JURAMANT ~intre n. 1) Promisiune solemna facuta de cineva, de regula in public, printr-o formula fixa (cu invocarea divinitatii sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn fata de stat sau de popor, pronuntat de o persoana in public, intr-o formula fixa. 3) Promisiune ferma. /<lat. juramentum

AXIOLOGIE s. f. Disciplina filozofica avand drept obiectiv studiul valorilor (morale). [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologie.

SUBLIM, -A, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridica sau se afla la o mare inaltime in ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete; maret, superb, inaltator, minunat. Sublima Poarta = guvernul sultanului in vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomana. 2. S. n. Forma cea mai inalta a perfectiunii (in estetica, arta); desavarsire. – Din fr. sublime.

MOSTENIRE ~i f. 1) Bunuri materiale ramase de la o persoana decedata si transmise altei (sau altor) persoane ramase in viata. 2) fig. valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generatie la alta. /v. a mosteni

ANOMIE¹ s.f. Lipsa a autoritatii sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsa de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fara, nomos – lege].

DOLORISM s. n. doctrina care atribuie o valoare morala si intelectuala bolii sau durerii. (< fr. dolorisme)

decad, -cazut, a -cadea v. intr. (de si cad, dupa fr. dechoir. V. cad). Scad, perd taria, valoarea morala ori stima lumii: pravalia cutare a decazut, caracteru acestui om a decazut.

NECROLOG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunt cu caracter funebru in care de obicei sunt relevate calitatile morale si valoarea sociala a unei persoane decedate de curand. ♦ Imprimat prin care se anunta decesul cuiva. – Din fr. necrologe.

PRETIOS, -OASA, pretiosi, -oase, adj. 1. Care are, reprezinta o mare valoare materiala, spirituala, morala etc.; care este de mare pret, de mare importanta; scump. ◊ Metal pretios v. metal. Piatra pretioasa v. piatra. ♦ Pe care cineva il pretuieste, il stimeaza, il iubeste mult. 2. De un rafinament exagerat, cautat; lipsit de simplitate si de naturalete; afectat. [Pr.: -ti-os] – Din fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

UZURA¹ s.f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafata unei piese din cauza frecarii. ♦ Uzura morala = pierdere a valorii masinilor, instalatiilor, cladirilor etc. ca urmare a cresterii productivitatii muncii sociale sau a aparitiei altor masini, mai perfectionate.

ROZANOV, Casili Vasilievici (1856-1919), scriitor, publicist si filozof religios rus. A criticat in scrierile sale tendintele ascetice ale moralei crestine, exaltand valorile vitale ale vietii cotidiene („Apocalipsa timpului nostru”, „Metafizica crestina”).

IMORALISM s. n. Teorie care contesta valoarea normelor si judecatilor morale dintr-o epoca data, negand prin aceasta morala insasi. – Din fr. immoralisme.

PAGUBA, pagube, s. f. 1. Pierdere materiala suferita de cineva sau adusa cuiva; stricaciune care provoaca o pierdere, o dauna. ◊ Loc. adv. In paguba = pierzand bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atata paguba! sau mare paguba! nici o paguba! paguba-n ciuperci! expresii exclamative care arata resemnarea sau nepasarea pentru o pierdere suferita. A fi rau de paguba, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a paguba = a prevesti o pierdere; a-si manifesta regretul pentru o pierdere suferita. 2. Fig. Stirbire, pierdere a calitatii, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. In paguba (cuiva sau a ceva), aducand un prejudiciu. ◊ Expr. (Reg.) Paguba ca... (sau de...) sau e paguba sa... = pacat ca... (sau de...); e regretabil sa... – Din sl. paguba.

MORALITATE s. f. Insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralite.

KALOKAGATHIA s.f. 1. (Fil.) Idealul educativ, de om dezvoltat armonios. ♦ Armonizare a frumosului si binelui in idealul perfectiunii. 2. Teorie estetica potrivit careia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale si ale cunoasterii, pot avea si valoare estetica. (din gr. kalokagathia)

INDIVIDUALISM n. 1) filoz. Teorie care considera individul drept valoare suprema in toate domeniile vietii (economie, politica, morala etc.). 2) Tendinta de a proteja valorile si drepturile individului rupt de societate. 3) Atitudine a celui care se preocupa in mod exclusiv de propria persoana, ignorand interesele altora. [Sil. -du-a-] /<fr. individualisme

CAPITAL¹ s. n. 1. relatie sociala de productie care presupune existenta proprietatii capitaliste asupra mijloacelor de productie si folosirea fortei de munca drept marfa, care creeaza plusvaloarea. 2. valoare care, datorita productivitatii si rentabilitatii muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitalistilor; capitalism. 4. suma de bani investita intr-o afacere; bunuri, valori. ◊ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. ♦ ~ de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. (< fr. capital, germ. Kapital)

ETIC, -A, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala. 2. Adj. Privitor la etica (1), de etica, bazat pe etica, conform cu etica; moral. – Din fr. ethique, lat. ethicus.

TARIE, (rar) tarii, s. f. 1. Forta fizica; putere, vigoare. 2. Capacitate de lupta, putere de afirmare, forta morala; fermitate. 3. Autoritate; stapanire. 4. Soliditate, trainicie; duritate. ♦ Fig. valoare, valabilitate. 5. (Inv.; concr.) Fortificatie. 6. Moment culminant. 7. Fig. Bolta cereasca, firmament; vazduh. ♦ Altitudine, inaltime; (concr.) varf, pisc. 8. Grad (mare) de concentratie de alcool, de aroma etc. 9. Intensitate auditiva a unui sunet. – Tare + suf. -ie.

DEPRESIUNE s. f. 1. intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul cand statia este amplasata la inaltime. 3. presiune mai mica decat cea de referinta. ♦ ~ atmosferica = presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-o anumita zona. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologica de tristete intensa; depresivitate, deprimare. 5. scadere a valorilor, a actiunilor etc., cauzata de o criza. (< fr. depression, lat. depressio)

UTILITARISM s. n. Conceptie filozofica care considera ca utilul este principiul tuturor valorilor. ♦ Conceptie etica potrivit careia ceea ce este util este si moral. – Din fr. utilitarisme.

AMORTIZA¹, amortizez, vb. I. Tranz. 1. A stinge treptat creditele pe termen lung, prin plati succesive sau prin rascumpararea creantelor. 2. A crea fondurile banesti necesare pentru inlocuirea in natura (prin reparatii si constructii capitale) a uzurii fizice si morale a fondurilor fixe detinute de o intreprindere, pe masura ce acestea isi transmit valoarea asupra valorii fiecarei unitati de produs. – Dupa fr. amortir.

NIETZSCHEANISM s. n. filozofia lui Nietzsche, care proclama idealul unei morale individuale, aristocratice si intelectualiste, in care „supraomul” trebuie sa suprime mila, altruismul si obligatiile sociale si politice, valoarea suprema fiind afirmarea „vointei de putere”. (dupa fr. nietzsceisme)

NIETZSCHEANISM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclama idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice si intelectualiste, in care „supraomul” trebuie sa suprime mila, altruismul si obligatiile sociale si politice, valoarea suprema fiind desfasurarea „vointei de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzscheisme < Nietzsche – filozof german].

CURAJ s. n. Forta morala de a infrunta cu indrazneala primejdiile si neajunsurile de orice fel; indrazneala, fermitate in actiuni sau in manifestarea convingerilor; tarie de caracter, temeritate, barbatie. ◊ (Cu valoare de interjectie) Fii indraznet, tare! nu te lasa!; [Var.: (pop.) coraj s. n.] – Din fr. courage.

A COSTA pers. 3 costa 1. intranz. 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumita valoare (baneasca); a valora; a face; a pretui. 2) A avea un pret mare; a fi scump. 2. tranz. A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reintoarcerea in tara l-a costat mult. ◊ Ce ma costa? nu-mi cere nici un efort; e foarte usor. /<it. costare

PORUNCA, porunci, s. f. 1. Dispozitie (orala sau scrisa) data de catre o autoritate sau de catre o persoana cu autoritate si care trebuie executata intocmai; ordin, decizie, hotarare. ◊ Loc. adv. (Rar) De porunca = prin constrangere, in sila. ◊ Expr. (Inv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispozitia sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Porunceste! porunciti! ♦ (Reg.) Ordin de chemare in armata. 2. (Inv.) Comunicare de interes public, facuta de o autoritate comunala. 3. (In religia crestina; in sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Inv. si pop.) Lege morala; invatatura, precept. [Var.: (reg.) poronca s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).

EROU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o divinitate, inzestrat cu puteri supraomenesti si despre care se povesteau fapte marete; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte marete. 2. Persoana vestita prin forta, vitejia si biruintele sale in razboaie, in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale marete. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 3. Persoana deosebita prin calitatile sale morale si prin actiunile sale marete; om care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o munca de valoare exceptionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros, cf. fr. heros].

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.

PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ Presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

OBIECTIVISM (‹ germ.) s. n. Orice doctrina sustinand capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoastere sigura, controlabila intr-o anumita masura, a anumitor lucruri, in opozitie cu scepticismul si relativismul. ♦ (In etica) Conceptie sustinand ca anumite teze morale raman adevarate indiferent de ceea ce crede un subiect sau altul. ♦ Atitudine de nepartinire, de renuntare la orice apreciere critica in domeniul cunostintelor, teoriilor, ideilor despre societate si om in interpretarea si aprecierea fenomenelor social-politice; pretentie de a elimina din campul stiintelor socio-umane tor ce tine de ideologie, de judecati de valoare, scopuri, idealuri etc.

PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.