FIGURAT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) (despre sensuri) Care comporta un transfer semantic; intrebuintat cu valoare semantica modificata. 2) (despre limba, stil) Care contine figuri de stil sau tropi; bogat in figuri de stil sau in tropi. /<lat. figuratus, fr. figure

SEMANTIC ca (ci, ce) Care tine de semantica; propriu semanticii. valoare ca. Studiu ~. /<fr. semantique

PLETORA s. f. 1. Cantitate de sange sau de lichide depasind valorile normale in intreg organismul sau numai in anumite parti ale lui; stare morbida provocata de aceasta supraincarcare si care se manifesta prin roseata pielii si a mucoaselor, palpitatii, puls accelerat, respiratie scurta etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de fiinte (lipsite de valoare). ◊ Pletora semantica = aglomerare (excesiva) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. plethore.

SEMNIFICATIE s. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, sens, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ unui cuvant.) 2. (SEMIOTICA) denotatie. (~ si conotatie.) 3. inteles, ratiune, rost, sens, talc, (inv. si pop.) mestesug, (pop.) noima, (Mold. si Munt.) merchez, (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatie?) 4. inteles, mesaj, sens, talc, (inv.) socoteala. (~ adanca a unei poezii.) 5. sens, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~ii noi.) 6. importanta, insemnatate, sens, valoare, (fig.) pret. (a actului Unirii.)

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

semantica s. v. acceptie, continut, insem-nare, inteles, semnificatie, sens, valoa-re.

SEMNIFICATIE s. f. 1. inteles; continut semantic al unui cuvant, al unui semn; sens, acceptie; denotatie. 2. insemnatate, importanta, valoare a unui lucru. ◊ mesaj (3). (dupa fr. signification)

SEMNIFICATIE ~i f. 1) Continut semantic al unui cuvant al unei forme gramaticale sau al unei constructii; acceptie. 2) valoare simbolica a unui fapt sau a unui lucru. [G.-D. semnificatiei; Sil. -ti-e] /<fr. signification

CAMP s. n. 1. spatiu delimitat in care este cuprinsa imaginea de pe o pelicula cinematografica. ♦ ~ vizual = portiune din spatiu care poate fi cuprinsa cu privirea. 2. ~ operator = portiune de piele special pregatita pentru o interventie chirurgicala. ♦ fasie de panza care delimiteaza plaga operatorie. 3. portiune din spatiu in care fiecarui punct i se asociaza o marime fizica bine determinata. ♦ (inform.) subimpartire din punct de vedere logic a unei cartele continand, fiecare, o informatie reprezentata codificat. 4. multime de valori ale uneia sau mai multor marimi variabile. ♦ ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeasi sfera semantica, care exprima notiuni asemanatoare sau asociabile. 5. (arte) fond in limitele caruia poate fi reprezentata o imagine, un motiv ornamental etc. (dupa fr. champ, lat. campus)

SEMNIFICATIE s.f. 1. Inteles, continut semantic al unui cuvant, al unui semn; sens, acceptie; denotatie. 2. Ceea ce lasa sa se intrevada ceva. 3. Insemnatatea, valoarea unui lucru. ♦ Mesaj (3). [Gen. -iei, var. semnificatiune s.f. / cf. fr. signification].

marda (mardale), s. f. – Ramasita, rebut, lucru fara valoare. Tc. marda „suprapret” (Seineanu, II, 249), cf. var. ngr. μαρδᾶς, alb. marda. Tiktin se indoieste de etimonul propus de Seineanu, considerind evolutia semantica dificila; aceasta se explica in lumina ngr., care inseamna „inselaciune” sau „pret exagerat pentru un lucru fara valoare”. – Der. mardalic, s. n. (inv., sold, rest).

SEMNIFICATIE, semnificatii, s. f. 1. Continut semantic al unui cuvant; inteles, sens, acceptie. ♦ (In semiotica) Functie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotatie. ♦ valoare simbolica a unui lucru; inteles, noima, talc. 2. Insemnatate, importanta, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [Var.: semnificatiune s. f.] – Din fr. signification (dupa semn).

VALENTA s. f. 1. marime care arata numarul de atomi de hidrogen (sau echivalenti ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificatie; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvant cu alte cuvinte, in functie de continutul notional si semantic al acestuia. (< fr. valence)