SUBSTItuTIE, substitutii, s. f. Substituire, inlocuire. ♦ Spec. Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este inlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ Spec. (Mat.) inlocuire, intr-o expresie matematica, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente. ◊ Metoda substitutiei = metoda de rezolvare a unui sistem de ecuatii, care consta in a inlocui intr-una din ele o necunoscuta cu valoarea ei, dedusa din cealalta ecuatie a sistemului, si in a repeta aceeasi operatie pana ramane o singura ecuatie cu o singura necunoscuta. ♦ Spec. Dispozitie prin care un mostenitor este obligat sa transmita, la moartea sa, bunurile mostenite unei persoane desemnate ca succesorul sau obligatoriu; dispozitie prin care este numit un al doilea mostenitor pentru cazul cand primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta sa intre in drepturile sale. [Var.: (inv.) substitutiune s. f.] – Din fr. substitution, lat. substitutio, -onis.

ALIFATIC, -A, alifatici, -ce, adj. (Despre substante chimice organice) care este format din atomi de carbon legati intre ei in forma de lant liber la ambele capete. – Din germ. aliphatisch.

BOX¹ s. n. 1. Sport in care doi adversari lupta intre ei, pe ring, dupa anumite reguli, cu pumnii imbracati in manusi speciale; pugilistica, pugilism, pugilat. 2. Arma alba, alcatuita dintr-o placa de metal cu gauri pentru degete si cu o creasta de sinuozitati, cu care se ataca tinand pumnul strans. – Din fr. boxe.

CADRIL, cadriluri, s. n. Dans de origine franceza, cu miscare lenta, constand dintr-un sir de figuri in cursul carora partenerii se schimba intre ei; melodia dupa care se executa acest dans. – Din fr. quadrille.

CATENA, catene, s. f. 1. Sir de incretituri ale scoartei pamantului, formate sub influenta unei presiuni laterale. 2. Lant de atomi legati intre ei prin valente simple sau multiple. 3. (Inv.) Lant (la ceas, la ochelari etc.). – Din lat. catena.

GASCA, gasti, s. f. (Peior.) Grup restrans de oameni, uniti intre ei prin preocupari, mai ales in vederea savarsirii unor actiuni reprobabile; grup de oameni care se afla la periferia societatii. ◊ Expr. A (se) sparge gasca = a (se) risipi, a (se) destrama o cardasie, o clica. – Et. nec.

INTERCEPTIE, interceptii, s. f. (Rar) Interceptare. ♦ (Sport) Joc de interceptie = sistem de joc care se bazeaza pe interceptarea mingii pe care adversarii si-o paseaza intre ei. – Din fr. interception.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

DEZBINA, dezbin, vb. I. 1. Tranz. si refl. recipr. A face sa nu se mai inteleaga, sa se dusmaneasca, sau a nu se mai intelege intre ei, a se dusmani; a (se) invrajbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat. disglut[i]nare (refacut dupa imbina).

DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) imparti in mai multe parti, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o impartire aritmetica. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de masura. 2. A face sa nu se mai inteleaga sau a nu se mai intelege intre ei; a (se) desparti, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

MATCALAU s. m. (Reg.) Sarbatoare populara care se tine intr-una din zilele de dupa Pasti, cand baietii si fetele se aduna pentru a schimba intre ei oua rosii si a se prinde frati sau surori de cruce. [var.: matcalau s. n.] – Din magh. matkalo.

FRANCMASONERIE s. f. Asociatie secreta raspandita in diverse tari, ai carei membri, organizati in loji, sunt adeptii principiului fraternitatii si se recunosc intre ei prin semne si embleme; masonerie. – Din fr. franc-maconnerie.

PALISADA, palisade, s. f. 1. Element de fortificatie, folosit in amenajarile defensive mai vechi, alcatuit din pari grosi si lungi batuti in pamant, legati intre ei cu scanduri, franghii etc. si avand intre spatii impletituri de nuiele, maracini, sarma ghimpata etc.; palanca. 2. (Bot.) Mod de asezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una langa alta, perpendiculare pe suprafata organului; celule astfel asezate. – Din fr. palissade.

PLEIADA, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activeaza de obicei in acelasi domeniu si care sunt legati intre ei prin conceptii si nazuinte comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiasi element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietati chimice asemanatoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pleiade.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

MOSCAT, -A, moscati, -te, adj. Cu miros de mosc; parfumat cu mosc. ◊ Bou moscat = mamifer raspandit in Groenlanda si in regiunile arctice ale Americii, intermediar intre oi si vitele cornute, asemanator cu boul, cu corpul acoperit cu par des si lung, a carui carne miroase a mosc (2) (Ovibos moschatus). – Mosc + suf. -at.

ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.

DISLOCA, disloc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranz. si refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.

SOLIDAR, -A, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate si un interes comun; unit. ♦ De care raspund in egala masura si impreuna mai multe persoane; spec. care leaga intre ei intr-un raport de obligatii mai multi creditori si un debitor sau mai multi debitori si un creditor. 2. Care este legat prin constructie de alta piesa sau de alt obiect, formand impreuna un tot unic. – Din fr. solidaire.

COLATERAL, -A, colaterali, -e, adj. Laturalnic; subordonat, secundar. ♦ (Despre rude, grade de rudenie) Care uneste intre ei pe frati si surori (si pe descendentii acestora). – Din fr. collateral, lat. collateralis.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

ARMONIE s. 1. acord, impaciuire, intelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveala. (~ ce domnea intre ei.) 2. concordanta, echilibru, potrivire, proportie, proportionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfecta ~ a elementelor unui ansamblu.) 3. v. acord. 4. melodie, muzicalitate, sonoritate. (~ interioara a versului.) 5. (FON.) armonie vocalica = sinarmonie, sinarmonism.

ASOCIERE s. asociatie, intovarasire, tovarasie, (inv. si reg.) sambra, sotie, (reg.) ortacie, simbrie, sotiire. (O ~ durabila intre ei.)

CATENA s. (CHIM.) lant. (O ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.)

CEARTA s. 1. v. neintelegere. 2. discutie, vorba, zarva, (pop.) galceava, sfada. (Multa ~ s-a facut intre ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestatie, certare, dojana, dojenire, imputare, morala, mustrare, observatie, repros (pop. si fam.) besteleala, mustruluiala, ocara, (inv. si reg.) infruntare, probozeala, (reg.) probaza, probozenie, (prin Mold.) banat, (Mold.) smotru, (inv.) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) sapuneala, scuturatura. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)

CIOROvaIALA s. ciondaneala, (rar) ciorovaire, (reg.) cioanda, (fam.) caraiala. (Ce e ~ asta intre voi?)

CONSULTA vb. 1. a intreba. (Sa-l ~ intr-o chestiune.) 2. a se sfatui, (rar) a se consfatui, (inv. si pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (inv., in Transilv.) a se divani. (S-au ~ intre ei cum sa procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

CORESPONDA vb. a(-si) scrie. (~ regulat intre ei.)

DEOSEBIRE s. 1. diferenta, diferentiere, discriminare, discriminatie, distinctie, (rar) distingere. (Sa facem urmatoarea ~ ...) 2. diferenta, (inv. si pop.) osebire, (Ban., Transilv. si Maram.) deschilinire, (inv.) osebitura. (Ce mare ~ este intre ei!)

DIFERENTA s. 1. v. deosebire. 2. deosebire, (inv. si pop.) osebire, (Ban., Transilv. si Maram.) deschilinire, (inv.) osebitura. (Ce ~ este intre ei?) 3. (MAT.) rest, (inv.) ramasita, restanta. (~ obtinuta in urma unei scaderi.)

DUSMANIE s. animozitate, discordie, invrajbire, ostilitate, pornire, ura, vrajba, vrajmasie, zazanie, (livr.) inimicitie, (inv. si pop.) price, (pop. si fam.) dihonie, (pop.) pica, (inv. si reg.) cearta, pizma, pizmuire, scarba, (Mold.) poxie, (inv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandala, sfada, uraciune, vrajbie, (latinism inv.) rancoare. (Ce e ~ asta neimblanzita intre voi?)

IMPACIUIRE s. acord, armonie, intelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveala. (~ ce domnea intre ei.)

LANT s. 1. (rar) zale (pl.), (inv. si reg.) ratez, (Maram.) stir, (inv.) catena, lantug, veriga. (vaca prinsa in ~.) 2. (CHIM.) catena. (Un ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.) 3. (GEOGR.) sistem muntos, (livr.) catena. 4. (GEOGR.) brau, sir, sirag. (~ul dealurilor extracarpatice.) 5. v. convoi.

PROPAGA vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ in spatiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) imprastia, a (se) intinde, a (se) lati, v. raspandi. 4. a circula, a se extinde, a se imprastia, a se intinde, a se lati, a se raspandi, a se transmite, (inv.) a se raschira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gura in gura.) 5. v. propovadui. 6. (BIS.) a predica, a propovadui, a raspandi, (inv.) a binevesti, a marturisi, a povesti, a spune. (A ~ in lume crestinismul.) 7. a imprastia, a raspandi, (livr.) a disemina, (fig.) a semana. (~ discordia intre ei.)

UNIRE s. 1. v. asamblare. 2. v. imbinare. 3. imbi-nare, prindere. (~ celor doua capete ale barnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a doua cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. v. unificare. 6. v. fuzionare. 7. v. jonctiune. 8. v. casatorie. 9. imbinare, impletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasa a unor preocupari.) 10. v. armonie. 11. (inv.) uniciune. (O stransa ~ exista intre ei.)

ZAZANIE s. 1. animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta. (~ ivita intre doua persoane.) 2. dusmanie, invrajbire, ostilitate, ura, vrajba, vrajmasie. (Ce e ~ asta neimblanzita intre voi?)

CADRIL ~uri n. 1) Dans de origine franceza, executat de patru perechi intr-un tempo lent, in timpul caruia partenerii se schimba intre ei. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. /<fr. quadrille

CATENA ~e f. 1) chim. Lant de atomi uniti intre ei prin valente. 2) Sir de incretituri ale scoartei pamantesti formate sub influenta unei presiuni laterale. ~ muntoasa. /<lat. catena

DISTANTA ~e f. 1) Interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. Intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

LEGAtuRA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura

PALANCA¹ palanci f. 1) inv. Constructie primitiva de fortificatie, facuta din trunchiuri de copaci, asezate orizontal, sau din pari grosi batuti in pamant si legati intre ei; palisada. 2) reg. Constructie rudimentara folosita ca gard sau ca adapost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palank

PALISADA ~e f. Constructie primitiva de fortificatie, facuta din trunchiuri de copaci, asezate orizontal, sau din pari grosi, batuti in pamant si legati intre ei; palanca. /<fr. palissade

COLATERAL, -A adj. Laturalnic, subordonat; secundar. ◊ (Jur.) Linie colaterala = legatura de rudenie care uneste intre ei pe frati si surori si pe descendentii acestora. [< fr. collateral].

GINTA s.f. 1. Grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) Dreptul gintilor = dreptul international. [Pl. -nti, -nte. / < lat. gens].

GRUPARE s.f. 1. Actiunea de a (se) grupa si rezultatul ei. 2. Colectivitate unita prin idei, conceptii sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Intrunire temporara de subunitati, unitati sau mari unitati diferite sub o comanda unica in vederea unei misiuni de lupta. 3. Ansamblu de atomi legati intre ei, a caror prezenta in molecula unei substante determina o functie chimica. [< grupa].

MISTICA s.f. Doctrina si practica religioasa care tinde prin asceza, meditatie etc. sa determine un contact direct sau o comuniune intre om si divinitate; misticism. [Gen. -cii. / cf. fr. mystique].

PALISADA s.f. 1. Obstacol, fortificatie constand dintr-un gard inalt format din pari de lemn infipti vertical in pamant si legati intre ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejeaza avioanele de pe navele portavioane de vanturile puternice. 3. (Biol.) Mod de asezare a unor celule alungite care stau una langa alta. [< fr. palissade].

PARTAJ s.n. 1. Impartire a unei mosteniri intre persoanele indreptatite s-o stapaneasca, facuta de o instanta judecatoreasca sau de succesori intre ei. 2. Folosirea aceluiasi canal de frecvente de emisiuni de catre mai multe statii de radioemisiune. [Pl. -je. / < fr. partage].

POLIHIBRIDARE s.f. Hibridare intre doi genitori care difera intre ei prin doua sau mai multe perechi de caractere. [< poli- + hibridare].

SIMBIOTICA s.f. Arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva si conserva intre ei viata de societate. [Gen. -cii. / cf. gr. syn – impreuna, bios – viata].

SOLIDARITATE s.f. 1. Faptul de a fi solidar; raspundere comuna. 2. Unitate stransa, bazata pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de intelegere. ♦ Coeziune. ♦ (Jur.) Caracterul unui raport de obligatii care leaga intre ei mai multi creditori si un singur debitor (solidaritate activa) sau mai multi debitori si un singur creditor (solidaritate pasiva). [Cf. fr. solidarite, it. solidarieta].

CATENA s.f. 1. Lant de incretituri ale scoartei pamantesti, formate cam in acelasi timp. 2. Lant de atomi uniti intre ei prin valente simple sau multiple. [< lat. catena – lant].

pravoi, -oaie, s.m. si f. (reg.) 1. (s.f.) barna care leaga intre ei (in partea de sus) stalpii unei case. 2. (s.f.) barna care se pune deasupra usorilor usii si ai ferestrei. 3. (s.m.) usor la usa.

stima, stime, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate. 2. pocitura, pocitanie. 3. fiinta sau planta purtatoare de noroc. 4. noroc. 5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt. 6. copil mic si neastamparat. 7. presimtire. 8. (in forma: stema) taina, secret. 9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.

ALIFATIC, -A adj. (despre combinatii organice saturate) format din atomi de carbon legati intre ei in forma de lant liber. (< fr. aliphatique)

AVIOFON s. n. tub acustic care permite membrilor echipajului de la bordul unui avion sa comunice intre ei. (< fr. aviophone)

BOX¹ s. n. 1. disciplina sportiva in care doi adversari lupta intre ei cu pumnii; pugilistica. 2. arma alba constand dintr-o bucata de metal cu gauri pentru degete, cu care se ataca tinand pumnul strans. (< fr. boxe)

CADRIL s. n. 1. dans vioi, de perechi, dintr-un sir de figuri in masuri diferite, in care partenerii se schimba intre ei; melodia corespunzatoare. 2. dans popular rusesc, cu miscare vioaie. (< fr. quadrille, rus. kadrili)

CATENA s. f. 1. lant de incretituri ale scoartei terestre, formate cam in aceeasi perioada de timp; sistem muntos. 2. lant de atomi uniti intre ei prin valente simple sau multiple. (< lat. catena)

COLATERAL, -A I. adj. situat alaturi, laturalnic, subordonat; secundar. ♦ (jur.) linie ~a = legatura de rudenie care uneste intre ei pe frati si surori si pe descendentii acestora. II. s. n. nava laterala a unei biserici. (< fr. collateral, lat. collateralis)

EPIMER s. m. fiecare dintre cei doi izomeri ai unei monozaharide, care difera intre ei prin configuratia a doi atomi de carbon, ceilalti atomi de carbon din molecula avand configuratia identica. (< fr. epimere)

GINTA s. f. 1. grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~tilor = dreptul international. (< lat. gens, -ntis)

GRUPARE s. f. 1. actiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, conceptii, interese comune. ◊ (mil.) intrunire temporara de subunitati, unitati sau mari unitati diferite, sub o comanda unica, in vederea unei misiuni de lupta. 3. ansamblu de atomi legati intre ei, a caror prezenta in molecula unei substante determina o functie chimica. (< grupa)

MISTIC, -A I. adj. 1. stapanit de misticism. 2. ascuns, nestiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare in cadrul religiei sau gandirii filozofico-religioase care afirma posibilitatea contactului direct sau comuniunii intre om si divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)

MIXOTERIE s. f. figura din artele plastice, combinatie intre om si animal. (< fr. mixotherie)

PALISADA s. f. 1. element de fortificatie dintr-un gard inalt din pari de lemn infipti vertical in pamant si legati intre ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejeaza avioanele de pe navele portavioane, de vanturile puternice. 3. (bot.) mod de asezare a unor celule alungite, care stau una langa alta. (< fr. palissade)

PARABIOZA s. f. (biol.) 1. situatie in care doi indivizi sunt legati intre ei prin nastere. 2. grefa in care doi indivizi sunt uniti artificial printr-o circulatie sangvina comuna, pentru observatii fiziologice. 3. pierdere a conductibilitatii normale a unui nerv ca urmare a unei vatamari locale. 4. stare a unui organism la limita conditiilor vitale. (< fr. parabiose)

PARTAJ s. n. 1. impartire a unei mosteniri intre persoanele indreptatite s-o stapaneasca, facuta de o instanta judecatoreasca sau de succesori intre ei. ◊ imparteala. 2. folosirea aceluiasi canal de frecvente de emisiuni de catre mai multe statii de radioemisiune. (< fr. partage)

POLIHIBRIDARE s. f. hibridare a doi genitori care difera intre ei prin mai multe caractere. (dupa fr. polyhybridisme)

PREHOMINIENI s. m. pl. grup de hominieni intermediar intre om si maimutele antropiode: pitecantropul, sinantropul, africantropul. (< fr. prehominiens)

SIMBIOTIC, -A I. adj. 1. referitor la simbioza. 2. care traieste in simbioza. II. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva si conserva intre ei viata de societate. (< fr. symbiotique)

SOLIDARITATE s. f. 1. faptul de a fi solidar; raspundere comuna. 2. unitate stransa, bazata pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de intelegere. ◊ coeziune. 3. (jur.) caracterul unui raport de obligatii care leaga intre ei mai multi creditori si un singur debitor sau mai multi debitori si un singur creditor. (< fr. solidarite)

simbatriot (-ta), s. m. si f. – Compatriot. – var. simpatriot. Ngr. συμπατριώτης. Isi spun ironic grecii intre ei. Cf. Galdi 251.

BABEL, turnul ~ (in „Vechiul Testament”), turn gigantic pe care urmasii lui Noe au vrut sa-l inalte pina la cer. Constructia s-a oprit pentru ca Dumnezeu a incurcat limbile constructorilor, facindu-i sa nu se mai poata intelege intre ei. Simbolul confuziei.

CADRIL, cadriluri, s. n. Dans constand dintr-un sir de figuri, in cursul carora partenerii se schimba intre ei; compozitie muzicala dupa care se executa acest dans. – Fr. quadrille.

CATENA, catene, s. f. 1. Sir de incretituri ale scoartei pamantului, formate sub influenta unei presiuni laterale. 2. Lant de atomi legati intre ei prin valente simple sau multiple. 3. (Inv.) Lant (la ceas, la ochelari etc.). – Lat. lit. catena „lant”.

alianta f., pl. e (fr. alliance). Uniune pin [!] casatorie. Confederatiune intre state ori intre suverani: tractat de alianta. Fig. Uniune, amestecatura de mai multe lucruri; alianta prudentei si a curajului. Alianta de cuvinte, unire de cuvinte care formeaza o expresiune insemnata, precum: nu vede de cit noaptea, nu aude de cit linistea.

banuiala f., pl. eli Suspiciune, presupus: acest om intra rapede in banuieli. Inchipuire, presupunere: banuiala ca pamintu e sferic.

COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.

calina f., pl. e (bg. kalina, fruct de calin, sora mai mica a barbatului; rut. kalina). Fruct de calin. Olt. Fam. Epitet alintator unei cumnate mai mici ori intre femei (Izv. Sept. 1923, 22 si rev. I. Crg. 2, 163). Munt. Nume de taranca. A poftit Calina la tei prajit, topirlanca doreste ceva care e de nasu ei. V. cirn, malina, scroafa.

RACEM (‹ fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescenta formata dintr-un ax principal lung pe care se insera alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali intre ei ca lungime (ex. la salcam, zambila, lacramioara); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescenta alcatuita din mai multe r. simple asezate in lungul unui ax principal (ex. la vita de vie, castan).

RECOMBINARE (‹ re² + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.

coridor n., pl. oare (fr. corridor, d. sp. corredor, d. correr, lat. currere, a alerga. V. curg). Galerie de comunicatiune intre camerele unei case ori intre compartimentele unui vagon. – Barb. culoar (fr. couloir). V. foisor si alergatoare.

Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.

HIDRATARE, hidratari, s. f. Actiunea de a se hidrata si rezultatul ei. ♦ Interactiune intre particulele unei substante dizolvate si moleculele de apa, insotita de degajare de caldura. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism, care se efectueaza in caz de hemoragii, varsaturi etc. – V. hidrata.

PREADOLESCENTA s. f. Perioada din viata unui om situata intre pubertate si adolescenta. [Pr.: pre-a-] – Pre¹- + adolescenta.

DOMNI, domnesc, vb. IV. intranz. A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stapanitor, a stapani. Intre noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija. 3. Fig. (Despre o inaltime, o cladire etc.) A domina (2). – Din domn.

MEZOMERIE s. f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei subtante intre formele ei izomere electronic; structura intermediara. – Din fr. mesomerie.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

GARDINA ~i f. 1) (la butoaie) Santulet transversal la capetele doagelor in care se fixeaza fundul. 2) Portiunea de doaga cuprinsa intre capatul ei de sus si santuletul transversal. 3) rar Bor la palarie. /<germ. Gargel

INDE prep. pop. (exprima un raport de reciprocitate) Intre. Discutau ei inde ei. /in + de

MAtuRITATE f. 1) Stare de dezvoltare fizica si intelectuala completa. 2) Caracter matur. 3) Perioada din viata unui om, cuprinsa intre tinerete si batranete. 4) Stare de dezvoltare deplina (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experienta, acumulat o data cu inaintarea in varsta. /<fr. maturite, lat. maturitas, ~atis

CONtuBERNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldati romani (care ocupau acelasi cort). 3. (In dreptul roman) Uniune, asociatie intre doi sclavi sau intre un om liber si un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicita intre doua persoane de s*x diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium].

MEZOMERIE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule intre formele ei izomere electronic; structura intermediara. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care considera ca, pentru o substanta ce poate fi formulata in mai multe structuri (structuri-limita), adevarata ei structura nu este cea redata prin structurile-limita, ci cea intermediara acestora. V. rezonanta. [Gen. -iei. / < fr. mesomerie].

ADOLESCENTA s.f. Perioada in viata unui om cuprinsa intre varsta pubertatii si cea adulta. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].

CONtuBERNIU s. n. 1. (la romani) cort pentru zece soldati. ◊ grupul celor zece soldati. 2. (in dreptul roman) casatorie intre doi sclavi sau intre un om liber si un sclav. 3. (fig.) coabitare ilegala intre doua persoane de s*x diferit. (< fr., lat. contubernium)

PROTOROMA'NA s. n. limba romana comuna vorbita intre sec. VI si XIII in nordul si sudul Dunarii. (< proto- + romana)

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

LASCIATA OGNI SPERANZA, VOI CH’ENTRATE! (it.) lasati orice speranta, voi care intrati! – Dante, „Infernul,” III, 9. Inscriptie gravata pe poarta Infernului dantesc.

berbinta (sud) si barbinta si brabinta (nord) f., pl. e (ung. berbence si borbonce, butoias; rut. berbenicea). Putinica de pus brinza, lapte s.a. Prov. Cind e brinza, nu-i berbinta, cind ai una, n’ai alta, totdeauna iti lipseste ceva. Butoias (de vin, de rachiu). Mold. Vechi. Taxa pe care o platea cel ce vrea sa intre in breasla ciobotarilor.

axioma f., pl. e (vgr. axioma). Adevar care nu mai are nevoie sa fie demonstrat, fiind evident pin [!] el singur, ca: intregu e mai mare de cit partea; doua cantitati egale cu a treia is egale intre ele; ori-ce efect are o cauza. V. truizm.

cam adv. (din camai, apoi cama, ca mrom. si numa ild. numai). Aproape, aproximativ, putin, intru cit-va: cam pe inserate, cam, cu frica, ma cam tem. Prea: cam putina mincare pentru atitia oameni. De-o-cam-data (sau deocamdata), pentru un moment: de-o-cam-data e pace. – Si can (Maram.) si cani (Vechi. Cant.).

3) coca f., pl. i (sp. coca, cuv. american). Un copacel peruvian ale carui fructe-s tonice si e*******e si ale carui frunze mestecate in gura pot inlocui intru cit-va mincarea.

NORA, nurori, s. f. Sotia cuiva considerata in raport cu parintii sotului ei. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neindemanatica la treburile gospodaresti. – Lat. nurus.

TOTALITATE, totalitati, s. f. Numarul complet al lucrurilor sau al fiintelor in discutie; ansamblul lucrurilor sau al fiintelor legate intre ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalite.

RIvaLITATE ~ati f. Concurenta intre doi rivali. /<fr. rivalite, lat. rivalitas, ~atis

TEOLOGIE s. f. disciplina care se ocupa cu expunerea si fundamentarea teoretica a izvoarelor si dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectica = curent teologic protestant modern care foloseste in domeniul cunoasterii religioase metoda dialectica sub forma unui dialog intre Dumnezeu si om. (< fr. theologie, gr., lat. theologia)

ATINGERE, atingeri, s. f. Actiunea de a (se) atinge si rezultatul ei. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) in atingere cu... = a intra (sau a fi, a veni etc.) in contact cu..., in relatii cu...

caftan n., pl. e (turc. kaftan, d. pers. haftan, caftan; ngr. kaftani, bg. sirb. rut. rus. pol. kaftan. Cp. cu chepeneag). Un fel de mantie ornata cu fir de aur si de argint si cu minicile [!] lungi pina la pamint pe care sultanu o daruia vizirilor, pasilor hanului Crimeii, principilor Ardealului si domnilor romanesti cind intrau in functiune ori ca rasplata p. un serviciu sau chear [!] p. o veste buna. (La rindu lui, domnu daruia si el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalti erau numiti pin [!] pitac. Toti curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perzindu-si [!] insemnatatea onorifica, caftanu disparu din moda pastrindu-l numai Jidanii batrini). Fig. Boierie: in domnia lui Caragea toate slujbele si caftanele se dau pe parale (Ghica, 36). Iron. Rar. Bataie [!], trinteala: na si tie un caftan!

chioc si (nord) teoc n., pl. uri (cp. cu toc 1). Mold. O gropita de citi-va centimetri facuta in pamint si in care baietii, la jocurile lor, arunca cu pumnu nuci sau bile de ciment. (Dupa cum intra cu sot ori fara sot, cistiga unu sau altu).

DENIVELARE, denivelari, s. f. Actiunea de a denivela si rezultatul ei. ♦ Diferenta de nivel intre doua unitati morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborat pe o suprafata relativ plana. – V. denivela.

DISCRIMINARE, discriminari, s. f. Actiunea de a discrimina si rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuata intre mai multe elemente. 2. Politica prin care un stat sau o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente neintemeiate. ♦ Discriminare rasiala = segregatie. – Dupa fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

SUBIMPARTIRE, subimpartiri, s. f. Actiunea de a subimparti si rezultatul ei; (concr.) parte care intra in componenta unei parti mai mari care a fost impartita; subdiviziune; grupa; subunitate. – V. subimparti.

PRESA s. 1. v. teasc. 2. (TIPOGR.) teasc, (inv.) stamba. (O carte care a intrat sub ~.) 3. tipar. (Libertatea ~ei.) 4. v. ziaristica.

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

vaRSTA¹ ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

SUPRAINALTARE s.f. 1. Actiunea de a suprainalta si rezultatul ei. ♦ Diferenta de nivel intre cele doua margini ale unei sosele sau cai ferate in curba pentru diminuarea sau anularea fortei centrifuge. 2. (Constr.) Marire a sagetii unui arc de bolta prin asezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< suprainalta].

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

SUBIMPARTIRE s.f. Actiunea de a subimparti si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Parte care intra in compunerea unei parti mai mari; subdiviziune. [< subimparti].

CARTIER s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unitati militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ◊ loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

alto n. (cuv. it. care inseamna „inalt”). Muz. Voce femeiasca ori copilareasca mai grava, intre sopran si tenor (numita mai des contralto). Parte cintata cu aceasta voce in cor. Un fel de vioara si de trompeta mai mare.

KARAKALPAKSTAN, republica autonoma in Uzbekistan; 164,9 mii km²; 1,3 mil. loc. (1992). Cap.: Nukus. Culturi irigate de bumbac si orez. Cresterea animalelor (oi caracul). Din 1936 a intrat in componenta R.S.S. Uzbekistan. Locuitorii, karakalpaci, vorbesc o limba turcica si sunt de religie musulmana sunnita.

OBSERVER [obzə:və], The ~, una dintre cele mai vechi gazete britanice, fondata de W.S. Bourne. Apare duminica la Londra, incepand cu 1791. La conducerea ei s-a aflat, intre 1908 si 1942, J.L. Garvin, care i-a conferit reputatia de gazeta a intelectualitatii liberale.

PATINARE², patinari, s. f. 1. Actiunea de a patina² si rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativa si intre limite determinate a unui culisor, intr-un ghidaj de translatie. ♦ Alunecare a unei roti de vehicul pe calea de rulare, fara invartirea ei. – V. patina².

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Parte a piciorului de dinapoi al unui animal cuprinsa intre crupa si gamba; (la om) coapsa, sold. – Lat. armus.

AFINITATE ~ati f. 1) Atractie si simpatie intre persoane, datorita asemanarii de pareri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufleteasca. 2) chim. Proprietate a unor substante de a se combina unele cu altele. 3) Inrudire prin alianta. /<fr. affinite, lat. affinitas, ~atis

DIMINEATA ~eti f. Interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la inceputul zilei. Spre ~ inainte de a se zori. In faptul ~etii in zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

PENETRATIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Artera de ~ artera de circulatie care face legatura intre o localitate si imprejurimile ei. 2) Adancime pana la care patrunde un corp in altul. [G.-D. penetratiei] /<fr. penetration

PITECANTROP ~i m. Om fosil avand caractere intermediare intre maimutele antropoide si omul primitiv. /<fr. pithecanthrope

SOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsa intre coapsa si mijloc. ◊ A sta cu mainile in ~uri a nu avea nici o ocupatie; a pierde timpul. A sta intr-un ~ a sta stramb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespun-zatoare articulatiei picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta; panta; povarnis; versant; costisa. /cf. sas. soldar

OSMOTIC, -A adj. Referitor la osmoza, specific osmozei. ◊ Presiune osmotica = diferenta de presiune care exista intre o solutie si solventul ei, separat de aceasta printr-o membrana semipermeabila pentru ca solventul sa nu poata trece prin membrana in solutie. [< fr. osmotique].

TRACTRICE s.f. (Mat.) Curba plana avand proprietatea ca, in fiecare punct al ei, segmentul de tangenta, cuprins intre punctul de tangenta si intersectia tangentei cu o dreapta fixa, are lungimea constanta. [< germ. Traktrix, cf. lat. tractare – a trage].

intalnis, intalnisuri, s.n. (inv. si pop.) 1. intalnire intre doi oameni. 2. boala de om.

MINOR, -A adj. 1. (despre tineri; si s. m. f.) neajuns inca la majorat. 2. lipsit de importanta; secundar; (p.ext.) sters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri si doua semitonuri (intre treptele II-III si VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contine termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)

TRACTRICE s. f. (mat.) curba plana avand proprietatea ca, in fiecare punct al ei, segmentul de tangenta cuprins intre punctul de tangenta si intersectia tangentei cu o dreapta fixa sa aiba lungimea constanta. (< germ. Traktrix)

ARM, armuri, s. n. (Reg.) Partea piciorului de dinapoi al unui animal, intre genunchi si sold; (la om) coapsa, sold. – Lat. armus.

calaret, -eata s. si adj., pl. f. ete (d. calare). Care umbla calare: un calaret, o baterie calareata. Figura in jocu de sah. La Romani, cavaler, om din clasa care era intre optimati si plebe.

catre prep. cu ac. (lat. contra, infl. de intre). Spre, in directiunea cuiva: catre apus, catre mine. Cu, fata de: respect catre parinti. Aproape, spre, pe la: catre seara, catre dimineata. – In est catra, in nord citra. Cp. cu intre, intra.

2) cioc, interj. care arata sunetu unei ciocniri incete, ca intre pahare, la usa cuiva s. a. V. cioc 1, boc, poc, toc.

cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

SAUDIZI, dinastie domnitoare in Regatul Arab Saudit, intemeiata de Saud ibn Muhammad ibn Mikrin. Pana in 1927 ei sunt emiri de Nejd; intre 1927 si 1932 – regi ai Hidjazului si Nejdului cu terit. unite, iar din 1932 – regi ai Arabiei Saudite. Ultimul reprezentant al dinastiei este regele Abdallah ibn Abd al-Aziz (din 1 aug. 2005).

PERSPECTIVITATE, perspectivitati, s. f. Corespondenta intre o figura geometrica si imaginea ei, obtinuta prin perspectiva (1). – Perspectiva + suf. -itate.

CODITA, codite, s. f. 1. Diminutiv al lui coada. ♦ Semn grafic care intra in alcatuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter si personalitate, care serveste ca unealta a cuiva; codos (2). 3. (In legatura cu o stire, un zvon) Adaos, infloritura, exagerare. – Coada + suf. -ita.

tuSINAT², -A, tusinati, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi) tuns pe sub pantece si intre picioarele dinapoi. 2. (Despre par, barba, mustati) tuns scurt. 3. (Despre iarba, copaci) tuns scurt sau la acelasi nivel. – V. tusina.

DEGAJAMENT, degajamente, s. n. 1. Incapere care serveste ca spatiu de comunicatie intre incaperile unui apartament ori ale unei cladiri publice sau intre interiorul unei cladiri si exteriorul ei. 2. Portiune situata in fundul si pe marginile scenei, care serveste pentru depozitarea decorurilor, recuzitei etc. – Din fr. degagement.

SUBORDONARE, subordonari, s. f. Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – V. subordona.

SUBORDIN ~e n. biol. Categorie sistematica intermediara intre ordin si familie. [Sil. sub-or-] /sub- + ordin

GRAFOLOGIE s.f. Studiul raporturilor care exista intre scrisul unei persoane si caracterul ei. ◊ Grafologie patologica = disciplina care se ocupa cu studierea deformarii scrisului in urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva in scopul recunoasterii autenticitatii unor documente, inscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – stiinta].

piscoi, piscoi, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intra in componenta unor instrumente muzicale. 2. om mic de statura, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge faina in covata morii; vrana. 4. (inv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergatoare a morii. 7. teica morii, covata, lada in care curge faina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.

suvintri, suvintresc, vb. IV (reg.; despre oi) a tunde pe sub pantece, intre picioarele dinapoi si imprejurul cozii; a tusina.

CONTEXtuRA s. f. 1. mod de impletire a firelor unei tesaturi, care definesc structura ei. 2. mod in care sunt legate intre ele diversele elemente ale unui tot; inlantuire; legatura. ◊ (fig.) structura, schelet. (< fr. contexture)

PERSPECTIVITATE s. f. corespondenta intre o figura geometrica si imaginea ei in perspectiva. (< perspectiva + -itate)

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

baron m. (fr. baron, d. germ. de sus barr, om liber). In apusu Europei, nobil intre conte si cavaler de odinioara; in Francia, titlu marilor seniori: regele si baronii sai. Fig. Om care face pe boieru: a trai ca un baron (ca un domn). V. bimbasa.

castaniu, -ie adj. De coloarea [!] castanei, intre negru si blond: par castaniu, om castaniu (adica cu paru castaniu). – Barb. saten, -a (fr. chatain, d. chataigne, castana).

TOPARLAN, toparlani, s. m. Persoana cu apucaturi grosolane; om mojic, badaran, grosolan, toapa. – Probabil contaminare intre top si [m]irlan.

COORDONARE, coordonari, s. f. 1. Actiunea de a coordona si rezultatul ei. 2. Relatie stabilita, in cadrul unei enuntari, intre cuvinte, constructii si propozitii care stau pe acelasi plan, fara ca unul dintre elemente sa depinda din punct de vedere gramatical de celalalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

PISCOI, piscoi, s. m. (Reg.) I. tub sonor care intra in componenta unor instrumente muzicale. II. Om mic de statura, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.

COMUTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor intre circuite; intrerupator. ~ automat. 2) Statie de telefoane care face legatura intre numerele ce se afla in cadrul ei. /<fr. commutateur

CREATINA f. (la om si la animale) Substanta proteica care intra in componenta muschilor, avand rol important in metabolismul contractiei musculare. [Sil. cre-a-ti-] /<fr. creatine

INGER ~i m. 1) (in conceptiile religioase) Fiinta supranaturala considerata ca fiind mediator intre oameni si divinitate. 2) fig. Persoana perfecta; om cu constiinta nepatata. ◊ Tare de ~ care nu cedeaza cu usurinta; foarte rezistent. Slab de ~ care se descurajeaza usor; timid; fricos. /<lat. angelus

NOvaTIE ~i f. Act juridic constand in stingerea unei obligatii vechi (intre doua persoane sau organizatii) si inlocuirea ei cu alta noua. /<fr. novation, lat. novatio, ~onis

ZAGASTRU, zagastre, s. n. (Inv.) Spatiu liber intre iesle si peretele grajdului din spatele ei, pe unde umbla oamenii cand dau de mancare la animale.

ANGRENA vb. I. tr. 1. A face sa intre dintii unei roti intre cei ai altei roti pentru a o antrena in miscarea ei. 2. (Fig.) A face pe cineva sa intre intr-o actiune; a incepe, a se angaja la un drum. [< fr. engrener].

batoc (batocuri), s. n. – Peste sarat. – var. batog. Sb. batok „(uscat ca un) bat” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; REW 4650). – Der. batogi, batoji, vb. (a usca). Dupa DAR, acest cuvint ar deriva din rus. batoziti „a lovi cu batul”, in vreme ce Graur, BL, VI, 136, crede ca este rezultatul unei contaminari intre batuci si betegi.

care¹ pr. int. m. si f., sg. si pl.; g. sg. independent / postpus m. caruia, f. careia ( A caruia dintre ei este casa? / In casa caruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. carui, f. carei (In a carui casa ai intrat?); d. sg. m. caruia, f. careia (Caruia dintre ei i-ai dat?): g. pl. independent / postpus carora, antepus (al, a, ai, ale) caror; d. pl. m. si f. carora

INTERFECUNDITATE s. f. (biol.) posibilitate de incrucisari fecunde intre doua specii inrudite, descendetii hibrizi ramanand ei insisi fecunzi. (< fr. interfecondite)

AMIENS [amiẽ], oras in N Frantei (Picardia), pe Somme: 154,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod feroviar. Filaturi si tesaturi de lina, incalt., metalurgie si produse alim. Universitate. Cetate puternica in ev. med. Cea mai mare catedrala gotica din Franta (sec. 13), cu sculpturi celebre. Monumente din sec. 15-18. Muzeul Picardiei (decorat de Puvis de Chavannes). La A. s-a incheiat, la 27 mart. 1802, un tratat de pace intre Marea Britanie si Franta cu aliatele ei, Spania si Republica Batava. Teatrul unor violente lupte in timpul primului razboi mondial (1918).

BERIA, Lavrenti Pavlovici (1899-1953), om politic sovietic. A detinut importante functii, intre care: comisar al poporului pentru Afaceri Interne (1938-1945; mart.-iun. 1953). Colaborator apropiat al lui Stalin, a fost unul dintre principalii organizatori ai represiunilor din perioada anilor ’30-’50. Exclus din partid, judecat si executat.

asezatura f., pl. i. Felu cum is asezate lucrurile ori oamenii, ordine. Podis, terasa, loc ses. Intre altele mai accidentale: in deal se intinde o asezatura, pe care se afla satu Mihoreni. V. grind.

contramarca f., pl. arci (fr. contre-marque). A doua marca pusa unui pachet de marfa sau alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca sa poata intra iar) celor care iese [!] pe cite-va momente.

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat in descompunere; mortaciune, starv, les¹. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras si greoi in miscari. – Din magh. dial. holt (= halott).

IMPUIA, impuiez, vb. I. Tranz. (in expr.) A impuia capul (sau urechile) cuiva = a face sa intre in mintea cuiva o idee, insistand asupra ei; a ameti pe cineva cu vorbaria. [Pr.: -pu-ia. – Prez. ind. si: (reg.) impui] – In + pui.

VORBIRE, vorbiri, s. f. 1. Actiunea de a vorbi si rezultatul ei; folosire a limbii in procesul de comunicare intre membrii unei anumite colectivitati; vorbit¹. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetica = vorbire generata de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limba, grai. 3. (Inv.), Cuvant; mentiune. – V. vorbi.

INTRE prep. 1. v. printre. 2. (inv.) inde. (Se consultau ~ ei.) 3. v. dintre.

ABATERE ~i f. 1) jur. Incalcare a unor dispozitii legale. 2) tehn. Diferenta intre valoarea masurata a unei marimi si valoarea ei reala. [G.-D. abaterii] /v. a abate

ABDOMEN ~e n. (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe; burta; pantece. /<lat., fr. abdomen

CRAPAtuRA ~i f. 1) Plesnitura in-gusta; fisura. 2) Spatiu ingust intre o fereastra sau o usa si tocul ei. /<lat. crepatura

ISTORIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natura si din societate. 2) Perioada a evolutiei umane, posterioara preistoriei si protoistoriei cunoscuta din documente scrise. 3) Stiinta care se ocupa cu studiul evolutiei societatii omenesti si a legitatilor ei de dezvoltare. ~a antica. ~a contemporana. ◊ A intra in ~ a ramane in memorie. 4) Stiinta care studiaza succesiunea evolutiei faptelor intr-un anumit domeniu. ~a limbii. ~a teatrului. 5) Relatare succesiva a unor evenimente, fapte; povestire; naratiune. 6) fam. Intamplare neprevazuta si impresionanta care intervine in viata cuiva; peripetie. [G.-D. istoriei; Sil. -ri-e] /<lat., gr. historia

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a ravni. ◊ Cat poftesti cat doresti; cat vrei; oricat. 2) (persoane) A chema in mod politicos (sa vina undeva sau sa participe la ceva); a solicita printr-o invitatie; a invita. 3) pop. (sanatate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebita afectiune; a ura. 4) (urmat de o propozitie completiva cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit sa inchida usa. 5) inv. A solicita intr-o forma categorica. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi sa vina (pe undeva sau pe la cineva). Poftiti in ospetie la noi. ◊ Sa pofteasca a) sa intre; sa vina; b) numai sa incerce (daca vrea s-o pateasca). /<sl. pohoteti

CLEARANCE CLIRANS/ s. n. raport intre concentratia sangvina a unei substante si eliminarea ei prin u***a. (< fr., engl. clearance)

BIRLADEANU, Alexandru (1911-1997, n. Comrat, Basarabia), economist si om politic roman. Acad. (1955). Presedinte al Senatului Romaniei (1990-1992). Intre 1948 si 1968 a detinut inalte functii de partid si de stat.

BOGOMILISM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrina crestina eretica de esenta maniheista bazata pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creeaza lumea spirituala vesnica si nevazuta) si raului (Satan, care creeaza lumea vizibila: pamint, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din doua forte antagonice: trupul stapinit de Satan, si sufletul, stapinit de Dumnezeu. Influentata de gnosticism si de pavlicieni, a influentat la rindul sau, pe catari. Potrivit unei traditii promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat intre 927 si 950 in Bulgaria. Larg raspindita in Pen. Balcanica in sec. 10-14 (pina in sec. 17 ca secta). Ideile b. si-ai gasit ecou si in miturile cosmogonice romanesti.

articul n., pl. e (lat. articulus). Diviziune (paragraf) a unui tractat, unei legi, unui contract, unei socoteli (V. pont). Orice obiect de comerciu. Parte cuprinsa intre doua puncte de articulatiune intr' o planta ori intr' un insect. Parte dintr' un intreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unui ziar. Articul de Paris, obiect de moda sau industrial care se fabrica specialmente la Paris. Gram. Cuvint ori particula care determina un nume: cel mare, marele. – Si articol (dupa it.).

2) ciocan n., pl. e (d. cioc, interj. care exista si la Rusi si la alti Slavi, inrudita cu vgr. tykos, ciocan, si cu typos, lovitura, urma, tip, ca ciocnesc fata de cioplesc ori ca vgr. lykos fata de lat. lupus, lup. Din aceiasi rad. vsl. rus. cekanu, bg. cuk si cukan, ciocan, [de unde ngr. tsukani], cekan, barbie; pol. czekan, pers. cugan. V. cocean. Cp. Bern. 1, 159). O unealta de batut cuie s. a.: ciocan de zidar, de dogar, de potcovar, de batut la poarta (ild. clopot) s. a. Fig. Intre ciocan si nicovala, intre doua primejdii (V. mai 2). Paharut, toi ori sipusor de baut rachiu (ca si sirb. cokanj rakije). S. m. Zool. Un peste marin cu capu ca ciocanu (zygaena malleus).

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.

corespondenta f., pl. e (d. corespondent; fr. correspondance). Schimb de scrisori, comunicatiune, relatiuni: corespondenta intre doi oameni, intre state. Scrisori si alte lucruri scrise, trimese [!] ori primite pin [!] posta: imi citesc corespondenta, acest scriitor a lasat o insemnata corespondenta. Conformitate, potriveala: perfecta corespondenta a tuturor partilor corpului, a gindurilor noastre. – Mai vechi corespondentie si raspundentie; in Let. 2, 252 si 3, 257 respundentie (dupa pol. korespondencya).

ALTER EGO s. m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui. ♦ Om de incredere, prieten nedespartit. – Loc. lat.

GRINDEI, grindeie, s. n. 1. Una dintre partile componente ale plugului cu tractiune animala, care leaga intre ele toate celelalte elemente. 2. Grinda mica (fixata la o constructie de-a curmezisul si orizontal). ♦ Bucata de lemn care intra in alcatuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grinda + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.

INTAMPINARE, intampinari, s. f. 1. Actiunea de a intampina si rezultatul ei. ◊ Expr. A iesi sau a veni in (sau intru) intampinarea cuiva = a iesi in calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestatie, obiectie in justitie. [var.: intimpinare s. f.] – V. intampina.

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

RAMPA ~e f. 1) Platforma situata la nivelul care inlesneste operatiile de incarcare si de descarcare a unui vehicul. 2) Balustrada a unei scari sau a unui pod. 3) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate aparatele de iluminare. ◊ A vedea lumina ~ei a fi jucat spectacolul in fata publicului; a intra in repertoriul unui teatru. A chema la ~ a cere, prin aplauze, ca artistii sa revina pe scena la sfarsitul spectacolului. 4) Portiune inclinata a unui drum. 5) Excavatie miniera de legatura intre un put de extractie si galeria de transport. /<fr. rampe, germ. Rampe

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) Intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

AGIO s.n. Spor pe care il poate inregistra valoarea reala a unei monede sau a unei hartii de valoare peste valoarea nominala. ♦ Diferenta intre valoarea nominala a monedei de argint si valoarea ei reala, exprimata in moneda de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

cheotoare f., pl. ori (ild. cheietoare, incheietoare). Gaura in care intra nasturele, butoniera. Siret cusut la haina ca s´o poti atirna in cui. Capatu unei grinzi incheiat in alta grinda la casa taraneasca (Sez. 36, 31). – Si cheut- (Mold. Ban.) si chiot-.

ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru masurarea tensiunilor inalte, format din doi electrozi intre care se produce o descarcare electrica daca tensiunea dintre ei depaseste o anumita valoare. – Din fr. eclateur.

STOMAC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om si la animalele superioare, in forma de punga, situata intre esofag si duoden, in care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-si pune stomacul la cale = a-si potoli foamea, a manca. [var.: (inv.) stomah s. n.] – Din sl. stomahu.

ABIA adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte putin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte putin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ dupa aceea. 5) Cel putin; macar; barem. ~ se va astampara. [Sil. a-bia] /

EGALITATE ~ati f. 1) Caracter egal; lipsa de diferenta; identitate. 2) mat. Relatie intre doua marimi egale. 3) sport Situatie in care mai multi concurenti realizeaza acelasi numar de puncte. A termina jocul la ~. [G.-D. egalitatii] /<fr. egalite, lat. aequalitas, ~atis

TOPARLAN ~i m. reg. Persoana care vadeste lipsa de educatie; om cu apucaturi grosolane; badaran; mitocan; marlan; tolomac. /Probabil contaminare intre top si [m]arlan

scala s. f. – Febra aftoasa. Origine necunoscuta. Legatura cu sl. skala „aschie” (Cihac, II, 329), nu este probabila. Aceasta boala care provine din cauza murdariei, ar putea sa-si lege numele intru citva de lat. squalidus „murdar”, mai ales ca denumirea ei nu pare sa fie mostenita.

bitii a -i v. int. (ung. biccenni, bicegni, a schiopata, a te clatina. Cp. cu fitii, motai si titii). Fam. Ma clatin, ma scutur, tremur: tot bitiia pe la poarta si nu’ndraznea sa intre, ii bitiia inima de frica. V. refl. Ce va tot bitiiti pe scindurile celea, mai baeti? V. bisticii.

Arachne, tinara din Lydia, fiica lui Idmon din Colophon, vestita pentru maiestria cu care-si tesea pinzele. Sfidind-o cu indeminarea ei pe zeita Athena, patroana tesatoarelor si a torcatoarelor, se spunea ca zeita insasi ar fi coborit din Olympus pentru a-i vedea pinzele. Intre cele doua incepe o intrecere: Athena infatiseaza pe pinzele ei chipurile celor doisprezece zei ai Olympului si scene care zugravesc pedepsele la care au fost supusi muritorii ce au incercat sa se razvrateasca impotriva ordinii divine. Arachne tese, la rindu-i. minunate pinze pe care sint zugravite scene de iubire dintre zei si muritoare. Infuriata, zeita ii sfisie pinzele. Atunci, de desperare, Arachne se spinzura. Athena n-o lasa insa sa moara ci, cuprinsa in ultima clipa de mila, o transforma intr-un paianjen, sortit de atunci sa-si teasa pinza la infinit.

ORTEGA Y GASSET, Jose (1883-1955), filozof si eseist spaniol. Prof. univ. la Madrid. Prin „Revista de Occidente” (1923-1936), as carui fondator a fost, a contribuit la propagarea in Spania a ideilor novatoare si la deschiderea ei spre valorile europene. Din considerente politice, s-a autoexilat intre 1936 si 1945. Ocupand o pozitie intermediara intre „filozofia vietii” si fenomenologie si existentialism, a anticipat multe din temele filozofiei contemporane, a facut patrunzatoare observatii asupra crizei culturii, a fenomenelor de instrainare si depersonalizare generate de societatea contemporana („Rascoala maselor”, „Spre o filozofie a istorie”, „Dezumanizarea artei”). Eseuri filozofice („Despre Galilei”, „Istoria ca sistem”) sau configurand o constiinta filozofica a artei („Meditatii despre Don Quijote”, „Velasquez”, „Goya”).

HIBRIDARE, hibridari, s. f. Actiunea de a hibrida si rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de incrucisare sexuata sau vegetativa intre doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridatie. – V. hibrida.

NATAFLET, -EATA, natafleti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care este lipsita de istetime, care nu stie sa se descurce, pe care o inseala cu usurinta toti; p. ext. (om) prost, tont, natang. [var.: nataflete adj., s. m.] – Probabil contaminare intre natarau si flet.

RAMASAG, ramasaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a tine”) Conventie intre persoane care sustin lucruri contrare si prin care cel ce va avea dreptate va primi o rasplata (in bani sau in obiecte) stabilita in momentul incheierii conventiei; prinsoare, pariu, ramaseala, ramas. – Ramas + suf. -sag.

SASE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cinci si sapte si care se indica prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Sase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un sase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul sase. (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de sase ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De sase ori pe atata. (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le ofera cate sase carti. [var.: sese num. card.] – Lat. *sess (= s*x).

ABORDAJ s.n. 1. Ciocnire accidentala intre doua nave. 2. Atacare a unei corabii prin alaturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio].

ALTER EGO s.m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui; (p. ext.) om de incredere, prieten nedespartit. [< lat. alter – alt, ego – eu].

BETHLEN (BETLENI), familie de nobili maghiari din Transilvania, originara din neamul Becse-Gergely. Mai importanti: Farkas B. (1639-1679), istoriograf si cancelar al Transilvaniei. Scrierea sa „Historia de rebus Transilvanicis” prezinta perioada dintre 1525 si 1609, cuprinzind stiri si despre Tara Romaneasca si Moldova (Petru Rares, Despot Voda, Mihai Viteazul si Radu Serban); Janos B. (1613-1678), istoriograf si cancelar al Transilvaniei intre 1629 si 1673, cu referiri la Moldova si Tara Romaneasca; Miklos B. (1642-1716), om de stat, cancelar al Transilvaniei si memorialist. A lasat o valoroasa autobiografie.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) pana cand (vei abuza, Catilina, de rabdarea nostra)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intra direct in subiectul discursului, interpelandu-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanta sa vina in Senat dupa descoperirea conjuratiei sale. Expresie a indignarii fata de insolenta unei persoane care infrunta pe cei din jurul sau.

brigadier m. (fr. brigadier). Caporal de artilerie ori de cavalerie pina la 1916. Sef de brigada in jandarmerie. Ofiter intre colonel si general in Spania. Fam. General care comanda o brigada ori colonel care are acest rol si poarta ca insigna un „soare” de general. Brigadier silvic, agent silvic in uniforma. – La N. Cost. bregadir.

SAGETATORUL (Saggitarius) 1. Constelatie zodiacala din emisfera australa, intre Scorpion si Capricorn. Contine 146 de stele vizibile, iar in directia ei se afla situat centrul Galaxiei. Se mai numeste Arcasul. 2. Al noualea semn zodiacal, intre Scorpion si Capricorn (23 nov.-21 dec.).

RAIE s. f. 1. (Pop.) Boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.

BEAVERBROOK [bi:vəvruk], William Maxwell, baron (1879-1964), magnat de presa si om politic britanic. Proprietar al marilor cotidiene „Daily Express” si „Sunday Express”. Intre 1941 si 1945 de mai multe ori ministru.

BRUNING, Heinrich (1885-1970), om politic german. Lider al Partidului Catolic de Centru; cancelar al Reichului (1930-1932). Intre 1934 si 1952 a trait in S.U.A.

RICCI, familie de pictori italieni. 1. Sebastiano R. (1659-1734). Arta lui a reprezentat o sinteza a influentele lui Annibale Carracci, Caravaggio si Correggio si a exercitat la randu-i o puternica influenta asupra picturii din N Italiei si din Anglia (unde R. a lucrat intre 1712 si 1716), introducand acolo primele principii ale „compozitiei grandioase” pe care o va dezvolta pictura academica din cea de-a doua jumatate a sec. 18. 2. Marco R. (1676-1730). Nepotul lui R. (1). Autor al unor peisaje si al unor compozitii infatisand aventuri de vanatoare, atacuri ale briganzilor, scene de lupta, in maniera lui Salvatore Rosa („Peisaje din valea raului Piave”). A lucrat cativa ani in Anglia, unde repertoriului sau obisnuit a adaugat imagini si portrete din cartierele londoneze sarace.

comunitate f. (d. comun; fr. communaute, d. communal, comunal). Starea lucrului comun: comunitate de interese. Paritate, identitate: comunitate de opiniuni. Societate religioasa ori alt-fel traind impreuna supt [!] anumite regule. Jur. Asociatiune de bunuri intre soti. V. cenobiu.

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

DECALARE, decalari, s. f. Actiunea de a (se) decala si rezultatul ei; distantare in spatiu sau in timp; ramanere in urma; fig. nepotrivire, dezacord intre situatii, evenimente, conceptii etc. – V. decala.

CENtuRA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

DIFERENTA s. f. 1. deosebire, lipsa de asemanare. ♦ (log.) ~ specifica = nota caracteristica a unei notiuni, in genul ei proxim. 2. (mat.) rezultatul operatiei de scadere. 3. (geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte de pe suprafata globului terestru. 4. (fiz.) ~ de faza = defazaj. (< fr. difference, lat. differentia)

ECLUZIUNE s. f. actiunea de a face legatura intre doua portiuni cu nivele diferite ale traseului unei cai navigabile si rezultatul ei. (< ecluza)

RANTOALA vb. tr. 1. (arte) a restaura panza uzata a unui tablou prin lipirea ei pe o panza noua. ◊ a dubla, a face ca doua materiale sa intre in contact dupa ce s-au uscat pe ele cleiurile cu solventi cu care au fost unse. 2. a transporta culorile pe o noua panza. (< fr. rentoiler)

BONIFACIO, Andres (1863-1897), om politic filipinez. Conducator al rascoalei populare din Filipine impotriva dominatiei spaniole (1896). A intrat in conflict cu unul dintre locotenentii sai, Jose Aguinaldo, fiind infrint. Judecat, condamnat la moarte si executat.

PISCOI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intra in compozitia diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi.

CONCERT, concerte, s. n. 1. Executare in public a unor opere muzicale. ♦ Piesa muzicala ampla scrisa pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestra, care se distinge prin complexitatea facturii si prin caracterul ei virtuos-tehnic. ◊ Concert pentru orchestra = lucrare orchestrala de virtuozitate. 2. (Rar) Intelegere, unire, acord intre mai multe state sau persoane in vederea unui scop comun. – Din fr. concert, it. concerto.

ECHIvaLENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) Denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

PARAMETRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminata care intra in ecuatia unei curbe sau a unei suprafete si care permite prin varierea ei sa se obtina toate varietatile unei familii de curbe sau de suprafete. ♦ (Fiz.) Orice marime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. parametre, cf. gr. para – langa, metron – masura].

CARACTER, caractere, s. n. 1. Particularitatea fundamentala a unei persoane, care se manifesta in orientarea, unitatea si consecventa ideilor si actiunilor sale. ◊ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul intre caracterele personajelor. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. ♦ Individualitate prezentand trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. 2. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 3. Semn grafic; litera. – Fr. caractere (lat. lit. character).

RECALIBRARE, recalibrari, s. f. Actiunea de a recalibra si rezultatul ei; operatie prin care se realizeaza cu precizie piese identice si care se pot schimba intre ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obtinute la calibrarea initiala. – V. recalibra.

DIFERENTA, diferente, s. f. 1. Ceea ce deosebeste o fiinta de alta, un lucru de altul; lipsa de asemanare; deosebire; nepotrivire. ◊ Diferenta specifica = trasatura caracteristica a unei notiuni, care o deosebeste de celelalte notiuni cuprinse in genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scaderi matematice. 3. (Geogr.; in sintagma) Diferenta de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte terestre. [var.: (inv.) diferinta s. f.] – Din fr. difference, lat. differentia.

DINTRE prep. 1) (exprima un raport spatial) Distanta dintre doua sate. Soarele a aparut dintre nori. 2) (exprima un raport relational) Dragoste dintre parinti si copii. 3) (exprima un raport cantitativ) Din. O parte dintre ei vor lucra la uzina. 4) (exprima un raport temporal) In timpul dintre cele doua razboaie. /de + intre

MAT ~e n. pop. (la om si la unele animale) Parte a aparatului digestiv in forma de tub cuprinsa intre stomac si a**s; intestin. /<lat. matia

RAMASAG ~uri n. Intelegere intre persoane care, sustinand lucruri contrare, se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A castiga un ~. /ramas + suf. ~sag

COPULATIV, -A adj. 1. (despre conjunctii) care leaga (parti de) propozitii de acelasi fel. ♦ verb ~ = verb in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura intre subiect si numele predicativ; copula (1); propozitie ~a = propozitie coordonata legata prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecati afirmative) care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus)

KARAME, Rasid Abdul Hamid (1921-1987), om politic libanez. Min. si prim-min. (1955-1987, cu intreruperi). A promovat o politica de echilibru intre stat si rezistenta palestiniana, mediind intre diversele grupari aflate in divergenta. Favorabil unei apropieri libanezo-siriene.

RACORDARE, racordari, s. f. Actiunea de a racorda si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Portiune din suprafata unei tevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea intre doua zone cu sectiuni diferite. ♦ Locul de legatura a doua elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legaturi intre doua portiuni ale unui drum sau ale unei cai ferate prin introducerea intre ele ale unui tronson de traseu cu axa curba. – V. racorda.

POFTI vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i placea, a voi, a vrea. (Ramai cu cine ~.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Il ~ sa intre.) 8. v. invita. 9. v. indemna. 10. a veni. (Il roaga sa ~ la catedra.) 11. v. indrazni.

OSTILITATE ~ati f. 1) Caracter ostil. 2) Atitudine ostila; dusmanie; ura; vrajba; vrajmasie. 3) la pl. Ansamblu de operatii militare intre statele aflate in razboi. /<fr. hostilite

GAMBA s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi pana la glezna; (la cal) regiune a membrelor posterioare intre graset si jaret. (< lat. gamba)

AGHEILA EI ~, localit. in N Libiei, pe litoralul G. Sidra al M. Mediterane. Scena mai multor lupte intre trupele britanice si cele germane, soldate cu infringerea lui Rommel (23 ian. 1942).

AMEDEO, numele mai multor conti si duci de Savoia. Mai importanti: 1. A. VI (supranumit Contele verde) (1343-1383). A condus o expeditie cruciata antiotomana in Pen. Balcanica in 1366 si a intrat in conflict si cu Dobrotici. 2. A. de Savoia, rege al Spaniei (1870-1873). Fiul lui Victor Emmanuel II, regele Italiei. Silit sa abdice din cauza dezordinii iscate de al treilea razboi carlist.

2) bloc n., pl. uri (fr. blocus, d. germ. block-haus, casoaie, reduta de grinzi). Actiunea de a bloca, de a impresura cu bastimente ori cu trupe un port, un oras s.a. Blocu continental, oprirea corabiilor engleze de a intra in porturile Europei, ceia ce s’a facut la 1806 din ordinu lui Napoleon ca sa loveasca in comerciu Angliii.

compliment n., pl. e (fr. compliment, d. it. complimento, adica „implinire” a unei formalitati de politeta, d. compire, din complire, lat. complere, a implini, de unde si rom. cumplit). Cuvinte de politeta sau de omagiu adresate cuiva: a adresa, a trimete, a primi complimente. Salut, inchinaciune: i-a facut un compliment la intrare. V. complement.

CONEXARE, conexari, s. f. Actiunea de a conexa si rezultatul ei. ♦ (Jur.) A uni pentru a fi solutionate impreuna, in acelasi dosar, doua sau mai multe pricini intre care exista conexitate. – V. conexa.

RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

PARIU ~ri n. Intelegere intre doua sau mai multe persoane, care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; prinsoare. /<fr. pari

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

PRINTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul, cadrul, locul desfasurarii unei actiuni) Prin. La intoarcere va trece printr-o padure. 2) (exprima un raport modal sau instrumental) Prin. Afirma printr-un gest. /pre + intre

RAMAS¹ ~uri n. 1) v. A RAMANE. ◊ ~ bun (sau bun ~) formula de salut adresata de cel care pleaca. A-si lua ~ bun a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire pe cei care raman. De ajuns si de ~ din belsug; (foarte) mult. 2) reg. Intelegere intre persoane care sustin lucruri contrare si care se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; ramasag; pariu; prinsoare. /v. a ramane

MILLERANDISM s.n. Colaborare lipsita de principii intre socialistii de dreapta si burghezie, incepand cu intrarea lui Millerand intr-un guvern francez in 1899. [< Millerand – om politic francez + -ism].

OPOR, opoare, s. n. (Reg.) Partea groasa a osiei, care intra in capatana rotii; cerculet de fier care se pune la capatul osiei spre a impiedica frecarea ei de roata. – Bg. opora, sb. upora.

SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.

ILOT, iloti, s. m. 1. (In vechea Sparta) Persoana care nu avea nici un fel de drepturi cetatenesti, cu o situatie sociala intermediara intre omul liber si sclav, apartinand statului si putand fi imprumutata proprietarilor de pamant. ♦ Persoana exploatata, asuprita. 2. (Rar) Om degradat, decazut. – Din fr. ilote.

DISJUNCTIV, -A, disjunctivi, -e, adj. Care separa, care deosebeste, care exclude; disjunct. ◊ Propozitie disjunctiva = propozitie coordonata care se afla intr-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii sau parti de propozitie disjunctive. Judecata disjunctiva = judecata care enunta incompatibilitatea intre diverse predicate ce pot fi atribuite unuia si aceluiasi subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.

SIAMEZ² ~a ( ~i, ~e) Care apartine Thailandei sau populatiei ei; din Thailanda. ◊ Frati ~i (surori ~e) gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite (total sau partial) intre ele. Pisica ~a rasa de pisici cu ochi albastri si cu blana cafenie. [Sil. si-a-] /Siam n. pr. + suf. ~ez

TRANSFORMARE s.f. 1. Actiunea de a (se) transforma si rezultatul ei; transformatie. ♦ Lovitura la jocul de rugbi, acordata echipei care a reusit o incercare. 2. (Mat.) Corespondenta, aplicatie, functie intre doua multimi de puncte. [< transforma].

JUNIOR, -OARA s.m. si f. 1. Sportiv tanar (intre 13 si 19 ani). 2. (Asezat dupa un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat in raport cu tatal). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].

DUALITATE s. f. 1. coexistenta a doua principii diferite; ansamblu format din doua elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opozitie intre doua functii logice, cea de-a doua prin negarea simultana a valorii celei dintai si a argumentelor ei. 3. a puterii = regim politic caracterizat prin existenta concomitenta a doua puteri politice in stat, fiecare exprimand interese de clasa opuse. (< fr. dualite, lat. dualitas)

CAZ, cazuri, s. n. I. 1. Imprejurare, circumstanta, situatie. In acest caz. In tot cazul. ◊ Caz de forta majora = situatie in care cineva nu poate proceda cum ar vrea, din cauza unor imprejurari mai puternice decat vointa sa. Caz de constiinta = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul ca... = a presupune ca... A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala. Doua cazuri de scarlatina. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Lat. lit. casus (fr. cas).

aparator, -oare adj. Care apara. S. m. Avocat de o treapta mai joasa si care pledeaza numai pe la judecatorii. S. f., pl. ori. Lucru care apara, care fereste de lovituri, de lumina s. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de fringhie intre vasele plutitoare s. a.). Pomatuf [!] mare de coada de cal (de pene de hirtie) de alungat mustele ori de sters colbu. (Acesta se numeste si batatoare).

coriamb m. si n., pl. e (vgr. horiambos). Picior din metrica Grecilor si a Romanilor compus dintr´un coreu si un iamb (doua silabe scurte intre doua lungi).

PARANTEZA, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat intre aceste semne grafice. ♦ Paranteza (1) in care apare o expresie algebrica, pentru a arata ca operatia aflata in interiorul ei se efectueaza inaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrica izolata in acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisa sau orala). ◊ Loc. adv. In paranteza = in treacat. [var.: (Inv.) parantez s. n.] – Din fr. parenthese.

COPULATIV, -A, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjunctii) Care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb care intra in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura dintre subiect si numele predicativ. Propozitie copulativa = propozitie coordonata, legata de coordonata ei printr-un raport de asociere in interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.

ABORDAJ ~e n. 1) Ciocnire accidentala intre doua nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corabii inamice prin alaturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage

RECOMBINARE s.f. Actiunea de a recombina si rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Neutralizare reciproca a particulelor cu sarcina electrica de semn contrar; recombinatie. ◊ Recombinare genetica = schimb de material genetic intre bacterii. [< recombina].

VIOLA vb. I. tr. 1. A nu respecta, a calca o lege, o dispozitie. 2. (Jur.) A intra, a patrunde (undeva) cu forta; a forta. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fata, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].

invia (-iu, inviat), vb. – A reveni sau a readuce la viata. – var. (inv.) invie, inviere. Mr. inviedz. Lat. vῑvere, pref. verbal in- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, inviere, astazi disparut, (apare in texte din sec. XVI-XVII), si-a schimbat conjug., ca in Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), cf. si confuzia intre curere si curare (dupa DAR, invia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Puscariu, Dacor., VI, 704, ipoteza ce pare inutila). Eset cuvint comun (ALR, I, 175); part. invis, de la conjug. primitiva, se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu, Dacor., II, 611). – Der. invietor, adj. (care reinvie); inviere, s. f. (actiunea de a invia).

CRISANA, prov. istorica in V M-tilor Apuseni, la N de Mures. Pe terit. ei este mentionat voievodatul romanesc al lui Menumorut (sec. 9-10). Dupa1541 a facut parte din principatul Transilvaniei; turcii au stapinit intre anii 1660 si 1692 o mare parte a terit. C. (eialetul de Oradea). Puternic centru al culturii romanesti in sec. 19 (scolile de la Beius, Arad, Oradea etc.). In 1918 s-a unit cu Romania, o data cu Transilvania, Banatul si Maramuresul.

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

SECRET adj., s. 1. adj. v. nemarturisit. 2. adj. confidential, incifrat, tainic. (Dispozitii ~.) 3. adj. v. tainuit. 4. adj. v. ezoteric. 5. adj. v. ilegal. 6. adj. v. ascuns. 7. adj. ascuns, camuflat, mascat. (Patrunde printr-o intrare ~.) 8. adj. codificat, incifrat. (Un mesaj ~.) 9. s. taina, (rar) arcan, (inv. si pop.) tainicie, (inv.) tainuire, (fig.) ascunzis. (Are ~ele ei.) 10. s. taina, (inv. si pop.) mestesug. (Nu i-a putut smulge ~ul.) 11. s. v. discretie. 12. s. enigma, mister, taina, (rar) misteriozitate, (fig.) sarada. (~ele naturii.)

NATAFLET ~eata (~eti, ~ete) si substantival Care nu se poate descurca in imprejurarile vietii; care poate fi lesne pacalit. /Probabil prin contaminare intre natarau + flet

DISJUNCTIV, -A adj. Care desparte, separa; care deosebeste; (gram.) care marcheaza o opozitie intre idei, unind totusi cuvintele intre ele. ◊ Propozitie disjunctiva (si s.f.) = propozitie coordonata care se gaseste intr-un raport de excludere fata de coordonata ei; conjunctie disjunctiva = conjunctie care introduce o propozitie desjunctiva. ♦ (Log.; despre judecati) In care se admit cu privire la acelasi subiect note care se exclud intre ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif].

sor (-ruri), s. n. – Piele rasa de porc. Origine incerta. Probabil trebuie admisa o forma vulgara sūs, *sūris „porc”, (in loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūber „pluta” (Candrea; Scriban) nu pare posibila. Se foloseste in Tran. si Maram. – Der. sorici (var. soric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s. n. (piele rasa de porc), care trebuie sa provina din lat. vulgara suericulum, cuvint ce apare in notele tironiene, fara explicatie, intre diferitele feluri de produse porcine (dupa Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. cvarek „jumari”; dupa Graur 188, din tig. cor „barba”).

ALIANTA, aliante, s. f. 1. Legatura (temporara) intre doua sau mai multe grupuri in vederea realizarii unui scop comun; legatura stabilita intre doua sau mai multe state, pe baza unui tratat. ◊ Alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare = legatura stransa, tovarasie, colaborare intre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, sub conducerea clasei muncitoare, in vederea luptei comune pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om, pentru construirea socialismului si desfiintarea claselor. 2. (In expr.) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. [Pr.: -li-an-] – Fr. alliance.

AB OVO (lat.) de la ou; de la inceputul inceputurilor – Horatiu, „Ars poetica”, 147: „Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovo” („Si nu urzeste razboiul troian de la oul cel geaman”). Poetul il lauda pe Homer pentru ca incepe „Iliada” cu mania lui Ahile, adica intrand direct in subiectul epopeii, iar nu cu pretextul indepartat al Razboiului troian: nasterea Elenei si a lui Pollux, geamanul ei, din oul divin.

RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.

CONDITIONAT, -A conditionati, -te, adj. (In expr.) Aer conditionat = aer mentinut prin instalatii speciale in conditii optime de temperatura, umiditate si puritate. (Psih.) Reflex conditionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoarta cerebrala intre doua focare de e*******e care coincid in timp; constituie mecanismul fiziologic universal care sta la baza activitatii nervoase superioare la om si la animale si asigura adaptarea precisa a organismului la mediul inconjurator. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionne.

CONDENSARE s.f. Actiunea de a (se) condensa si rezultatul ei; trecere a unui corp din stare gazoasa in stare lichida prin scaderea temperaturii sau prin comprimare. ◊ Reactie de condensare = reactie intre doi compusi chimici din care rezulta un produs cu greutate moleculara mai mare. [< condensa].

DUALITATE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezinta o natura dubla. 2. (Log.) Raport de opozitie intre doua functii logice, astfel incat a doua poate fi obtinuta prin negarea simultana a valorii celei dintai si a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situatie politica instabila si temporara, care se manifesta prin existenta concomitenta a doua puteri politice in stat, exprimand interese de clasa opuse sau interesele a doua grupuri politice rivale din cadrul aceleiasi clase. 4. (Mat.) Transformare prin care, intr-un plan, unui punct ii corespunde o dreapta si invers. [Cf. fr. dualite, lat. dualitas].

cerchez, -a s., pl. eji, eze (turc. cerkez). Om dintr´un popor de la Marea Neagra si nordu Caucazului, de origine nelamurita (Circasian). Cerchejii au fost supusi de Rusi intre 1839-59, apoi au emigrat peste 200,000 in Dobrogea, unde, in vre-o 40 de ani, s´au asimilat. Ei formau cavaleria neregulara turceasca. Azi mai traiesc in Caucaz vre-o 217,000.

PUTREGAI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau planta putreda; p. ext. masa de materie vegetala descompusa; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om batran si neputincios. 2. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rau si vatamator societatii. ♦ Lepadatura. – Probabil contaminare intre putred si mucegai.

RONTAI, rontai, vb. IV. Tranz. A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + suf. -ai.

TALIE ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsa intre solduri si coaste; mijloc; brau; cingatoare. 2) (la obiectele de imbracaminte) Parte care acopera aceasta regiune a corpului. 3) Inaltime a corpului la om. 4) Marime dupa care se confectioneaza imbracamintea; tip standard al unei serii de confectii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuala; nivel intelectual. 6) Marime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille

ciorovaiesc si -voiesc (ma) v. refl. (sirb. cavarijati, a flecari, ruda cu rut. cvara, ciorovaiala, si poate si cu turc. cav-cav, ciripire, ung. csor-por, ciorobor, csorompolni, a vocifera. V. sfara 2). Fam. Ma cert ori discut cu glas tare: Sa ne ciorovaim pentru nimicuri? Joia viitoare mergem impreuna sa facem actele, cum se cuvine intre frati (Rebr. 2, 40). V. cicalesc, ciondanesc.

Clytia (sau Clytie), una dintre fiicele lui Oceanus si ale lui Tethys. A fost iubita de Apollo, apoi parasita de zeu, care se indragostise intre timp de Leucothea. Din gelozie, Clytia i-a dezvaluit tatalui lui Leucothea dragostea celor doi, atragind in felul acesta moartea rivalei ei. Ca s-o pedepseasca, Apollo a parasit-o definitiv si n-a vrut s-o mai vada niciodata. Indurerata, Clytia s-a transformat intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui), care cauta, se spune, de atunci mereu soarele si-si intoarce intotdeauna fata dupa el.

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

CARACTER s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)