Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
ABRAZIUNE, abraziuni, s. f. 1. Proces de eroziune a tarmurilor din cauza valurilor marii. 2. Roadere a unui corp ca urmare a frecarii lui de alt corp abraziv sau mai dur; abrazare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abrasion.
ACALMIE s. f. Potolire sau incetare temporara a miscarii (vantului sau valurilor). ♦ Fig. Rastimp de liniste in cadrul sau dupa o perioada framantata. – Din fr. accalmie.
BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
BARCAROLA, barcarole, s. f. Cantec al gondolierilor venetieni; compozitie muzicala cu caracter liric si miscare ritmica, imitand unduirea valurilor sau cadenta vaslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.
BRIZANT, -A, brizanti, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre explozive) A carui combustie este atat de rapida, incat suflul gazelor produse poate distruge corpurile inconjuratoare; (despre bombe) care contine un astfel de exploziv. 2. S. m. pl. valuri care se sparg producand spuma si care semnaleaza adancimea redusa a apei sau prezenta unui banc de nisip ori de pietris. – Din fr. brisant.
CAMILAFCA, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un val, de obicei negru, care atarna pe spate, purtat de prelatii si calugarii ortodocsi la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka.
FREAMAT, freamate, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele miscate de vant, de valurile marii etc.; frematare. ♦ Murmur de voci innabusite sau nedeslusite. ♦ Zgomot, larma. 2. Fig. Fior, infiorare. [Var.: (reg.) hreamat s. n.] – Din lat. fremitus
GABION, gabioane, s. n. Cos de nuiele sau din sarma umplut cu pamant, cu pietris etc., care serveste la apararea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.
GIG1, giguri, s. n. val mare de panza. – Magh. veg.
HOBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtata de mireasa; val de mireasa. – Din sl. hobotu.
IASMAC, iasmace, s. n. (Turcism inv.) val cu care turcoaicele isi acopereau fata. – Din tc. yasmak.
IMBROBODI, imbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A(-si) acoperi capul cu o broboada, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca intr-un val; a (se) invalui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva sa accepte realitatile asa cum ii sunt infatisate, impiedicandu-l sa vada adevaratul lor aspect. – In + broboada.
INvalATUCIT, -A, invalatuciti, -te, adj. Infasurat, incolacit; (despre fire) facute ghem; (despre panza, covoare etc.) strans sul sau val1. – V. invalatuci.
INvalUI, invalui, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un val, cu o invelitoare; a (se) inveli, a (se) infasura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face sa arda mocnit; a (se) micsora. 2. Tranz. A inconjura, a incercui o unitate inamica. [Prez. ind. si: invaluiesc] – In + val + suf. -ui (influentat semantic de val).
INvalURA, invalurez, vb. I. Tranz. A misca in valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. si intranz. A face valuri. – In + valuri (pl. lui val).
INvalURAT, -A, invalurati, -te, adj. 1. Care se misca, se clatina ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicaturi multe; accidentat. [Var.: invalurit, -a adj.] – V. invalura.
UNDA, undez, vb. I. 1. Tranz. A face sa se miste ca niste valuri. 2. Intranz. (Pop.) A fierbe, a clocoti. [Var.: undi vb. IV] – Lat. undate.
UNDUIOS, -OASA, unduiosi, -oase, adj. Care formeaza unde, valuri; care se misca in unde. ♦ P. gener. Care se misca asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedeaza, se schimba usor; schimbator, [Var.: undoios, -oasa adj.] – Undui + suf. -os (dupa fr. onduleux).
UNDUIRE, unduiri, s. f. Actiunea de a undui si rezultatul ei; miscare in unde, in valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mladiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.
val2, valuri, s. n. Meterez de pamant care servea in antichitate ca fortificatie militara. – Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo.
valVARTEJ, (1) valvartejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbura, valtoare, bulboana. ◊ Loc. adv. In valvartej = in spirala, rotocol. ♦ Fig. Invalmaseala, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, in iures. ♦ Fig. Cu infrigurare, in mare agitatie. ♦ In dezordine; claie peste gramada; buluc. – val1 + vartej.
VAREC s. n. Numele unor alge brune marine azvarlite de valuri pe tarm, care servesc ca ingrasamant pentru pamanturile nisipoase, ca materie prima pentru fabricarea sodei, iodului etc. – Din fr. varech.
val, valuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (Anat.; in sintagma) valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (Bot.; in compusul) valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.
valATUC, valatuci, s. m. 1. Sul facut dintr-un material (flexibil), infasurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a valatucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de constructie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, in forma de colaci sau de caramizi, din care se cladesc peretii caselor taranesti (astupandu-se o ingraditura de pari). 3. Tavalug. – Din tavaluc.
valURAT, -A, valurati, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niste valuri1; cu neregularitati, cu ridicaturi si scobituri. [Var.: valurit, -a adj.] – Din valuri (pl. lui val1).
valUREL, valurele, s. n. Diminutiv al lui val1. – val1 + suf. -urel.
valURIRE, valuriri, s. f. Formare de ondulatii pe suprafata partii carosabile a unei sosele. – Din valuri (pl. lui val1).
valUROS, -OASA, valurosi, -oase, adj. Cu valuri1; cu aspect de valuri1; unduios. – val1 + suf. -os.
valNIC, valnice, s. n. 1. Fota incretita in talie si despicata in fata, care apartine portului popular oltenesc. 2. Panza taraneasca subtire; invelitoare de cap facuta din astfel de panza; val. – Din bg. valnenik.
VELAR1, -A, velare, adj.n. si f., s. f. (Sunet) care se articuleaza in partea posterioara a cavitatii bucale, prin atingerea sau prin apropierea radacinii limbii de valul palatului. – Din fr. velaire.
VIBRANT, -A vibranti, -te, adj. 1. Care vibreaza, v******r; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoana vibranta (si substantivat, f.) = consoana lichida (3) care se realizeaza printr-o succesiune rapida de inchideri si deschideri ale canalului fonator, determinata de vibrarea partii superioare a glotei, a uvulei, a valului palatin sau a varfului limbii. 2. Fig. Care exprima, tradeaza sau produce o emotie puternica; emotionant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant.
VOAL, voaluri, s. n. 1. Tesatura fina (transparenta) de matase, bumbac sau fibre sintetice, folosita pentru perdele sau pentru confectionarea unor obiecte vestimentare femeiesti; bucata de tesatura fina, rara, cu care femeile isi acopera capul sau fata; val. 2. Innegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorita unui defect de fabricatie sau developarii prelungite, luminii difuze care il impresioneaza accidental etc. – Din fr. voile.
ZAIMF, zaimfuri, s. n. (Rar) val. – Din fr. zaimph.
ZABRANIC, zabranice, s. n. Tesatura fina de matase, de borangic sau de lana (de culoare neagra); val facut dintr-o asemenea tesatura ♦ Spec. val de doliu; panza care se pune la casa unui mort sau la usa bisericii cand mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.
CLATI, clatesc, vb. IV. I. Tranz. A curata rufe, vase etc., spalandu-le usor cu apa, a limpezi intr-o ultima apa curata; a clatari. ♦ Refl. A se spala usor pe maini, in gura etc. II. (Inv. si pop.) 1. Tranz. A clatina(1). ♦ (Refl.) (Despre apa, valuri) A se pune in miscare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. si refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. si refl. A (se) clatina. (3). ◊ Expr. A nu (se) clati un fir de par din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viata cuiva. – Din sl. klatiti.
ONDULA, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o miscare ondulatorie, a se legana ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a serpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table forma de valuri, de ondulatii. 3. Tranz. A face carlionti; a bucla, a increti parul. ◊ Refl. S-a ondulat singura. [Var.: (pop.) undula vb. I.] – Din fr. onduler.
PARAPET, parapete, s. n. 1. Perete (de inaltime mica) din piatra, lemn, metal etc. care serveste la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei sosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra puntii superioare, avand rolul de a proteja oamenii, instalatiile si obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol asezat la capatul unei linii ferate pentru ca trenul sa nu mai poata inainta. 2. Intaritura de pamant sau de zid la redute si la transee, pentru protejarea luptatorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett.
POTOLIT, -A, potoliti, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitatie; linistit, domol; asezat, bland. ♦ (Despre mers) Incet, fara graba. ♦ (Despre foc) Care arde fara valvatai; mocnit, stins; (despre lumina) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, incet, molcom. ♦ (Despre ape) Fara valuri mari, lin. – V. potoli.
SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).
TALAZUI, pers. 3 talazuieste, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica in talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui.
TOANA1, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, rasfatat. ♦ Criza, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toana (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) nabadaile, furiile; a-i veni (pe neasteptate) cheful sa faca ceva (neobisnuit). Toana de plans = ropot, val, izbucnire de plans. ♦ Stare de spirit, dispozitie. ♦ Fig. Miscare repede, violenta. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, rastimp (scurt). ♦ Cantitate mica din ceva. – Cf. tuna.
TOP1, topuri, s. n. 1. Pachet de hartie sau de carton (cuprinzand un anumit numar de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit numar de legaturi). 3. (Inv.) val de postav. – Din tc. top.
TROIAN1, troiene, s. n. 1. Ingramadire mare de zapada adusa de vant si asezata in forma de valuri sau de dune; namete. ♦ P. gener. Morman, gramada. 2. Intaritura primitiva facuta de popoarele antice, constand dintr-un dig lung de pamant, cu sant de aparare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanu.
FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.
FREMATA, freamat, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci si paduri, despre valurile marii; la pers. 3) A produce freamat. 2. (Despre oameni) A se infiora, a vibra, a palpita; (despre colectivitati) a se agita. – Din freamat.
PALAT1 s. n. Peretele superior al cavitatii bucale, in forma de bolta, alcatuit din apofizele palatine2 ale celor doua maxilare superioare, precum si din oasele palatine2, acoperite de o mucoasa groasa; cerul-gurii. ◊ Palat moale sau valul palatului = portiune musculara care continua palatul1 in partea posterioara a cavitatii bucale. Palat artificial = muschi al palatului1, care se foloseste in fonetica experimentala pentru a se vedea suprafata atinsa de limba la pronuntarea unui sunet. – Din lat. palatum, it. palato. Cf. fr. palais.
PAIOARA, paioare, s. f. (Reg.) Tesatura fina de in, de bumbac sau de matase; val subtire. [Pr.: pa-ioa-] – Lat. palliola.
PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.
PANZIS s. n. (Rar) Ceea ce seamana cu o panza (I 1); val. – Panza + suf. -is.
VIG, viguri, s. n. (Pop.) val, sul, tramba (de panza, de stofa etc.) – Din magh. veg.
POSTPALATAL, -A, postpalatale, adj. s. f. (Sunet) care se articuleaza in partea posterioara a valului palatului1. – Din fr. postpalatal.
ROPOT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga. ♦ Mersul unui cal in trap sau in galop; goana. 2. Zgomot produs de caderea precipitata a ploii sau a grindinei; ploaie torentiala de scurta durata sau grindina abundenta venita pe neasteptate. ♦ Curgere repede (si zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in miscare. 3. Izbucnire (repetata) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Miscare saltareata (si zgomotoasa) de invartire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.
LUNTRE, luntre, s. f. Ambarcatie cu fundul plat si cu prora si pupa inclinate, folosita pe ape fara valuri mari; barca (cu vasle). ◊ Expr. A se face (sau a se pune, a se aseza) luntre si punte = a incerca pe toate caile si prin toate mijloacele sa obtina sau sa realizeze ceva sau sa impiedice realizarea a ceva. [Pl. si: luntri] – Lat. *lunter, -tris (= linter).
PILC, pilcuri, s. n. (Tipogr.) val de uns literele cu cerneala. – Din pol., ucr. pilka.
SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).
ONDULAT, -A, ondulati, -te, adj. 1. Cu usoare diferente de nivel, asemanatoare undelor; ca undele. ♦ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, serpuitor. 2. (Despre obiecte de piele, de tabla etc.) In forma de valuri, valurit. 3. (Despre par) Cu ondulatii, buclat, inelat. – V. ondula.
ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagana ca valurile, care onduleaza; unduitor, valuros. [Var.: ondulator, -oare adj.] – Ondula + suf. -tor.
ONDULATORIU, -IE, ondulatorii, adj. Care se propaga in forma de unde sau de valuri, referitor la unde. – Din it. ondulatorio.
FEREGEA, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerina din stofa fina si subtire sau din matase, purtata odinioara de boieri sau de sotiile lor peste imbracamintea obisnuita. 2. val cu care femeile musulmane isi acopera fata. – Din tc. ferāce.
TRAMBA, trambe, s. f. 1. Bucata mare de panza sau de stofa (facuta sul); val. 2. Dunga, fasie. 3. val, vartej de apa, de praf etc. 4. Rand, sir, lant. 5. Ceata, gramada (de oameni), palc. – Din sl. tronba.
FLUDA, flude, s. f. (Inv.) Tesatura fina si transparenta, intrebuintata ca val. – Din ngr. fluda.
WINDSURF s.n. Scandura, planseta prevazuta cu catarg si o mica vela, cu ajutorul careia se poate pluti, stand in picioare, pe apele fara valuri mari. [Pr. uind-sarf] (din engl. windsurf)
LABIOVELAR, -A, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A carei articulare se realizeaza concomitent prin rotunjirea buzelor si atingerea limbii de valul palatului. ◊ (Substantivat, f.) In cuvantul latinesc „aqua”, qu este o labiovelara. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovelaire.
NAHLAP, nahlapi, s. m. (Reg.) val sau vartej (mare) facut de o apa curgatoare. – Et. nec.
LINEAL, lineale, s. n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.
LIMES s. n. Sistem de aparare folosit de romani, care consta dintr-un zid de piatra sau dintr-un val de pamant, construit la granitele provinciilor. – Cuv. lat.
MEANDRU, meandre, s. n. 1. Bucla accentuata a unei ape curgatoare, mai ales in regiunile de ses. ♦ P. a**l. Sinuozitate, cotitura (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. [Pr.: me-an-] – Din fr. meandre.
METEREZ, metereze, s. n. 1. Intaritura sau parte dintr-o intaritura militara din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Intaritura la stalpii unui pod. 2. (Inv.) Parapet (la partea superioara a zidurilor si turnurilor de aparare ale unei cetati); crenel. [Pl. si: meterezuri] – Din tc. meteris.
MOL2, moluri, s. n. Dig de piatra construit spre larg, la intrarea intr-un bazin portuar, pentru a micsora actiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. mole.
CLOCOTIS2, clocotisuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ val de apa. – Clocot + suf. -is.
NIMITEZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Tesatura de lana sau de matase subtire ca un val, cu care femeile isi acopera capul. – Cf. rus. nametka.
RADA1, rade, s. f. Zona de apa din vecinatatea unei coaste, cu sistem de aparare naturala sau artificiala, servind la adapostirea navelor intr-un port impotriva vanturilor, valurilor sau curentilor. – Din fr. rade.
SPINARE, spinari, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. In (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = tinand o povara peste umar, pe spate, in spate. ◊ Expr. A cadea in spinarea cuiva = a cadea in grija sau in sarcina cuiva. A trai pe spinarea cuiva = a trai ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) in spinarea cuiva = a face pe cineva raspunzator de o vina (de obicei fara temei). 2. Parte a unui obiect de imbracaminte care acopera spatele omului. 3. Partea cea mai inalta a unui munte, a unui deal, a unei stanci; culme prelungita; creasta, coama. ♦ Creasta unui val de apa. – Lat. spinalis.
TALAZ, talazuri, s. n. val mare starnit de furtuni pe mari sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz.
RESAC, resacuri, s. n. val marin sau oceanic produs prin intoarcerea violenta a apei care a lovit un obstacol si care se combina continuu cu valul direct, prezentand aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.
RATINARE, ratinari, s. f. Operatie de finisare prin care fibrele scamosate de pe suprafata tesaturilor de lana se strang si se rasucesc in noduri sau se ordoneaza in valuri. – V. ratina.
RASCOLI, (I 1, II) rascolesc, (I 2) rascol, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. A face dezordine cautand pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amanuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l inviora. ♦ Tranz. A scurma, a racai pamantul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A starni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face sa devina acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face sa se razvrateasca, sa se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stana, alegand oile dupa fiecare proprietar in parte. – Din sl. raskoliti.
RASCOLIT, -A, rascoliti, -te, adj. 1. In dezordine, ravasit. 2. (Despre pamant) Scurmat, racait; (despre praf, valuri etc.) starnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – V. rascoli.
RAU, rauri, s. n. 1. Apa curgatoare (permanenta) formata din unirea mai multor paraie si care se varsa intr-un fluviu, in alt rau, intr-un lac etc. 2. P. a**l. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Sir, coloana, multime de oameni in mers. * Expr. Rauri-rauri = in numar mare, fara sfarsit; potop. 3. (La pl.) Cusatura in linii serpuitoare, care impodobeste manecile, de la altita la manseta, si pieptii camasilor de la costumul national. – Lat. rivus.
RULIU, ruliuri, s. n. Oscilatie de inclinare a unei nave in jurul axei sale longitudinale, provocata de actiunea valurilor inalte, cand directia de inaintare a navei este paralela cu valurile. [Acc. si: ruliu] – Din fr. roulis.
DEFERLA, pers. 3 deferleaza, vb. I. Intranz. (Despre valuri) A se revarsa, a se sparge, rostogolindu
DEFERLANT, -A, deferlanti, -te, adj., s.m. (val) Care rezulta din deferlare. (din fr. deferlant)
SPRAY, sprayuri, s.n. 1. Dispozitiv pentru pulverizarea unor substante cosmetice, insecticide etc.; atomizor. ◊ Substanta imprastiata cu un asemenea dispozitiv. 2. Pulverizarea si proiectarea apei de mare ca urmare a deferlarii valurilor pe faleza. [Pr.: sprei] (din engl., fr. spray) [morf. NODEX]
DERAPARE, derapari, s. f. 1. Faptul de a derapa. 2. Deplasare a ancorei pe fundul apei datorita vantului, valurilor etc. care actioneaza asupra navei. 3. Deplasare laterala a unui avion in timpul aterizarii sau al unui viraj cu inclinare laterala prea mica. – V. derapa.
DERIVA, derive, s. f. 1. Unghiul dintre directia de deplasare dorita a unui avion sau a unei nave si directia reala de deplasare determinata de vant (la avioane) sau de curentii maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) in deriva = a pluti in voia vantului si a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixa a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. derive.
ROSTOGOLI, rostogolesc, vb. IV. Refl. si tranz. A inainta sau a face sa inainteze, sa alunece (pe un plan inclinat) rotindu-se in jurul lui insusi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prabusi, a (se) pravali. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a misca ochii cu vioiciune incoace si incolo. ♦ Tranz. Fig. A impinge inainte dand impresia unei miscari de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgatoare) A curge impetuos in vale, in valuri repezi. – Din rostogol.
SPUMA, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. si refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spuma (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciuda) = a fi foarte manios. – Din spuma.
SARIC, saricuri, s. n. (Inv.) val facut dintr-o tesatura fina (si adesea impodobit cu pietre pretioase), care se infasura in jurul fesului, alcatuind impreuna turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.
DIG, diguri, s. n. Constructie de piatra, de pamant sau de beton, facuta in lungul unei vai, la marginea unei ape, pe tarmul sau spre largul marii etc., pentru a apara un loc de inundatie, pentru a izola anumite portiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apa, a reduce forta valurilor etc. – Din fr. digue.
SFUMATO s. n. Mod de a estompa conturul in umbra al unei picturi, astfel incat imaginea pare vazuta printr-un val de fum. – Cuv. it.
SOVON, sovoane, s. n. (Pop.) 1. val purtat de femei ca podoaba; spec. val de mireasa. ♦ Panza alba care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Panza cu care se acopera trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Vesminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovon s. n.] – Cf. bg. savan.
STRATOCUMULUS s. m. Formatie de nori situata la altitudini relativ joase, avand aspectul unor valuri. – Din fr. strato-cumulus.
CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.
CUPON, cupoane, s. n. 1. Parte a unui titlu de renta sau a unei actiuni bancare care se decupeaza la scadenta pentru a-i servi titularului la incasarea dobanzii sau a dividendelor. 2. Parte detasabila dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care confera detinatorului anumite drepturi. 3. Bucata mica de metraj, ramasa dintr-un val de material textil. – Din fr. coupon.
BALT s. v. val, voal.
BUCLA s. 1. carliont, cret, inel, ondulatie, ondula, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitura, (reg.) scarliont, zgarlaunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. si Mold.) scar. (~ a parului cuiva.) 2. (TEHN.) spira. (~ a unui cablu.)
COCOR s. v. bucla, carliont, cret, inel, ondulatie, ondula, val, zuluf.
HOBOT s. v. cruce, feregea, val, voal.
INSPUMAT adj. 1. spumegand, (rar) spumat, spumatic. (Cal ~.) 2. spumegat, spumegator, spumegand, spumos, (rar) spumatic, (inv. si reg.) spumegos. (Ape, valuri ~.) 3. v. spumos.
JUVAT s. v. lat, streang, val.
ORCICAR s. v. val.
PALAT s. 1. v. cerul-gurii. 2. palat moale v. val palatin.
PROCOV s. v. cerga, cuvertura, invelitoare, patura, val, velinta, voal.
RASUCIT adj. 1. v. filat. 2. v. contorsionat. 3. (rar) torsat, torsionat. (O bara ~.) 4. curbat, in-covoiat, indoit, intors, stramb, strambat. (Cui ~.) 5. curbat, incovoiat, indoit, stramb. (Fiare ~.) 6. intors, invartit, rotit, sucit. (A lasat cheia ~ in broasca.) 7. incolacit, infasurat, invalatucit, sucit. (val de panza ~.)
RIDICARE s. 1. ridicat, saltare, saltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului in caruta.) 2. culegere, cules, ridicat, strangere, strans. (~ unei hartii de jos.) 3. sculare, sculat. (~ de pe scaun.) 4. v. arestare. 5. v. inaltare. 6. v. catarare. 7. v. ascensiune. 8. inaltare, suire, suit, urcare, urcat. (~ in vazduh.) 9. (BIS.) inaltare, (pop.) ispas, (inv.) vaznesenie. (~ la cer a lui Isus.) 10. indepartare, inlaturare, ridicat. (~ unui colt din val.) 11. v. suflecare. 12. v. risipire. 13. v. crestere. 14. v. construire. 15. v. incasare. 16. v. insanatosire. 17. v. majorare. 18. crestere, marire, suire, urcare. (~ tempera-turii cuiva.) 19. v. inaltare. 20. avansare, inaintare, inaltare, v. promovare. 21. crestere, marire, sporire. (~ nivelului de trai.) 22. (CONSTR.) v. releveu.
RIDICAT s. 1. v. ridicare. 2. culegere, cules, ridicare, strangere, strans. (~ul unei hartii de pe jos.) 3. indepartare, inlaturare, ridicare. (~ul unui colt din val.) 4. v. suflecare.
SALTARET adj. 1. ritmat, sacadat, saltat, saltator, (prin Mold. si Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.) 2. v. sprinten. 3. (rar) saltator. (valuri ~.)
SCAR s. v. bucla, carliont, cret, inel, ondu-latie, ondula, val, zuluf.
SCARLIONT s. v. bucla, carliont, inel, ondu-latie, ondula, val, zuluf.
SFARAMA vb. 1. a zdrobi, (pop.) a zobi, (Ban. si Transilv.) a zdrosi, (inv.) a zdruncina. (A ~ un obiect de pamant.) 2. a (se) farama, a (se) zdrobi, (rar) a (se) casa. (A ~ pahaul cu pumnul.) 3. a zdrobi, (pop.) a sparge. (A ~ o ceapa.) 4. a sparge, (reg.) a strica. (A ~ nuci, alune.) 5. a fa-ramita, a marunti, (rar) a amanunti, (Ban. si Transilv.) a mleci. (A ~ un aliment in gura.) 6. a marunti, a pisa, a zdrobi, (inv. si pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisalogi, a pisaza, (fam.) a pisagi. (A ~ sare.) 7. v. zdrobi. 8. a (se) zdrobi, (inv. si reg.) a (se) risipi. (Corabia s-a ~ de stanci.) 9. a se sparge, a se zdrobi. (valurile se ~ de tarm.) 10. v. nimici. *11. (fig.) a (se) destrama, a (se) risipi, a (se) spulbera. (I-a ~ toate iluziile.)
SFARAMARE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeala, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pamant.) 2. faramare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. maruntire. 5. faramitare, maruntire. (~ unui aliment in gura.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de tarm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prapadire, zdrobire, (inv. si pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dusmane in lupta.)
SFREDEL s. v. bucla, bulboaca, bulboana, carliont, cret, inel, ochi, ondulatie, ondula, spirala, val, valvartej, valtoare, vartej, volbura, zuluf.
SFREDELITURA s. v. bucla, carliont, cret, inel, ondulatie, ondula, val, zuluf.
SOVON s. v. giulgiu, lintoliu, val, voal.
SPARGE vb. 1. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crapa, a (se) fisura, a plesni, a pocni. (Vasul s-a ~ de-a lungul.) 2. v. exploda. 3. v. despica. 4. a sfarama, (reg.) a strica. (~ nuci; ~ alune.) 5. a (se) rupe. (Gheata s-a ~ sub el.) 6. a (se) gauri, a (se) perfora. (Blidul s-a ~ in fund.) 7. v. forta. 8. v. jefui. 9. a (se) deschide. (S-a ~ abcesul.) 10. a se sfarama, a se zdrobi. (valurile se ~ de tarm.) 11. a strapunge. (A ~ frontul.)
SPARGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crapare, crapat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. explodare. (~ unui proiectil.) 3. crapare, crapat, despicare, despicat, spart, spintecare, spintecat, taiat, taiere. (~ lemnelor de foc.) 4. rupere. (~ ghetii sub el.) 5. gaurire. (~ vasului la fund.) 6. fortare, stricare, violare. (~ unei incuietori.) 7. v. jefuire. 8. deschidere. (~ abcesului.) 9. sfaramare, zdrobire. (~ valurilor de tarm.) 10. strapungere. (~ frontului.)
SPINARE s. 1. v. spate. 2. v. creasta. 3. (GEOGR.) spinari de berbec (pl.) v. roches moutonnees. 4. creasta. (~ unui val.) 5. (BOT.) spinarea-lu-pului (Ahtynum filix femina) = (reg.) ferega.
SPUMA vb. a spumega, (rar) a clabuci. (valurile ~; caii ~.)
SPUMEGA vb. a spuma, (rar) a clabuci. (valurile ~; caii ~.)
SUCCESIV adj., adv. 1. adj. consecutiv. (valuri ~ de avioane.) 2. adj. gradat, treptat. (O insiruire ~.) 3. adj., adv. v. treptat. 4. adv. (inv.) succesiva-mente. (Cladeste ~ toate halele.)
SUL s. 1. v. cilindru. 2. tramba, val, valatuc, (Olt. si Ban.) vig. (Un ~ de panza.) 3. rulou. (~ de hartie.) 4. (Munt. si Olt.) sucalete. (Face obiectul ~.) 5. v. vartej.
SLAIER s. v. val, voal.
TALAZ s. v. val.
TAvalUG s. 1. (AGRIC.) valatuc, (reg.) tavala, tavalic, treieratoare, (prin Transilv. si Mold.) mangalau, (prin Ban.) rol. (Cu ~ul se indeasa solul semanat.) 2. (TEHN.) (reg.) sul. (~ pentru nivelarea solului.) 3. (AGRIC.) val. (~ pentru treieratul rudimentar.)
TRAMBA s. 1. sul, val, valatuc, (Olt. si Ban.) vig. (O ~ de panza.) 2. coloana, sul, vartej, (pop.) volbura. (O ~ de praf.) 3. dara, dunga, fascicul, fasie, raza, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.)
TULBENT s. v. val, voal.
UNDA s. 1. (FIZ.) unda electromagnetica = radiounda. 2. v. val. 3. adiere, boare, pala, suflare, suflu, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) 4. unda pulsatila v. puls.
val s. 1. talaz, unda. (~urile marii.) 2. v. bucla. 3. v. vartej. 4. (TEHN.) (reg.) juvat, orcicar. (~ul prinde sleaul sau streangul la crucea carutei.) 5. v. sul.
val s. 1. v. voal. 2. (ANAT.) val palatin = palat moale, valul palatului; valul palatului v. val palatin.
VIG s. v. sul, tramba, val, valatuc.
VARTEJ s. 1. v. bulboana. 2. tromba, (rar) sul. (Un ~ de vant.) 3. (FIZ.) turbion. 4. coloana, sul, tramba, (pop.) volbura. (Un ~ de praf.) 5. tromba, (pop.) vantoasa. (S-a ridicat un ~ imens de zapada.) 6. v. ameteala. 7. (TEHN.) val. (~ de care se atarna galeata la fantana.) 8. (TEHN.) capatai, (reg.) felehert. (~ la perinocul carutei.) 9. (TEHN.) (Transilv. si Mold.) surub. (~ la piatra morii.) 10. (TEHN.) (reg.) surub, (Ban. si Transilv.) saitau. (~ de strans doagele.) 11. (BOT.) vartejul-pamantului (Pedicularis verticillata) = (reg.) paducher, paduchernita.
VOAL s. val, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. si Bucov.) balt, (Transilv.) slaier. (~ de mireasa.)
ZAIMF s. v. val, voal.
ZGARLAUNTE s. v. bucla, carliont, cret, inel, ondulatie, ondula, val, zuluf.
sparge-val s. n., pl. sparge-valuri
val (masa de apa, tramba, instrument, meterez) s. n., pl. valuri
val s. n., (tesaturi) pl. valuri
valul-miresei (bot.) s. n.
ABRAZIUNE ~i f. 1) Proces de eroziune a tarmului prin actiunea valurilor. 2) Roadere a unui corp prin frecarea cu altul mai dur. [Sil. a-bra-zi-u-ne] /<fr. abrasion
ACALMIE f. 1) Perioada de linistire temporara a valurilor. 2) fig. Rastimp de liniste intr-o perioada de framantari. [G.-D. acalmiei] /<fr. accalmie
A SE AGITA ma agit intranz. 1) A se misca neregulat intr-o parte sau in alta; a se clatina. Frunzele se agita. 2) fam. (despre persoane) A se misca grabit incolo si incoace; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se framanta. 3) A fi cuprins de agitatie; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta. 4) (despre ape) A se misca in valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare
AGRAMAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (despre persoane) Care face greseli elementare de gramatica. 2) (despre ceva scris) Care contine greseli elementare de gramatica si de ortografie. /<lat. agrammatos
BARCAROLA ~e f. 1) Cantec al gondolierilor venetieni. 2) Piesa muzicala lirica, imitand leganatul valurilor si cadenta batailor de vasle. /<it. barcarola, fr. barcarole
BRIZANT2 ~ti m. 1) mai ales la pl. val care se sparge in apropierea tarmului, producand spuma si semnaland adancimea redusa a apei sau prezenta unui banc. 2) Obstacol de care se sparg valurile, izbindu-se. /<fr. brisant
CAMILAFCA ~ce f. Potcap acoperit cu un val, de obicei negru, care atarna pe spate, purtat la solemnitati de calugari si inalti demnitari ortodocsi. /<sl. kamilavka
CICARAC ~ce n. pop. 1) Unealta casnica de depanat firele pe teava (pentru razboiul de tesut); sucala; rodan. 2) Dispozitiv, alcatuit dintr-un val cu maner, cu care se scoate apa din fantana. /<turc. cikrik
A SE CLATI ma ~esc intranz. inv. 1) pop. A se misca usor dintr-o parte in alta; a se clatina; a se legana. 2) (despre ape, valuri) A se lovi cu putere; a se izbi. /<sl. klatiti
CREASTA creste f. 1) Excrescenta cornoasa rosie sau smoc de pene de pe capul unor pasari. 2) Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui val de apa etc. ~a dealului. [G.-D. crestei; Sil. creas-] /<lat. crista
CUPON ~oane n. 1) Bon al unei hartii de valoare care se decupeaza si care serveste pentru a incasa dividende la scadenta. 2) Parte detasabila a unei chitante, a unui bilet, care da detinatorului anumite drepturi. 3) Bucata, ramasa dintr-un val de stofa sau din oricare alt material. /<fr. coupon
DERIVA ~e f. 1) Deviere a unei nave sau a unui avion sub actiunea vantului sau a curentilor marini. ◊ A merge in ~ a naviga in voia vantului si a valurilor. 2) mil Unghi format de planul de tragere indirecta a unei arme cu planul de ochire. 3) Parte anterioara, fixa, a ampenajului vertical al unui avion. /<fr. derive
DUNA ~e f. val sau colina de nisip, format de vant pe malul unei mari sau intr-un desert. /<fr. dune
FALEZA ~e f. 1) Tarm inalt si abrupt, format sub actiunea eroziva a valurilor. 2) Fasie de teren de-a lungul unui tarm, special amenajat pentru plimbari. [G.-D. falezei] /<fr. falaise
FEREGEA ~ele f. 1) inv. Mantie de stofa subtire si fina, purtata peste imbracaminte (mai ales de boieri). 2) val cu care isi acopera fata femeile musulmane. /<turc. ferace
A SE FRANGE ma frang intranz. 1) (despre obiecte tari) A se rupe in doua sau in mai multe bucati. 2) (despre persoane) A se indoi de la mijloc; a se apleca tare. 3) (despre valuri) A se desface imprastiindu-se (prin lovirea de un obstacol). 4) fig. A se opri brusc; a se curma. /<lat. frangere
FREAMAT ~e n. 1) Zgomot usor si monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd si confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emotie puternica cauzata de o zguduire nervoasa; fior. /<lat. fremitus
GUTURAL ~a (~i, ~e) 1) (despre voce sau despre sunete) Care este produs in partea posterioara a gatului; din partea posterioara a gatului. 2) (despre consoane) Care se articuleaza prin apropierea limbii de valul palatin; velar. /<fr. gutural
A IMBROBODI ~esc tranz. 1) (capul) A acoperi cu o broboada. 2) fig. A inconjura din toate partile (ca intr-un val). 3) fig. fam. A face sa nu vada adevarul, pacalind cu abilitate; a incalta. [Sil. im-bro-] /in + broboada
A INvalUI invalui tranz. 1) A acoperi cu un val sau cu o invelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a invalura; a impresura; a cuprinde; a cotropi; a infasura. 3) A cuprinde in toata plinatatea (cu privirea). 4) (focuri) A face sa arda cu flacara potolita. 5) fam. A deranja prin senzatii neplacute (mai ales de greata). ~ pe cineva la stomac. /in + val + suf. ~ui
A SE INvalUI pers. 3 se invaluie intranz. A se misca in vartejuri; a se involbura. /in + val + suf. ~ui
A INvalURA ~ez tranz. 1) A face sa se invalureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a impresura; a invalui; a infasura; a cotropi; a cuprinde. /in + valuri
A SE INvalURA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre ape) A se misca in valuri; a se ondula. /in + valuri
INvalURAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INvalURA si A SE INvalURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicaturi, asemanatoare valurilor. /v. a (se) invalura
JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
LABIOVELAR ~a (~i, ~e) (despre consoane) A carei articulatie se produce concomitent prin rotunjirea buzelor si atingerea limbii de valul palatului. /<fr. labiovelaire
METEREZ ~e n. mil. 1) val de pamant sustinut de barne sau nuiele si prevazut cu mici deschizaturi pentru tragere. 2) Parte superioara dintr-un turn sau dintr-un zid de aparare al unei cetati, prevazuta cu creneluri. /<turc. meteris
MOL2 ~uri n. Dig construit spre largul marii la intrarea intr-un port, pentru a micsora actiunea valurilor. /<it. molo, fr. mole
MUGITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre unele animale) Care mugeste. 2) (despre vant, valuri etc.) Care vuieste; cu proprietatea de a vui; vuitor. /a mugi + suf. ~tor
NAMETE ~ti m. mai ales la pl. Strat gros de zapada viscolit si ingramadit in forma de val; troian. /<bulg. namet
A ONDULA ~ez 1. intranz. 1) A se legana ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie serpuitoare; a serpui. 2. tranz. A face sa se onduleze. /<fr. onduler
A SE ONDULA se ~eaza intranz. 1) (de-spre par) A se face bucle; a deveni buclat; a se carlionta; a se increti; a se bucla. 2) (despre par) A fi aranjat in bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A capata forma de valuri. /<fr. onduler
ONDULATOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care onduleaza; care se leagana ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietati de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor
ONDULATIE ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la par, tesaturi etc.) Curbura in forma de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione
PALAT1 n. anat. Partea de sus a cavitatii bucale, avand forma de bolta; bolta palatina; cerul gurii. ◊ ~ dur partea anterioara osoasa a palatului. ~ moale (sau valul ~ului) v. val. /<lat. palatum, it. palato
PAIOARA ~e f. 1) Tesatura fina de in, de bumbac sau de matase. 2) val confectionat dintr-o astfel de tesatura. /<lat. palliola
PACLA ~e f. 1) Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara. 2) val atmosferic albastrui, alcatuit din particule solide microscopice, care lipsesc aerul de limpezime. 3) Stare de aer cald care produce naduseala. 4) Vulcan noroios. /<sl. piklu
A PLESCAI plescai intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (in semn de placere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A manca lacom, facand zgomot cu limba si cu buzele; a clefai. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafata unui lichid; a face „pleosc”. Vaslele plescaie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. valurile plescaie. /pleasc + suf. ~ai
A RAURA pers. 3 ~eaza intranz. rar 1) A curge fara incetare si din abundenta, ca un rau. 2) fig. A se asemana cu valurile unui rau. /Din rau
RESAC ~uri n. 1) Intoarcere violenta a valurilor dupa ce se izbesc de un obstacol. 2) val produs de acest fenomen. /<fr. ressac
ROPOT ~e n. 1) Zgomot puternic, cadentat si uniform, produs de unele fenomene naturale (ploaie, grindina, valuri, torente de apa etc.), fiinte sau obiecte (copitele cailor, motoare etc.). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc, puternic si rasunator, produs de ap-lauze. /<bulg. ropot
A SE ROSTOGOLI ma ~esc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se misca, dandu-se de-a dura. 2) (despre ape curgatoare) A curge in valuri repezi. /Din rostogol
A SPINTECA spintec tranz. 1) A desface printr-o taietura adanca si lunga (cu ceva ascutit); a despica; a crapa. 2) A ucide sau a rani cu o arma alba (cutit, pumnal etc.); a taia; a injunghia. 3) (un material fibros) A taia in lung. 4) (aerul, valurile etc.) A strabate cu o viteza deosebita; a despica; a taia. /<lat. expanticare
STRATOCUMULUS m. Formatie de nori situata la altitudine relativ joase, avand aspect de valuri. /<fr. strato-cumulus
TALAZ ~uri n. mai ales la pl. val mare ce se formeaza pe mari si oceane in timpul furtunii. /<turc. talaz
A TALAZUI pers. 3 ~ieste intranz. 1) (despre apele din mari si oceane) A se ridica in valuri mari si involburate; a se agita in talazuri. 2) fig. A se legana ca valurile unei ape; a ondula; a undui. /talaz + suf. ~ui
TRAMBA ~e f. 1) Sul mare de material textil; val. 2) Coloana (de fum, praf, apa etc.) ridicata in sus si rasucita de un vant puternic; tromba. /<sl. tronba
TROIAN1 ~iene n. 1) Strat gros de zapada adunata de vant si dispus in forma de val; namete. 2) pop. Gramada de obiecte aruncate in dezordine; vraf. ~ de frunze. 3) inv. Intaritura primitiva, formata dintr-un val de pamant cu sant de aparare. /Din Troian n. pr.
TSUNAMI [pr.: tunami] n. val gigantic care apare la suprafata oceanelor in urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.
A SE TULBURA ma tulbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine in rau; a se strica. 3) (despre persoane) A cadea prada unor emotii puternice. 4) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se intuneca. /<lat. turbulare
TURBAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TURBA. 2) fig. Care se produce cu o intensitate extrem de mare. valuri ~te. /v. a turba
A UNDA ~ez 1. tranz. rar A face sa se miste ca niste valuri. 2. intranz. pop. A da in clocot; a clocoti. /<lat. undare
A UNDUI ~ieste 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se misca ca valurile unei ape sub adierea vantului; a ondula. 2. tranz. A face sa se unduiasca. /unda + suf. ~ui
A SE UNDUI se ~ieste intranz. rar A avea valuri; a capata forma de unde; a se ondula. /unda + suf. ~ui
val ~uri n. 1) Bucata de tesatura transparenta folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; voal. ◊ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cadea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a inceta (sau a incepe) sa inteleaga si sa vada lucrurile clar, limpede. 2) anat: ~ul palatului (sau ~ul palatin) portiune musculara care continua, in partea posteri-oara a cavitatii bucale, palatul tare si se termina cu o prelungire numita uvula. /<lat. velum
valATUC ~ci m. 1) Obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hartie. ~ de sarma. ◊ De-a ~cul dandu-se peste cap; de-a rostogolul. 2) Material de constructie facut din lut si paie, folosit la constructia unor case taranesti. 3) pop. Unealta sau masina formata dintr-un cilindru (sau mai multi), folosita in operatiile de indesare si nivelare a pamantului; tavalug. /Din val
valUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are (multe) valuri; cu (multe) valuri. 2) Care are aspect de valuri; asemanator cu valurile. /Din valuri
VELAR ~a (~i, ~e) si substantival lingv. Care se articuleaza in regiunea valului palatal; gutural. Consoana ~a. /<fr. velaire
VIBRANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care vibreaza; cu proprietatea de a vibra. 2) Care produce v******i; producator de v******i. ◊ Consoana ~ta consoana lichida formata prin vibrarea unor parti ale aparatului articulator (a uvulei, a valului palatin sau a varfului limbii). 3) fig. Care exprima o emotie foarte puternica; cu proprietatea de a emotiona puternic. [Sil. vi-brant] /<fr. vibrant
VOAL ~uri n. 1) Tesatura foarte fina si transparenta din bumbac, matase sau fibre sintetice, folosita la confectionarea obiectelor vestimentare femeiesti. 2) la pl. Varietati ale acestei tesaturi. 3) Bucata din aceasta tesatura folosita de femei pentru a-si acoperi fata sau capul; val. 4) Pata neagra pe un material fotografic, aparuta in urma unui defect de fabricatie sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile
ZABRANIC ~ce n. 1) Tesatura fina de matase, de borangic sau de lana, de culoare neagra. 2) val dintr-o astfel de tesatura, care se poarta de catre femei pe cap sau se atarna la casa in semn de doliu; val de doliu. /<bulg. zabradnik
A ZBARLI ~esc tranz. 1) A face sa se zbarleasca. 2) (fiinte) A supune unei actiuni de dezordonare a parului; a ciufuli. 3) (ape) A face sa se miste in valuri mici. /Orig. nec.
A SE ZBUCIUMA ma zbucium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenta; a se zvarcoli; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta; a se agita. 2) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma
AMBARCA vb. I 1. tr., refl. A (se) urca la bordul unei nave. V. imbarca. 2. tr. (despre nave) A fi izbit de valuri pe deasupra bordului. ♦ intr. (despre apa) A izbi, a patrunde peste bord. [< fr. embarquer].
CALIPTRA s.f. (Bot.) Tesut protector care acopera varful radacinii, iar la muschi partea in care se formeaza sporii; piloriza. [< fr. calyptre, cf. gr. kalyptra – val].
CONTRAARC s.n. (Mar.) Curbura in sens longitudinal a unei nave ca urmare a ridicarii prorei si pupei aflate pe creste de val si a lasarii in jos a partii de mijloc. [Pron. -tra-arc. / < fr. contre-arc].
CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].
DEFERLARE s.f. Actiunea de a deferla si rezultatul ei. ♦ Cadere a crestelor de val inainte ca urmare a faptului ca valul intalneste un obstacol; deferlaj. [< deferla, dupa fr. deferlement].
DIG s.n. Constructie de piatra, de beton etc. care apara rada unui port, drumurile situate pe tarm etc. de actiunea eroziva a valurilor; stavilar, zagaz. [< fr. digue].
POSA, posez, vb. I. In gastronomie, a fierbe in clocot abia perceptibil, fara ca lichidul sa faca valuri; mod de preparare aplicat mai ales la oua-ochiuri romanesti (= oua posate) si la peste (= peste posat).
FIERBE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara un aliment intr-un lichid (apa, zeama, supa) care fierbe; in expr. a fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic; a fierbe in clocot = intr-un lichid care face valuri; a fierbe fara clocot = a posa; a fierbe inabusit = cu putin lichid, in vas cu capac; a fierbe in aburi = intr-o oala speciala cu gratar sau sub presiune, fara ca alimentul sa fie imersat in lichid.
MAAR s.n. (Geol.) Depresiune rotunda, asemanatoare unui crater de dimensiuni relativ mici, marginita de un val alcatuit din tufuri vulcanice sau din material care nu este de origine magmatica. [< engl. maar, fr. maar].
MASCARET s.n. val care se urca pe gura fluviilor, datorita fluxului. [< fr. mascaret < cuv. gascon].
MAYA s.n. (In filozofia indiana) Latura intamplatoare, aleatorie a realitatii; aparenta inselatoare, iluziile care constituie lumea. ◊ valul mayei = aparenta care ascunde ultima esenta a lucrurilor sau nimicul. [< fr. maya. / < sanscr. maya].
NOUVELLE VAGUE loc.s. Denumire data unei grupe de cineasti francezi, ale caror filme se caracterizeaza prin anarhism si nonconformism de suprafata. [Pron. nuvel vag. / < fr. nouvelle-vague – noul val].
ONDULATIE s.f. 1. Miscare lenta, asemanatoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Bucla, cuta. ♦ Totalitatea undelor si a cutelor rezultate in urma ondularii parului. [Gen. -iei. / var. ondulatiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].
PERIBOINA s.f. (Geol.) Depresiune naturala produsa sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. [< fr. periboine].
REMUU s.n. Variatie treptata a inaltimii apei unui rau sau a unui canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ♦ Vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].
RETROGRADARE s.f. 1. Actiunea de a retrograda si rezultatul ei; pedepsire prin micsorarea gradului. 2. (Geol.) Proces de ingustare a unei plaje datorita actiunii erozive a valurilor. [< retrograda].
RIPPLE-MARK s.n. (Geol.) Ondulatii ale suprafetei unui material granular (nisip, pietris) produse de vant, curenti acvatici sau valuri. [< engl. ripple-mark < ripple – rid, mark – urma].
SCIFOZOARE s.n.pl. Clasa de celenterate marine, cuprinzand polipii in forma de cupa si meduzele fara val; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Pron. -zo-a-., sg. scifozoar. / < fr. scyphozoaires, cf. gr. skyphos – ceasca, zoon – animal].
STAFILOPLASTIE s.f. (Med.) Operatie reparatorie a valului palatului. [Gen. -iei. / < fr. staphyloplastie, cf. gr. staphyle – lueta, plassein – a forma].
STAFILORAFIE s.f. Sutura a valului palatului. [Gen. -iei. / < fr. staphylorraphie, cf. gr. staphyle – lueta, raphe – sutura].
TANGAJ s.n. Balansare, oscilare in sens longitudinal a unei nave, a unui avion, provocata de valuri sau de vant. [Pl. -je, -juri. / < fr. tangage].
TRAVERSARE s.f. Actiunea de a traversa si rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalatie la intretaierea a doua linii de cale ferata. ♦ Asezare a unei nave cu axa paralela cu crestele valurilor. [< traversa].
URANOPLASTIE s.f. (Med.) Operatie plastica de refacere a valului palatului. [Gen. -iei. / < fr. uranoplastie, cf. gr. ouranos – cerul gurii, plassein – a forma].
val s.n. Forma de relief din jurasic, reprezentand o vale sinclinala. [< fr., engl. val].
VELAMEN s.n. (Bot.) Tesut gros si spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). [< germ. Velamen, cf. lat. velamentum – val].
VELAR, -A adj. Consoana velara (si s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de valul palatului; gutural. [< fr. velaire].
VELUM s.n. 1. Panza mare care acopera un circ, o barca. V. velarium. 2. (Zool.) Formatie sau structura membranoasa asemanatoare unui val, prezenta la meduze, unele larve etc., in apropierea cavitatii bucale. [< lat. velum].
VOAL s.n. 1. Tesatura fina si transparenta; val. 2. (Fot.) Pata neagra slaba produsa pe un material fotografic, datorita developarii prelungite, unui defect de fabricatie etc. [Pron. voal. / < fr. voile].
gig, giguri, s.n. (reg.) val de panza; vig.
ABRAZIUNE s.f. 1. Proces de eroziune a tarmului de catre valurile marii sau ale lacurilor. 2. Roadere a unui corp rezultata din frecarea lui cu altul mai dur; abrazare. [< fr. abrasion].
VAREC s.n. Alga marina aruncata de valuri pe tarmul marii, care se foloseste ca ingrasamant, la fabricarea sodei etc. [< fr. varech < cuv. scandinav].
val s.n. 1. Bucata de panza fina si transparenta cu care-si acopera femeile capul. 2. Sal, broboada. ◊ A(-si) lua valul = a se calugari. 3. valul palatului = membrana care desparte cavitatea bucala de cea nazala, acoperind cerul gurii si prelungindu-se pana spre faringe. [Pl. -luri. / < lat. velum, cf. fr. voile, it. velo].
BARCAROLA s.f. Cantec de gondolier venetian; (p. ext.) cantec de marinar, de barcagiu; compozitie muzicala care imita miscarea leganata a valurilor si cadenta lopetilor. [< it. barcaruola, cf. fr. barcarolle].
BRIZANT, -A adj. Care se descompune intr-un timp foarte scurt, dezvoltand gaze sub presiune. // s.m.pl. valuri care se sparg in apropierea tarmului, lovindu-se de funduri putin adanci sau de stanci. ♦ Obstacol, colt de stanca de care se izbesc valurile. [< fr. brisant].
balt, balti, balte, s.m.; s.n. (reg.) 1. lat, ochi, cerc (de fier) 2. val, hobot
aer (aere), s. n. – val cu care se acopera vasele liturgice. Ngr. ἀήρ. Fonetismul indica o contaminare cu aer, pe care il preceda.
cimbir (gimbir), cimbire, s.n. (reg.) invalitoare de cap pentru femeile casatorite, facuta din borangic; val de mireasa; tulpan, testemel, marama, baris, rarita, naframa, broboada.
CUPON s.n. 1. Parte a unui titlu de renta, a unei actiuni bancare etc. care serveste pentru incasarea dividendelor, a dobanzilor la scadenta. 2. Parte detasabila a unui bilet care confera detinatorului un anumit drept. 3. Bucata ramasa dintr-un val de panza sau de stofa. [Pl. -oane. / < fr. coupon].
DEFERLA vb. I. intr. (Despre valuri) A se revarsa, a se sparge rostogolindu-se. [< fr. deferler].
DERAPARE s.f. Actiunea de a derapa si rezultatul ei; derapaj. ♦ Deplasare a ancorei pe fundul apei datorita vantului, valurilor etc. care actioneaza asupra navei. ♦ Deplasare laterala a unui avion la aterizare sau in timpul unui viraj cu inclinare laterala prea mica. [< derapa].
DERIVA s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinala a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub actiunea curentilor maritimi sau aerieni. ◊ A merge in deriva = a naviga in voia vantului si a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticala fixa a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. derive, it. deriva].
furtunat1, -a, adj. (inv.; despre valuri) agitat, zbuciumat.
habadir, habadire, s.n. (reg.) 1. val de panza intins la soare; sul, tramba. 2. manecar scurt de panza, caputas de panza alba.
hobot, hobote, s.n. (reg.) 1. nas mare si diform. 2. botul saniei; botnita, cruce. 3. basmaua miresii dupa cununie; balt, broboada, nemetet, patilat, procov, savon, zabranic, tulbent, tulpan, val.
ircov, ircovuri, s.n. (reg., inv.) locul unde valurile apei sunt mai mari si mai multe.
imbalta, imbaltez, vb. I (reg.) a pune baltul (valul) pe capul miresei; a inhobota, a imbrobodi.
imbaltare s.f. (reg.) punerea baltului (valului) pe capul miresei; inhobotare, imbrobodire.
imbaltata adj. f. (reg.; despre mireasa) cu baltul (valul) pe cap; inhobotata, imbrobodita.
FALEZA s.f. Tarm abrupt format prin actiunea de eroziune a valurilor de-a lungul tarmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fasie ingusta de pamant, special amenajata pe malul marii pentru plimbare. [< fr. falaise].
invaluitura s.f. (inv.) 1. rostogolire, pravalire de valuri. 2. tulburare, framantare; (la pl.) necazuri, neajunsuri. 3. amestec de fan si paie pentru vite.
invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.
FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].
juvat, juvete, s.n. (reg.) 1. lat, sfac, arcan (la capatul unui streang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul streangului. 3. funie de spanzurat oameni; coarda, streang de spanzuratoare.
marama, marame, s.f. (pop.) 1. fasie lunga de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care isi acopera capul femeile de la tara. 2. (inv.) stergar. 3. broboada subtire de mireasa. 4. val. 5. (la pl. art.) hora la cununie.
baiadera (baiadere), s. f. – Dansatoare indiana. Fr. bayadere. Este dublet al lui baidir, s. n. (var. bai(a)der, baedera) „basma, fular”; aceasta ultima semnificatie se explica prin moda romantica a valurilor lungi transparente, imitindu-le pe cele folosite de baiadere (Philippide, Arhiva, XX, 480; Bogrea, Dacor., I, 292; Iordan, BF, II, 164, si VI, 150). Candrea il explica prin germ. Beider[wand].
ad valorem (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. a.v. / ad val.
nemetet, nemeteturi, s.n. 1. (inv. si reg.) val subtire pentru cap; tesatura pentru valuri de cap. 2. val de mireasa. 3. panza pentru acoperirea fetei mortului. 4. (reg.) dantela.
berta (berte), s. f. – Podoaba de cap, val. – Var. b(e)arta, borta, parta. Mag. berta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sint populare in Trans., ca si der. bertelie. Pentru acesta din urma, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.
pintenel, pintenei, s.m. (reg.) 1. planta erbacee cu frunze divizate si cu flori albastre, prevazute cu un pinten; nemtisor. 2. val de mireasa.
LABIOVELAR, -A adj., s.f. (Sunet) pronuntat cu ajutorul buzelor si al partii posterioare a valului palatului. [Pron. -bi-o-. / cf. fr. labiovelaire].
pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.
LIMES s.n. Dispozitiv de aparare construit de-a lungul granitelor Imperiului roman, alcatuit dintr-un zid continuu de piatra sau dintr-un val de pamant. [< lat. limes].
pomeselnic, pomeselnice, s.n. (inv.) 1. fasie de panza; stergar (lung si ingust). 2. (reg.) val sau bucata de panza (alba, brodata), pe care le poarta femeile pe cap. 3. (inv. si reg.) scufie impodobita cu margele, panglicute colorate, fluturasi etc., purtata de femei cu portul popular, la sarbatori.
preanota, preanot, vb. I (inv.) 1. (despre ape) a naviga. 2. (despre ape) a face sa se deplaseze cu putere, in valuri.
prevesteala, prevesteli, si prevestele, s.f. (reg.) 1. val, ceata (care tulbura vederea), incetosare, impaienjenire; cataracta, leucom. 2. (inv.) diafragma (la corp). 3. peritoneu. 4. membrana care inveleste sub coaja continutul oului. 5. pielita formata deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coaja. 7. numele unor obiecte folosite la intarit, la fixat, la innadit (sub forma: privisteala); bucata de scandura, sipca adaugata la ceva; (sub forma: privistea, prevestea) pana de lemn.
priboina, priboine, s.f. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri.
priboi1, priboaie, s.n. (pop.) 1. perforator, dorn. 2. bat de batut icrele de peste. 3. planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii si albe. 4. (art.) numele unui dans popular; melodia dupa care se executa acest dans. 5. (reg.) unealta cu care se fac gauri in pamant pentru semanatul porumbului sau pentru introducerea stalpilor gardului. 6. pana pentru despicat lemnele. 7. piron gros si scurt batut in bustean, pentru a fi carat. 8. ciur din sarma pentru curatatul de pielita al icrelor de morun. 9. (reg.) solutie de pilitura de sulfat de cupru dizolvata in apa, folosita pentru vindecarea fracturilor. 10. (inv. si reg.) coasta foarte inclinata; deal noroios. 11. (reg.) stanca abrupta pe malul unei ape curgatoare. 12. (reg.) loc la cotul unei ape curgatoare izbit de valuri; priboina.
MOL s.n. Dig de piatra construit catre largul marii la intrarea intr-un port pentru a micsora actiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. mole, cf. lat. moles – gramada].
siliuta, siliute, s.f. (reg.) val care se pune pe fata mortului.
ONDULA vb. I. 1. intr. A se misca, a se legana (ca undele, ca valurile de apa); a avea ondulatii. ♦ A serpui. 2. tr. A increti parul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].
smac! interj., s.n. 1. (interj. cu val. verbala; pop.) cuvant care sugereaza o miscare brusca si precipitata a unei fiinte care sare sau care tasneste de undeva; husti!, tasti!, tusti!, zvac!. 2. (reg.; in forma: smac!) cuvant care sugereaza un gest rapid facut de cineva pentru a apuca, a rasuci ceva. 3. (s.n.; reg.) lat de prins pasari, caini etc.; cursa. 4. (s.n.; reg.) jucarie pentru copii in forma de arc, cu care arunca betisoare in parul sau barba cuiva. 5. (s.n.; reg.) calti. 6. (s.n.; reg.) prasnel, titirez. 7. (s.n.; reg.) manivela (la fantana). 8. (s.n.; reg.) putinei.
camilafca (-afci), s. f. – Palarie tipica a calugarilor si a episcopilor ortodocsi, compusa din potcap si camilafca propriu-zisa, care este un val negru ce cade pe spate. – Var. camelauca, hamelauca. – Mr. camalafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka.
sovonel, sovonele, s.n. (reg.) val mic de podoabe pentru femei.
sovoni, sovonesc, vb. IV (reg.) a pune cuiva sovonul (valul) pe cap; a insovoni.
spargele s.f. pl. (reg.) nume de planta; valul-miresei.
suloc s.n. (reg.) val de panza.
POSTPALATAL, -A adj., s.n. (Sunet) articulat in partea posterioara a valului palatului. [< fr. postpalatal].
slaier, slaiere, s.n. (reg.) 1. val de mireasa. 2. panza care se pune pe fata mortului.
solovar, solovari, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) ciorap gros de lana. 2. (la pl. cu val. de sg.) pantaloni stramti de panza sau de lana.
sovai1! interj. (reg.; cu val. verbala; adesea repetat) cuvant care sugereaza mersul sovaitor al cuiva.
stanga, stangi, s.f. (pop.) 1. bara de metal; drug, ranga. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apa. 3. (reg.) bara de lemn care transmite miscarea de la roata la panza joagarului.
RADA s.f. Zona de apa din vecinatatea unei coaste, aparata prin diguri de valuri si de curenti, unde se adapostesc navele. [< fr. rade, it. rada].
RESAC s.n. Ondulatie a apei in porturi, provocata de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl. -curi. / < fr. ressac, it. rissaca].
SURFING s.n. Sport foarte popular in Orient, constand in plutirea pe crestele valurilor cu ajutorul unor scanduri speciale (planse) sau ambarcatii asemanatoare unor canoe, pe care se sta in picioare. [Pron. sa-fin. / < engl., it. surfing, cf. engl. surf – creasta de val].
coprina (coprine), s. f. – Narcisa (Narcissus poeticus). – Var. cuprina. Sl. koprina „matase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „matase”, sb., cr. koprena „val” (acest ultim cuvint trebuie sa fi circulat in vechime in Banat: coprena, s. f. „val, sal”).
UVULA s.f. (Anat.) Apendice carnos situat in cavitatea bucala, in partea posterioara a valului palatin; lueta; (pop.) omusor. [< fr. uvule, it., lat. uvula].
ACALMIE s. f. 1. stare de calm momentan a vantului sau a valurilor marii. 2. (fig.) liniste dupa o perioada de framantari. (< fr. accalmie)
BIUTA s. f. val de pamant ridicat imprejurul unor depozite de materiale. (< fr. butte)
BRIZANT, -A I. adj. (despre explozive) care se descompune intr-un timp foarte scurt, dezvoltand faze sub presiune. II. s. m. 1. val care se rostogoleste si se sparge in apropierea tarmului. 2. stanca submarina de care se izbesc valurile. (< fr. brisant)
CALATOS s. n. 1. acoperamant de cap, inalt, cilindric, drapat de un val, caracteristic unor zeite greco-romane. 2. vas de lut, cupa la vechii greci. (< fr. calathos, gr. kalathos)
CAPA s. f. 1. pelerina (scurta) de blana sau de stofa. ♦ de ~ si spada = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri si infruntari primejdioase. 2. dispozitiv de protectie impotriva accidentelor la masini, la ferastraie etc. 3. pozitie pe care o ia o nava pe un timp neprielnic, cu vant foarte puternic, care ii permite sa suporte mai usor valurile, vantul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)
CONTRAARC s. n. curbura in sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicarii prorei si pupei aflate pe creste de val. (< fr. contre-arc)
CORDON s. n. I. 1. cingatoare (de stofa, de piele etc.) 2. conductor electric de lita, izolat si strans intr-un invelis protector. 3. corp fibros. ◊ structura anatomica cilindrica lunga. 4. ~ litoral = fasie ingusta de uscat rezultata din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curentii marini, care separa marea de un golf sau de o laguna; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. 6. (arhit.) mulura orizontala pe un perete. II sir de posturi militare de paza; sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite pozitii. ♦ ~ sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o zona bantuita de o contagiune; formatie militara care asigura aceasta izolare. (< fr. cordon)
CORTINA s. f. 1. perdea de stofa sau de catifea care separa scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. val membranos sau filamentos de pe marginea palariei ciupercilor. (< it. cortina)
CUPON s. n. 1. parte a unui titlu de renta, a unei actiuni bancare etc. pentru incasarea dividentelor, a dobanzilor la scadenta. 2. parte detasabila a unui bilet care confera detinatorului un anumit drept. 3. bucata ramasa dintr-un val de panza sau de stofa. (< fr. coupon)
DEFERLA vb. intr. (despre valuri) a se revarsa, a se sparge, rostogolindu-se. (< fr. deferler)
DERAPA vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca intr-o directie deviata, in lipsa unei aderente suficiente. 2. (despre ancora) a se deplasa pe fundul apei, datorita vantului, valurilor care actioneaza asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau in timpul unui viraj cu inclinare laterala prea mica. 4. (schi) a practica o glisada laterala voluntara. 5. (fig.; despre o situatie) a se schimba defavorabil si neprevazut. (< fr. deraper)
DERIVA s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub actiunea curentilor. ♦ a merge (sau a fi) in ~ = a naviga in voia vantului, a valurilor si curentilor. ◊ deplasare a gheturilor de la poli. ♦ a fi in ~ = (fig.) a fi fara vointa, fara energia necesara unei actiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 4. partea verticala fixa a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. derive)
DEVOALA vb. tr. 1. a inlatura, a scoate un val etc. care acopera. 2. (fig.) a dezvalui (un secret, un plan). (< fr. devoiler)
DIFRACTIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la intalnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fanta sau in imediata vecinatate a marginii unui ecran, propagandu-se si in spatele acestora. 2. modificare a directiei unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)
DIG s. n. constructie de piatra, de beton etc. care apara rada unui port, drumurile pe tarm etc. de actiunea eroziva a valurilor. (< fr. digue)
FALEZA s. f. mal inalt si abrupt format prin actiunea de eroziune a valurilor de-a lungul tarmurilor marine. ◊ fasie ingusta de pamant, special amenajata pe malul marii pentru plimbare. (< fr. falaise)
FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)
LABIOPALATAL, -A adj., s. f. (consoana) care se articuleaza cu ajutorul buzelor si prin atingerea dosului partii anterioare a limbii de valul palatului. (< fr. labiopalatal)
LABIOVELAR, -A adj., s. f. (consoana) care se articuleaza prin rotunjirea buzelor si atingerea limbii de valul palatului. (< fr. labiovelaire)
LAMA1 s. f. 1. foaie metalica subtire. 2. limba (unui cutit), partea de metal taioasa a unui obiect. 3. bucata subtire de sticla pe care se asaza substantele ce trebuie examinate la microscop. 4. strat foarte subtire de lichid. 5. val marin provocat de furtuna. (< fr. lame)
LIMES s. n. dispozitiv de aparare construit de-a lungul granitelor Imperiului Roman, alcatuit dintr-un zid continuu de piatra sau val de pamant. (< lat. limes)
MAAR s. n. depresiune rotunda, ca un crater de dimensiuni relativ mici, marginita de un val din tufuri vulcanice sau din material care nu este de origine magmatica. (< engl. maar)
MASCARET s. n. val de mare care se urca pe gura fluviilor, datorita fluxului; bara (7). (< fr. mascaret)
MAYA s. f. (in fil. indiana) latura fenomenala a realitatii; aparenta inselatoare, iluzia. ♦ valul ~ ei = aparenta care ascunde ultima esenta a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya)
MEANDRU s. n. 1. cotitura mare a cursului unei ape curgatoare. ◊ sinuozitate. 2. motiv ornamental dintr-o imbinare de linii curbe sau frante reprezentand stilizarea unui val. (< fr. meandre)
MEDIODORSAL, -A adj. 1. (anat.) la mijlocul spatelui. 2. consoana ~a (si s. f.) = consoana pentru articularea careia dosul limbii se ridica la nivelul partii mediane a valului palatului. (< fr. mediodorsal)
MOL2 s. n. dig din piatra construit catre largul marii, la intrarea intr-un port, pentru a micsora actiunea valurilor. (< it. molo, fr. mole)
NAZOFARINGE s. n. parte a faringelui deasupra valului palatului si inapoia foselor nazale. (< fr. nasopharinx)
NOUVELLE VAGUE [Pron.: nuvel vag] loc. s. denumire data unui grup de cineasti francezi, ale caror filme se caracterizeaza prin afisarea ostentativa a mesajului artistic nonconformist. (< fr. la nouvelle-vague, noul val)
ONDULATOR, -OARE I. adj. care se leagana ca valurile. II. s. n. aparat pentru inregistrarea semnalelor telegrafice prin deviatia unui ac indicator. (< fr. ondulateur)
ONDULATIE s. f. 1. miscare lenta, asemanatoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o raza mare de curbura. 2. bucla, cuta. ◊ totalitatea undelor si a cutelor rezultate in urma ondularii parului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)
OSCULATIE s. f. 1. (mat.) contact mai strans decat contactul de tangenta, intre curbe sau suprafete. 2. distrugere a unei portiuni de interfluviu ingust, intre doua lunci, prin eroziunea laterala a valurilor. (< fr. osculation)
PALAT1 s.n. peretele superior al cavitatii bucale; cerul gurii. ◊ palat dur = partea anterioara, osoasa, a cavitatii bucale; palat moale = partea posterioara a cavitatii bucale; valul palatului. (< lat. palatum, it. palato)
PALATOPLASTIE s. f. refacere chirurgicala a unei parti din valul palatului. (< fr. palatoplastie)
PALATOPLEGIE s. f. paralizie a valului palatului. (< fr. palatoplegie)
PALATORAFIE s. f. sutura a valului palatului. (< fr. palatorrafie)
PERIBOINA s. f. depresiune naturala sub actiunea valurilor marii, care separa marea de un lac litoral si prin care apele marii se unesc cu ale lacului. (< fr. periboine)
POSTPALATAL, -A adj., s. n. (sunet) articulat in partea posterioara a valului palatului; velar. (< fr. postpalatal)
PREPALATAL, -A adj., s. f. (consoana) care se articuleaza in partea anterioara a valului palatului. (< fr. prepalatal)
RADA s. f. zona de apa din vecinatatea unui port, aparata prin diguri de valuri si curenti, unde navele stationeaza la ancora. (< fr. rade)
REMU s. n. variatie treptata a nivelului apei unui rau sau canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ◊ vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ♦ ~ de aer = zona instabila unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. (< fr. remous)
RESAC s. n. (mar.) rostogolire violenta a valurilor spre tarm cand acestea se lovesc de un obstacol. (< fr. ressac)
RETROGRADARE s. f. 1. actiunea de a retrograda. 2. proces de ingustare a unei plaje datorita actiunii erozive a valurilor. 3. (muz.) procedeu componistic polifonic constand in transcrierea unei teme de la sfarsit spre inceput. (< retrograda)
RIPPLE-MARK RIPL-MAC/ s. n. mica ondulatie a suprafetei unui material granular (nisip, pietris) sau pe zapada, produsa de vant, curenti acvatici sau valuri. (< engl. ripple-mark)
SCIFOZOARE s. n. pl. clasa de celenterate marine: polipii in forma de cupa si meduze fara val; acalefe. (< fr. scyphozoaires)
SLEMING s. n. (mar.) fenomen de rezonanta intre oscilatia navei si cea a valurilor, care se manifesta printr-un impact puternic intre fundul acesteia si apa. (< engl. slamming)
SPRAY [SPREI] s. n. 1. dispozitiv pentru pulverizare a unor substante cosmetice, insecticide etc.; atomizor. ◊ substanta imprastiata cu un asemenea dispozitiv. 2. pulverizarea si proiectarea apei de mare ca urmare a deferlarii valurilor pe faleza. (< engl., fr. spray)
STAFILOPLASTIE s. f. operatie reparatorie a valului palatului. (< fr. staphyloplastie)
TANGAJ s. n. miscare de balans in sens longitudinal al unei (aero)nave, provocata de valuri sau de vant. (< fr. tangage)
TRAVERS s. n. 1. partea de jos si de sus a coastei unei nave. 2. directie perpendiculara pe axul longitudinal al navei. ◊ vant (sau val) ~ = vant (sau val) perpendicular pe axul navei; la ~ = perpendicular fata de nava proprie. 3. nume generic pentru tesaturile cu dungi transversale. (< fr. travers)
TRAVERSARE s. f. 1. actiunea de a traversa. 2. instalatie la intretaierea a doua linii de cale ferata. 3. strapungerea unui element de constructie pentru montarea instalatiilor. 4. asezare periculoasa a unei nave cu axa paralela cu crestele valurilor. (< traversa)
URANOPLASTIE s. f. refacere chirurgicala a valului palatului. (< fr. uranoplastie)
URANORAFIE s. f. sutura a valului palatului. (< fr. uranorraphie)
val s. n. meterez de pamant, ca fortificatie militara. (< lat. vallum, germ. Wall, it. vallo)
VAREC s. n. alga bruna aruncata de valuri pe tarmul marii, ca ingrasamant, la fabricarea sodei etc. (< fr. varech)
val s. n. 1. bucata de panza fina si transparenta cu care-si acopera femeile capul. 2. sal, broboada. ♦ a(-si) lua ul = a se calugari. 3. ul palatului = membrana care desparte cavitatea bucala de cea nazala, acoperind cerul gurii. (< lat. velum)
VELAMEN s. n. 1. val purtat de m********e romane. 2. tesut gros si spongios al rizodermei la plantele epifite (orhidee, aracee). (< germ. Velamen, lat. velamen)
VELAR2, -A adj., s. f. (consoana) care se pronunta prin apropierea bazei limbii de valul palatului; gutural (2). (< vela + -ar, dupa fr. veliaire)
VELI- elem. „velum, val membranos”. (< fr. veli-, cf. lat. velum)
VELOPALATIN, -A adj. referitor la valul palatului, la partea posterioara a cavitatii bucale. (< fr. velo-palatin)
VELUM s. n. 1. panza mare care acopera un circ, o baraca. 2. structura membranoasa, un fel de val, la meduze, unele larve etc., in apropierea cavitatii bucale. (< lat. velum)
VOAL s. n. 1. tesatura fina si transparenta; val. 2. (fot.) pata neagra slaba produsa pe un material fotografic, datorita developarii prelungite, unui defect de fabricatie etc. (< fr. voile)
hobot (hobote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. val de mireasa. – 4. val in general. – Var. obot. Sl. chobotu „bot” si „coada” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompa”. – Der. inhobota, vb. (a pune valul de mireasa).
iasmac (iasmacuri), s. n. – val cu care isi acopera fata femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, inv. Cf. ngr. γιασμάϰι.
CIMBER, cimbere, s. n. (Reg.) Naframa, basma. – Tc. cember « val ».
marama (marame), s. f. – val. – Var. mahrama, naframa. Tc. (arab.) mahrama (Miklosich, Turk. Elem., II, 121; Seineanu, II, 248; Berneker, II, 5; Lokotsch 1361), cf. ngr. μαχραμᾶς, alb. maram, bg., sb. marama, pol. machram. Pentru var., cf. sb. maframa.
nahlap (nahlapi), s. m. – Talazuire, contracurent. Origine suspecta. Pare legat de sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curind var. a lui navrap.
paioara (paioare), s. f. – Giulgiu, val cu care se acopera fata mortilor. Lat. palliǒla (Puscariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibila, cf. Rosetti, I, 79.
perdea (perdele), s. f. – 1. Obiect de dantela, de pinza etc. care se atirna la ferestre si la usi. – 2. Cortina. – 3. Brizbriz, draperie, val. – 4. Tulburare a vederii sau a intelegerii. – 5. Albeata, cataracta. – 6. (Inv.) Ton muzical. – 7. Gard viu. – Mr. perde, pirde, megl. perdi. Tc. (per.) perde (Loebel 75; Seineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές, alb., bg., sb. perde. – Der. perde(le)giu, s. m. (inv., portar de palat), din tc. perdeci; perdelui, vb. (a invalui, a acoperi); perdeluta, s. f. (perdea mica).
pinten (pinteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele calaretilor. – 2. Formatiune cornoasa la piciorul cocosului. – 3. Dig, zagaz, contrafort. – 4. (Trans.) Naframa pe care mireasa o daruieste mirelui la nuntile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „calcii” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „calcii”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenas, s. m. (nemtisor, Delphinium consolida); pintenat (var. impintenat), adj. (prevazut cu pinteni); impintena, vb. (a da din pinteni, a imboldi); pintenel, s. m. (nemtisor, planta; val de mireasa). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34).
poneava (ponevi), s. f. – (Banat) Pres. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un val pe ochi” (dupa Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-si pierde vederea”).
valUSEL, valusele, s. n. (Pop.) valusor. – Din val + suf. -us-el.
valUSOR, valusoare, s. n. Diminutiv al lui val (III 1).
salie (salii), s. f. – 1. val, voal. – 2. Giulgiu. Mag. szal „fir” (Candrea).
sovon (-oane), s. n. – 1. val. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – Var. savon, zovon, zavon. Origine indoielnica. Din ngr. σάβανον „giulgiu” (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. savan pare dificila fonetic. Ar putea fi contaminat cu zabun, mai ales ca Scriban da diferite sensuri cu intelesul de „imbracaminte”. – Der. (in)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un val).
talaz (-zuri), s. n. – 1. val. 2. Hula. – Mr. talaza, megl. talaz. Tc. talaz (Roesler 603; Seineanu, II, 346; Ronzevalle 115), din gr. θάλασσα, cf. alb., sb. talas, bg. talaz. – Der. talazui, vb. (a se undui, a se agita, a se framinta, despre mare).
val (-luri), s. n. – Bucata de tesatura fina, transparenta. Lat. vēlum (sec. XIX) sau it. velo. Cf. vela.
valari (-resc, -it), vb. – Obicei folcloric din Munt. si Mold., mai mult sau mai putin asemanator cu iordanit. Probabil de la val „talaz”; pentru semantism, cf. fr. ondoyer „a boteza in pericol de moarte”, de la onde „val”. Totusi, der. nu este clara, caci obiceiul insuficient studiat, nu pare sa se bazeze totdeauna pe stropire. Legatura cu alb. veljameri „fraternitate” (Scriban) este improbabila.
valma s. f. – In expresia de-a valma: claie peste gramada. Sl. valumu, de la valu, cf. val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf. rus. valom, ceh. valme. – Der. valmas (der. devalmas), s. m. (coproprietar); (in)valmasi, vb. (a amesteca, a arunca in dezordine; a confunda, a incurca, a zapaci); (in)valmasag, s. n. (amestec, lupta); (in)valmaseala, s. f. (ingramadire, incaierare); valmes, adv. (amestecat, confuz).
valtrap (-puri), s. n. – Patura mare care se pune sub saua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valitrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).
vela (-le), s. f. – Pinza de corabie. It. vela. Cf. val.
vig (-guri), s. n. – val de tesatura rulata. – Var. Mold. gig. Mag. veg (Tiktin; Galdi, Dict., 169). In Trans. si Olt.
voal (-luri), s. n. – val, zabranic. Fr. voile. Este dubletul lui val. – Der. voala, vb., din fr. voiler; voaleta, s. f., din fr. voilette.
zabranic (-ce), – val. Bg. zabradnik (Candrea).
AIVAZOVSKI, Ivan Konstantinovici (1817-1900), pictor rus. Maestru al peisajului marin, redat intr-o viziune romantica („Al noualea val”).
ARSURA, com. in jud. Vaslui; 2.211 loc. (1991). Importanta cetate traco-getica (sec. 4-2 i. Hr.), intarita cu doua valuri de pamint.
BANDARE (‹ it.) s. f. 1. Inclinare transversala a unei nave sub actiunea valurilor, a vintului etc. 2. Operatiune de diagnosticare a bolilor genetice, constind in colorarea cromozomilor pentru evidentierea benzilor de culoare inchisa si deschisa ale acestora.
ABRAZIUNE, abraziuni, s. f. 1. Roadere a tarmurilor de catre valurile marii. 2. Roadere a unui corp prin frecarea lui de alt corp mai dur. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abrasion.
BLANDIANA, Ana (pseud. Otiliei Coman) (n. 1942, Timisoara), scriitoare romana. Lirica a unei luciditati interogative („Octombrie, noiembrie, decembrie”, „Somnul din somn”, „Arhitectura valurilor”), proza („Proiecte de trecut”), eseuri („Calitatea de martor”, „Coridoare de oglinzi”), versuri pentru copii („Intimplari din gradina mea”), publicistica. Premiul Herder (1982).
ANCORA, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lasa ancora in apa pentru a asigura impotriva valurilor sau a curentilor o nava care stationeaza; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pamant (pentru a impiedica deplasarea sau rasturnarea lui). – Din ancora.
val s. n., pl. valuri
val s. n., pl. valuri
val s. n., pl. valuri
val s. n., pl. valuri
BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.
BARCAROLA, barcarole, s. f. Cantec de barcagiu sau de marinar, mai ales de gondolier venetian; compozitie muzicala care imita miscarea leganata a valurilor sau cadenta vaslelor. – It. barcarola (fr. barcarolle).
BLOCAJ, blocaje, s. n. Ingramadire de blocuri de piatra sau de beton servind drept fundatie sau ca aparare contra valurilor, a sloiurilor etc. – Fr. blocage.
CHABROL [sabrɔl], Claude (1930-2010), regizor francez de cinema. Pionier al „noului val” („Frumosul Serge”, „Verii”). Filme comerciale, dar si de profunzime a investigatiei mediilor sociale („Scandal”, „Nunta singeroasa”, „Violette Noziere”).
TULBENT, tulbente, s. n. (Reg.) val de mireasa. – Tc. tulbent.
CAMILAFCA, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu un val negru care atarna pe spate, purtat de calugarii ortodocsi la anumite ocazii. – Slav (v. sl. kamilavka < gr.).
PROCOV, procoave, s. n. (Inv.) val, panza cu care se acopera diverse lucruri; patura, postav. – Slav (v. sl. pokrovu).
CIRROSTRATUS (‹ fr. {i}; {s} lat. cirrus „suvita” + stratus „asezat, intins”) subst. Tip de nori densi, cu aspect de val transparent, de culoare alba laptoasa, cu o structura fibroasa, alcatuiti din cristale de gheata si formati intre 6.000 si 7.500 m alt. Dau posibilitatea producerii fenomenului de halo.
CIULEI, Liviu (1923-2011, Bucuresti), actor, scenograf si regizor roman. M. coresp. al Acad. (1992). Roluri: Puk („Visul unei nopti de vara” de Shakespeare), Danton („Moartea lui Danton”, de Buchner); a montat „Cum va place” de Shakespeare, „Sfinta Ioana” de B. Shaw, „Opera de trei parale” de B. Brecht, „O scrisoare pierduta” de I.L. Cragiale si a regizat filmele: „Eruptia”, „valurile Dunarii” si „Padurea spinzuratilor”.
ZABRANIC, zabranice, s. n. Tesatura fina de matase, borangic sau lana (de culoare neagra); val facut dintr-o asemenea tesatura. ♦ val de doliu; panza neagra care se pune la casa unui mort sau la usa bisericii, cand mortul este depus acolo. – Bg. zabradnik.
CLAPTON [klæptən], Eric (n. 1945), interpret si compozitor britanic de muzica usoara. Chitarist de mare forta, impus de valul „bluesului-alb” britanic, se remarca ulterior si ca solist vocal si compozitor.
ANTE MARE, UNDAE (lat.) valurile inaintea marii – Cauza premerge efectul.
ZAIMF, zaimfuri, s. n. (Livresc) val. – Fr. zaimph.
KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de forma cubica (avand laturile de 12 m si, respectiv, 10 m, iar inaltimea de 15 m), aflat in centrul marii moschei din Mecca si acoperit cu un val negru, ornat cu citate din Coran (reinnnoit in fiecare an). Zidit, potrivit traditiei arabe, de Adam si reconstruit de Avraam si fiul acestuia, Ismael. Aici, in coltul dinspre rasarit, se pastreaza „piatra neagra”, care, potrivit legendei, a fost adusa din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual inlocuieste, de la sfarsitul sec. 7, pe cel distrus in timpul asediului din 683. K. a devenit, inca din epoca preislamica, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerata centrul lumii, catre K. se indreapta in fiecare zi cele cinci rugaciuni canonice ale musulmanilor. K. marcheaza, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer si Pamant, directia osiei Universului si Poarta Cerului.
KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeita neagra”) (in mitologia vedica), divinitate personificand mania si groaza. Simbol al sortii potrivnice. Fiica lui Himavān (zeu intruchipand Himalaya) si sotia zeului Siva. Reprezentata cu dinti de fiara si cu trei ochi, cu patru mani, tinand in fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cutit, o sabie). Numita si „distrugatoarea timpului” (la sfarsitul erei Kāliyuga, a carei patroana nefasta este, zeita K. se va infasura, impreuna cu lumea, intr-un val de bezna, creand astfel premisele absolute ale sfarsitului lumii).
abund si -ez, a -a v. intr. (lat. abundare, d. unda, unda val). Is in abundanta: griu abunda in tara. Is imbelsugat: tara abunda in griu.
aburos, -oasa adj. (dupa vaporos). Plin de abur: un cimp aburos. Rar ca aburu: un val aburos.
balt n., pl. uri (lat. balteus si -eum, cingatoare: it. balzo, stinca, saritura. V. zbalt, baltat. Trans. s.a.) Cerc de fer care tine strins butucu roatei. Veriga legata de capatu unei funii ca sa formeze lat. val, hobot (la o mireasa, la un mort). V. stei 2.
FLUCTUAT NEC MERGITUR (lat.) e izbit de valuri, dar nu se scufunda – Inscriptie pe emblema Parisului: o corabie infruntand valurile.
OROFARINGE (‹ fr., engl.) s. n. Portiunea medie, bucala, a faringelui, delimitata sus de valul palatin. Comunica prin istmul gatului cu cavitatea bucala si prezinta pe partile laterale amigdalele palatine si pilierii valului palatin.
anocato adv. (ngr. anokato, d. ano, sus, si kato, jos. V. inalgios). Fam. Rar azi. Hara-para, val-virtej: lucrurile erau anocato. – Si anucat, hustiuliuc.
bezarau n. pl. aie, si aie (probabil ung. Dar cp. si cu vgr. mesaraion si mesenterion, mezenter). Mold. s.a. Prapur (epiploon), mai ales de porc. val lung: nu mai poarta barizuri, ci voaluri, adica niste bezaraie lungi (Neam. Rom. Pop., 2, 522). Guler mare (Sez. 31, 61). – Si bazarau (Munt.).
2) astimpar, a -a v. tr. (lat. extempero, -temperare. – Se conj. ca stimpar). Linistesc, potolesc, domolesc: astimpar valurile, poporu, durerea. V. refl. Ma linistesc, sed bine: astimpara-te (cuv. adresat des copiilor).
borangic si (nord) bu- n., pl. uri (turc. burunguk, borunguk si burunguk, stofa fina, val). Matasa lucrata in casa, matasa toarsa de tarance. – Si burungic si -ngiuc.
circumvalatiune f. (lat. circumvallatio, -onis, d. circum-vallare, a incunjura [!] cu val, cu sant). Fort. Santuri si ridicaturi de pamint facute p. asediu. V. contravalatiune, transeie.
HEPWORTH [hepuə:θ], Dame Jocelyn Barbara (1903-1975), sculptorita britanica. Eleva a lui Brancusi. Preocupata de raporturile si interferentele formelor geometrice („Forme cu unghi drept si cerc”), a creat lucrari nonfigurative care vadesc un exceptional simt al materiei, perfectiunea suprafetelor articulate in succesiuni subtile, totul conceput cu maxima simplitate („Silueta culcata”, „valul”, „Silueta inaripata”, „Forma inaripata”).
Aesacus, fiul lui Priamus si al Arisbei. Avea darul profetiei: printre altele a prezis ca Paris va pricinui pieirea Troiei. Indurerat de pierderea nimfei Hesperia, pe care o iubea si care a murit muscata de un sarpe, Aesacus s-a aruncat in valurile marii. A fost transformat de Thetis in cormoran.
Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas si a Pleionei. 2. Fiica lui Aeolus, despre care legenda spune ca traia atit de fericita impreuna cu sotul ei Ceyx, incit a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amindoi in pasari de mare. Dupa o alta versiune, Ceyx, pornit sa consulte un oracol, si-a gasit moartea in valuri, inecat de o furtuna. Distrusa de durere, Alcyone s-a aruncat si ea in mare. Induiosati de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amindoi in pasari marine.
SNORKELING (‹ engl.) s. n. Practicarea inotului la suprafata sau imediat sub suprafata apei echipat cu o masca transparenta si un tub scurt pentru respiratie (numit in engleza snorkel). Se practica in ape linistite, fara valuri mari (d. ex. in lagune si in zone cu recife de coral), indeosebi in scopul observarii animalelor marine.
RESNAIS, Alain (n. 1922), regizor de film. Contemporan Noului val fara sa faca parte din el, socheaza si seduce prin originalitatea discursului centrat pe tema obsesiva a memoriei, uitarii, trecerii timpului („Noapte si ceata”, „Hirosima, dragostea mea”, „Anul trecut la Marienbad”, „Providenta”). Dupa 1990, renunta la obsesiile de tinerete optand pentru registrul solar, stenic al comediei de replica si de situatie („A fuma – a nu fuma”, „Refrenul e cunoscut”, „Nu pe gura”).
RESSAC (‹ fr.) s. n. val marin sau oceanic de interferenta, care, izbindu-se continuu cu valul direct, prezentand aspectul unei explozii.
m.dex.ro © 2009-2025 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române