o nava pe un timp neprielnic, cu vant foarte puternic, care ii permite sa suporte mai usor valurile, vantul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)

ASPRU², -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafata zgrunturoasa care da (la pipait) o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre firele de par) Tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) puternic, napraznic. vant aspru se izbea in geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Arabul cazuse in aspra robie (MACEDONSKI). ♦ Inversunat. Un camp de aspra lupta (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgenta, neinduplecat, necrutator. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspra. – Lat. asper.

MUGET, mugete, s. n. I. Strigat prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; raget. II. P. a**l. 1. Strigat puternic, sfasietor al omului; urlet, racnet. 2. Suierat puternic produs de unele masini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vant, de furtuna, de ape etc.; vuiet, vajait. – Mugi + suf. -et.

MUGI, pers. 3 mugeste, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. a**l. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a racni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, suparatoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape si despre vant) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 si: muge] – Lat. mugire.

FOEN s.n. 1. vant cald si puternic care bate in muntii Alpi. 2. Aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. [Pron. fon, scris si foehn. / < fr. foehn, germ. Fohn].

nemer s.n. (reg.) vant rece si puternic ce sufla in sud-estul Transilvaniei de la nord-est si est; crivat.

FOEHN, (2) foehnuri, s. n. 1. vant cald, uscat si puternic, care bate primavara dinspre crestele alpine ale muntilor din Elvetia si Austria spre vai, grabind topirea zapezilor. 2. Uscator electric pentru par. [Pr.: fon] – Din fr. foehn, germ. Fohn.

SEISE s. f. pl. Pendulari ritmice ale apei lacurilor, cu o perioada variata, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice cazute intr-o portiune a bazinului lacustru. – Din fr. seiche.

A SE INTARI ma ~esc intranz. 1) (de-spre substante, materiale) A deveni tare; a trece in stare solida; a se invartosa; a se solidifica. 2) (despre colectivitati) A se uni mai strans; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vant) A deveni mai puternic; a creste in intensitate; a se inteti. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /in + tare

RAFALA s.f. 1. Pala, bataie de vant (scurta, brusca si puternica). 2. Serie continua de focuri trase cu o arma automata. [< fr. rafale].

SEISA s.f. Variatie a nivelului apei unui lac sau unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

SEISA s. f. miscare oscilatorie verticala a apei unui lac sau a unei mari aproape de tarm, datorita schimbarilor bruste ale presiunii atmosferice, vantului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

SUIER, suiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascutit si puternic, pe care il fac vantul, furtuna, vijelia; suieratura. 2. Zgomot ascutit produs de anumite corpuri care se deplaseaza, se misca, se invartesc sau spinteca aerul cu iuteala; suieratura. 3. Sunet ascutit, strident si prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; suieratura. 4. Sunet sau tipat (ascutit) scos de unele animale si pasari; suieratura. [:Pr.: su-ier] – Din suiera (derivat regresiv).

SUIERATOR, -OARE, suieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascutit; suierat². ◊ Consoana suieratoare (si substantivat f.) = consoana sibilanta. 2. Adj. (Despre unele animale, pasari) Care scoate un tipat, un sunet (ascutit) specific. 3. Adj. (Despre vant) Care produce un zgomot puternic si vibrant. 4. S. f. (Reg.) Fluier [Pr.: su-ie-] – Suiera + suf. -ator.

A SE INTETI pers. 3 se ~este intranz. (despre ploaie, vant etc.) A deveni mai puternic; a creste in intensitate; a se intari. vantul s-a ~it. /<lat. intitiare

INTENS adj., adv. 1. adj. mare, puternic, stralucitor, tare, viu. (O lumina ~.) 2. adj. v. viu. 3. adj. v. tipator. 4. adj. v. puternic. 5. adj. v. sonor. 6. adv. v. tare. 7. adj. v. patrunzator. 8. adj. aprig, mare, puternic, strasnic, tare, violent, zdravan. (Un vant ~.) 9. adv. v. tare. 10. adj. v. chinuitor. 11. adj. v. acut. 12. adv. v. mult. 13. adj. adanc, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 14. adj. puternic, viu, (fig.) aprins, arzator, fierbinte, inflacarat, infocat, pasionat. (O dorinta ~.) 15. adj. febril, incordat, insufletit, viu. (Ritm ~ de munca.)

RAFALA ~e f. 1) Bataie de vant de scurta durata, brusca si puternica (insotita uneori de ploaie sau de ninsoare). 2) Serie continua de impuscaturi rapide, trase de o arma auto-mata. /<fr. rafale

GROZAV, -A, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaza (prin aspect, manifestari, consecinte); groaznic, ingrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. vant grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitatile sale; remarcabil; exceptional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o parere exagerat de buna despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lauda, a se mandri (in mod nejustificat) cu calitatile sale, a se grozavi. – Din bg. grozav.

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. si tranz. P. a**l. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (si neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti, a fremata, a se agita. 2. (Despre vant, viscol, ape etc.: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vajai, a vui. – Lat. ululare.

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluiera-vant s. m. invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestari sportive etc.) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

URAGAN (‹ fr., cuv. amerindian huracan) s. n. 1. Ciclon tropical cu viteza mare de deplasare (care atinge sau depaseste 64 noduri/ora = 118 km/ora) si care se manifesta in special in M. Caraibilor; p. gener. orice vant care atinge sau depaseste 12 grade pe scara Beaufort. 2. Fig. Declansare brusca si puternica de sentimente, pasiuni etc.

SUNATOR, -OARE, sunatori, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunatori = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheata. Sarpe sunator = sarpe-cu-clopotei, crotal. ♦ Care fosneste, fosnitor. ♦ (Despre vant) Care vajaie; suierator. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfaza; bombastic, pretentios. 3. Care suna puternic si prelung, care are rezonanta puternica; rasunator. – Suna + suf. -ator.

PATRUNZATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) Care patrunde pana in adanc; care strabate; strapungator; penetrant. Sunet ~. vant ~. 2) (despre ochi, privire, vorbe) Care parca strapunge; ascutit; sagetator; ager. 3) (despre sunete, voci etc.) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; care supara auzul; ascutit si intens; strident. 4) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste spirit de patrundere; cu finete spirituala; sagace; subtil; perspicace. Fire ~oare. 5) fig. Care patrunde in suflet; care impresioneaza puternic; miscator; emotionant. Cuvantare ~oare. [Sil. -trun-] /a (se) patrunde + suf. ~ator

A URLA urlu intranz. 1) (mai ales despre lupi, caini, sacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete. 2) (despre persoane) A emite strigate violente si prelungi; a zbiera. 3) A canta tare cu voce neplacuta (si falsa). 4) (despre vant, vifor) A produce un zgomot suierator si prelung; a vui; a vajai. /< lat. ululare

A FREMATA freamat intranz. 1) (despre frunze, paduri, ape etc.) A produce un zgomot usor si inabusit, miscandu-se incet (sub actiunea vantului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-si exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitatie si murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emotie puternica; a palpita; a vibra. 4) fig. A se misca in tremur. /Din freamat

A VUI pers. 3 ~ieste intranz. 1) (despre vant, vifor) A produce un zgomot suierator si prelung; a urla; a vajai. 2) (despre multimi de oameni) A face zarva; a vocifera. 3) (despre spatii) A se umple de sunete puternice si prelungi; a rasuna. /Onomat.

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un urias cu puteri supranaturale, dusman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeste. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos si aprig. 3. (In credintele populare) Boala pricinuita de o pasiune, de o iubire puternica, neimpartasita. II. Jucarie confectionata din hartie sau panza, fixata pe un schelet usor de lemn in forma unui dreptunghi si care, tinuta de o sfoara lunga, se inalta in aer cand bate vantul. – Slav (v. sl. zmĩi „sarpe”, „balaur”).

PARAITOARE, paraitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevazut cu aripioare, care, miscate de vant, produc un zgomot strident si alunga pasarile din semanaturi, livezi, vii etc.; zbarnaitoare. 2. Fasie de hartie care se leaga de cele doua capete de sus ale spetezelor zmeului si care, la inaltarea acestuia, produce un parait puternic; zbarnaitoare. 3. Specie de lacusta de culoare cafenie sau neagra, care in timpul zborului, produce un fel de paraturi (Psophus stridulus). [Pr.: -ra-i-. – Var.: paraitoare s. f.] – Parai + suf. -toare.

A suiera, suier 1. intranz. 1) (despre vant, furtuna, vijelie etc.) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. su-ie-ra] /<lat. subilare

A VAJAI pers. 3 vajaie intranz. 1) (despre vant, apa, obiecte in zbor etc.) A produce un zgomot suierator si continuu; a urla; a vui. 2) (despre sange) A pulsa cu putere. ◊ A-i vajai cuiva capul (sau urechile) a avea senzatia unui zgomot suierator si continuu (din cauza bolii, oboselii). 3) (despre foc) A arde puternic, producand un zgomot caracteristic. 4) (despre unele insecte) A scoate un sunet prelung si vibrant; a bazai. /Onomat.