KALOKAGATHIA s.f. 1. (Fil.) Idealul educativ, de om dezvoltat armonios. ♦ Armonizare a frumosului si binelui in idealul perfectiunii. 2. Teorie estetica potrivit careia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale si ale cunoasterii, pot avea si valoare estetica. (din gr. kalokagathia)

FRUMOS³ frumoasa (frumosi, frumoase) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetica; estetic. Fata frumoasa. 2) Care provoaca admiratie sau satisfactie sufleteasca. Fapta frumoasa. /<lat. formosus

OLEOBROMIE s.f. Procedeu cu ajutorul caruia se obtin fotografii de mare valoare estetica prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromura].

POLIVALENTA s.f. 1. Insusirea unei substante de a fi polivalenta. 2. Capacitate a unei opere de arta de a fi receptata ca valoare estetica in etape succesive. [< fr. polyvalence].

ALITERATURA s. f. literatura lipsita de valoare estetica. (< fr. alitterature)

ORCHESTRATIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ◊ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compozitii muzicale; instrumentatie (1). ◊ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capata, in poezie, expresivitate si valoare estetica. (< fr. orchestration)

POLIVALENTA s. f. 1. insusire a unei substante de a fi polivalenta; plurivalenta. 2. capacitate a unei opere de arta de a fi receptata ca valoare estetica in etape succesive. (< fr. polyvalence)

ARTA, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epoca, dintr-o tara etc.) care apartin acestei activitati. ◊ Loc. adj. De arta = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = in mod dezinteresat. 2. Indemanare deosebita intr-o activitate; pricepere, maiestrie. ♦ Indeletnicire care cere multa indemanare si anumite cunostinte. – Din fr. art, lat. ars, -tis.

arta (arte), s. f. – 1. Activitate care are drept scop producerea unor valori estetice. – 2. Maiestrie, pricepere. It. arte, din lat. ars (sec. XIX). – Der. artist, s. m.; artista, s. f.; artistic, adj.

ESTETISM s. n. conceptie care consta in pretuirea exclusiva a valorii estetice, considerata independent de continut, opusa realitatii si vietii sociale. (< fr. esthetisme)

MUTATIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. ◊ (lingv.) transformare a unei serii de sunete in altele. ◊ mutatia valorilor estetice = procesul de percepere diferita, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate intr-alta. ◊ schimbare de domiciliu; formele necesare in acest scop. ◊ schimbarea vocii la baieti in perioada pubertatii. 3. modificare cromozomiala cu efecte genetice, datorita unor cauze spontane sau unor agenti mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio)

ESTETISM s. n. Conceptie asupra artei si literaturii, care subordoneaza esteticii toate valorile, exagerand rolul contemplatiei si al formei de realizare. – Din fr. esthetisme.

SUBLIM, -A, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridica sau se afla la o mare inaltime in ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete; maret, superb, inaltator, minunat. Sublima Poarta = guvernul sultanului in vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomana. 2. S. n. Forma cea mai inalta a perfectiunii (in estetica, arta); desavarsire. – Din fr. sublime.

ANTIPOEM, antipoeme, s. n. Poem care nu respecta procedeele lirice consacrate si care ilustreaza o noua estetica. ◊ Poem fara valoare artistica. – Anti- + poem.

ANTIPOEZIE, antipoezii, s. f. Poezie care nu respecta procedeele lirice consacrate si care ilustreaza o noua estetica. ♦ Poezie fara valoare artistica. – Anti- + poezie.

ANTIROMAN, antiromane, s. n. Roman care nu respecta estetica consacrata a romanului si care ilustreaza o noua estetica. ♦ Roman fara valoare artistica. – Din fr. antiroman.

NEARTISTIC, -A, neartistici, -ce, adj. Care nu apartine artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistica. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + artistic.

ARTS AND CRAFTS [a:ts ənd kra:fts], societate artistica de arte si meserii organizata sub conducerea lui W. Crane, in 1888 la Londra, cu scopul de a promova originalitatea si valoarea in artele aplicate, opunindu-se productiei industriale de serie. Preocuparea pentru obiectul de uz curent s-a extins si asupra arhitecturii, avind la baza conceptia despre confortul fizic si spiritual al spatiului de locuit sub semnul valorii si al esteticului. Ea a influentat „stilul 1900” si sta la baza conceptiei artei ambientale a sec. 20.

TRAGIC, -A adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ◊ A o lua in tragic = a acorda unei intamplari (neplacute) o gravitate exagerata. // s.n. Categorie estetica desemnand pieirea unor valori umane care nu si-au epuizat inca resursele potentiale. // (Si in forma tragi-, tragico-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico].

MAIORESCIANISM s. n. stil creator, deschis fata de fenomenul cultural, care promoveaza principiul autonomiei esteticului si criteriul estetic in judecata de valoare a poeziei. (< maiorescian + -ism)

ANTIPIESA, antipiese, s. f. Piesa de teatru care nu respecta procedeele dramatice consacrate si care ilustreaza o noua estetica; (rar) antiteatru. ♦ Piesa fara valoare artistica. – Din fr. antipiece.

ANTILITERATURA s. f. Creatie literara care nu respecta principiile estetice generale acceptate. ♦ Creatie literara fara valoare artistica. – Anti- + literatura (dupa fr. antilitterature).

TRAGIC³ n. Categorie estetica care exprima un conflict ce presupune infrangerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique

SAMANATORISM (SEMANATORISM) (‹ „Samanatorul”) s. n. Curent social, cultural si literar aparut in Romania in primul deceniu al sec. 20, numit astfel dupa titlul revistei „Samanatorul”, avandu-l ca principal ideolog si promotor pe N. Iorga. Vazand in taranime depozitara exclusiva a valorilor nationale, idealizand satul patriarhal in opozitie cu orasu, „viciat” de civilizatie, si elogiind boierimea autohtona, s. considera posibila refacerea comunitatii nationale printr-o cultura unica (atat pentru paturile de sus cat si pentru taranime). Un merit al s. este pregatirea culturala si morala a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a incercat ca continue ideile „Daciei literare”, promovand o literatura pentru popor si cultivand inspiratia din trecutul istoric si din folclor. Datorita insa confuziei intre estetic si etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict samanatorista fiind lipsita de valoare, cu un pronuntat caracter tezist.

MONUMENT, monumente, s. n. 1. Opera de sculptura sau de arhitectura destinata sa perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalitati remarcabile; p. ext. constructie arhitectonica de proportii mari sau de o deosebita valoare. ♦ Fig. Orice opera, document istoric sau creatie culturala de insemnatate nationala sau internationala. 2. (In sintagma) Monument al naturii = planta, animal, formatiune naturala, teritoriu etc. de mare insemnatate stiintifica sau estetica, considerate bunuri nationale, ocrotite prin lege si conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum.