SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.

SA conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Sa fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului si, in acelasi timp, conjunctie subordonatoare) 1. (Introduce o propozitie subiectiva) E bine sa pleci. 2. (Introduce o propozitie predicativa) Pare sa fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propozitie atributiva) Nu-i mandra sa-mi fie draga. 4. (Introduce o propozitie completiva directa sau indirecta) Puteam chiar sa nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propozitie finala) A iesit sa-i intampine. 6. (Introduce o propozitie consecutiva) Am ras sa lesin. 7. (Introduce o propozitie conditionala) Ar fi fost prins sa nu fi fugit. III. (In loc. conj.) Macar sa... (introduce o propozitie concesiva) Nu ma duc, macar sa ma omori. Numai sa... (introduce o propozitie conditionata) Iti poate fi de folos, numai sa vrea. Pana sa... (introduce o propozitie temporala) Pana sa ajunga el, fata ajunsese acasa. Pentru ca sa... = a) (introduce o propozitie finala) Invat temeinic pentru ca sa reusesc la examen; b) (cu valoare copulativa) A plecat multumit, pentru ca sa se intoarca peste o ora din nou nedumerit. Fara sa... = a) (introduce o propozitie modala) A plecat fara sa verse o lacrima; b) (introduce o propozitie concesiva) Fara sa-mi fi spus cineva, am banuit adevarul. – Lat. si.

NOMINAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de nume; propriu numelor. ◊ valoare ~a a) valoare indicata pe o hartie de banca; b) valoare calculata in bani. 2) Care figureaza doar cu numele, in mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau functie de nume. ◊ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ si un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis

PREDICATIV, -A adj. 1. care formeaza sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat. ♦ verb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propozitii; nume ~ = nume care, impreuna cu un verb copulativ, formeaza predicatul; propozitie ~a (si s. f.) = propozitie subordonata care indeplineste functia de nume predicativ pe langa un verb copulativ din regenta; element ~ suplimentar = parte secundara de propozitie cu dubla subordonare (fata de verb si de subiect sau obiect); propozitie ~a suplimentara (si s. f.) = propozitie subordonata care indeplineste in fraza rol de element predicativ suplimentar. 2. (log.) referitor la predicat. (< fr. predicatif)

PREDICAT s. n. 1. parte principala a propozitiei care atribuie subiectului o actiune, o stare, o insusire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locutiune verbala, adverb sau interjectie predicativa; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ si un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecati care afirma sau neaga ceva in legatura cu subiectul. ◊ (log. simbolica) element constitutiv al functiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunt care depinde de una sau mai multe variabile si caruia, pentru orice valoare data variabilelor, ii corespunde o propozitie. (< fr. predicat, lat. praedicatum)

NOMINAL, -A, nominali, -e, adj. 1. Care contine nume, care indica un nume, de nume; dupa nume; pe nume. ◊ valoare nominala = valoare indicata pe o actiune, pe o hartie-moneda (care uneori nu corespunde cu valoarea reala; valoare oficiala. Putere (sau valoare) nominala = putere pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic. ♦ Care figureaza (numai) cu numele; care este de forma. ♦ Care este calculat in bani. 2. (Gram.) Care face parte din categoria numelui, care tine de categoria numelui, care se adauga la nume, care formeaza un nume. ◊ Flexiune nominala = declinare. Predicat nominal = predicat alcatuit dintr-un nume predicativ si un verb copulativ la un mod personal. – Din fr. nominal, lat. nominalis.