PATRIMONIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ◊ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei. 2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care apartin omenirii intregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

CRAP (‹ bg., scr.) s. m. Peste teleostean, ciprinid, dulcicol, raspindit in bazinele marilor Neagra, Aral si Caspica, in Europa Centrala, de Vest, de c. 30-60 cm si 1-4 (6) kg, semimigrator, cu corp lung acoperit de solzi mari, argintii-ruginii si cu doua perechi de mustati (Ciprinus carpio). Prezinta mare valoare economica, motiv pentru care s-au creaat multe rase de cultura: Lausitz, Galitiana, Aischgrund, Aurul Deltei.

SPECULATIE s. 1. specula. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bisnita, gheseft, (fam. fig.) invarteala. (Face tot felul de ~ii.)

SPECULA s. 1. speculatie. (~ cu valori economice.) 2. (inv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)

BONITARE s.f. 1. Operatie prin care se apreciaza bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterala a unui animal, a unei pasari in vederea selectiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apa, a unui helesteu etc. [< bonitate, dupa germ. Bonitierung].

BONITARE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor si a calitatii semintelor etc., prin determinarea bonitatii. (dupa germ. Bonitierung)

BONITARE s. f. (In expr.) Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui elesteu, a unui curs de apa etc.

NOBEL [nobel], Alfred Bernhard (1833-1896), chimist si industrias suedez. Cercetari in domeniul explozivilor. A inventat dinamita (1875) si balistita (1889). – Premiul ~, fiecare dintre cele cinci premii anuale, cele mai prestigioase pe plan international, de valoare egala, instituite ca urmare a testamentului lasat de Alfred Nobel si decernate, incepand din 1901, pentru cele mai insemnate lucrari din domeniile: fizicii, chimiei, fiziologiei si medicinei, literaturii si pentru activitatea de promovare a pacii in lume (care este acordat de parlamentul norvegian). In 1969, Banca Nationala a Suediei a instituit, in memoria lui N., un premiu pentru stiintele economice, de valoare egala cu celelalte.

MARGINALISM s. n. Teorie economica ce considera valoarea de schimb a unui produs ca fiind determinata de ultima unitate disponibila din acel produs. – Din fr. marginalisme.

CONVERSIUNE, conversiuni, s. f. 1.Schimbare a conditiilor unui imprumut. 2.Preschimbare a unei valori de natura economica in alta. 3. (Log., in sintagma) Conversiunea judecatilor = operatie de inversare a functiunii subiectului si predicatului in judecata, pastrandu-se calitatea judecatii. 4. (Chim.) Marime care exprima transformarea substantelor initiale dintr-o reactie chimica in unitatea de timp, exprimata de obicei in procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

MARGINALISM s.n. Teorie economica potrivit careia valoarea de schimb a unui produs este determinata de ultima unitate disponibila din acel produs. [< fr. marginalisme].

BOOM s.n. 1. Ridicare rapida si mare a valorilor pe piata; lovitura economica de rasunet, reusita (mai ales economica). 2. Inviorare brusca a activitatii economice in tarile capitaliste, creata si intretinuta prin intensificarea speculatiilor la bursa, prin umflarea preturilor marfurilor si a cursului hartiilor de valoare. ◊ Boom militar = avant artificial al productiei, provocat de militarizarea economiei si de uriasele cheltuieli militare facute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) Actiune ofensiva. [Pron. bum, scris si bum. / < americ. boom].

ARROW [ærou], Kenneth (n. 1921), economist american. Prov. univ. la Stanford si Harvard. Cercetari in domeniul teoriei echilibrului economic si al teoriei cresterii economice („Selectie sociala si valorile individuale”). Premiul Nobel (1972).

BUN⁴ ~uri n. 1) valoare materiala de care dispune cineva; avut; proprietate. ~uri mobile si imobile. 2) Obiect sau valoare care are importanta sociala, economica sau culturala. /<lat. bonus

CAPITAL s.n. 1. valoare care produce plusvaloare; categorie economica ce reflecta relatia sociala de subordonare a muncitorului salariat de catre capitalist. 2. (Fig.) Clasa capitalistilor; capitalism. 3. (Curent) Bani, suma mare de bani investita intr-o afacere; bunuri, valori. ◊ Capital de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. [Pl. -luri. / < fr. capital, cf. germ. Kapital].

DEBREU [dɔbro], Gerard (1921-2004), economist american de origine franceza. Cercetari in domeniul economiei matematice („Teoria valorii”, „Analiza axiomatica a echilibrului economic”). Premiul Nobel (1983).

BUN³, bunuri, s. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura bunastarea. ♦ (Ec. pol.) Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica. 2. Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. 3. Calitate; virtute. 4. (Rar) Rezultat, rod, folos. – Din bun⁴.

PARTICIPA, particip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o actiune, la o discutie. ♦ Spec. A lua parte la o intreprindere economica, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obtine un castig). ♦ A impartasi starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva intr-o imprejurare data. – Din fr. participer, lat. participare.

PROPRIETATE ~ati f. 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Forma social-economica de insusire a bunurilor materiale, care exprima relatiile economice ce apar in societate. ~ colectiva. ~ individuala. 3) valoare materiala de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trasatura; caracter. [G.-D. proprietatii; Sil. -pri-e-] /<fr. propriete, lat. proprietas, ~atis

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

EXPLOATA vb. I. tr. 1. A-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune in valoare].

EXPLOATA vb. tr. 1. a pune in valoare un bun in vederea realizarii unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-si insusi fara echivalent plusprodusul sau munca producatorilor directi; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

APORT² s. n. 1. contributie a unei persoane sau colectivitati la o intreprindere, la o actiune comuna. 2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce intr-o unitate economica. ◊ capital cu care un actionar contribuie la o societate pe actiuni. (< fr. apport)

TEORIE s. 1. v. conceptie. 2. doctrina, invatatura, sistem. (~ economica.) 3. (FILOZ.) teoria cunoasterii = epistemologie, gnoseologie; teoria existentei v. ontologie; teoria valorilor v. axiologie. 4. (MAT.) teoria probabilitatilor v. calculul probabilitatilor. 5. (EC.) teoria nominalista a banilor = nominalism.

UNIUNEA INTERNATIONALA PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizatie internationala fondata de UNESCO in 1948, avand ca scop promovarea actiunilor menite sa asigure mentinerea cadrului natural si a resurselor naturale, atat pentru valoarea lor culturala sau stiintifica, cat si pentru o sustinuta bunastare economica si sociala a omenirii. Sub egida UICN se realizeaza listele rosii sau carti rosii de plante si animale (care semnaleaza, pentru fiecare tara sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabileste principiile si normele pentru declararea si managementul ariilor protejate, dupa care se ghideaza organele nationale de decizie. Din 1952 se numeste Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale.

OPTIMIZARE, optimizari, s. f. 1. Alegerea si aplicarea solutiei (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Rationament sau calcul care permite gasirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzand maximului unei functii. – Cf. fr. optimiser, optimisation.

valoare s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializata intr-o marfa. ♦ Categorie economica proprie economiei bazata pe productia de marfuri. 2. Suma de bani care reprezinta echivalentul pretului unei marfi, unui cec, al unei actiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Marime matematica asociata unei marimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticala a unui cuvant. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calitatilor care fac un lucru bun, cautat, apreciat; insemnatate, importanta, pret. 2. Suma insusirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care intruneste calitati deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].

PARAMETRU s. m. 1. (mat.) litera intr-o expresie sau ecuatie care, considerata in calcule, constanta, poate lua diferite valori. 2. marime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristica constructiva sau functionala. ♦ ~ economic = unitate de masura a aspectelor cantitative si calitative ale proceselor si fenomenelor economice. 3. (stat.) marime masurabila care permite prezentarea mai simpla a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemneaza datele preluate de catre o procedura. 4. element constant intr-un calcul, intr-o operatie intelectuala. (< fr. parametre)

RICARDO [rika:dou], David (1772-1823), economist si om politic britanic. Om de afaceri. Reprezentant al scolii clasice de economie. Promotor al sistemului de piata libera; a dezvoltat teoria valorii bazate pe munca si teoria plusvalorii; a analizat repartitia venitului national si principalele categorii economice legate de aceasta. Teoria rentei diferentiale a legat-o de legea fertilitatii descrescande a solului. Justificand liber-schimbismul si diviziunea muncii intre tari, a elaborat teoria costurilor comparative de productie. Opera lui R., alaturi de cea a lui Smith, a influentat gandirea economica contemporana. Op. pr.: „Despre principiile economiei politice si ale impunerii”.

EXPLOATA, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune in valoare o resursa; a extrage o substanta utila, un material folositor etc. in vederea realizarii unor obiective economice. 2. (In teoria marxista) A-si insusi fara echivalent o anumita cantitate de munca straina, a acapara o parte din roadele muncii producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic si politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a impila. 4. (Fig.) A trage folos (in mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slabiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

NEGOCIA vb. I. tr. 1. A discuta, a trata incheierea unei conventii economice, politice, culturale etc. 2. (In capitalism) A trafica efecte publice; a converti in bani o hartie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. negocier, cf. lat. negotiari].

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre parti oficiale interesate) A duce tratative in vederea unor conventii (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, casatorii etc.) A sustine ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hartii de valoare etc.) A transmite prin operatii comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. negocier

TEZAURIZA, tezaurizez, vb. I. Tranz. A sustrage din circuitul economic normal mijloacele banesti aflate sub forma de bani sau de valuta; p. gener. a strange, a acumula bani sau obiecte de valoare. [Pr.: -za-u-] – Din fr. thesauriser, lat. thesaurizare.

ETALON, etaloane, s. n. Marime, greutate etc. acceptata oficial in stiinta, in tehnica sau in relatiile economice si care serveste ca unitate de baza intr-un sistem de masurare. ◊ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al preturilor = preturi impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei masuri-tip, confectionat cu mare precizie si acceptat oficial spre a servi ca baza de comparatie. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. etalon.

CONSTANTINESCU, Nicolae N. (1920-2000, n. Bucuresti), economist roman. Acad. (1990), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari privind istoria economica a Romaniei, teoria economica, economia mediului ambiant, evaluarea fondului forestier, economia de piata („Revolutia industriala in Romania”, „Problema contradictiei in economie”, „Economia protectiei mediului natural”, „Teoria valorii muncii si lumea contemporana”).

RENTABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIN.) Capacitatea unei intreprinderi sau investitii de a genera profit. Se poate exprima in termeni monetari, prin marimea profitului si in termeni de rate, prin rata r. sau rata profitului, respectiv prin raportul procentual dintre o forma a capitalului (brut sau net) sau cifra de afaceri. La nivel de intreprindere se calculeaza rata r. economice (profit brut raportat la capitalul investit), rata r. financiare (profit net raportat la capitalul propriu), rata r. activelor (profit net raportat la valoarea activelor totale), rata r. comerciale sau a vanzarilor (profit net raportat la cifra de afaceri).

BALANTA ~e f. 1) Instrument pentru masurarea greutatii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu parghie si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; cumpana. ◊ ~ de precizie (sau analitica) balanta care asigura un inalt grad de precizie a cantaririi. ~ romana balanta cu brate inegale, avand la un capat al parghiei o greutate etalonata, iar la celalalt capat un taler in care se pun obiectele de cantarit. 2) fin. Raport dintre diferiti indicatori economici care trebuie corelati sau echilibrati. ◊ ~ de verificare operatie contabila prin care se controleaza exactitatea inregistrarilor in conturi la o anumita data. ~ comerciala raportul dintre valoarea generala a importului si a exportului unei tari intr-o anumita perioada. 3) la sing. Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ei unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balantei] /<fr. balance

RELATIE s.f. 1. Legatura, raport (intre fenomene, marimi etc.) ♦ Complement circumstantial de relatie = complement circumstantial care arata obiectul la care se refera o actiune sau o calitate; propozitie circumstantiala de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior; (log.) judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 2. (La pl.) Legaturi intre oameni, intre natiuni, intre state etc. ♦ (Ec.) Relatii de productie = raporturi economice determinate care se stabilesc intre oameni in procesul productiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informatie; expunere, relatare. ♦ A da relatii = a informa, a referi. 4. (Mat.) Conditie care leaga valorile a doua sau mai multor marimi. [Gen. -iei, var. relatiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].

ABSOLUT², -A, absoluti, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restrictii; nelimitat. ♢ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit in viitor, care reprezinta cunoasterea completa a lumii obiective. (In filozofia idealista) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = presupus factor de baza al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. Desavarsit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).

UNITATE s. f. 1. numarul unu; fiecare dintre partile intregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomica = unitate pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, distanta medie de la Soare la Pamant. ◊ numerele mai mari decat zero. ◊ cantitate ca masura de baza pentru toate obiectele de acelasi fel. 2. insusirea a tot ceea ce constituie un intreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formatie economica, administrativa etc. care actioneaza dupa un plan comun. 5. formatie militara, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de munitie (numar de lovituri) pentru o gura de foc. 6. ~ furajera = unitate de masura pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unite, lat. unitas)

FINANTE s.f.pl. 1. Ansamblul relatiilor economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei produsului social in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii. 2. Stiinta care se ocupa cu finantele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei intreprinderi. ♦ (Fam.) Avere baneasca a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanta = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].

PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ Presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.

COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) Numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].