ETICISM s.n. Reducerea tuturor valorilor la valori etice. [< germ. Ethizismus].

ETICISM s. n. reducere a tuturor valorilor la valori etice. (< germ. Ethizismus)

CRITICA, critic, vb. I. Tranz. A dezvalui lipsurile, greselile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stari de lucruri (aratand cauzele si indicand mijloacele de indreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistica etc. a unei opere. ♦ A arata cu rautate (sau cu exagerare) partile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta in chip rautacios, nascocind lipsuri si greseli; a barfi. – Din fr. critiquer.

A CRITICA critic tranz. 1) (persoane, stari de lucru) A examina evidentiind defectele si cauzele aparitiei, indicand si mijloacele de inlaturare. 2) (opere de arta) A aprecia critic, subliniind valorile etice si artistice. 3) (persoane) A condamna cu rautate, inventand defecte si greseli. /<fr. critiquer

DE AMICIS, Edmondo (1846-1908), scriitor italian. Cunoscut prin romanul „Cuore – inima de copil”, care evoca lumea copilariei, cultivand valorile etice si patriotismul.

UTILITARISM s. n. Conceptie filozofica care considera ca utilul este principiul tuturor valorilor. ♦ Conceptie etica potrivit careia ceea ce este util este si moral. – Din fr. utilitarisme.

UTILITARISM s. n. 1. conceptie filozofica ce considera utilitatea drept principiu al tuturor valorilor. ◊ doctrina etica din sec. XIX, potrivit careia criteriul moralitatii il constituie utilitatea, folosul personal. 2. spirit utilitar. (< fr. utilitarisme)

SUB SPECIE AETERNITATIS (lat.) din punctul de vedre al vesniciei – Spinoza, „etica”, V, 29. valoarea si semnificatia reala a unor lucruri sau fapte ies in evidenta numai privite din aceasta perspectiva.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

DATIV s. n. caz al declinarii care exprima de obicei destinatia actiunii unui verb, avand valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ti), care indica persoana interesata in actiune. (< fr. datif, lat. dativus)

SANIELEVICI, Henric (1875-1951, n. Botosani), critic literar, estetician, sociolog si biolog roman. A explicat fenomenele literare cu argumente biologice sau sociologice, considerand eticul drept generator al valorii („Cercetari critice si filozofice”, „Noi studii critice”). In sociologie, s-a manifestat ca adversar al traditionalismului („Poporanismul reactionar”). Studii biologice („La vie des mammiferes et des hommes fossiles dechiffree a l’aide de l’anatomie”).

ANDREI, Petre (1891-1940, n. Braila), sociolog, filozof si om politic roman. Prof. univ. la Iasi. Reprezentant al aripii de stinga a Partidului National-Taranesc; in mai multe rinduri ministru. Persecutat de legionari, s-a sinucis. Sistemul sau sociologic este bazat pe o conceptie integralist-determinista („Sociologie generala”). Contributii in domeniul axiologiei, eticii si al sociologiei cunoasterii („Filozofia valorii”, „Problema fericii”, „Die soziologische Auffassung der Erkenntniss”). M. post-mortem al Acad. (1991).

DATIV s. n. Caz al declinarii care exprima, de obicei, destinatia actiunii unui verb, avand mai ales valoare de complement indirect si raspunzand la intrebarea „cui?” ◊ Dativ etic = dativul unui pronume care indica pe cel interesat in actiune. – Din fr. datif, lat. dativus.

etic, -A, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala. 2. Adj. Privitor la etica (1), de etica, bazat pe etica, conform cu etica; moral. – Din fr. ethique, lat. ethicus.

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.

OBIECTIVISM (‹ germ.) s. n. Orice doctrina sustinand capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoastere sigura, controlabila intr-o anumita masura, a anumitor lucruri, in opozitie cu scepticismul si relativismul. ♦ (In etica) Conceptie sustinand ca anumite teze morale raman adevarate indiferent de ceea ce crede un subiect sau altul. ♦ Atitudine de nepartinire, de renuntare la orice apreciere critica in domeniul cunostintelor, teoriilor, ideilor despre societate si om in interpretarea si aprecierea fenomenelor social-politice; pretentie de a elimina din campul stiintelor socio-umane tor ce tine de ideologie, de judecati de valoare, scopuri, idealuri etc.