PSIHOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} psiho- + gr. logos „studiu”) s. f. 1. Studiul stiintific al proceselor psihice ale oamenilor si al altor animale in interactiunea lor cu mediul. Psihologii studiaza procesele perceptiei, gandirii, invatarii, cognitiei, emotiilor si motivatiilor, personalitatea, comportamentul anormal, interactiunile dintre indivizi si interactiunile cu mediul. Domeniul p. este aliat cu discipline precum antropologia si sociologia (in preocuparile vizand influentele sociale si de mediu asupra comportamentului), fizica (in tratarea vederii, auzului si pipaitului), biologia (in studiul bazelor fiziologice ale comportamentului). Cuvantul p. a fost creat in sec. 14, dar a devenit uzual doar din sec. 18. Pana in sec. 19, p. desemna studiul a tot ceea ce privea sufletul si constituia o parte a filozofiei. Ca stiinta pozitiva, care investigheaza empiric activitatea si comportamentul psihicului (p. experimentala), p. s-a constituit in sec. 19, o data cu infiintarea primelor laboratoare de psihologie (E.H. Weber, G.Th. Fechner, H.L. Helmholtz, W. Wundt s.a.). P. ca stiinta s-a dezvoltat din mai multe surse, originile ei putand fi urmarite pana in Grecia antica, Platon si Aristotel ridicand unele din chestiunile studiate si de psihologii din zilele noastre: sunt capacitatile si personalitatea innascute sau dobandite din experienta? Cum ajung oamenii sa cunoasca lumea? Asemenea chestiuni au fost dezbatute multe secole, dar radacinile teoriilor psihologice moderne se gasesc in operele filozofilor din sec. 17, indeosebi la Descartes, care a evidentiat rolul crucial al ideilor innascute in organizarea experientei individuale, la Hobbes si Locke, care au accentuat rolul experientei ca sursa a cunoasterii umane. Radacinile p. ca studiu empiric pot fi considerate teoriile asociationiste alui Hume si Mill. In urma criticii kantiene a ideii generale de p. empirica, ganditorii germani au cautat o fundamentare clara si solida a cercetarii psihologice, impunand o noua abordare experimentala. In sec. 20 au luat nastere numeroase scoli psihologice, propunand teorii rivale despre psihic intemeiate pe date experimentale: gestaltismul, freudismul, behaviorismul etc. Ceea ce a contribuit insa cel mai mult la dezvoltarea p. ca stiinta a fost fiziologia. Revolutia cognitiva a largit substantial registrul fenomenelor de investigat, iar progresul impetuos al computerului, care a preluat multe functii rezervate membrilor speciei umane, a lasat deschisa chestiunea daca intr-o zi le va prelua pe toate sau daca i se va permite acest lucru. ◊ Psihologia copilului = studiul comportamentului copiilor incluzand caracteristici fizice, cognitive, motrice, lingvistice, perceptuale, sociale si emotionale, de la nastere pana la adolescenta. P.c. ofera metode de tratare a problemelor sociale, emotionale si de invatare si si perfectioneaza terapia in scoli si spitale. ◊ P. industriala = studiul comportamentului, al gandirii si sentimentelor oamenilor in legatura cu munca lor; este o aplicatie metodologica a p., focalizata asupra locului de munca si avand ca subiecte satisfactia oferita de slujba, problema liderului, productivitatea. ◊ Psihologia maselor = studiul comportamentului oamenilor in grupuri mari (multimi si societati), legand acest comportament de baza sa biologica si de cadrul cultural. ◊ P. cognitiva = studiul proceselor mintii, precum rezolvarea de probleme, memoria si limbajul; psihologii cognitivisti cerceteaza mintea din perspectiva prelucrarii informatiei si folosesc concepte din stiinta computerelor. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizeaza un individ sau o colectivitate; mentalitate. ◊ P. sociala = totalitatea fenomenelor psihologice colective, de grup, care se manifesta intr-o comunitate sociala data: stari de spirit, traditii, obisnuinte, aspiratii, valori, statute, roluri, cooperare, competitie, conflicte, comunicare etc. 3. Totalitatea proceselor psihice care conditioneaza o activitate. 4. P. fiziologica = psihofiziologie. 5. P. abisala v. abisal. 6. P. animala = zoopsihologie.

preluaRE s.f. Actiunea de a prelua si rezultatul ei. [< prelua].

preluaRE s. f. Actiunea de a prelua si rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua.

BETIL (cuv. ebraic) s. n. Piatra care, la vechii semiti, era un simbol al divinitatii. Cultul ei a fost preluat de greci si romani. Dupa traditie, b. este numele pietrei pe care Cronos a inghitit-o, crezind ca-si inghite primul nascut, pe Zeus.

SUIRE, suiri, s. f. Actiunea de a (se) sui si rezultatul ei; suit (1). ◊ Suire pe tron = preluare a domniei (de catre un monarh). – V. sui.

REDISTRIBUIRE (‹ redistribui) s. f. Actiunea de a redistribui si rezultatul ei. ◊ R. a veniturilor = proces de preluare cu titlu gratuit si nerambursabil a unei parti din veniturile primare ale agentilor economici si de cheltuire acestora pentru asigurarea functionarii altor agenti economici, ale caror activitati sunt absolut necesare. Principalul instrument de r. a veniturilor este bugetul de stat consolidat.

CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.

BOUMEDIENE [bumedien], Houari (1925-1978), om politic algerian. Secretar general al partidului Frontul de Eliberare Naionala (1965-1978). Presedinte al Consiliului National al Revolutiei (sef al statului: 1965-1976). Presedinte (1976-1978) si prim-min. (1965-1978) al Rep. Algeriene Democrate si Populare. A preluat puterea in dauna fostului presedinte Ben Bella, prin lovitura de stat.

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.

ANTONESCU, Mihai (1904-1946, n. Nucet, jud. Dimbovita), jurist si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Fruntas al Partidului National-Liberal (georgist), devenit, din sept. 1940, principalul colaborator al lui I. Antonescu. A indeplinit succesiv, intre 6 sept. 1940 si 23 aug. 1944, functiile de ministru al Propagandei Nationale, de Externe, vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Teoretician al regimului autoritar condus de maresalul Antonescu. Din 1942 a initiat actiuni diplomatice secrete vizind scoaterea Romaniei din razboi. Arestat in urma loviturii de stat de la 23 aug. 1944, a fost preluat de Armata Rosie (sept. 1944); adus in tara in apr. 1946; a fost judecat in mai 1946 de „tribunalul poporului” din Bucuresti, condamnat la moarte si executat la Jilava (1 iun. 1946).