TAXA, taxe, s. f. 1. Suma de bani care se percepe la anumite marfuri sub forma de impozit. ◊ Taxa pe valoarea adaugata = impozit general care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului de productie al produsului final. 2. Plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite persoane fizice sau juridice in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi. ♦ Suma de bani care se plateste unei institutii in schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

TAXA¹ s. f. suma de bani perceputa pentru anumite marfuri, la incheierea unor contracte, in schimbul unor servicii sau pentru dobandirea anumitor drepturi. ♦ ~ de valoare adaugata = impozit general de consum care se percepe doar asupra valorii nou adaugate. (< fr. taxe)

FRUCTIFICA, fructific, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobanzile adaugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)

ADITIV, -A I. adj. 1. (mat.) referitor la operatia de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o marime fizica ale carei valori se insumeaza algebric. II. s. n. substanta care, adaugata unor produse, le amelioreaza unele proprietati. (< fr. additif, lat. additivus)

potor, potori, s.m. (inv. si reg.) 1. moneda de arama de valoare de pana la 10 bani, care a circulat in Transilvania. 2. fiecare dintre bucatile mici de piele adaugate ca podoabe pe sumane. 3. alunita de piele.

INCREMENT s. n. 1. (mat.) crestere, adaos arbitrar. ◊ (inform.) cantitate elementara la care este adaugata o marime intr-un proces de calcul. ◊ (in gram. transformationala) element care adauga ceva unui lucru la structura caruia se aplica. 2. orice material introdus in corpul animal si utilizat in organism. 3. (fiz.) contributia particularitatilor structurale, interatomice la valoarea unei marimi fizice care caracterizeaza o anumita structura moleculara. (< fr. increment, lat. incrementum)

SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.