abatere s. f. 1. actiunea de a (se) abate. ♦ incalcare a unor dispozitii. 2. diferenta dintre valoarea nominala a unei marimi si valoarea ei masurata. 3. (tehn.) diferenta dintre dimensiunea maxima sau minima realizata pentru o piesa si dimensiunea ei proiectata. (< abate)

AGIO, agiuri, s. n. Diferenta cu care pretul (cursul) unui semn monetar sau al unei hartii de valoare depaseste valoarea nominala a acesteia. ♦ Supraprofit rezultat din speculatii cu semne monetare sau hartii de valoare. [Pr.: -gi-o] – Din it. aggio, fr. agio.

TOLERANTA, tolerante, s. f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ Casa de toleranta = stabiliment in care se practica p*********a; b****l. 2. Obisnuinta sau dispozitie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substante, conditii de mediu etc. 3. Abatere admisa de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevazuta pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. – Din fr. tolerance.

DENOMINALIZA, pers. 3 denominalizeaza, vb. I. Refl. (Despre semnele banesti) A se reduce valoarea nominala. – De⁴ + nominaliza.

A SE DENOMINALIZA pers. 3 ~eaza intranz. (despre insemne banesti) A se reduce valoarea nominala. /de + a nominaliza

DISAGIO s.n. 1. Diferenta cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depaseste cursul pe piata al monedei sau hartiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede in urma schimbului monedei de hartie cu una metalica si viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operatiile de schimb monetar. [Pron. -gi-o. / < it. disaggio].

AGIO s.n. Spor pe care il poate inregistra valoarea reala a unei monede sau a unei hartii de valoare peste valoarea nominala. ♦ Diferenta intre valoarea nominala a monedei de argint si valoarea ei reala, exprimata in moneda de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

DENOMINALIZA vb. I. refl. (Despre semne banesti) A se reduce valoarea nominala. [< fr. denominaliser].

TOLERANTA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ Casa de toleranta = b****l, lupanar. 2. Obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la masura, de la calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolerance].

AGIO s. n. diferenta in plus pe care o poate inregistra cursul pietei al unei monede sau al unei hartii de valoare peste valoarea nominala. (< it. aggio, fr., engl. agio)

AL PARI loc. adv. concordanta intre valoarea nominala si cea reala a diferitelor hartii de valoare cu care se tranzactioneaza pe piata. (< it. al pari, la paritate)

DENOMINALIZA vb. refl., tr. (despre semne banesti) a(-si) reduce valoarea nominala. (< fr. denominaliser)

DISAGIO s. n. diferenta dintre valoarea nominala si pretul (cursul) pietei a unei monede sau hartii de valoare; pierdere rezultata din asemenea diferenta. (< it. disaggio)

AGIO, agiuri, s. n. Suma cu care cursul unui semn monetar sau al unei hartii de valoare depaseste valoarea nominala a acestora. ♦ (In oranduirea capitalista) Supraprofit rezultat din speculatii cu semne monetare sau hartii de valoare. – It. aggio (fr. agio).

DIVIDEND (‹ fr., it., germ.; {s} lat. dividendus „care trebuie sa fie impartit”) s. n. Parte a profitului net (cota procentuala) al unei societati pe actiuni, repartizata anual actionarilor in functie de capitalul subscris (valoarea nominala a actiunilor), declarata oficial. ◊ D. brut = valoarea beneficiului de distribuit, declarata anual administratiei fiscale, care serveste ca baza de calcul al impozitului asupra unei societati (firme). ◊ D. net = suma incasata efectiv de un actionar, reprezentand partea de ce i se cuvine din beneficiul brut diminuat cu impozitul aferent. ♦ Parte ce revine fiecaruia dintre creditorii urmaritori din activul net al unui comerciant falit.

GHIOS, ghiosuri, s. n. Ornament gravat format din linii fine, drepte sau ondulate, folosit la impodobirea unor obiecte de sticla sau de metal. ♦ Desen complex format din linii apropiate si incrucisate dispuse geometric, folosit pentru realizarea fondului unor hartii cu valoare nominala. [Var.: ghilos s. n.] – Din fr. guillochis.

NOMINAL, -A, nominali, -e, adj. 1. Care contine nume, care indica un nume, de nume; dupa nume; pe nume. ◊ Valoare nominala = valoare indicata pe o actiune, pe o hartie-moneda (care uneori nu corespunde cu valoarea reala; valoare oficiala. Putere (sau valoare) nominala = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figureaza (numai) cu numele; care este de forma. ♦ Care este calculat in bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care tine de categoria numelui, care se adauga la nume, care formeaza un nume. ◊ Flexiune nominala = declinare. Predicat nominal = predicat alcatuit dintr-un nume predicativ si un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.

DEnominalIZARE, denominalizari, s. f. Actiunea de a (se) denominaliza si rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor banesti. – V. denominaliza.

CUPIU, cupiuri, s. n. Bilet de hartie cu imprimare speciala (emis ca moneda sau ca ban cu anumita valoare nominala). – Et. nec.

DEnominalIZARE f. ec. Operatie de reducere a valorilor nominale a semnelor banesti, efectuata in perioadele critice. /v. a se denominaliza

VINIETA s.f. 1. Gravura mica, desen, ornament care se pune la inceputul sau la sfarsitul unei carti sau al unui capitol; cliseu folosit in tipografie pentru ornamentatie. 2. (Filat.) Adaos atasat unei marci postale, fara valoare nominala, emisa cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-ta, scris si vigneta. / < fr. vignette].

DEnominalIZARE s.f. (Fin.) Actiunea de a (se) denominaliza si rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor banesti, efectuata in perioada de accentuata depreciere a acestora. [< denominaliza].

METALOGRAVURA s.f. Procedeu de gravare cu dalta a cliseelor de metal pentru imprimarea hartiilor de valoare nominala. ♦ Cliseu astfel obtinut. [< fr. metallogravure].

NOMINAL, -A adj. 1. De nume; pe nume; dupa nume. ◊ (Ec.) Valoare nominala = valoare indicata pe o actiune sau pe un bilet de banca si care nu corespunde uneori cu valoarea ei reala. 2. (Gram.) Care se refera la nume sau face parte din categoria numelui; care formeaza un nume. ◊ Flexiune nominala = flexiunea partilor de vorbire declinabile; predicat nominal = predicat format dintr-un nume predicativ si o copula. [Cf. fr. nominal, lat. nominalis < nomen – nume].

GHIOS s. n. ornament gravat, in linii intretaiate, drepte sau ondulate, in bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frante, spirale etc., care formeaza fondul unor hartii cu valoare nominala. (< fr. guillochis)

SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)

VINIETA NIE-/ s. f. 1. gravura mica, desen care se pune ca ornament la inceputul ori la sfarsitul unei carti sau al unui capitol; cliseu in tipografie pentru ornamentatie. 2. adaos atasat unei marci postale, fara valoare nominala, emisa cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)

CUPIU s. n. bilet de banca, cu imprimare speciala, emis ca moneda cu o anumita valoare nominala.

funduc (funduci), s. m. – (Inv.) Moneda turceasca de aur, ce valora 12 taleri in 1821, si 4 rubiele sau 8,8 franci de aur in 1848. Tc. findik (Seineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (moneda turceasca de aur, a carei valoare nominala era de 7 piastri, de fapt 4 piastri si 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII.

Stambul s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol ‹ mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (moneda turceasca de aur, cintarind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominala de 5 piastri); stamboala, s. f. (masura de capacitate pentru solide, banita), in loc de stambol – chila, din tc. istambol kila (Seineanu, II, 327).

ACTIONAR, -A (‹ fr.) s. m. si f. Posesor de actiuni (II). Intr-o societate financiara, comerciala, productiva, a. este un asociat si in aceasta calitate are dreptul: sa participe la beneficiile societatii sub forma incasarii dividendelor, sa participe la adunarea generala a societatii, sa primeasca rambursarea valorii nominale a actiunilor prin remize simple (titlu la purtator) sau prin transfer asupra registrului societatii (titlu nominativ).

ABATERE, abateri, s. f. 1. Actiunea de a (se) abate² si rezultatul ei. ◊ Expr. Abatere de la regula = exceptie. ♦ Incalcare a unei dispozitii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenta dintre valoarea efectiva sau valoarea-limita admisa a unei marimi si valoarea ei nominala. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre valoarea reala si cea proiectata a unei piese. – V. abate².

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operatie de credit care consta in cumpararea efectelor de comert de catre banci, cu retinerea din valoarea lor nominala a dobanzii pana la scadenta si a unui comision. ♦ Suma de bani reprezentand dobanda la un imprumut, pe care o banca si-o retine cu anticipatie la acordarea imprumutului. 2. (Rar) Reducere acordata unui debitor din valoarea unei polite sau a unei datorii platite inainte de scadenta; recalculare si diminuare a dobanzilor, cand plata unei obligatii se face inainte de termen. – Din it. sconto.

FLEXIUNE ~e f. 1) Miscare de indoire; mladiere. 2) Ansamblu de modificari pe care le sufera un cuvant, pentru a exprima diverse valori gramaticale. ◊ ~ nominala (pronominala) declinare. ~ verbala conjugare. [Sil. -xi-u-] /<fr. flexion, lat. flexio, ~onis

BILON s.n. 1. Moneda divizionara, cu valoare intrinseca inferioara valorii sale nominale. 2. (Agr.) Ridicatura de pamant de-a lungul unui rand de plante cultivate. [< fr. billon].

BILON I. s. m. 1. aliaj monetar in compozitia caruia intra in cea mai mare parte sau exclusiv metale comune. 2. moneda divizionara, cu valoare intrinseca, inferioara valorii sale nominale. II. s. n. ridicatura de pamant de-a lungul unui rand de plante cultivate. (< fr. billon)

NOMINALISM s. n. 1. curent in filozofia medievala care sustinea ca numai lucrurile individuale sunt reale, notiunile generale fiind doar simple nume si neexistand independent de ele. 2. teorie burgheza care sustine in mod eronat ca banii nu sunt o marfa, nu au valoare intrinseca, ci doar una conventionala, nominala. (< fr. nominalisme)

nominal ~a (~i, ~e) 1) Care tine de nume; propriu numelor. ◊ valoare ~a a) valoare indicata pe o hartie de banca; b) valoare calculata in bani. 2) Care figureaza doar cu numele, in mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau functie de nume. ◊ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ si un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis

nominal, -A adj. 1. referitor la nume, pe nume; dupa nume; pe care e scris numele titularului; nominativ. ♦ (ec.) valoare ~a = valoare inscrisa cifric pe o actiune, pe un bilet de banca, timbru etc. ◊ care figureaza (numai) cu numele. 2. (gram.) care face parte, care tine de categoria numelui. ♦ flexiune ~a = declinare. (< fr. nominal, lat. nominalis)

LOCATIV, -A, locativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale in unele limbi, care arata locul unde se petrece actiunea verbului. 2. Adj. Privitor la casele inchiriate; al caselor inchiriate. ◊ valoare locativa = venitul pe care il poate aduce un imobil sau un apartament in cazul inchirierii lui. Spatiu locativ = ansamblul incaperilor locuite sau destinate a fi locuite de cineva. – Din fr. locatif.

PREZENT, -A I. adj. care se petrece, exista etc. in timpul vietii vorbitorului, in momentul de fata; actual, contemporan. ◊ (interj.) formula de raspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situatia actuala. 2. timp verbal care exprima o actiune ce se desfasoara in momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, in naratiuni. (< fr. present, lat. praesens)

LOCATIV, -A I. adj. referitor la casele de inchiriat. ♦ valoare ~a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu ~ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< fr. locatif)

PREDICAT s. n. 1. parte principala a propozitiei care atribuie subiectului o actiune, o stare, o insusire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locutiune verbala, adverb sau interjectie predicativa; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ si un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecati care afirma sau neaga ceva in legatura cu subiectul. ◊ (log. simbolica) element constitutiv al functiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunt care depinde de una sau mai multe variabile si caruia, pentru orice valoare data variabilelor, ii corespunde o propozitie. (< fr. predicat, lat. praedicatum)