CUANTA (‹ fr. {i}; {s} lat. quantum „cit”) s. f. Cea mai mica valoare discreta pe care o poate lua o anumita marime fizica toate celelalte valori ale sale fiind multipli intregi ai acesteia. Constituie unitatea structurala de baza a cimpurilor fizice (ex. fotonul pentru cimpul electromagnetic, gravitonul pentru cimpul gravitational). ◊ C. de lumina = foton. ◊ C. de energie = cantitate determinata si finita de energie care poate fi emisa sau absorbita de un sistem atomic sau nuclear. Notiunea a fost introdusa (1900) de M. Planck.

CUANTIFICA, cuantific, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumita marime fizica; a impune astfel de conditii unei marimi fizice incat valorile sale sa varieze in salturi (discontinuu). – Dupa fr. quantifier.

CUANTIFICAT adj. (FIZ., FILOZ.) discontinuu, discret. (valoare ~.)

discret, -A, discreti, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care stie sa pastreze o taina ce i s-a incredintat; care este rezervat, retinut in vorbe si in actiuni. ♦ (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) Fara a atrage atentia. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atentia, nu socheaza. II. 1. (Mat.; despre marimi) Format din unitati distincte, obtinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. – Din fr. discret.

discret, -A I. adj. 1. care stie sa pastreze un secret, o taina. ◊ rezervat, retinut (in purtari, in vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variaza in salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. 4. (fig.) greu, putin perceptibil. II. adv. fara sa atraga atentia. (< fr. discret, lat. discretus)