Rezultate din textul definițiilor
ARAGAZ, (2) aragazuri, s. n. 1. Gaz lichefiat continand 90% butan, pastrat sub presiune in butelii speciale si folosit drept combustibil pentru uz casnic. 2. Masina de gatit sau resou care foloseste acest combustibil. – A.R. [=Astra Romana] + gaz.
BACHELITA s. f. Rasina sintetica obtinuta prin tratarea formolului cu fenol, utilizata ca materie plastica pentru confectionarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakelite.
CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui alt obiect, pe care se pune capul; p. ext. perna sau alt obiect pe care se pune capul. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). ♦ Carte de capatai = a) carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; b) carte preferata. 2. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 3. Capat (1), sfarsit. ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. – Lat. capitaneum.
MENAJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodarie. ◊ Scoala de menaj = scoala speciala pentru fete, in care se predau notiuni de gospodarie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Casnicie. ◊ Familie. [Pl. si: menaje] – Din fr. menage.
MARCHITANIE, marchitanii, s. f. 1. Locul unde isi expunea marfurile un marchitan; p. ext. marfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Marfuri metalice marunte si variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o facea un marchitan; comert cu articole de marchitanie (2). [Var.: marchidanie s. f.] – Marchitan + suf. -ie.
MENAJER, -A, menajeri, -e s. f., adj. 1. S. f. Femeie angajata sa ingrijeasca de gospodaria cuiva. ♦ (Rar) Gospodina. 2. Adj. De menaj, privitor la menaj, de uz casnic. – Din fr. menagere.
MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.
POLIETILENA s. f. Material plastic obtinut prin polimerizarea etilenei, intrebuintat la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyethylene.
PORTELAN, (2) portelanuri, s. n. 1. Material ceramic alb si translucid obtinut prin arderea la temperaturi inalte a unei paste de cuart, de caolin si de feldspat impreuna cu adaosuri de alti componenti, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. Obiect facut din portelan (1). [Var.: (rar) porcelan s. n.] – Din germ. Porzellan.
RAC, raci, s. m. 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagra-verzuie, care devine rosie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din fata este in forma de cleste (Astacus fluviatilis). ◊ Expr. A da inapoi (sau indarat) ca racul = a-i merge rau, a nu mai progresa. Rosu ca racul (sau ca un rac fiert), se spune despre o persoana foarte rosie la fata. 2. (Art.) Numele unei constelatii in dreptul careia Soarele ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pamantesc, la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala. Zodia (sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. 3. Nume dat unor unelte care prind sau agata ca picioarele racului (1): a) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de tevi de pompare in coloana de exploatare a unei sonde; b) dispozitiv folosit la prinderea si readucerea la suprafata a unor piese scapate sau ramase accidental in gaura de sonda. 4. Ustensila de uz casnic, confectionata din otel, ascutita si prevazuta cu un maner, cu care se extrag dopurile din sticlele infundate; tirbuson. 5. (Med.; pop.) Cancer. – Din sl. raku.
NISA, nise, s. f. 1. Adancitura (dreptunghiulara, in forma de arcada etc.) anume lasata intr-un zid, in peretele unei sobe, la o mobila etc., in care de obicei se asaza obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firida. 2. Intrand amenajat pe o latura a unei incaperi, care serveste ca anexa a unei camere de locuit. 3. Intrand amenajat in peretele unei galerii de mina sau al unui tunel, care serveste pentru adapostirea lucratorilor in timpul executiei unor lucrari periculoase sau la trecerea trenului, precum si pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adanciturile amenajate in peretii unei ecluze pentru a adaposti canaturile portilor cand acestea sunt deschise. 4. Constructie speciala in forma de dulap sau de camera, cu peretii de sticla, legata de un cos de evacuare si folosita in laboratoare pentru lucrul cu substante care emana gaze (vatamatoare). 5. (In sintagma) Nisa de abraziune = forma de relief cu aspect de firida alungita, formata la baza unei faleze alcatuite din roci rezistente la eroziune, din cauza actiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulceratie adanca pana la perforare a unor organe interne (stomac, plamani etc.). – Din fr. niche.
CRESTATURA, crestaturi, s. f. 1. Semn facut prin taiere, prin crestare; taietura. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte si obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -atura.
CURATATORIE, curatatorii, s. f. 1. Atelier in care se curata (chimic) obiecte de imbracaminte sau de uz casnic confectionate din tesaturi; spalatorie chimica. 2. Atelier in care se efectueaza curatarea pieselor turnate. [Var.: curatitorie s. f.] – Curatat + suf. -orie.
ARAGAZ ~uri n. 1) Gaz lichefiat intrebuintat drept combustibil pentru uz casnic. 2) Masina de gatit care foloseste acest combustibil. /A.R. (Astra Romana) + gaz
BACHELITA f. Masa plastica obtinuta din rasina sintetica, utilizata la confectionarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakelite
COTLON ~oane n. 1) Cuptor taranesc de vara. 2) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; cotruta. 3) Loc dosit; ascunzis. 4) Gaura in malul unui rau sub nivelul apei. 5) Scobitura orizontala sapata de oameni intr-un mal de lut. /<ung. katlan
COTRUTA ~e f. 1) Vatra mica. 2) Adancitura special facuta in peretii caselor taranesti care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; nisa; cotlon. /<ung. kotrocz
FAIANTA ~e f. 1) Produs ceramic poros, emailat, din care sunt confectionate obiecte de uz casnic. 2) Placi mici (si smaltuite) din ceramica, care se fixeaza pe pereti. A pune ~ in baie. [G.-D. faiantei; Sil. fa-ian-] /<fr. faience, it. faenza
FARAS ~e n. Obiect de uz casnic in forma de lopata cu coada scurta, in care se aduna cu matura gunoiul sau cu care se scoate jaraticul. /<turc. faras
F******R ~e n. Dulap special prevazut cu o instalatie frigorigena in care se pastreaza, la temperaturi scazute, alimente usor alterabile; frigorifer de uz casnic. /<fr. f********e
FURCULITA ~e f. 1) Obiect de uz casnic, alcatuit dintr-un maner si cativa dinti la capat, cu care se mananca. ◊ Barba in ~ barba cu partile laterale prelungite si cu mijlocul mai scurt. Mustati in ~ mustati cu capetele aduse si rasucite in sus. 2) Fiecare dintre cele doua lemne incovoiate si prinse crucis de inima carului. [G.-D. furculitei] / furca + suf. ~ulita
LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula
LOPATICA ~ele f. (diminutiv de la lopata) 1) Obiect mic de uz casnic asemanator cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mamaliga unealta cu care se tipareste mamaliga dupa mestecare si a carei coada poate servi ca facalet. 2) Bucata mica de scandura, cu maner, folosita la netezirea peretilor unsi cu lut. 3) Piesa din lemn, din metal sau din material plastic folosita pentru a imobiliza un membru fracturat; atela. 4) Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara, care constituie partea posterioara a articulatiei umarului; omoplat. /lopata + suf. ~ar
MAJOLICA f. 1) pop. Produs ceramic poros, smaltuit, din care sunt confectionate obiecte de uz casnic; faianta. 2) Obiect confectionat din acest produs. 3) Faianta italiana din timpul Renasterii, cu smalt metalic. /< fr. majolique
MARCHITANIE ~i f. inv. 1) Magazin in care se vindeau maruntisuri de uz casnic. 2) Comert cu maruntisuri. 3) Meseria de marchitan. /marchitan + suf. ~ie
MATURA ~i f. 1) Obiect de uz casnic, facut din tulpini de malai sau din tulpinile altor plante, cu care se matura. 2) Planta erbacee cu tulpina foarte ramificata si stufoasa din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. maturii] /Orig. nec.
MENAJER ~a (~i, ~e) Care tine de menaj; de uz casnic. /<fr. menagere
NICHEL n. Metal feromagnetic alb-argin-tiu, maleabil si ductil, aproape inoxidabil, rezistent la coroziune, intrebuintat la con-fectionarea instrumentelor medicale, a obie-ctelor de uz casnic, la obtinerea unor aliaje cu proprietati anticorosive etc. /<fr. nickel, germ. Nickel
OBIECT ~e n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simtului. 2) Bun material rezultat din procesul muncii. ~ de consum. ~ de uz casnic. 3) Materie asupra careia este orientata activitatea spirituala sau artistica. ~ de cercetare. ~ de descriere. 4) Fiinta sau lucru pentru care cineva manifesta un sentiment. ~ de admiratie. 5) Disciplina de studiu intr-o institutie de invatamant. 6) filoz. Corp sau fenomen existent in realitate, in afara subiec-tului si independent de constiinta acestuia. 7) lingv. Parte de propozitie care indica asupra cui este orientata actiunea verbului; comple-ment. [Sil. o-biect] /<lat. obiectum, germ. Objekt
OCNITA ~e f. 1) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; cotlon; cotruta. 2) inv. Cavitate arcuita in partea de sus, facuta in peretele unei constructii, care serveste ca element ornamental; firida. 3) Adancitura sub cuptor unde se pune ceva la incalzit. /ocna + suf. ~ita
PIROSTRIE ~i f. 1) mai ales la pl. Obiect de uz casnic, format dintr-o rama metalica (rotunda sau triunghiulara), fixata pe trei picioare, folosita ca suport pentru un vas pus la foc deschis. ◊ A se lasa (sau a sedea) in ~i a se aseza cu genunchii indoiti si sprijinindu-se de pamant numai pe picioare. 2) bis. Coroana care se asaza pe capul mirilor in timpul slujbei oficiate cu prilejul casatoriei; cununie. ◊ A-si pune ~ile pe cap a se casatori. [G.-D. pirostriei] /<ngr. pirostia, bulg. pirostija
PROSOP ~oape n. 1) Obiect de uz casnic pentru stersul mainilor, a fetei, a corpului dupa spalare, constand dintr-o bucata dreptunghiulara de panza (ornamentata); servet; stergar. 2) Bucata dreptunghiulara de tesatura ornamentata care serveste ca podoaba in casele taranesti; stergar. /<ngr. prosopon
RAZATOARE razatori f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea intr-o casa, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. [G.-D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare
RAZUITOR ~oare n. 1) Unealta folosita in operatiile de curatare sau de netezire (a unor obiecte); racleta. ~ pentru suprafete lemnoase. 2) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razatoare. [Sil. -zu-i-] /a razui + suf. ~itor
RASNITA ~e f. 1) Instalatie primitiva de macinat cereale compusa din doua pietre suprapuse dintre care cea de deasupra se invarteste cu ajutorul unui maner. ◊ A ajunge de la moara la ~ a saraci; a scapata. A-i umbla gura ca o ~ a vorbi repede si mult. 2) Masina mica de uz casnic pentru macinarea boabelor de cafea sau de piper. /<bulg. rasnica
REZITA ~e f. Rasina sintetica, obtinuta prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, avand diferite intrebuintari (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). /<fr. resite, germ. Resit
ARTIZANAT s.n. 1. Breasla, sistem de organizare a muncii pe bresle; (p. ext.) totalitatea meseriasilor. 2. Arta mestesugarului. ♦ Ansamblu de activitati si mestesuguri prin care se fauresc obiecte de uz casnic-gospodaresc. [< fr. artisanat].
parcan, parcane, s.n. (inv. si reg.) 1. intarire, fortificatie din barne, scanduri; zid de aparare, parapet. 2. ingraditura de lemn, palanca facuta pentru zagazuirea apelor. 3. constructie rudimentara cu rol de delimitare sau incadrare (perete, zid, gard, strunga etc.). 4. barna, stalp de constructie. 5. ingramadire de busteni adusi de ape. 6. parti de constructie sau de instalatii cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, sipca etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor parti de obiecte de uz casnic (cadru, rama, chenar, dunga, sant). 8. numele mai multor unelte (de sapat santuri de imbinare pe sindrila, cutit special pentru inflorituri in lemn, unealta de zidarie etc.). 9. model de infloritura in lemn. 10. carare printre straturile gradinii.
POLIETILENA s.f. Masa plastica obtinuta prin chimizarea produselor petroliere si a gazelor de sonda si de cracare, utilizata in industria de ambalaje si a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyethylene].
POLIETILENA s. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante si a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr. polyethylene)
POT1 s. n. vas de pamant, portelan sau metal de uz casnic; oala. (< fr. pot)
perie (perii), s. f. – 1. Unealta de uz casnic formata dintr-un suport pe care sint fixate fire de par, de sirma etc. – 2. Proba de tipar scoasa de mina cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perina. – Der. peria, vb. (a curata cu peria; Trans., a pieptana; a lingusi); perier, s. m. (vinzator, producator de perii); periuta, s. f. (perie mica; lingusitor); perietura, s. f. (faptul de a peria; linguseala).
BALS, oras in jud. Olt, pe dr. Oltetului; 23.376 loc. (1991). Produse textile si alim.; otelarie; intreprindere de osii si boghiuri; intreprindere mecanica producatoare de instalatii pentru irigatii, masini de ierbicidat, uscatoare pentru cereale, obiecte de uz casnic etc. Reparatii de utilaj agricol. Centru pomicol si viticol. Biserica (sec. 18). Atestat documentar din 1564. A primit statut de oras in 1921.
BISTRITA 1. Riu, afl. dr. al Siretului la sud de Bacau; 288 km. Izv. din M-tii Rodnei, strabate Depr. Dornelor si trece prin orasele Vatra Dornei, Bicaz, Piatra-Neamt, Buhusi si Bacau. Hidrocentrale in cascada pe cursul mijlociu si inferior (Stejaru, Piatra-Neamt, Roznov, Pingarati, Girleni, Bacau I si II etc.). Cursul B. a fost barat, creindu-se lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Plutarit. Afl. pr.: Dorna, Neagra, Bistricioara, Bicaz, Tarcau. De la Izv. si pina la confl. cu Dorna poarta numele de Bistrita Aurie. Pentru intreg cursul B. se mai foloseste denumirea de Bistrita moldoveneasca spre a o deosebi de Bistrita ardeleana (2) si Bistrita olteana (3.). 2. Riu, afl. dr. al Sieului (afl. al Somesului Mare); 65,4 km. Izv. din N masivului Calimani si trece prin municipiul Bistrita. Numit si Bistrita ardeleana. 3. Riu, afl. dr. al Oltului; 50 km. Izv. din M-tii Capatinii. Numit si Bistrita olteana sau vilceana. 4. Muntii Bistritei, sistem de masive muntoase in Carpatii Orientali, drenat de Bistrita, situat intre defileul Bistritei de la Zugreni in N si valea Bistricioarei la S. Creasta principala este fragmentata in masive (Pietrosu, Birnaru, Grintiesu Mic si Mare, Budacu etc.), alcatuite din roci cristaline. Alt. max.: 1.859 m (vf. Budacu). Paduri de rasinoase. 5. Dealurile Bistritei, dealuri pe marginea de E a Pod. Transilvaniei, intre poalele M-tilor Calimani si Valea Dipsa, drenate de Bistrita ardeleana (2), Sieu si Budac. Sint constituite dintr-o asociatie de culme deluroase. 6. Municipiu in depr. cu acelasi nume, resed. jud. Bistrita-Nasaud; 86.587 loc. (1991). Termocentrala. Constr. de masini si utilaje si de motoare electrice. Intrepr. de prelucr. lemnului (mobila, articole din lemn, de uz casnic si tehnic), mat. de constr. (produse refractare, prefabricate din beton, cahie de teracota), textile (filatura de lina pieptanata), de sticlarie pentru menaj si alim. (produse lactate, panificatie); ateliere de reparatii. Fabrica de acumulatori pentru autoturisme (din 1980). Centru pomicol (complex modern de depozitare si conservare a fructelor) si viticol. Colegiu tehnic. Numeroase monumente istorice: biserica ortodoxa (fosta biserica franciscana, sec. 13), biserica evanghelica (sec. 14-15, transformata in sec. 16), fortificatii (sec. 15-16), cladiri din vechiul ansamblu comercial (sec. 16-17), case particulare (sec. 16). Muzeu cu sectii de istorie, stiintele naturii, etnografie si arta plastica. Mentionat documentar pentru prima oara in 1264, dar cu existenta anterioara invaziei tatarilor (1241); devine oras in 1349; important centru mestesugaresc si comercial, a intretinut relatii strinse cu Moldova. Intre 1529 si 1546 (cu intreruperi) s-a aflat in stapinirea domnului Petru Rares. Important centru al luptei de emancipare sociala si nationala a romanilor din Transilvania. Scoala luterana din sec. 16. Declarat municipiu in 1979. 7. Manastirea ~, situata in com. Viisoara, jud. Neamt ctitorita inainte de 1407 de Alexandru cel Bun, caruia ii serveste si de necropola. Turn clopotnita zidit de Stefan cel Mare (1498). In 1554, biserica este reconstruita de Alexandru Lapusneanu, de plan triconc, dezvoltat cu gropnita si pridvor inchis. Paraclisul pastreaza un ansamblu de pictura murala din sec. 16. 8. Manastirea ~, (in com. Costesti, jud. Vilcea), ctitorita de boierii Craiovesti inainte de 1491, refacuta in 1519, cind este pictata de Dobromir din Tirgoviste. Refacuta din nou de Constantin Brincoveanu in 1683. In 1710 este adaugat pridvorul bolnitei. In 1846, Bibescu Voda reface biserica manastirii in stil neogotic. Este pictata, in 1855, de Gh. Tattarescu. Biserica bolnitei este singurul edificiu din vechiu complex, cu picturi din 1513 si 1514.
CAPATAI, capataie, s. n. 1. Parte a patului sau a oricarui culcus, pe care se pune capul. ◊ Expr. A sta la capataiul cuiva = a veghea langa o persoana bolnava. 2. Perna sau alt obiect pe care pune capul cel care se culca. ◊ Loc. adj. si adv. Fara capatai = fara ocupatie (bine definita), fara rost. ◊ Expr. A nu avea capatai = a nu avea nici un rost in viata. (Inv.) A face (cuiva) de capatai = a capatui; a casatori (pe cineva). Carte de capatai = carte fundamentala intr-o disciplina sau in literatura; carte preferata. 3. Nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva. 4. Capat (1). Puse iarasi capatai la capatai celelalte oscioare (ISPIRESCU). ◊ Expr. A scoate ceva la capatai sau a o scoate la capatai (cu ceva) = a termina ceva cu succes, a o scoate la capat. A da de capatai = a da de capat, a descurca. [Var.: (reg.) capatai s. n.] – Lat. capitaneum.
JENA [jena], oras in partea central-estica a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe raul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanica de precizie; ind. electronica, optiva (uzinele „Carl Zeiss”) si chimico-farmaceutica. Fabrica de sticla (lentile, sticlarie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Gradina botanica. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primarie (1775). Muzee. Mentionat documentar pentru prima oara intre 881 si 899; statut de oras din 1284. In apropierea orasului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au invins armatele prusiene, conduse de printul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticla de buna calitate, avand rezistenta marita la caldura si socuri, cu aplicatii in domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsa pentru prima oara de chimistul german F.O. Schott, care, impreuna cu E. Abbe si C. Zeiss, a intemeiat la J. un atelier de sticlarie (1884).
RASINARI, com. in jud, Sibiu, situata la poalele NE ale m-tilor Cindrel, pe cursul superior al raului Sebes, la 12 km SV de municipiul Sibiu, de care este legat printr-o linie de tramvai si una de autobuz; 5.598 loc. (2005). Expl. de serpentina (folosita pentru lucrari de ornamentatii). Expl. si prelucr. lemnului. Productie mestesugareasca (sanii, sarete, banci pentru scoli etc.). Centru de cusaturi si tesaturi populare (covoare, carpete, stergare, laibare etc.), de articole de artizanat (blidare, mese, cuiere, obiecte de uz casnic s.a.) si de ceramica cu decoratiuni. Pomicultura, cresterea animalelor (in special ovine). In satul R., atestat documentar in 1488, se afla un muzeu etnografic si de stiintele naturii, casa memoriala „Octavian Goga”, ruinele unei cetati din sec. 12-13, conacul „Berceanu” (sec. 19), o casa din lemn (1832), cladirea vechii scoli (1836, cu adaugiri si reparatii din 1864, 1904, 1957) si biserica Cuvioasa Parascheva (1752-1758), cu picturi murale interioare si exterioare originare, in cadrul carora se regasesc unele personaje in port popular local. R. se afla in renumita zona Marginimea Sibiului, remarcabila prin frumusetea portului popular, a cusaturilor si tesaturilor populare, a caselor decorate artistic, a portilor de lemn sculptate etc.
RASINA (lat. resina) s. f. pl. (CHIM.) Amestec complex de compusi organici, de constitutie adeseori necunoscuta. Sunt substante amorfe, solide sau semisolide, fara punct de topire definit. R. pot fi vegetale (copalul, damarul), animale (selacul) sau sintetice (r. alchidice, r. anilin-formaldehidice, galaitul etc.). R. naturale nu sunt solubile in apa, spre deosebire de gume. Sunt solubile in anumiti solventi organici, cu care formeaza solutii utilizabile ca lacuri de acoperire. – R. alchidice v. alchidali. R. anilin-formaldehidice, amestec complex de produsi macromoleculari obtinut prin condensarea anilinei cu un exces de formaldehida, in prezenta unor catalizatori acizi. R. a.-f. au structura tridimensionala si sunt termoinerte. Amestecate cu diverse materiale de umplutura, pot fi prelucrate prin presare la cald. Obiectele formate sunt dure, casante si electroizolante. Se mai utilizeaza la fabricarea lacurilor pentru lemn, panza sau hartie. V. si aminoplaste. – R. cazein-formaldehidice v. galalit. – R. de melamina, produsi de condensare ai melaminei cu formaldehida. Sunt substante solide, rezistente la apa si cu buna stabilitate termica. Se pot colora cu usurinta in cele mai diferite nuante. Sunt intrebuintate la fabricarea unor adezivi pentru hartie, lemn si carton, in industria textila, la fabricarea unor obiecte de uz casnic si, in amestec cu fibre de sticla, la confectionarea unor elemente de constructie care au rezistenta mecanica foarte mare. V. si aminoplaste. – R. de presare, rasini artificiale, obtinute prin procese de policondensare si prelucrare prin presare la cald a amestecului format din polimer, materiale de umplutura, coloranti etc. In conditiile de prelucrare, intre macromoleculele polimerului se stabilesc legaturi tridimensionale, datorita carora materialul obtinut devine termoinert, infuzibil, insolubil si dur (ex. fenoplastele, aminoplastele etc.). – R. epoxidice (sau epoxi), produsi macromoleculari obtinuti din reactia de condensare dintre un compus epoxidic si un difenol. Au structura liniara, care poate fi trecuta usor intr-o structura tridimensionala prin adaugarea in masa de reactie a unor agenti de intarire (etilendiamina sau anhidrida ftalica). Prezinta o mare stabilitate termica si chimica. Se intrebuinteaza in special ca adezivi pentru lipituri rezistente intre obiecte din materiale diferite (metal, ceramica, sticla, materiale plastice), in industria lacurilor etc. – R. fenol-formaldehidice v. fenoplaste. – R. schimbatoare de ioni, produse macromoleculare cu grupari polare care au proprietatea de a schimba ionii lor cu o cantitate echivalenta din ionii existenti in solutia cu care vin in contact. Exista rasini schimbatoare de cationi si rasini schimbatoare de anioni. Se intrebuinteaza la epurarea apei, in industria zaharului, la separarea unor elemente, in medicina etc. (ex. r. obtinute prin condensarea formaldehidei cu amide sau cu proteine etc.). V. si schimbatori de ioni. – R. ureo-formaldehidice (sau carbamidice), produse de policondensare ale ureei cu formaldehida. In prima etapa a reactiei se obtine un produs lichid care, amestecat cu un material de intarire (rumegus de lemn), se supune la incalzire, se solidifica prin racire, apoi se macina si se formeaza din el obiecte de presare. Sunt incolore, translucide, incasante si pot fi frumos colorate in nuante pastel. Se intrebuinteaza la fabricarea unor obiecte de uz casnic, a reflectoarelor, a abajururilor, in industria peliculogenelor, ca adezivi in industria textila etc.
CURTEA DE ARGES, oras in jud. Arges, pe Arges, in zona Subcarpatilor Getici; 32.438 loc. (1991). Expl. de argile si balast. Hidrocentrala (7,7 MW). Fabrici de mobila, cherestea si placi aglomerate din lemn, de aparate electrice de uz casnic (aspiratoare, mixere, fohn-uri etc.), de piese auto si piese radio, de ceramica fina si obiecte din portelan pentru menaj, de conf. si de drojdie furajera. Morarit. Centru pomicol. Muzeu. Atestat documentar in 1330, orasul a fost, din ultimii ani de domnie ai lui Basarab I pina in timpul lui Dan II (1420-1431), resedinta domneasca. Vechi monumente arhitectonice: Biserica Sf. Nicolae Domnesc (1352), in stil bizantin, ctitorie a lui Basarab I si Nicolae Alexandru, cu un bogat ansamblu de picturi murale (sec. 14); ruinele Bisericii Sin Nicoara (sec. 14); ruinele palatului domnesc (sec. 14-16); Biserica episcopala (1512-1517), ridicata de Neagoe Basarab, monument fastuos cu o bogata si variata decoratie exterioara sculptata; ansamblul de picturi murale interioare originare, scos la restaurarea facuta de Lecomte sdu Nouy la sfirsitul sec. 19, se gaseste in parte la Muzeul National de Arta al Romaniei. Aici se afla mormintele regilor Carol I si Ferdinand al Romaniei.
SACELE 1. Lac de acumulare realizat pe cursul superior al raului Tarlung, in arealul municipiului Sacele. Supr.: 123 ha; vol.: 13,8 mil. m3. 2. Municipiu in jud. Brasov, in SE depr. Brasov, la poalele m-tilor Barsei, pe raul Tarlung; 31.192 loc. (2005). Nod rutier. Constr. de electromotoare si echipament electric, de masini. Fabrici de mobila si cherestea. Tesatorie. Muzeu etnografic si de arta populara (inaugurat in 1970), cu colectii de costume populare, obiecte de uz casnic, unelte etc. Satul S., impreuna cu alte patru sate (Baciu, Cernat, Satulung, Turches), mentionate documentar, separat, intre 1482 si si 1496, sa-u contopit (la 23 iul. 1950) intr-o singura localit., cu numele Sacele, ridicata la rang de oras la aceeasi data si declarat municipiu la 7 iul. 2000. Monumente: bisericile Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (sec. 17), Sf. Nicolae (1776-1808, cu zid de incinta si turn-clopotnita) si Adormirea Maicii Domnului (1812-1819, cu picturi murale interioare executate in 1874 de Misu Popp); Casa Dijmelor – monument istoric si de arhitectura datand din 1543, care adaposteste azi Muzeul etnografic si de arta populara; numeroase case vechi. 3. Com. in jud. Constanta, situata in SE pod. Istriei, pe malurile lacurilor Nuntasi si Sinoie; 2.198 loc. (2005). Pescuit.
OCNA SIBIULUI, oras in jud. Sibiu, situat la NV depr. Sibiu, pe cursul superior al raului Visa; 4.209 loc. (2003). Fabrica de tacamuri de inox si de obiecte de uz casnic. Produse lactate si de panificatie. Ferma avicola. Biblioteca oraseneasca (c. 25.000 vol.). Statiune balneoclimaterica (din 1858) de interes general, cu functionare permanenta, cu ape minerale clorurate, sodice, bicarbonatate si cu namoluri sapropelice, indicate pentru tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, dermatologice, metabolice si de nutritie etc. Pavilion balnear (1906-1909). In arealul orasului exista 15 lacuri sarate, helioterme, cu ape clorurat-sodice, cu concentratie ridicata (180-300 g/l), cantonate in minele de sare prabusite in sec. 19 (lacurile Horea, Ocna Pustie, Brancoveanu, Matelor, Lacul fara Fund s.a.). Mentionata ca sat in 1263, O.S. apare consemnata ca targ in 1346 si ca oras (comuna urbana) in 1910. In perioada 1928-1968 a fost trecuta in categoria asezarilor rurale; redeclarata oras la 17 febr. 1968. Biserica-cetate construita in stil romanic, in etape, in perioada 1240-1280, cu picturi murale in stilul Renasterii, datand din 1522; biserica ortodoxa Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1697-1701, pictata in 1723), construita prin grija lui Constantin Brancoveanu, pe locul unei biserici de lemn din 1599; bisericile Sf. Nicolae (1790), Schimbarea la Fata (1790-1820), Sf. Ioan Botezatorul (1810, pictata in 1827).
ODOBESTI 1. Piemontul ~, unitate piemontana situata in zona de contact a Subcarpatilor Vrancei cu campia Siretului Inferior, la S de valea Putnei. Are forma plana, cu usoara inclinare catre ESE, cu inaltimi cuprinse intre 200 si 350 m. Alcatuit din pietrisuri, nisipuri, argile loessoide s.a. Plantatii de vita de vie. 2. Oras in jud. Vrancea, pe stg. raului Milcov, la 12 km SE de Magura Odobestilor; 8.156 loc. (2003). Statie finala de c. f. Nod rutier. Ind. confectiilor, de prelucr. a lemnului (mobila, butoaie), materiale ceramice si alim. (bauturi alcoolice, panificatie). Important centru viticol si de vinificatie. Crama. Statiune de cercetare si de productie viniviticola. Muzeul Viticulturii. Din sec. 15 se dezvolta ca centru viticol; consemnat ca targ in 1785 si ca oras (comuna urbana) in 1861. A suferit de pe urma cutremurelor din 14 oct. 1802, 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. Ruinele cetatii Craciuna de pe Dealul Sarba (sec 15); bisericile Vovidenia (1670-1680, refacuta in anii 1780-1795), Sf. Gheorghe (ante 1708), Nasterea Maicii Domnului (1732), Sf. Nicolae (1759, reparata in 1936), Sf. Ilie (1777); biserica catolica (sec. 18). 3. Com. in jud. Dambovita, situata in Campia Titu, pe raul Suta, 5.049 loc. (2003). Centru de ceramica ornamentala si de uz casnic. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1830-1833), Sf. Cuvioasa Parascheva (1830-1835) si Sf. Nicolae (1852), in satele O., Crovu si Brancoveanu.
ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ Substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.
PROPAN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, aflat in stare naturala in titei sau obtinut in urma cracarii, avand diferite intrebuintari (drept combustibil pentru uzul casnic, in industria chimica etc.). /<fr. propane
BOARFA ~e f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; buleandra; tearfa. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), in special de imbracaminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri usoare; t***a. [Sil. boar-fa] /Orig. nec.
BACHELITA (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rasina fenolica sintetica, obtinuta prin condensarea fenolului cu aldehida formica folosita ca material electroizolant si la fabricarea unor obiecte de uz industrial si casnic. A. a fost obtinuta in 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.
DOMESTIC adj. 1. (inv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.
GOSPODARIE, gospodarii, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila a) unui locuitor, indeosebi a unui taran (si a familiei sale); casa1. ♦ Unitate formata dintr-o locuinta si din persoanele (inrudite) care o locuiesc, traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna, avand buget comun si valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (Iesit din uz) Unitate de productie agricola, de prestari de servicii etc. (de stat, cooperatista sau particulara). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei institutii (publice) etc.; institutie sau ansamblu de institutii care asigura aceasta conducere, administrare. Gospodarie comunala. – Gospodar + suf. -ie.
casnic adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodaresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)
casnic1 ~ca (~ci, ~ce) Care tine de casa; propriu casei; gospodaresc. Aparat de uz ~. /casa + suf. ~nic
