VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

INDOI vb. 1. v. impaturi. 2. v. incovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocosa, a (se) curba, a (se) incovoia, a (se) stramba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povara.) 5. a (se) curba, a (se) frange. (S-a ~ de mijloc.) 6. v. garbovi. 7. v. incovriga. 8. a aduce. (~ cuiul in jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (inv.) a se prepune. (Se ~ ca va veni.)

ANTIHRIST ~sti m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, dupa scriptura, va veni pe pamant inainte de sfarsitul lumii. 2) fig. Om rau. /<sl. antihristu

CERTItuDINE ~i f. Caracter cert; convingere ferma; siguranta. ~ea ca va veni. /<lat. certitudio, ~inis

MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane

AVENtuRA s.f. 1. Actiune indrazneata, extraordinara. ♦ Intreprindere riscanta, lucrare cu multe pericole. 2. Intriga amoroasa; legatura amoroasa intamplatoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].

PRESIMTI vb. IV. tr. A prevedea, a simti (vag, instinctiv) ceva care va veni, care se va intampla. [P.i. presimt si (pop.) presimt, conj. -ta. / dupa fr. pressentir].

PRESENTIMENT s. n. sentiment vag in legatura cu ceea ce va veni; presimtire. (< fr. pressentiment)

CARGOCULT (‹ fr.) s. n. Cult religios sincretic prezent la unele populatii semiprimitive din lumea moderna, intemeiat pe mitul asteptarii unui mintuitor care va veni de peste mare la bordul unui cargou.

aventura f., pl. i (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Intimplare neasteptata. Intreprindere la noroc: aventura periculoasa.

contra, prep. cu genitivu sau cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de in potriva [!], care cere genitivu). In directiune contrara, fata in fata cu: contra vintului, contra mea. Fig. Dusmaneste: a vorbi, a vota contra lui. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doi, a schimba argint contra aur (sau pe aur). – Si in contra dupa in potriva): in contra tuturor. In Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se incontra, a se pune in contrazicere, a-i face opozitiune. – Din contra (fals din contra), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis ca va veni. – Din contra! A zis ca nu va veni!

cotrova (in) adv. In vre-o directiune, spre un punct oare-care, undeva: ori in cotrova se va duce si ori din cotrova va veni.

IONIAN, -A, ionieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Ioniei sau care era originara din Ionia. 2. Adj. Care apartinea Ioniei sau populatiei ei, privitor la Ionia sau la populatia ei. ◊ Scoala ioniana = cea mai veche orientare materialista in filosofia greaca, aparuta in sec. VII-VI a. Cr. in Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.

VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viata, de vigoare; iute in miscari, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, infatisare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, istet. 2. Aprins, inflacarat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; saltaret; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.

PROTODORIC, -A, protodorici, -ce, adj. Care apartine doricului primar din sec. VII-VI a. Cr. – Din fr. protodorique.

PRESUPUNE vb. 1. (inv. si pop.) a prepune. (Am ~ ca vei veni.) 2. v. banui. 3. v. crede. 4. a admite, a spune, a zice. (Sa ~ ca asa s-au intamplat lucrurile.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenta ~ reflectia.)

CA conj. I. (cu functie subordonatoare) 1) (exprima un raport cauzal) Fiindca; caci; pentru ca; deoarece. 2) (exprima un raport consecutiv) Incat; de. 3) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. El, ca-i strain, si tot are grija... II. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Si. Numai porunci, ca totul era facut. 2) (exprima un raport adversativ) Dar; insa. va veni, numai ca mai tarziu. /<lat. quod

CAND² conj. 1) Dupa ce. ~ voi termina, atunci voi veni. 2) In timp ce. ~ merge il doare piciorul. ◊ De ~ (sau de pe ~) din timpul cand. Pe ~ in timpul in care. Ca si ~ de parca. /<lat. quando

PRICOLICI ~ m. 1) (in superstitii) Om (viu sau mort) despre care se crede ca se preface noaptea in lup sau in caine. 2) reg. Copil vioi si zburdalnic. /Orig. nec.

PROTODORIC, -A adj. (Arhit.) Doric primar, doric de inceput. ◊ Ordin protodoric = denumire data fazei de elaborare a ordinului doric grec (sec. VII-VI i.e.n.). [< fr. protodorique, cf. gr. protos – primul, dorikos – doric].

macinic, macinici, s.m. (reg.) om venit la moara sa macine.

IONIAN, -A adj. Care se refera la Ionia antica. ◊ Scoala ioniana = orientare in filozofia greaca din sec. VII-VI i.e.n., care opunea reprezentarilor mitologice traditionale despre lume o conceptie materialist-naiva. [Pron. i-o-ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. ionien].

IONIAN, -A adj. referitor la Ionia antica. ◊ propriu ionienilor. ♦ dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecesti, vorbit in Ionia; scoala ~a = orientare in filozofia greaca din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentarilor mitologice traditionale despre lume o conceptie materialist-naiva. (< fr. ionien)

MINOR, -A adj. 1. (despre tineri; si s. m. f.) neajuns inca la majorat. 2. lipsit de importanta; secundar; (p.ext.) sters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri si doua semitonuri (intre treptele II-III si VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contine termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)

PROTODORIC, -A adj. (arhit.) care apartine doricului primar (sec. VII-VI a. Chr.). (< fr. protodorique)

CARPENT tuA POMA NEPOTES (lat.) roadele (stradaniile) tale le vor culege nepotii – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie sa trudesti gandindu-te la cei ce vor veni dupa tine.

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

anisonez v. tr. (d. anison). Mold. Pun anison pe pine [!] sau in vin ori in rachiu: rachiu anisonat.

cinste f., pl. inuz. cinsti (mbg. censt, vsl. cisti, infl. poate de censti, parte. V. bicisnic, tist). Onoare. Onorabilitate, probitate, onestitate. Consideratiune. Tratatiune, oferire de vin ori alte bauturi sau mincari. A da cinstea pe rusine, a face o fapta rusinoasa, a te compromite. A da cuiva ceva pe cinste, pe credit, pe cuvint. A face cinste 1) a face onoare si 2) a oferi de baut sau si de mincat. A te pune pe cinste, a te pune pe betie, pe chef. V. onorar 2.

cinstesc v. tr. (vsl. cistiti). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer bautura sau si mincare gratis. V. intr. Beau vin ori rachiu. V. refl. Beau cu altii sau chear [!] ma imbat bind cu ei.

circumlocutiune f. (lat. circum-locutio, -onis). Ocol de vorba, perifraza, ca: zeama de struguri ild. must ori vin.

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

cit-va, cita-va pron. indef., pl. citi-va, cite-va (scris si citva, citava, citiva, citeva). Putin, ceva (din mai multi, din mai multe): citi-va oameni, cite-va femei, citor-va oameni, citor-va femei, cita-va hirtie, cit-va vin, cit-va timp (un oare-care timp), a vindut cit-va din marfa. Adv. A plouat cit-va.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

SEGESTA (in mitologia romana), zeita ocrotitoare a secerisului si a granelor coapte. Numele ei vine de la lat. seges „recolta”, „seceris”.

VIER¹, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Ingrijitor, pazitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.

CREAtuRA, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Fiinta vie, faptura; om, individ. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. creature, lat. creatura.

VIEREASA, vierese, s. f. Sotia vierului¹; ingrijitoare, paznica de vie. [Pr.: vi-e-] – Vier¹ + suf. -easa.

VIETATE, vietati, s. f. Fiinta, vietuitoare. [Pr.: vi-e-] – Viu + suf. -atate.

VIISOARA, viisoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -isoara.

VIItuRA, viituri, s. f. 1. Crestere brusca a nivelului apei dintr-un rau (care poate duce la revarsarea lui). 2. Mal, bolovani, pietris, crengi etc. aduse de apele curgatoare cand se revarsa. [Pr.: vi-i-] – veni + suf. -tura.

VIVIERA, viviere, s. f. (Mar.) Bazin sau barcaz pentru pastrat sau transportat peste viu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. vivier.

CELALALT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) alalalt. (A venit si ~; ~ om.) 2. pron. v. altul.

CINEva pron. nehot. 1) O persoana necunoscuta, neidentificata; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vaza. vrea sa fie ~. /cine + va

VIER ~i m. Lucrator specializat in cultivarea vitei de vie; podgorean; viticultor. [Sil. vi-er] /vie + suf. ~er

VIETATE ~ati f. Fiinta inzestrata cu facultatea de a simti si de a se misca; vietuitoare. [G.-D. vietatii; Sil. vi-e-] /viu + suf. ~tate

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ Viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

VIOI vioaie adj. 1) (despre persoane) Care vadeste usurinta in miscari; sprinten; iute; ager; agil. 2) (despre ochi, privire) Care expri-ma inteligenta; viu. 3) (despre conversatii) Care se desfasoara din ce in ce mai energic, inflacarat. 4) poet. (despre stele, flacari, vapai) Care straluceste; care raspandeste lumina in jur; luminos; lucitor. 5) Care se caracterizeaza printr-un ritm sustinut. Muzica vioaie. /viu + suf. ~oi

VIVIERA s.f. (Mar.) Compartiment special construit pe unele nave de pescuit pentru pastrarea pestelui in stare vie. [Pron. -vi-e-. / < fr. vivier].

VIOLENT, -A adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestapanit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, fortat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Tipator, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

chesagiu m. (turc. kessigi, tilhar de drumu mare, ian kessigi, pungas, de nu va fi venind d. kese, punga). Vechi. Pungas. – Si chi- si chisagiu.

BUTAR, butari, s. m. (Inv. si reg.) Dogar de buti; persoana care are in seama ei butile cu vin dintr-o pivnita. – Bute + suf. -ar.

GALOFOB, -A, galofobi, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care manifesta ostilitate fata de tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobe.

GALOFOBIE s. f. Ostilitate fata de tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobie.

GALOMAN, -A, galomani, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care admira fara rezerve (si adesea fara spirit critic) tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomane.

GALOMANIE s. f. Admiratie fara rezerve (si fara spirit critic) pentru tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomanie.

INVIOSA, inviosez, vb. I. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) inviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

veniRE, veniri, s. f. Actiunea de a veni si rezultatul ei; sosire, aparitie; prezentare; venita. ♦ Navalire. – V. veni.

STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.

CURMEI, curmeie, s. n. 1. Bucata, capat de funie sau de franghie, intrebuintate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proasta (facuta din coaja de tei sau de rachita). 2. (Reg.) Mladita care creste din tulpina vitei de vie. – Curm + suf. -ei.

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~ti.)

VOI pron. dumneavoastra. (veniti si ~ cu noi?)

SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

VIItuRA ~i f. 1) Crestere brusca a debitului unei ape curgatoare (dupa o ploaie torentiala sau dupa topirea unor zapezi abundente). 2) Depunere (de namol, pietris, crengi) care se formeaza dupa o revarsare de apa. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tura

husan (husani), s. m. – 1. Alica. – 2. Om care poate fi inselat. – 3. Taran. Idis. germ. chossen „logodnic, iubit” (vasiliu, GS, VI, 116; Graur, GS, VII, 334; Iordan, BF, IV, 179). Pentru evolutia semantica de la „logodnic” la „inocent” si „prost”, cf. f****r. Arg.

BIOLOGIE s. f. Stiinta care are ca obiect viata si legile ei; studiul organismelor vii, al materiei organizate. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologie (<gr.).

VIET, vieturi, s. n. (Reg.) Multime de vii; podgorii. [Pr.: vi-et] – Din vie + suf. -et.

aglutinez v. tr. (lat. agglutinare, d. glutino, -are, a incleia, care vine), d. gluten ori glutinum, clei). Lipesc la un loc, inpreun pin [!] lipire.

biblioteca f., pl. i (vgr. bibliotheke, d. biblion, carte, si theke, dulap. V. teaca). Colectiune de carti si manuscripte. Locu unde-s asezate. Dulap de carti. Fig. E o biblioteca vie, e un om erudit. – In vechime, era celebra biblioteca din Alexandria Egiptului, care cuprindea 700.000 de volume si a fost arsa de califu Omar. Astazi, is insemnate: la Paris, Biblioteca Nationala, a Arsenalului, a Camerei Deputatilor, Mazarina si a Sfintei Genoveva; in Germania, La lipsca, Drezda si Munchen; in Anglia, a Muzeului Britanic (British Museum) si Bodleiana din Oxford; in Spania, a Escorialului; in Italia, a vaticanului, Ambroziana din Milano si Laurentiana din Florenta.

carne f. (lat. caro, carnis, it. sp. pg. carne, pv. cat. carn, fr. chair). Substanta moale, singeroasa si organica a animalului, indiferent daca e vie (fr. chair) ori de vinzare la macelarie (fr. viande). Carne macra, carne slaba, fara grasime si fara oase. Carne vie, carne care simte. A taia in carne vie (fig.), a-i pedepsi fara mila pe vinovati. Carnatiune: carne sanatoasa. Fig. Natura omului: carnea e slaba, dar sufletu e tare. Pl. n. carnuri, bucate de carne: mie nu-mi plac carnurile (V. hoitina). Carne cu ochi, figura fara expresiune, figura stearsa (V. bot). A creste carnea pe tine, a fi foarte multamit [!]. A ti se scutura, a ti se´ncreti carnea de groaza, a-ti fi foarte groaza. A fi carne si unghie cu cineva, a fi trup si suflet cu el, a-i fi foarte devotat. A fi rau de carne, 1) a te vindeca greu de o rana, 2) a fi libidinos.

camase (vest) f., pl. asi, si camesa (est) pl. i (lat. camisia, it. camiscia si camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Imbracaminte de pinza care acopere [!] partea de sus a corpului si care se poarta pe pele [!] (V. izmene). Coaja care se formeaza pe lichide (vin s. a.) ori pe unele lucruri. Placenta, caita pelita [!] in care se naste copilu. – Dim. -uta, pl. e, si -uica, pl. i.

ciucure m. (cp. cu ciuf si turture. D. rom. vine bg. kicor si ung. csukor, funda, ciucure. V. chiciura. Cp. cu viezure s. a.). Vest. Canaf, motocel, snop de fire de ata. Adv. Gramada, imbulziti: calicii ciucure la pomana. Est. (ciucur). Ciorchina, strugure fara bobite. Adv. Ne trezim plini ciucur de riie capreasca (Cr.), foarte plini de riie. V. soroaca.

CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

STRALUCIRE, (rar) straluciri, s. f. 1. Actiunea de a straluci si rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumina vie reflectata; scanteiere, sclipire; spec. iluminare produsa de un astru. ♦ (Fiz.) Marime care caracterizeaza un izvor de lumina, egala cu raportul dintre intensitatea luminoasa a izvorului si proiectia ariei sale pe directia de observatie. 2. Fig. Fast, splendoare, frumusete. ♦ Marire, glorie. – V. straluci.

PUNCtuALITATE s. 1. exactitate, exactitudine. (~ cu care a venit la intalnire.) 2. promptitudine. (Om de o rara ~.)

ARGINT n. Metal pretios de culoare alba stralucitoare, meleabil si ductil, cu mare conductibilitate electrica si calorica, avand diferite intrebuintari (la baterea monedelor, in giuvaiergie, in fotografie etc.). Bani de ~. ◊ Nunta de ~ aniversare a douazeci si cinci de ani de la casatorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

MISTRET¹ ~eata (~eti, ~ete) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrisor. 2) rar Care provine de pe urma unei incrucisari a doua specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rau. /<lat. mixticius

MOROI ~ m. 1) (in superstitii) Sufletul unui mort despre care se crede ca iese noaptea din mormant in chip de fantoma pentru a pricinui rele celor vii; strigoi. 2) pop. rar Om inchis la suflet. /cf. sl. mora

A*****N s.m. Planta sau animal venit inainte de termen. ♦ Om slab dezvoltat la trup sau la minte; starpitura. ♦ (Fig.) Lucru nereusit sau fiinta inapoiata, nedezvoltata. [< fr. a*****n].

BIOPSIE s.f. (Med.) Taiere a unei portiuni dintr-un tesut viu din corpul unui om sau al unui animal pentru a fi examinat la microscop. [Gen. -iei. / < fr. biopsie, cf. gr. bios – viata, opsis – vedere].

BIOLOGIE s. f. stiinta care studiaza materia vie sub toate aspectele ei. (< fr. biologie)

CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

ambasada f., pl. e (fr. ambassade, d. mlat. ambactiata, part. d. ambactiare, a trimete [!] in misiune [din lat. ambactus, om de serviciu, care vine d. vgerm. ambaht], de unde s' a facut vfr. ambassee, apoi -ade supt infl. it. ambasciata). Functiunea de ambasador. Locuinta si cancelaria lui. Personalu lui. Deputatiune, solie.

berbec si berbece m. (lat. vervex, pop. berbex, -ecis; it. berbice, fr. berbis. D. rom. vine ung. berbecs). Masculu oii, arete. Un fel de masina (grinda) cu care Romanii izbeau si spargeau portile si zidurile in razboi. Marele ciocan pe care aparatu numit titan il ridica si-l lasa ca sa bata pilotii. Un semn al zodiacului (Martie).

INVINUIRE, invinuiri, s. f. Actiunea de a (se) invinui si rezultatul ei; invinovatire, acuzare, acuzatie, inculpare. ♦ Vina; culpa. – V. invinui.

ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal pretios de culoare alba stralucitoare, maleabil si ductil, cu o mare conductibilitate electrica. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei cuiva; petrecere organizata cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum.

FAZAN, fazani, s. m. 1. Pasare de marimea unei gaini, cu coada lunga si ascutita, al carei barbatus se distinge printr-un penaj frumos si viu colorat, vanata pentru carnea ei gustoasa (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, f****r. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi pacalit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.

LOAZA, loaze, s. f. (Reg.) 1. Vita de vie. ♦ Ramura verde; vlastar. 2. Fig. Om strengar, smecher; om de nimic, secatura. – Din sl. loza.

veniT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ti.)

BIOCHIMIE f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul compozitiei chimice a materiei vii in corelatie cu procesele ei biologice; chimie biologica. [Art. biochimia; G.-D. biochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. biochimie

EREDITATE ~ati f. 1) Proprietate a materiei vii de a transmite urmasilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice si biochimice. 2) jur. Transmitere a unei averi, mosii sau a unui titlu pe cale de mostenire. /<fr. heredite, lat. hereditas, ~atis

INDIVID, -A s.m. si f. 1. Persoana considerata ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispret. 2. Fiinta vie considerata ca unitate deosebita a spetei careia ii apartine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].

A*****N s. m. 1. planta, animal venit inainte de termen. ◊ (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; starpitura. 2. (fig.) lucru nereusit. (< fr. a*****n)

baut, -a adj. Care e baut: vin baut. Care a baut: om baut. Beat: e beat rau. S.n. Actiunea de a bea: s’a pus pe baut. Pe baute, bin,d cu bautu: aici nu e pe baute, ci pe muncite. – Vechi, iar azi Olt. Trans. beut.

borcan n., pl. e (ung. borkancso, canceu de scos vin, de unde si bg. burkan, borcan). Vest. Gavanos, vas de tinut dulceata s.a. Cana de tinut apa pe masa si ori la spalator, de adus vin s.a. – V. ibric, urcior.

INTAMPINARE, intampinari, s. f. 1. Actiunea de a intampina si rezultatul ei. ◊ Expr. A iesi sau a veni in (sau intru) intampinarea cuiva = a iesi in calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestatie, obiectie in justitie. [var.: intimpinare s. f.] – V. intampina.

BUTOI ~oaie n. 1) vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a ravni. ◊ Cat poftesti cat doresti; cat vrei; oricat. 2) (persoane) A chema in mod politicos (sa vina undeva sau sa participe la ceva); a solicita printr-o invitatie; a invita. 3) pop. (sanatate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebita afectiune; a ura. 4) (urmat de o propozitie completiva cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit sa inchida usa. 5) inv. A solicita intr-o forma categorica. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi sa vina (pe undeva sau pe la cineva). Poftiti in ospetie la noi. ◊ Sa pofteasca a) sa intre; sa vina; b) numai sa incerce (daca vrea s-o pateasca). /<sl. pohoteti

VIITOR² n. 1) Timpul care vine; perioada care succede prezentului. ~ul va demonstra adevarul. ◊ Pe (sau in) ~ de acum inainte. 2) Situatie care urmeaza sa existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari intr-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea sanse sigure de supravietuire in timp. /a veni + suf. ~tor

VULTAN ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an

PATRILOCAL, -A adj. (Despre un sistem de relatii conjugale) In care femeia vine sa locuiasca in familia sotului ei. [< fr. patrilocal].

PATRILOCAL, -A adj. (despre un sistem de relatii conjugale) in care femeia vine sa locuiasca in familia sotului ei. (< fr. patrilocal)

PROSIT interj. (urare cand se inchina un pahar de vin la un toast etc.) sa va fie cu noroc! (< germ. Prosit, lat. prosit)

ajutor n., pl. oare si uri (lat. adjutorium). Actiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sari in ajutor cuiva, a-i aduce ajutor. Persoana care ajuta (dupa fr. adjoint, adjunct, ori aide, ajutor): primaru si ajutoarele lui (nu ajutorii!). Un bir numit si ajutorinta (sec. 18). Ajutor! strigat de cerut ajutor (adica: sariti in ajutor, dati-mi ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutatoare sau (mai bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem s. a. Cp. cu membru, mester si sef.

chefnesc v. intr. (imit ca si scheun, tifnesc s. a.). Se zice despre cine [!] ori despre lup cind scheauna de bucurie ca vinatu e aproape ori (cinele) de bucurie c´a venit stapinu lui: lupanii s*******u chefniri rare dupa iepuri (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de ris. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.

bordei si -eu n., pl. eie (aceiasi orig. cu b****l, luat de noi de la Gepizi ori de la Goti. D. rom. vine bg. bordei si burdei, rut. burdei). Locuinta taraneasca primitiva in pamint si care are numai acoperamintu afara. Azi au devenit rare si servesc mai mult la ca adapost p. bivoli pe marginea Dunarii. Ele-s mai calduroase iarna decit casele ccu pareti suptiri. – V. coliba.

bulearca f., pl. erci (din holerca, ca bostina din hostina). Est. Vin prost (posirca, poasca, livej, tispoaca ori ceai prost). V. tigher.

2) da adv. afirmativ opus lui nu si ba (vsl. bg. rus. da. V. si dar 2). Ai fost la Roma? Da!- A venit? Cred ca da. – Raspunde: da ori nu (da ori ba)? Da! S.M. Pentru’n „da” s’a suparat.

INVIA, invii, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. si: inviez] – In + viu.

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

cintat n. pl. uri. Actiunea de a cinta dese-ori: a cistiga bani cu cintatu, a venit pe la cintatu cocosilor (cind cintau cocosii, in zori).

cret, creata adj., pl. f. ete (cp. cu lat. crispus, cret. D. rom. vine sirb. hrecav). Cu mici undulatiuni [!], zgircit ori zbircit: par cret, pele [!] creata. S. n., pl. uri. Incretitura: cretuturile parului, fruntii, hainei. Tort de bumbac. A-ti face gura in cret, a face nasu zbirciog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, intr´o nuvela din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5).

ALERGAtuRA, alergaturi, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergatura de cal = masura aproximativa (nu prea mare) de distanta. ♦ Deplasare continua pentru indeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergatura = cal sau, fig., om intrebuintat la toate corvezile. – Alerga + suf. -atura.

NUR, nuri, s. m. (Pop. si fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a placea (unei persoane de s*x opus) prin farmecul, dragalasenia, gratia ei; p. ext. aspect atragator al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

deluviu (material sedimentar) s. n. [-viu pron. -viu], art. deluviul; pl. deluvii, art. deluviile (sil. -vi-i-)

diluviu (potop) s. n. [-viu pron. -viu], art. diluviul; pl. diluvii, art. diluviile (sil. -vi-i-)

eluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. eluviul; pl. eluvii, art. eluviile (sil. -vi-i-)

fluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. fluviul; pl. fluvii. art. fluviile (sil. -vi-i-)

impluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. impluviul; pl. impluvii, art. impluviile (sil. -vi-i-)

proluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. proluviul; pl. proluvii, art. proluviile (sil. -vi-i-)

BLASTEMA s. f. 1. mugur din care se va regenera un organ. 2. talul unui lichen. 3. materie vie, (semi)lichida, din care s-au dezvoltat celulele sau organele. (< fr. blasteme)

SAUVIGNON [SO-VI-NION] s. n. soi de vita de vie din Franta, cu ciorchinii mici, cilindrici, indesati si boabe verzui, usor transparente. ◊ vin din acest soi de vita. (< fr. sauvignon)

ALERGAtuRA, alergaturi, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergatura de cal = masura aproximativa de distanta. ♦ Deplasare continua pentru indeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergatura = cal sau, fig., om intrebuintat la toate corvezile. – Din alerga + suf. -(a)tura.

ATINGERE, atingeri, s. f. Actiunea de a (se) atinge si rezultatul ei. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) in atingere cu... = a intra (sau a fi, a veni etc.) in contact cu..., in relatii cu...

Eva (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).

cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.

1) carare f., pl. carari (lat. carraria, it. carraja, vfr. charriere, pv. carriera, sp. carrera, pg. carreira. V. carare). Drum de trecut cu picioru, fie pe munte, fie pe cimp ori intr´o gradina s. a.: imi place mai mult sa merg pe carare de cit pe drumu carelor. Dunga facuta cu peptenele in par, in peptanatura: a-ti face cararea. Fig. A merge pe doua carari, a fi beat. A scurta cuiva cararile, a-l face sa nu mai vie [!] pe undeva. V. poteca, colnic, pirtie.

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

F****I, f*******c, vb. IV. Tranz. A smulge parul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii pasarilor vii; fig. a bate zdravan, a parui. – F**c + suf. -ai.

SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.

APUCA vb. 1. v. lua. 2. v. inhata. 3. v. cuprinde. 4. v. agata. 5. v. prinde. 6. v. surprinde. 7. a se indrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se indruma, (pop.) a purcede, a se purta, (inv. si reg.) a nazui, (Transilv.) a aradui. (A ~t-o pe drumul acela.) 8. v. incepe. 9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai ~ ziua de maine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 11. v. mosteni. 12. v. nimeri. 13. v. nazari.

AJUNS ~sa (~si, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) si substantival Care s-a imbogatit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, istet, destept. Bun ~! bun sosit! bine ati venit! /v. a ajunge

PROSIT interj. Urare care se face cand se inchina un pahar de vin la un toast etc. si care inseamna „sa va fie cu noroc”. [var. prozit interj. / < lat. prosit, pers. 3 conj. de la prodesse – a fi util, folositor].

SAUVIGNON s.n. Soi de vita de vie originar din Franta, cu ciorchinii mici, cilindrici, indesati si cu boabe verzui, usor transparente. ♦ Vin produs din acest soi de vita. [Pron. so-vi-non. / < fr. sauvignon].

DERIva vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea in..., a veni din... 2. tr. A abate o apa din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se indeparta de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei functii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. deriver, it., lat. derivare].

BASIN [bazẽ], Thomas (1412-1491), cronicar si om politic francez. Opera sa „Istoria domniilor lui Carol VII si Ludovic XI”, reflecta pozitia ostila a nobilimii fata de politica de centralizare, promovata de regele Ludovic XI.

cineva pron. indefinit, (cine si -va). Oare-care, oare-cine, o persoana indefinita: a venit cineva si a adus ceva. – In Munt. Pop. si cinevasilea.

NEMERNIC, -A, nemernici, -ce, adj., s. m. si f. 1. (Om) ticalos, infam, marsav. ♦ (Om) de nimic, fara valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de mila, sarman. 3. (Inv.) (Om) strain, pribeag, pripasit. – Din sl. namerĩnu „care vine”.

GHIONOAIE ~oi f. pop. Pasare sedentara de talie medie, cu penaj viu colorat, avand cioc puternic, cu ajutorul caruia sparge coaja copacilor prin ciocanit pentru a cauta insecte; ciocanitoare. [G.-D. ghionoii si ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

PAPAGAL s.m. 1. Pasare tropicala cu ciocul gros si incovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemanatoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repeta mecanic parerile sau vorbele altuia. 3. Cleste cu dinti folosit in lucrarile de montare si de reparare a tevilor. [< it. pappagallo].

BEILIC, beilicuri, s. n. (Inv.) 1. Conac in care se gazduiau beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in tarile romanesti. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pe seama sultanului, la preturi stabilite dinainte; dijma (in oi) platita stapanirii. 3. Munca gratuita in folosul beiului sau al stapanirii. – Tc. beylik.

BEILIC (< tc.) s. n. 1. Conac in care erau gazduiti beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in Tarile Romane. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pentru Poarta, la preturi dinainte stabilite; dijma (in oi) platita stapanirii.

CLEOPATRA, numele a sapte regine ale Egiptului elenistic. Mai importanta: C. VII (51-49 si 48-30 i. Hr.). Inlaturata de la domnie de fratele ei Ptolemeu XII; a fost readusa pe tron de Cezar, pe care l-a urmat apoi la Roma (46-44 i. Hr.); dupa batalia de la Philippi (42 i. Hr.) s-a apropiat de Marc Antoniu, a carui sotie a devenit. Dupa infringerea de la Actium (31 i. Hr.) si cucerirea Egiptului (30 i. Hr.) de catre Octavian, s-a sinucis.

bandiera f., pl. e (fr. bandiere, d. it. bandiera, care vine d. got. bandi, steag. V. banda 2). Steag de corabie ori de consulat. – Pop. Dun. pandera (ngr. [d. it.] pandiera [scris -ntiera]): se lasa pandera (CL., 1910, 435). Si -ela.

carcalete si -et m. (bg. skakalec, lacusta). Sud. Om fara capatii (in est „amant”). Sprit compus din sirop, vin, apa gazoasa [!] si putin rom (numai forma -ete).

cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.

cop n., pl. uri (ung. kopu, putinei, stup. Cp. si cu copaie, cofa). Vechi. O masura de capacitate p. lichide (Iorga, Negot. 117). Azi. Nord Covata mai lata (une-ori ratunda [!] si cu coada). – In tut. cob, oala de vin (1 litru). V. chersin.

vaCA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

colocviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colocviul; pl. colocvii, art. colocviile (sil. -vi-i-)

MAI¹ adv. 1) (serveste la formarea gradului comparativ) ~ incet. ~ inalt. ~ bun. 2) (in imbinare cu articolul cel, cea (cei, cele) serveste la formarea gradului superlativ relativ) Cel ~ bun. Cel ~ inalt. 3) (atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte; intrucatva; intr-o oarecare masura. Ploaia ~ incetase. 4) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; aproximativ. Cam ~ imi vine a crede. 5) In oarecare masura; putin. vantul s-a ~ potolit. vrea sa ~ lucreze. 6) (arata ca o actiune dureaza inca) ~ lucreaza lacatus. 7) (arata repetarea unei actiuni) Din nou; iar. L-ai ~ vazut pe Gheorghe? 8) (cu sens intensiv) Ce ~ fulgera! 9) (exprima ideea de aproximatie) Aproape; cam; aproximativ. ~ cat dansul de mare. ~ nimic. ◊ ~-~ gata-gata; cat pe ce. 10) In afara de aceasta; in plus. ◊ Ce ~ atata vorba sa terminam discutia. /<lat. magis

SUFLARE ~ari f. 1) v. A SUFLA. 2) v. A RASUFLA. ◊ A-si retine ~area a intrerupe respiratia. A i se taia cuiva ~area a i se opri cuiva respiratia (de spaima, de mirare etc.). Fara (de) ~ mort. A-si da ~area (de pe urma) a muri. Intr-o ~ foarte repede. 3) poet. Tot ce sufla, respira (fiind viu); ceea ce are viata; vietuitoare; vietate; fiinta. ◊ Nici (o) ~ de om nimeni. [Sil. su-fla-] /v. a sufla

CHEMARE, chemari, s. f. Actiunea de a chema si rezultatul ei. 1. Exprimare orala sau prin scris a dorintei ca cineva sa vina aproape sau intr-un anumit loc; invitatie. ♦ (Concr.) Proclamatie. 2. Indemn de a participa la o actiune, la un fapt. 3. Ordin, dispozitie (cu caracter oficial) de a se prezenta intr-un anumit loc; citatie. 4. Fig. Inclinatie, vocatie. ♦ Misiune, menire. 5. Strigat, tipat.

batut, -a adj. Lovit, agitat: batut de vinturi, (si fig.) batut de ginduri. Bataturit, calcat, netezit: drum batut. Tesut des: pinza batuta. Ornat: batut cu pietre scumpe. Stricat, vatamat: vie batuta de bruma, boi batuti de jug. Fig. Nenorocit, pedepsit: om batut de Dumnezeu. Batut la cap, smintit. Berbec batut, batal. Un franc batut, un franc intr’o singura moneta, in opoz. cu: un franc marunte sau maruntele (adica in parale marunte). Munt. Lapte batut (de unde si bg. batut), chisleag, laptele ramas dupa luarea smintinii si batut.

contingent, -a adj. (lat. contingens, -entis, d. contingere, a se´ntimpla, a veni la sort. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) ori nu. S. n., pl. e. Parte, cota (de dat ori de primit). Parte pusa in sarcina fie-carei circumscriptiuni teritoriale in impartirea anuala a birurilor directe, dar mai ales a recrutarii: contingentu judetului cutare. Anu recrutarii: soldat din contingentu 1930. Numar, cantitate: un contingent de soldati, de elevi, de cititori. V. relativ.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

ADAPTARE, adaptari, s. f. 1. Actiunea de a (se) adapta si rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptatie. 2. (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, in urma caruia rezulta o corelare a structurii morfologice si a functiunilor fiziologice ale vietuitoarelor in raport cu mediul inconjurator. 3. (In sintagma) Adaptare literara = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, in vederea reprezentarii lui pe scena, la radio, intr-un film. – V. adapta.

CHEMARE, chemari, s. f. Actiunea de a chema si rezultatul ei. 1. Exprimare orala sau in scris a dorintei cuiva ca cineva sa vina aproape sau intr-un anumit loc. ♦ Strigat, tipat (care cheama) ♦ (Concr.) Proclamatie. 2. Indemn de a participa la o actiune, la un fapt. 3. Ordin, dispozitie (cu caracter oficial) de a se prezenta intr-un anumit loc. 4. Fig. Inclinatie, vocatie. ♦ Misiune, menire. – V. chema.

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

OPERA¹ s.f. 1. Actiune, lucrare, fapta, lucru. 2. Lucrare originala in domeniul artelor plastice, al literaturii, al stiintei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrarilor unui scriitor, ale unui om de stiinta, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Opera vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carena; opera moarta = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].

berbinta (sud) si barbinta si brabinta (nord) f., pl. e (ung. berbence si borbonce, butoias; rut. berbenicea). Putinica de pus brinza, lapte s.a. Prov. Cind e brinza, nu-i berbinta, cind ai una, n’ai alta, totdeauna iti lipseste ceva. Butoias (de vin, de rachiu). Mold. Vechi. Taxa pe care o platea cel ce vrea sa intre in breasla ciobotarilor.

casunez v. tr. (lat. pop. casionare ild. occasionare, d. cl. occasio, ocaziune. Cp. cu inversunez). Vest. Cauzez, pricinuiesc. V. intr. Cad ca o boala pe capu cuiva: multe au casunat pe capu meu! Imi casuneaza, imi abate, imi vine gust, imi trasneste pin [!] minte: nu stiu ce i-a casunat de e suparat

clondir n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri si kryondiri [scris -ntiri], d. kryos, frig, adica „vas care tine apa rece”; bg. krondil si krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticla) de citi-va litri (5-6 ori chear [!] si 2-3 sau un simplu burcut). Continutu lui: un clondir de vin. – La inceput s´a zis asa celor de lut (ca cele de Curacao), apoi si celor de sticla. V. urcior si damigeana.

briu n., pl. briie, briuri, si brine ca friu. (vsl. brunia, chiurasa. V. birnet). Cingatoare de pinza lata si invirtita de mai multe ori in prejuru corpului: i-a crescut barba pina la briu, apa le venea pina la briu. Un fel de dans si o melodie taraneasca. Dunga in prejuru unei case ori unei coloane. Orice dunga in general: briie de lumina. Munt. Podina la stog, baza claii de jos pina unde incepe conu. V. chimir.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

BUtuC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

CINE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la intrebare) Cine a venit? ◊ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ◊ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarat) Fiecare, oricine, oricare. Zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. *quene (= quem).

BUtuC ~ci m. 1) Bucata dintr-un trunchi de copac taiat. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; buturuga. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute; a dormi bustean. A-i trage cuiva ~cul a pacali pe cineva. 3) Bucata din tulpina unui copac gros, destinat efectuarii diferitelor operatii (despicatul lemnelor de foc, taiatul carnii la macelarie etc.); trunchi. 4) inv. Trunchi de lemn, prevazut cu gauri, in care se prindeau mainile, picioarele si gatul arestatilor si prizonierilor. 5) fig. Om prost si needucat. 6) Partea de jos, mai groasa, a tulpinei vitei de vie. 7) Partea centrala a unei roti in care se monteaza spitele. /Orig. nec.

DOAR adv. 1) Numai. ~ tu ai venit. 2) Cum se stie. ~ n-ai plecat! 3) Dupa cum se pare; poate; probabil. va reusi ~ pana la urma! ◊ Fara ~ si poate fara nici o indoiala; numaidecat; neaparat. Intr-o ~a la intamplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora

PLANTA² ~e f. anat. (la om si la unele animale) Partea inferioara, usor arcuita, a labei piciorului, care vine in atingere cu pamantul si sustine greutatea corpului in timpul mersului; talpa. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante

vaRIABILITATE ~ati f. 1) Caracter variabil. ~atea gusturilor. ~atea unei functii. 2) biol. Proprietate a organismelor vii de a-si modifica caracteristicile morfologice sau fiziologice sub actiunea unor factori interni sau externi. 3) lingv. Proprietate a unei unitati lingvistice de a prezenta mai multe forme de manifestare. /<fr. variabilite

BUtuC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

cadru n., pl. e (fr. cadre, d. it. quadro care vine d. lat. quadrum, patrat. V. cadra, patrat). Pervaz, cercevea, margine de lemn (ori de alt-ceva) care margineste spatiu unei usi ori ferestre. Rama, pervaz de tablou, de oglinda s. a. Fig. Planu unei lucrari intelectuale: un cadru ingenios. Totalitatea ofiterilor si subofiterilor unei armate.

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

chior, chioara adj. (turc. kor, pop. kior). Care are numai un ochi. Intunecos: ferestre chioare. Fig. Iron. Care nu nemereste [!] sau face greseli la joc (foarte des in limba copiilor): mai chiorule! De-a chioara, chioraste, ca chioru, in bobote. Iron. Apa chioara, (dupa unii, din apa chiara, adica „clara, limpede), apa simpla, nu vin. A nu avea nici o para chioara, nici un ban chior, a nu avea nici o letcaie. V. orb.

1 bota f., pl. e (ruda cu bute. D. rom. vine bg. bota, putinica de tinut iaurt. si poate si alb. bote, urcior, care poate fi si it.). Munt. Mold. Fedeles, putinica cu capac si cu fundu eliptic de dus apa la cimp tinind-o atirnata. Trans. Donita (cofa) de dus apa. – In Olt. boata (cu capac si fund eliptic).

FIOR, fiori, s. m. Senzatie (usoara) de frig (insotita de tremur); p. ext. emotie vie pricinuita de un sentiment puternic (mai ales de frica); zguduire nervoasa. [Pr.: fi-or. – Pl. si: fioruri] – Lat. febris.

CULPA, culpe, s. f. (Jur.) Greseala care consta in indeplinirea neconforma a unei obligatii sau in neindeplinirea ei; greseala care consta in savarsirea unui fapt pagubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greseala, vina, vinovatie. – Din lat. culpa.

VINARITA ~e f. Planta erbacee cu flori albe, folosita pentru proprietatile ei aromatice la parfumarea rufelor spalate sau pentru a da aroma unor bauturi etc. /vin + suf ~arita

vie (-ii), s. f. – 1. Teren plantat cu vita, bolta de vita. – 2. Vita. – Mr. (a)vińe, megl. vińa. Lat. vῑnea (Puscariu 1879; REW 9350), cf. vegl. vena, it. vigna, prov., port. vinha, fr. vigne, cat. vinya, sp. vina. – Der. vier (var. inv. viiariu), s. m. (podgorean, viticultor), poate direct din lat. vῑneārius (Puscariu 1884); viereasa, s. f. (nevasta de vier); viesc, adj. (se zice despre o anumita varietate de pere si de mere).

ciuruc n., pl. uri (turc. curuk, putred. V. giurumea). Brac, lucru prost ori vechi: un ciuruc de lampa. Om sau animal de putin pret: un ciuruc de cal, la intrunire au venit toate ciurucurile.

ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). Moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.

cosarca f., pl. e si arci (d. cosar 2, de unde vine si ung. kosarka, cosulet). Est. Cos (paner) mai mare de purtat in brat ori in cap. Trans. Cosar, patul. V. cotarca, cotarita.

DACA conj. 1. (conditional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (conditional) cand, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (conditional) (inv. si reg.) ca. (Ce folos ca vin, ~ nu-l gasesc!) 4. (temporal) cand. (~ vede ca pleaca, se duce dupa el.) 5. (temporal) de. (~ va fi sa plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)

VESNIC adj., adv. 1. adj. etern, nemuritor, nepieritor, nesfarsit, neuitat, perpetuu, viu, (livr.) sempitern, (inv.) neapus, pururelnic, nesavarsit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 2. adv. etern, pururi, totdeauna. (~ va ramane in inimile noastre.) 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. intotdeauna.

ROGOJINA ~i f. Obiect impletit din rogoz sau din papura, care se asterne pe jos sau se foloseste in scopuri decorative. ◊ (A veni) cu ~a aprinsa pe cap si cu jalba in protap se spune, cand cineva vrea sa atraga atentia asupra unei nelegiuiri. /<bg. rogozina

pisoalca, pisoalce, s.f. 1. (pop.; peior.) persoana care urineaza des (in pat); pisotca, pisoarca. 2. (reg.) om moale, flescait. 3. (reg.) apa caldicica, salcie ori sarata. 4. (reg.) ciorba goala, zeama lunga. 5. (pop.) vin, tuica de proasta calitate. 6. (reg.) vreme ploioasa, umeda; ploaie marunta si deasa de durata; pisornita. 7. (reg.; in sintagma) prune pisoalce = specie de prune zemoase; prune pisolcoase.

anume adj. si pron. indefinit fix (d. nume si a 4). Numit, care se numeste, cu numele de: un om anume (vechi si pre anume). Ion. Adv. In adins, cu intentiune: anume n' am venit. Vechi. Crezind, inchipuindu-ti: anume ca este si el unul den [!] Greci l-au lovit (Cost. I,293). Asa zicind, sanchi, supt cuvint ca, pretinzind ca, pretextind ca: Hmil cu ostile gata era, anume spre partile Moscului (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeie (sau o femeie anume) care sa-l ingrijeasca. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. – Si anume (adv.), anume, pe nume, dupa nume: erau trei, si anume: vasile, Grigore si Ion. – Ardelenii, traducind dupa germ. namlich, fac abuz de acest anume, ca si de adica.

POFTIM interj. Formula de politete care se foloseste: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, tine; b) pentru a invita o persoana sa vina sau sa se aseze undeva; pentru a indemna la actiune; c) (adesea precedat de exclamatia „ei”) pentru a exprima indignare, ciuda, repros, nemultumire, necaz, revolta etc.; asta-i buna, na, uite. – Din pofti.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

CONTEMPLARE, contemplari, s. f. Actiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditatie sau de privire, de observare pasiva a fenomenelor, opusa atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocita, concreta a lucrurilor si a fenomenelor naturii, care apare in procesul interactiunii dintre om si lumea inconjuratoare si care da oamenilor, pe baza practicii, o justa reflectare a insusirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla.

CONTEMPLARE s.f. Actiunea de a (se) contempla. ◊ Contemplare vie = percepere senzoriala nemijlocita, concreta a lucrurilor si a fenomenelor, care apare in procesul interactiunii dintre om si lumea inconjuratoare. [< contempla].

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!

beau (vest) si beu (est), beut (Ban. Olt. Trans.) si baut, a bea v. tr. (lat. bibere; it. bere, si bevere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber. – Beau, bei, el bea, ei bea, in nord ii beu; sa beau, sa bei, sa bea, in nord sa beie, band si, la Moxa, beund). Inghit un lichid: a bea apa, vin. Pop. Fumez (ca turc. tutun icmek): a bea tutun. Is betiv: acest om cam bea. Cheltuiesc pe bautura: aqm un leu si vreu sa-l beu (P.P.) Fig. A bea paharu pina’n fund, a suferi o nenorocire pina la capat. A bea in sanatatea cuiva, a inchina un pahar (a ridica un toast) in sanatatea cuiva. Cp. cu iau si vreau.

canibal, -a s. si adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal si caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de disparutii Caraibi, care erau antropofagi; it. cannibale). Antropofag. Fig. Om feroce.

1) cariera f., pl. e (fr. carriere, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. carare). Loc de alergat p. cai si vehicule. Fig. Cursu vietii: a-ti implini cariera. Profesiune: a lua, a alege (mai elegant de cit a´mbratisa) cariera armelor.

catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.

cenusa (est) si -use (vest) f., pl. i (lat. cinusia, d. cinus ild. cinis, cineris, cenusa; din cinisia vin it. cinigia, pv. sp. ceniza, pg. cinza; din cinis, cineris vine it. cenere, pv. fr. cendre, cat. cendra). Materia minerala (prafu) care ramine din lemnu ars ori din cadavrele arse (cum obisnuiau Romanii. De aci si int. de „ceia ce a mai ramas dintr´un mort, oasele”). A lua cuiva si cenusa din vatra, a-l despoia [!] de tot ce are. E un ger de ingheata si cenusa´n vatra, e mare ger. Nu s´a ales nici cenusa (ori prafu) de el, n´a mai ramas nimic, s´a perdut [!] tot. V. scrum.

Bohem, -a s. (d. Bohemia; fr. Boheme, Ceh si tigan, fiindca se credea ca Tiganii au venit in Francia din Bohemia: mlat. Bohemus). Ceh, Bohemian, locuitor din Bohemia. Adj. Limba bohema. Fig. Om cu viata de vagabond si si cu aere de intelectual sau artist. Adj. O viata bohema. – Si Boem.

IZOLARE, izolari, s. f. Actiunea de a (se) izola si rezultatul ei; despartire, separare. ♦ (Med.) Masura cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni in contact cu alte persoane. – V. izola.

DEAL, dealuri, s. n. 1. Forma de relief pozitiva care se prezinta ca o ridicatura a scoartei pamantului mai mica decat muntele, dar mai mare decat colina. ◊ Loc. adv. La deal = in sensul urcusului, in sus. ◊ Loc. prep. (De) la deal de... = mai sus de..., in sus de... ◊ Expr. (Fam.) Da la deal, da la vale = se sileste in toate chipurile, incearca toate posibilitatile. Greu la deal si greu la vale = oricum faci, e tot greu. Ce mai la deal, la vale = a) ce sa mai lungim vorba de pomana, ce mai incoace si incolo, e inutil sa mai discutam; b) sa spunem lucrurilor pe nume. Deal cu deal se intalneste, dar (inca) om cu om, se spune cu ocazia unei intalniri neasteptate, sau in nadejdea unei revederi posibile. 2. (Reg.) Regiune de vii; vie, podgorie. ◊ Zona a ogoarelor. – Din sl. delu.

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)

ACUMULARE s.f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei; strangere, ingramadire, inmagazinare. ♦ Acumulare a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare; rata acumularii = raportul dintre fondul de acumularea si venitul pe baza caruia se formeaza. 2. (Geol.) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. [< acumula].

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.

OPERA¹ s. f. 1. actiune, lucrare, fapta, lucru. 2. lucrare originala in domeniul artelor plastice, al literaturii, stiintei etc. ◊ totalitatea lucrarilor unui scriitor, om de stiinta, artist etc. 3. munca, treaba, actiune. ♦ a pune in ~ = a pune in aplicare ceva. 4. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carena; ~ moarta = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera)

cartus n., pl. e (fr. cartouche, d. it. cartuccia, care vine d. carta, hirtie). Incarcatura unei pusti, unui pistol, unui revolver inchisa intr´un tub de carton ori de metal. – Vechi cartaci si carteci, pl. ace, ece (sirb. kartec, germ. kartatsche). V. patron 3.

caus n., pl. e (pol. kousz, rut. kavus, kovs, vsl. kovsu, d. litv. kauszas. Bern. 1, 594). Cauc, ispol, vas de scos lichide ori faina dintr´o cantitate mai mare. Cantitatea care incape in asemenea vas: un caus de fasole. A ajunge (sau a veni) dragus la caus, a ajunge sa ai nevoie de cineva: lasa c´ai sa-mi vii tu dragus la caus! V. cupa, meredeu, cofer.

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. Durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.

besica (est) si ba- (vest) f., pl. i (lat. vesica, besica; it. besciga si vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. masika. D. rom. vine sirb. besika). Receptacul membranos care contine u***a in corpu animalelor sau implineste alta functiune la pesti ori pasari. Unflatura pe corp produsa de arsura, de cizma care te roade ori pe palme de multa munca, de gimnastica s.a. Bulbuc, glob cav, unflatura formata de apa, mai ales de sapun: fericirea e ca besicile de sapun, ploua cu besici. Besica de bou, tipla pusa in loc de geam (in vechime).

CONTAMINARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aciunea de a (se) contamina si rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substante radioactive intr-un mediu sau intr-un organ viu (animal sau vegetal), consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatiile de utilizeaza asemenea substante. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructii gramaticale sub influenta altor cuvinte sau constructii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezulta o opera noua. Utilizata ca procedeu stilistic, in vederea obtinerii unor efecte comice. Apare si in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).

bleasc (ea dift.) n., pl. uri (vsl. bliesku, blisku, fulger, sclipire. V. blestesc, listeav). Vest ori nord. Rar. Suflet (de animal). a-ti lasa gura bleasc, a-ti lasa gura apa, a-ti veni mare pofta de o mincare. Adv. Arg. Plin, incarcat, impopotonat: cu pieptu bleasc de medalii.

VIOICIUNE, vioiciuni, s. f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneala, zburdalnicie, agerime in miscari; insufletire, animatie. ♦ Neastampar, stralucire, expresie vie; elan, avant. 2. Capacitatea de a intelege cu usurinta ceva, de a reactiona spontan la ceva; istetime; spontaneitate. [Pr.: -vi-o-i-] – Vioi + suf. -iciune.

baliga f., pl i (-iga pare sa fie sufixu lat. -icus. D. rom. vine alb. baiga, sirb. balega, rut. balyga, belega). Excremente de vite mari (de bou, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mamaliga. La baliga moale putina apa-i trebuie, unui om slab o boala usoara-i trebuie ca sa cada la pat ori sa moara. V. cacareaza.

1) canar m. (ngr. kanari, it. canario si canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adica „din insulele Canare”, de unde e originara aceasta pasarica). Un fel de scatiu galben, une-ori verzui la cap si aripi. Saminta de canar sau de canari sau pentru canari, un fel de mei cu care se nutresc canarii captivi (phalaris canariensis). – Fem. canarita, pl. e. – Din pricina frumusetii si a cintecului ei, aceasta nenorocita pasarica a ajuns sa traiasca de generatiuni intr´o vesnica captivitate in casele oamenilor de cel mai prost gust. Omului civilizat nu-i poate placea captivitatea unui animal!

STRAIN adj., s. 1. adj., s. pripasit, venetic, (inv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitura, (inv.) curbet, venitura. (Un ~ pripasit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (inv.) nemernic, venit, (slavonism inv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (inv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. v. instrainat. 6. adj. v. stingher. 7. adj. v. necunoscut. 8. adj. extern. (Probleme ~ preocuparilor noastre.)

A CURGE pers. 3 curge intranz. 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ◊ ~ garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etc.) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ◊ A-i ~ peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se insira cu usurinta. /<lat. currere

SEC seaca (seci) 1) Care este lipsit de apa sau de umezeala; uscat. Teren ~. ◊ tuse seaca tuse fara expectoratie. Ger ~ ger uscat, fara zapada. Vin ~ vin nealcoolizat. A manca de ~ a posti. 2) si fig. Care nu are nimic in interior; gol; desert. Nuca seaca. ◊ Cap ~ om prost. In ~ a) in gol; b) in zadar. A inghiti in ~ a) a inghiti fara a avea ce inghiti; b) a-si infrana o dorinta. 3) (despre membre) Care nu functioneaza; atrofiat. Mana seaca. 4) si adverbial (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de caldura sufleteasca; rece. /<lat. siccus

EMBRION s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei fiinte vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samanta din care va lua nastere prin germinatie. 2. (Fig.) Inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].

poteras, poterasi, s.m. (inv. si reg.) 1. persoana inarmata care facea parte dintr-o potera; nefer. 2. gonaci la vanatoare. 3. copil strengar. 4. arac de vie. 5. radacina si partea de jos a tulpinii porumbului, ramase pe loc dupa taiatul acestuia. 6. lastar crescut din radacina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) tarus de care se leaga funia cu care se priponeste calul; pripon, stanog. 9. (s.n.) lemn mic.

barbacana f., pl. e (fr. barbacane, d. it. barbacane, care vine d. ar. barbak-kaneh). Fort. Partea inaintata a unei intarituri in care-s facute deschizaturi de tras cu pusca ori cu tunu. V. beden.

aldamas si adalmas n., pl. uri si e, (ung. aldomas, oala de vin, inchinare in sanatate. V. alduiesc). Bautura, betia sau chefu care se obisnuieste in popor dupa o vinzare ori o cumparare insemnata ori dupa un cistig ori un noroc: a da, a bea aldamasu.

Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.

CUM adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)

berbinta (berbinte), s. f. – 1. vas, putina, mai ales pentru a pastra branza. – 2. (Inv.) Taxa de intrare in breasla cizmarilor. – 3. Larva de furnici. Mag. berbence, de unde provine si rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Galdi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 si Wander., 12, cred ca termenul rut. provine din rom.; urmind pe acelasi drum, Draganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea ca mag. poate fi sursa cuvintului rom.; dar fara a oferi alta explicatie mai plauzibila; iar in Dacor., VII, 216, se refera la sl. ber „contributie”, cf. bir.

ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). Fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. Fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.

HAAKON [ha:ko:n] (HAKON, HAKAN), numele a sapte regi norvegieni. Mai importanti: 1. H. I cel Bun (935-961). A incercat sa crestineze supusii. 2. H. IV Haakonsson cel Batran (1217-1263). A cucerit Groelanda (1261) si Islanda (1262), alipindu-le Norvegiei. 3. H. V Magnusson (1299-1319). A stabilit capitala la Oslo. 4. H. VI Magnusson (1355-1380). Prin casatoria cu Margareta, fiica regelui danez valdemar IV, a realizat uniunea perosnala a Suediei, Norvegiei si Danemarcii (1363). 5. H. VII (1905-1957). Dupa invadarea tarii de catre trupele germane, s-a refugiat in Marea Britanie (1940-1945), de unde a organizat rezistenta norvegiana impotriva ocupatiei.

calbas, cilbas, gilbaj (est) si gilbas (vest). m. (ung. kolbasz, rus. kolbasa si kalbasa, d. vsl. klubasa, care vine poate d. ebr. kol-basar, fel de fel de carne). Mat gros de porc umplut cu carne tocata, orez ori pisat s. a. (V. chisca). – Tot de aci: caltabos, cartabos, galdabos, galdabaj si gildabas (Munt.) m., si calbasa f., pl. e (Dorna).

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.

bust n., pl. uri (fr. buste, d. it. busto, care vine d. lat. bustum, loc de ars mortii, monument funerar). Parte de sus a corpului omenesc (capu si peptu). Pictura, fotografie ori sculptura care reprezinta aceasta parte.

POFTI vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i placea, a voi, a vrea. (Ramai cu cine ~.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Il ~ sa intre.) 8. v. invita. 9. v. indemna. 10. a veni. (Il roaga sa ~ la catedra.) 11. v. indrazni.

SIGUR adj., adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neaparat. (vrea un raspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotarat, neabatut, nesovaielnic, nesovaitor. (Cu pasi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Caderea ~ a orasului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevarat, cert, serios. (- Asa s-au intamplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neaparat, negresit, neindoielnic, neindoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntata.) 11. adv. absolut, bineinteles, cert, desigur, fireste, garantat, indiscutabil, natural, negresit, neindoielnic, neindoios, normal, precis. (- Crezi ca vine azi? – ~!) 12. adj. adapostit, aparat, ferit, ocrotit, pazit, protejat, (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)

MAG magi m. 1) (in antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoana care prezice viitorul (dupa pozitia astrilor). 3) fig. Om invatat; persoana atotstiutoare; filozof. 4) Persoana care face vraji; vrajitor. 5) (in religia crestina) Rege mitic despre care se spune ca ar fi venit din orient la Bethleem sa se inchine lui Isus Hristos, la nasterea lui. 6) fig. Persoana care duce sau aduce vesti; vestitor. /<sl. magu

flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]

CULtuRA s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale acumulate de omenire in decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramica, podoabe, arme, locuinte, asezari etc.) si spirituale (manifestari artistice, magice-religioase si funerare) pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. ♦ Totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ◊ Om de cultura = persoana care are un nivel intelectual ridicat; cultura de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrarile efectuate asupra solului pentru a face posibila cresterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultura = plante cultivate de om. ♦ Crestere a anumitor animale. ♦ Crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 3. Cultura fizica = dezvoltarea corpului prin gimnastica si sport; stiinta care se ocupa cu aceasta dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].

arcus n., pl. e si uri. (d. arc. D. rom. vine rut. arkus, pol. arkusz). varga ale carei capete-s unite cu par de cal, si cu care se cinta din vioara ori din alt instrument cu coarde.

argea f., pl. ele (cp. cu lat. argilla, argila, lut, adica „lipit cu lut”, si cu ngr. argaleios, vgr. ergaleion, razboi de tesut, argania, materialu unei pivnite; alb. argalii, razboi de tesut). Vest. Bordeias ori sopron in care tarancele tese vara (rar intrebuintat azi). Scaunu tesetoarei. Lemnaria care sustine acoperemintu unei case taranesti. Camera boltita care vine dupa girliciu pivnitei. Partea boltita a bisericii (naos). Nt. Cele doua grinzi care marginesc o pluta de scinduri. V. si GrS. 1937,86.

HERAKLES (HERCULE), in mitologia greaca, cel mai de seama erou, inzestrat cu o forta fizica neobisnuita. Fiu al lui Zeus si al muritoarei Alcmene. La porunca regelui Euristeu al Argosului, si pentru a ispasi pacatul de a-si fi omorat sotia si copiii, H. indeplineste cele 12 munci (incercari) din care iese victorios. De pe rugul pe care si-l ridicase, pentru a scapa de chinurile pricinuite de camasa otravitoare cu filtrul magic trimisa de sotia sa Deianeira, H. a fost inaltat de zei in Olimp, dobandind nemurirea. Aici se va casatori cu Hebe. Muncile lui H.: uciderea prin sugrumare a Leului din Nemeea; uciderea Hidrei din Lerna; prinderea si aducerea, de viu, pe umeri, a mistretului de pe muntele Erymanthos; prinderea caprioarei cu copite de arama si coarne de aur; curatarea grajdurilor regelui Augias; omorarea pasarilor daunatoare de pe lacul Stymphalos; prinderea taurului din Creta; imblanzirea iepelor antropofage ale regelui Diomede; rapirea cingatorii reginei Amazoanelor; aducerea cirezilor de boi ale lui Geryoneus si omorarea acestuia; furtul merelor de aur din gradina Hesperidelor; aducerea din Infern a cainelui cu trei capete Cerber, si inapoierea acestuia lui Hades.

bodoganesc v. intr. (din doboganesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, doba. V. si mogorogesc si bondanesc). Est. Bombanesc, bondanesc, vorbesc incurcat si cu voce mai joasa de ciuda ori din alat cauza. – Si bondoganesc. In nord si bodroganesc. V. blogodoresc.

bors n., pl. uri (rut. borsc, bors si planta umbelifera tepoasa heracleum spondylium, din care odinioara de facea bors. [Bern. 1, 109]. V. borsesc, zbors, bursuc). Apa inacrita pin dospirea taritei. Fertura (de frupt ori de post) facuta din aceasta apa, foarte obisnuita la masa Romanului. O portiune de bors: ada doua borsuri! Fig. Iron. Vin prea acru. A minca bors (Triv.), a spune minciuni. A nu lasa pe cineva sa-ti sufle’n bors, a nu-i permite obraznicii fata de tine. A te face bors, a te’nfuria, a te face foc. V. ciorba.

cirlig n., pl. e (cp. cu rus. pol. karlik, pitic, d. germ. karl, kerl [Bern. 1, 490]. D. rom. vine bg. kurlik, cirlig de cuier, kurliak, furca, tapoi, kurlug, cata). varga (cui s. a.) de fer [!] (ori si de lemn) cu virfu´ncovoiat. Undita mai mare. Butas de vita taiat c´o bucatica de radacina. Munt.. Andrea. Fig. Rar. Parte dificila a unei afaceri, nod, ciot, clenci: aici e cirligu! V. cange, cata, cinghel, gheara, iglita.

tuRC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine turciei sau turcilor (1); privitor la turcia sau la turci; originar din turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.

STRIGOI ~ m. 1) (in superstitii) Sufletul unui mort despre care se crede ca ar iesi noaptea din mormant pentru a pricinui rele celor vii; moroi. ◊ A umbla ca un ~ a umbla noaptea tarziu fara nici un scop. A trai ca un ~ a trai izolat. 2) rar depr. Om rau si inchis in sine. /striga + suf. ~oi

1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.

decavez v. tr. (fr. de-caver, d. cave, suma de bani pe care jucatoru si-o pune inainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adica „a scoate bani la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, iau cuiva toti banii la joc.

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii in capital in procesul reproductiei largite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare. Rata acumularii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (Geogr.; urmat de determinari) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. – V. acumula.

coliba f., pl. i si e (vsl. bg. sirb. rus. koliba, d. turc. koliba, kaliba, care vine d. ngr. kalyva, vgr. kalybe, coliba, d. kalypto, acoper [!]; ung. kaliba. V. apocalips, eucalipt). Vechi. Acoperis, casuta pitulata cu acoperis de stuf ori de paie. Azi. Coverga, adapost conic ori alt-fel facut din ramuri si frunze ori din stuf. V. cocioaba, halaciuga, surla.

DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) pana cand (vei abuza, Catilina, de rabdarea nostra)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intra direct in subiectul discursului, interpelandu-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanta sa vina in Senat dupa descoperirea conjuratiei sale. Expresie a indignarii fata de insolenta unei persoane care infrunta pe cei din jurul sau.

chirie f. (turc. kira, chirie, d. ar. al-qire, pretu chiriii, kara, a inchiria, de unde vine si sp. alquilar, a inchiria; ngr. kyras, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriia, sirb. kirija). Inchiriere, actiunea de a inchiria. Bani dati ori luati p. asta. Carausie. Dau cu chirie, inchiriez, cedez cuiva o casa, (o caruta s. a.) pe un timp anumit. Iau cu chirie, inchiriez, primesc o casa (o caruta s. a.) pe un timp anumit in schimbu banilor.

baiera f., pl. e si baieri (d. lat. bajula, purtatoare, fem. de la bijulus, purtator, hamal. Intii s’a zis baiura, apoi baiera. D. rom. vine rut. baior, gaitan de lina. Cp. cu caier si germ. hosen-trager, cozondraci). Gaitan care stringe o haina la solduri sau la git ori un sac ori o punga la gura. Lucru purtat atirnat la git (un amulet, o cruce, niste canfora s.a.). Fig. Baierele inimii, adincu inimii (mai mult iron.): a striga din baierele inimii. A stringe baierele pungii, a nu mai cheltui, a face economie.

bidiviu, -ie s. si adj. (turc. [d. ar.] bedevi, beduin, de unde vine si fr. bedouin). Vechi. Cal arabesc sprinten: un bidiviu, o iapa bidivie. Azi. Iron. Cal de rasa inhamat, telegar: tine-ti bidiviii, boierule! Fig. Om impetuos: ia opreste-te, bidiviule! – Si bididiu. V. ducipal.

buletin n., pl. e (fr. bulletin, d. it. bullettino, care vine d. bulla, bula). Sufragiu scris: buletin de vot. Raport oficial: buletinu armatei. Colectiune de decrete, de deciziuni: buletinu legilor. Foaie care arata felu purtarii ori silintei cuiva: buletinu unui scolar.

BULGAR, -A, bulgari, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. pl. Populatie turcica, asezata la sfarsitul sec. VII in regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, in sec. VII-IX, a fost asimilata de slavi. 2. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Bulgariei. 3. Adj. Care apartine Bulgariei sau populatiei ei, privitor la Bulgaria sau la populatia ei; bulgaresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgara. – Din sl. blugarinu.

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

bascalie (bascalii), s. f. – Mustruluiala. Tig. bastali „sa (de calarit)” (Graur 127); semantismul prezinta analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette si, in parte, cu rom. insela. Dupa vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simpla var. de la bascalui, de la basca. – Der. bascali, vb. (a mustra, a dojeni); besteli, vb. (a mustra), pe care Dragan, Dacor., VI, 263 il deriva cu putin succes din mag. bestya „animal”.

capete (-ti), s. m. – vas, strachina. – var. capet, s. n.; capcea, capcea, s. f. Ngr. ϰαπέτις „masura pentru produse solide” (Diculescu, Elementele, 467), probabil introdus intr-o epoca mai putin tirzie decit presupunea Diculescu. Ultima var. un dim., cu confuzia intre ti si ci la finala. Dupa Densusianu, Hateg, 61, capcea ar veni de la tc. kepce; insa aria sa de raspindire (Trans. de Sud-Vest) nu se potriveste cu aceasta ipoteza; acelasi autor a propus mai tirziu (GS, VI, 363) un lat. *capicella.

cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. Dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.

LUCRATOR, -OARE, lucratori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care lucreaza, care munceste. 2. (Despre zile) In care se lucreaza, de lucru. 3. (Inv.; despre plantatiile de vie) Care da rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este in activitate. II. S. m. si f. Persoana care munceste producand bunuri materiale; p. gener. orice om care munceste (intr-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ator.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

dambla (damblale), s. f. – 1. Paralizie, apoplexie. – 2. (Arg.) Capriciu, chef, pofta. – Mr. damlae, dambla, megl. damla. Tc. damla „guta” (Seineanu, II, 153; Meyer 60), cf. ngr. νταμπλᾶς, alb. dambla, bg. damla. Dupa Iogu, GS, VI, 383, sensul al doilea s-ar explica printr-o confuzie cu tc. damar „capriciu”; ipoteza greu de admis; trebuie plecat mai curind de la sensul expresiei a-i veni damblaua „a paraliza”, considerat ca ceva foarte brusc si neasteptat. – Der. damblagiu, s. m. (paralitic; Arg., prost, tont; Arg., traznit, nebun), din tc. damlali (Meyer, Neugr. St., II, 69); damblageala, s. f. (paralizie; Arg., nebunie, sminteala); damblagi, vb. (a paraliza).