SARACAN ~a (~i, ~e) si substantival fam. (despre persoane) v. SARAC. ◊ ~ (sau aracan) de mine (si de mine)! vai de mine (si de mine)! nenorocitul de mine! /sarac + suf. ~an

SARACUT² ~a (~i, ~e) si substantival (diminutiv de la sarac): ~ul de mine bietul de mine! vai de mine! ~ul de el! se spune despre o persoana in semn de compatimire. /sarac + suf. ~ut

MAMA, mame, s. f. 1. Femeie considerata in raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre dansa; maica, muica, mamaie, mamaca, neneaca. ◊ Mama eroina = (In trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel putin zece copii in viata. ◊ Loc. adj. de mama = (despre relatii de rudenie) care se afla in linie materna. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strasnic, extraordinar. La mama d******i = foarte departe. De cand mama m-a (sau te-a, l-a etc.) facut = de cand sunt (sau esti, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) cand era mama fata (mare) = de foarte multa vreme. (Pop.) A cere cat pe ma-sa = a pretinde un pret exagerat. O mama de bataie = o bataie strasnica. ♦ Femela unui animal in raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adreseaza copiilor ei sau, p. ext. unei persoane mai tinere. Florico, mama, sa ne scrii!. 3. (In sintagmele) Mama mare (sau, pop., batrana, buna) = bunica. Mama soacra = soacra. 4. Termen de politete folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (in varsta). 5. Compus: mama (sau muma)-padurii (sau padurilor) = a) Personaj din mitologia populara, inchipuit de obicei ca o batrana urata si rea, care umbla prin paduri, cantand sau bocind, ademenind copii sau chiar mancand oameni; b) planta erbacee, parazita, cu tulpina fara frunze, acoperita cu solzi si cu flori purpurii (Lathraea squamaria). 6. Fig. Izvor, cauza. [Var.: (reg.) muma s. f.] – Lat. mamma.

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul Soarelui; timpul cat Soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, corespunzator unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Din zi in zi = a) de azi pe maine; fara termen precis, la infinit. Amana plecarea din zi in zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua sau de cu ziua = pana a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi si noapte sau (adverbial) ziua si noaptea = tot timpul, fara incetare; fara odihna. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua, formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata, candva. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, in mod exceptional. ◊ (Compus) Zi-lumina = perioada a zilei (1) cuprinsa intre rasaritul si apusul Soarelui. Zi-munca = unitate de masura conventionala care serveste drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) in timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (In sintagme si loc., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = durata timpului in cursul caruia lucratorul presteaza zilnic munca. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul in care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen soroc. ◊ Ziua de astazi = perioada de timp, epoca in care traim, prezentul. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In unele credinte religioase) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ◊ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare (a zilei de nastere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile voi (sau vei, va etc.) avea = cat voi (sau vei, va etc.) trai, tot timpul vietii. Abia isi tine zilele, se spune despre cineva care traieste prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in timpul vietii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme, epoca. Zilele tineretii. ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

PACAT, pacate, s. n. 1. Calcare a unei legi sau a unei porunci bisericesti, abatere de la o norma (religioasa); faradelege; p. gener. fapta vinovata, greseala, vina. ◊ Pacatul stramosesc (sau originar) = (in conceptia religiei crestine) greseala de a fi incalcat interdictia divina de a nu gusta din pomul cunoasterii binelui si a raului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai si pierderea starii paradiziace. Pacat capital = pacat considerat de biserica fundamental si din care ar izvori toate celelalte pacate. ◊ Loc. adj. si adv. Cu pacat = gresit; nedrept, vinovat, neingaduit, oprit. Fara (de) pacat = nevinovat, corect, drept, legiuit. ◊ Expr. A-si face pacat(e) cu cineva = a face o fapta rea in dauna cuiva, a oropsi, a nedreptati pe cineva. A intra (sau a cadea) in pacat(e) = a comite o fapta condamnabila, a gresi. A-si spala pacatul (sau pacatele) = a ispasi o greseala, o vina. Lasa-ma pacatelor mele (sau lasa-l pacatelor lui etc.) sau la pacatele! = lasa-ma (sau lasa-l etc.) in pace! Pacatele mele (sau tale etc.)! = vai de mine (sau de tine etc.)! A trage pacatul (sau pacatele) cuiva = a) a suporta consecintele greselii altui a; b) a fi ispitit, tentat sa faca ceva. A vorbi cu pacat = a aduce invinuiri nedrepte, a gresi, a se face vinovat spunand lucruri neadevarate. (E) pacat (de Dumnezeu) sau e mai mare pacat(ul) = nu se cuvine, nu e drept, nu e bine. ♦ (Inv. si pop.) Canon, osanda, primita pentru ispasirea unei vini. 2. Cusur, defect, scadere; slabiciune, patima, viciu. 3. Intamplare rea; nenorocire, napasta, pacoste, necaz. ◊ Loc. adv. Din pacate = din nenorocire, spre regretul cuiva. ◊ Expr. A-l impinge (sau a-l indemna, a duce) pe cineva pacatul (sau pacatele) sa... (sau de...) = a simti un imbold spre ceva oprit, a fi indemnat de un cuget rau, de o slabiciune. (Exclamativ) Mai stii pacatul! = cine ar putea sti? se prea poate. Pacat ca... (sau de...)! = imi pare rau ca... (sau de...); e regretabil ca... Ce pacat! = cat imi pare de rau! 4. (eufemistic) Diavol, d**c, naiba. ◊ Expr. Al pacatelor = al naibii, teribil, strasnic, cumplit, grozav. Ce pacatul? sau ce pacatele? = ce naiba'? ce d**cu? Ba pe pacatele! = ba pe naiba! atat mai trebuie! – Lat. peccatum.

PAZI, pazesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi insarcinat sau a-si propune sa supravegheze ca ceva sau cineva sa fie in siguranta, sa nu fuga, sa nu dispara etc.; a strajui. ◊ Expr. (Fam.) Ce pazesti (aici)? = ce urmaresti? ce faci? cu ce-ti pierzi timpul? 2. Tranz. si refl. A (se) feri, a (se) apara (de o primejdie). ◊ Expr. (absol.) Doamne pazeste! = a) Doamne fereste! vai de mine!; b) nicidecum, cu nici un pret, deloc. ♦ (La imperativ, uneori cu suprimarea pron. refl.; pop. si fam.) Da-te la o parte! fereste-te! ◊ Expr. (Refl.) Sa te pazesti, Parleo! = baga de seama! tine-te bine! (Tranz.; fam.) A lua (pe cineva) la trei pazeste = a lua la zor, a mustra (pe cineva). (Fam.) A o lua la trei pazeste = a fugi. 3. Tranz. A avea grija, a se ocupa (de cineva sau ceva); a ingriji, a supraveghea. ◊ Expr. A-ti pazi gura (sau limba) = a tacea sau a vorbi cu prudenta, a nu spune ceea ce nu trebuie. ♦ (Pop.) A intretine, a alimenta focul. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A pandi, a urmari momentul potrivit, sosirea sau trecerea cuiva. 5. Tranz. (Inv. si pop.) A respecta, a indeplini o porunca, un angajament etc. ◊ Expr. A-si pazi treaba = a-si vedea de treaba; a fi prudent, rezervat. A-si pazi calea (sau drumul) = a-si vedea de drum; a nu se lasa ispitit de alte interese. A pazi drumul (sau drumurile) = a umbla haimana. 6. Tranz. (Inv.) A pastra, a mentine (in aceeasi stare); a intretine. [Imper. sg. si: (fam.) pazea] – Din sl. paziti.

STEA, stele, s. f. I.1. Corp ceresc cu lumina proprie, format dintr-o masa de gaze aflata la o temperatura foarte ridicata; (sens curent) orice corp ceresc (cu exceptia Lunii) care straluceste noaptea pe bolta cereasca. ◊ Steaua diminetii = luceafarul de dimineata. Stea cu coada = cometa. Stea cazatoare = meteor (2). ◊ Expr. A vedea stele verzi se spune cand cineva primeste o lovitura puternica. A crede in steaua sa = a crede intr-o soarta mai buna, a fi optimist. A se naste sub o stea norocoasa (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (Astron.; in singtamele) Stea hiperdensa = stea cu densitate infinit mai mare decat a celor considerate normale pe Pamant. Stea neutronica = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensa, al carei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni si alte particule grele. ♦ Stea calauzitoare = idee, conceptie de baza care indrumeaza o actiune, dupa care se orienteaza o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. Fig. Artista celebra de cinematograf, de teatru, de opera etc.; vedeta. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. care are o forma asemanatoare cu aceea prin care este reprezentata in mod conventional o stea (I.1.). ◊ (Iesit din uz) Steaua Republicii Socialiste Romania = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite in domeniul social, politic, economic. ♦ Spec. Obiect simbolizand o stea (I.1.), alcatuit dintr-un disc facut din lemn, carton etc., cu numeroase colturi, fixat intr-o coada de lemn si frumos impodobit, cu care umbla colindatorii cu ocazia sarbatorilor Craciunului. ◊ Cantec de stea = colind special pe care il canta copiii care umbla cu obiectul definit mai sus. ♦ (Tehn.) Steaua rotii = parte a unei roti, intre bandaj si fus. ♦ (Tipogr.) Asterisc, steluta. ♦ Pata alba de par pe fruntea unui animal. ◊ Expr. A fi cu stea in frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decat altii. 2. Rotocol mic de grasime care se vede plutind pe mancare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pamantului = ciuperca de pamant de culoare bruna, avand forma unei sfere inconjurata la baza de mai multe fasii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme marine cu corpul alcatuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brate in directie radiala (Asterias); (si la sg.) animal din aceasta clasa; asterie. [Var.: (pop.) steaua s. f.] – Lat. stella.

PACAT ~e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ◊ Cu ~ nedrept; vinovat. Fara ~ drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in ~ a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) ~ul (sau ~ele) a-si ispasi vina. A face ~e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la ~ (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E ~ (sau e mai mare ~ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Intamplare nefasta; nenorocire. ◊ Din ~e din nefericire; cu regret. Ce ~ imi pare foarte rau. ~ele mele vai de mine. 3) fig. Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum

STEA stele f. 1) Corp ceresc, cu lumina proprie, care poate fi vazut noaptea sub forma unui punct luminos; astru. ◊ ~ua diminetii luceafarul de dimineata. ~ cu coada cometa. A vedea stele verzi se spune cand cineva a fost lovit (sau s-a lovit) foarte tare. A crede in ~ua sa a) a crede in menirea, in vocatia sa; b) a fi optimist. ~ calauzitoare conceptie care indrumeaza o activitate. Vai de ~ua mea (a ta, a lui etc.) vai de mine (de tine, de el etc.). A se naste sub o ~ norocoasa (sau rea) a avea o soarta buna (sau rea). A sta cu dintii la stele a nu avea ce manca. 2) Obiect sau desen avand forma asemanatoare cu acest corp ceresc. ~ cu cinci colturi. ◊ A umbla cu ~ua a umbla cu colinda, purtand un obiect in forma de stea, impodobit cu hartie de diferite culori. ~-de-mare animal marin avand cinci brate radiare; asterie. ~ua-pamantului ciuperca de pamant, de culoare bruna, la baza careia se afla mai multe fasii dispuse radiar. 3) fig. Artist vestit (in special de cinema); vedeta. 4) Pata alba pe fruntea unor animale (mai ales a cailor); tinta. ◊ A fi cu ~ in frunte a se crede superior altora. 5) la pl. Pete rotunde de grasime sau unsoare pe suprafata unui lichid. [Art. steaua; G.-D. stelei; Monosilabic] /<lat. stella

ara! interj. (reg.) ah! ah!, vai de mine!, am patit-o!

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul soarelui; timpul cat soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, dintre doua miezuri de noapte consecutive; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile trec ca o parere (SADOVEANU). ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Cresc zi cu zi plictiseala si uratul (SADOVEANU). Din zi in zi = a) de azi pe maine; fig. la infinit. Amana din zi in zi (CREANGA); b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. Observa din zi in zi surprins deosebirea dintre vacantele de pana atunci (VORNIC). De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua = pana a nu se lumina; dis-de-dimineata. De cu ziua (sau, rar, ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi (si) noapte (sau ziua si noaptea) = tot timpul, fara incetare; fig. fara preget, fara odihna. Nici zi, nici noapte sau nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua = formula de salut. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) desavarsit, perfect. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata. Pe zi ce trece (sau merge) = cu cat trece timpul, din ce in ce mai mult, progresiv. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Zi de lucru (sau lucratoare) = a) zi in care se executa programul de lucru obisnuit; b) (inv.) zi de corvada obligatorie in folosul boierului sau al statului. Zi de repaus (sau de odihna) = zi in care nu se lucreaza, care este destinata odihnei. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) In timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (In expr., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = numarul ceasurilor de munca efectuate in interval de 24 de ore. Zi-munca = unitate de masura a muncii celor care lucreaza in gospodarii agricole colective, pe baza careia se stabileste plata cuvenita. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament durabil. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul la care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen, soroc. ◊ Expr. Ziua de astazi = timpul, vremea in care traim. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In credinta crestina) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Expr.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. Ne dusese... la un zi-ntai mai, tocmai la Socola (HOGAS). ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ♦ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare. Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile va avea = cat va trai. A-si tine zilele = a se hrani, a-si intretine viata. Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in toata viata mea (sau a ta etc.). 3. (La pl., cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme. Si-o adus aminte de zilele tineretii (GALACTION). ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. O, mag de zile vesnic, la tine am venit (EMINESCU). (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

aoleo (eo dift.), aoleu si aoileu (vest), auleu, auileu, aleu, valeu si valeu (est), interj. de durere, mirare si admiratiune (serios ori ironic): Auleu, rau ma doare ! Auleu, ce foc! Auleu, ce frumoasa e! Auleu, da destept mai esti! Auleu si vai de mine! – In nord. si vaileu (rev. I. Crg. 14,43 si 44). V. si alelei si oleoleo.

BORSEC 1. Depr. intramontana in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la V-SV) si Bistritei (la E-NE), drenata de valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar si de terase joase. Clima racoroasa (media termica anuala 4ºC). Paduri de rasinoase. Expl. de feldspat si lignit (Borsec). Izv. minerale. Zona turistica. 2. Oras in jud. Harghita, in depr. cu acelasi nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin si feldspat. Ve che statiune balneoclimaterica (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite si ca ape de masa), indicate in tratamentul afectiunilor tubului digestiv, ale rinichilor si cailor u*****e, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; namol terapeutic. Imbutelierea apelor minerale. Declarat oras in 1956.

LA prep. 1. (local) asupra, catre, inspre, spre, (inv.) despre, intre, supra. (Isi atinteste privirea ~ noi.) 2. (local) in. (Merge ~ vale.) 3. (cauzal) pentru. (Il pedepsea ~ cea mai mica abatere.) 4. (final) (inv.) spre. (L-a condamnat ~ moarte.)

MIORITIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre personaje, peisaje etc.) Care se refera la balada „Miorita”. 2): Spatiu ~ spatiu geografic romanesc, care are relieful ondulat cu munti si vai, fiind prielnic pastoritului. [Sil. mi-o-] /Miorita n. pr. + suf. ~ic

A SE LASA ma las intranz. 1) A merge la vale; a cobori o panta. 2) A veni de sus in jos. Se lasa ceata. 3) A se aseza venind din zbor. 4) (despre intuneric, ger, caldura etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a incepe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se indoi sub o povara. 6) A renunta la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ pagubas a renunta benevol la ceva. 7) A nu se impotrivi (sa aiba loc sau sa se efectueze). 8) A cadea prada. ~ dus de ganduri. 9) (la imperativ, mai ales in constructii negative) A (nu) se da batut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea in intensitate; a se micsora. Gerul s-a mai lasat. 11) A-si sprijini greutatea; a se rezema; a se aseza. S-a lasat pe umarul lui. S-a lasat pe un scaun. /<lat. laxare

vaita (a se ~) (vai-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. ma vait, 3 se vaita, 1 pl. ne vaitam

vaita (a se ~) (vai-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. ma vait, 3 se vaita, 1 pl. ne vaitam

ATATA² pron. nehot. 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai maslinele...? – Atata ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atata-ti trebuie! = ai s-o patesti! va fi vai si amar de tine! Atata mi-a (sau ti-a etc.) trebuit = asta asteptam (sau asteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut rabda. Nici atata = si mai putin. Atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! Cat... atata sau atat cat = acelasi grad, numar, pret etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atat pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.

deal (ea dift.) n., pl. dealuri (vsl. delu, parte pre-delu, hotar [de aici Predeal]. V. deinita). Magura, colnic, inaltime de pamint mai mica de cit muntele. Vest. Podgorie: Dealu Mare, Dealu Dragasanilor. La deal, in sus, suind, in opoz. cu la vale: caru, corabia merge greu la deal. Greu la deal, rau la vale, e dificil in ori-ce caz. Ce mai la deal, la vale?, ce mai perdem timpu degeaba? Sa ne punem pe lucru!

SAR PLANINA (Muntii Sar), lant muntos in NV Macedoniei, alcatuit din sisturi cristaline, dolomit si calcar, extins pe directie NE-SV, pe c. 160 km lungime, la NV de valea superioara a raului Vardar, la granita cu Albania si Serbia-Muntenegru. Include si masivele Korab, Bistra, Jablabica si Galicica. Alt. max.: 2.794 (vf. Golem-Korab). Prezinta peretii abrupti, varfuri semete (Titov 2.747 m, Turcin 2.702 s.a.), vai adanci, circuri si lacuri glaciare, numeroase depr. intramontane s.a. Pastorit pe culmile inalte. Versantii sunt acoperiti cu paduri. Statiuni ale sporturilor de iarna (Popova Sapka s.a.). Turism.

SAG, com. in jud. Salaj, situata in depr. Simleului, la poalele NE ale m-tilor Plopis, pe cursurile superioare ale raurilor Barcau si valea Banului; 3.530 loc. (2005). Centru de prelucr. a firelor si fibrelor textile (in satul Tusa). Satul S. este atestat documentar in 1257. Bisericile de lemn cu acelasi hram – Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, in satele Tusa (inceputul sec. 17) si Sarbi (1707, cu picturi interioare din 1824).

IN prep. 1. (local) pe. (Au poposit ~ varful dealului.) 2. (local) la. (Merge ~ vale.) 3. (local) de. (O trece ~ partea cealalta a drumului.) 4. (instrumental) (inv.) spre. (~ tine imi pun nadejdea.)

CANION ~oane n. vale adanca si stramta, cu versanti abrupti (pe fundul careia curge un rau). [Sil. -ni-on] /<fr. canon; germ. Canon

A SE NARUI ma naruiesc intranz. 1) (despre maluri, povarnisuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecand la vale; a se surpa; a se ponori; a se darama. 2) si fig. A se rasturna la pamant (din cauza pierderii punctului de sprijin); a se surpa. /Orig. nec.

A SE SURPA ma surp intranz. 1) (despre maluri, povarnisuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecand la vale; a se narui; a se ponori; a se darama. 2) si fig. A se rasturna la pamant (datorita pierderii punctului de sprijin); a se narui. /<lat. subrupare

ABISINIA 1. V. Ethiopia. 2. Podisul Abisiniei, podis inalt in NE Africii, acoperit de lave bazaltice si fragmentat de o groapa tectonica si de vai adinci (Nilul Albastru, Atbara, Sobat). Alt. max.: 4.620 m (vf. Ras Dashan). Numeroase lacuri. Cunoscut si sub numele de Podisul Ethiopiei sau Masivul Ethiopian.

SATPURA, lant deluros in partea central-vestica a Indiei, parte a Pod. Deccan, extins pe directie NE-SV, perit. statelor Mahārāshtra si Madhya Pradesh, pe c. 320 km lungime, intre vaile raurilor Narmada (la N) si Tapti (la S). Alt. max.: 1.250 m. Zacaminte de carbuni si mangan.

SAALE [za:lə], rau in E Germaniei, afl. stg. al Elbei la 29 km de Magdeburg; 427 km. Izv. din masivul Fichtelgebirge si dreneaza NE Bavariei si E Thuringiei, trecand prin Saalfeld, Jena si Halle. In Thuringia curge printr-o vale adanca, strajuita de castele pitoresti. Navigabil (175 km) pentru slepuri si barje (c. 200 t) pana la Naumburg. In cursul superior au fost construite lacurile de acumulare pentru hidrocentralele Bleiloch si Hohenwarte. Afl. pr.: Ilm, Unstrut, Weisse.

CONNECTICUT [cəneticət] 1. Fl. in NE S.U.A.; 552 km. Izv. din N M-tilor Apalasi, aproape de frontiera cu Canada, curge printr-o vale adinca si se varsa in Oc. Atlantic (str. Long Island). Navigabil pe 120 km. Hidrocentrale. 2. Stat in NE S.U.A., la Oc. Atlantic; 13 mii km²; 3,26 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Hartford. Ind. dezvoltata (constr. de avioane, mecanica de precizie, electrotehnica, chimica etc.). Agricultura cu caracter periurban (pomicultura, legumicultura, tutun, avicultura si cresterea animalelor).

RODOPI, Muntii ~ (in bulg.: RODOPI PLANINA; in grec.: OROSIRA RODHOPIS), lant muntos in Pen. Balcanica, in SSV Bulgariei si NE Greciei, extins pe directie NV-SE, pe 290 km lungime si 60 km latime max., delimitat la N de valea fl. Marita si la V de cea a fl. Mesta. Alcatuit din roci cristaline si vulcanice, prezinta un relief domol, cu alt. ce scad de la NV la SE. Alt. max.: 2.191 m (vf. Goliam Perelik). Spre NV, R. se prelungesc cu m-tii Rila, iar spre V cu -m-tii Pirin. Zacaminte de min. de plumb, zinc, cupru si crom. Acoperiti in mare parte cu paduri. De aici izv. raul Arda.

CANION, canioane, s. n. vale adanca si foarte stramta, cu pereti abrupti si cu fundul ingust, prin care raurile curg vijelios, formand vartejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. canon, germ. Canon.

MIORITIC, -A, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populara „Miorita”. ♦ P. a**l. Care aminteste de „Miorita”. 2. (In sintagma) Spatiu mioritic = spatiu geografic romanesc al carui relief ondulat cu munti si vai este prielnic pastoritului; univers spiritual specific romanesc a carui matrice o reprezinta spatiul geografic romanesc (in conceptia lui L. Blaga). [Pr.: mi-o-] – Miorita (n. pr.) + suf. -ic.

IERIHON (JERICHO, ARῙHᾹ), localitate situata pe dr. vaii Iordanului (la 7 km V de aceasta), la 10 km de tarmul NV al Marii Moarte, la 250 m sub nivelul marii si la 23 km NE de Ierusalim; aflat sub autoritatea palestiniana (din 1994); c. 13 mii loc. Aici au fost descoperite vestigiile uneia dintre cele mai vechi asezari urbane din lume, datand din Neoliticul preceramic (milen. 7 i. Hr.). Potrivit „Vechiului Testament”, zidurile lui s-ar fi surpat la sunetul trambitelor razboinicilor evrei, condusi de Iosua, care asediau orasul. Ruinele palatului arab construit de califul omeiad Hisham (724).

A SE vaiCARI ma ~esc intranz. A-si exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigate; a scoate vaiete; a se tangui; a se vaita; a se lamenta. /Din vai

A SE vaiTA ma vait intranz. A-si exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigate; a scoate vaiete; a se tangui; a se vaicarui; a se lamenta. /Din vai

SᾹO FRANCISCO [səu frəsisku] Rio ~, fl. in E Braziliei; 3.199 km (de la izv. lui Rio das Velhas); supr. bazinului hidrografic: 631, 2 mii km ². Izv. din Sierra da Canastra, din partea central-sudica a statului minas Gerais, dela 1.276 m alt., si curge pe directie predominanta S-NNE pana in aval de Juazeiro, dupa care se indreapta spre E, varsandu-se in Oc. Atlantic la 96 km NE de Aracaju. In partea superioara are un curs rapid, cu multe cascade (din care trei au o cadere de c. 80 m), dupa care se angajeaza pe o vale adanca. Este o importanta artera de comunicatie intre Oc. Atlantic si tinuturile interioare ale tarii. Hidrocentrale (barajele si lacurile de acumulare Tres Marias, Sobradinho, Itaparica); irigatii. Navigabil in cursul inferior si mijlociu, in aval de Pirapora, pe c. 1.400 km. Afl. pr.: Rio das Velhas si Rio Grande.

BELUCISTAN (BALUCHISTAN) 1. Reg. naturala in V Asiei (E Iranului si SV Pakistanului); c. 350 mii km²; c. 2,8 mil. loc. Relief muntos; in NE M-tii Suleiman, in SE Kirthar, iar in S Makran. In NV mlastinile si desertul Hamun-i-Mashkel. Pr. riuri: Dasht si Hingol. Orase pr.: Quetta (Pakistan) si Iranshahr (Iran). In vai si oaze, culturi de legume, bumbac, smochin. 2. Prov. federala in V Pakistanului; 347,2 mii km²; 4,61 mil. loc. (1983). Agricultura in vaile fertile. Centru ad-tiv: Quetta. Cresterea ovinelor si caprinelor.

CASCADA, cascade, s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui rau, provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii; cataracta. ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (Tehn.; in sintagma) Montaj in cascada = model de legare a unor aparate sau masini electrice astfel incat curentul de la intrarea unui element sa fie egal eu cel de la iesirea elementului anterior. – Din fr. cascade.

VAE VICTIS! (lat.) vai de cei invinsi! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte si aruncandu-si sabia grea in cumpana, a intampinat Brennus, capetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii invingatori cantareau cu greutati false cele o mie de livre de aur, tribut platit de romanii asediati pe Capitoliu (387 i. Hr.) in schimbul libertatii lor.

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

A SUNA sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopotelul suna. ◊ Suna a gol a scoate sunete inabusite, caracteristice unui vas desert. A-i ~ (cuiva) doagele a fi batran si ramolit. A-i ~ cuiva scandura, a-i ~ cuiva ceasul (mortii sau de vesnicie) a-i veni cuiva vremea sa moara. 2) A se face auzit. valea suna. ◊ A-i ~ cuiva la (sau in) urechi a starui in auzul cuiva; a-si aminti obsesiv (un fapt). A nu-i ~ (cuiva) bine la ureche a nu-i placea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzatie a unui sunet ascutit si prelung. Imi suna urechea dreapta. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a canta. ~ din bucium. 5) A fi formulat in cuvinte; a glasui. 6) reg. A intra in legatura telefonica; a telefona. 2. tranz. A anunta ceva cu ajutorul unor sunete speciale. ~ alarma. ~ desteptarea. /<lat. sonare

SALISTEA DE SUS, oras in jud. Maramures, situat in SE depr. Maramures, la poalele NE ale m-tilor Tibles, pe cursul superior al raului Iza; 5.185 loc. (2005). Centru de pielarie, cojocarie, de arhitectura si de port popular. In satul S. de S., atestat documentar in 1365, se afla doua biserici de lemn cu acelasi hram – Sf. Nicolae, una numita biserica Nistorestilor sau Biserica din Deal (1650, incendiata de tatari in 1717 si refacuta ulterior) si alta biserica Buruienilor sau Biserica din vale (1722, cu picturi originare). Popas turistic.

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta