PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoana care poarta drapelul unei unitati militare, al unei asociatii sportive etc. ♦ Fig. Persoana care sta in fruntea unui curent, a unei miscari; p. ext. idee calauzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecuta peste piept, in care se fixeaza coada drapelului pentru a putea fi purtat mai usor. – Port¹- + drapel (1, dupa fr. porte-drapeau).

LEJER adj. 1. destins, (livr.) lax. (O legatura ~) 2. comod, usor. (Poarta o haina ~.)

DEZMAT ~uri n. 1) Viata de placeri usoare; purtare d********a. 2) fig. Stare de dezordine; debandada. /Din dezmatat

PORTDRAPEL² ~e n. Toc de piele, prins de o curea, in care se fixeaza coada drapelului pentru a-l purta mai usor. /port- + drapel

COAFA s. f. 1. panza, tesatura usoara purtata odinioara de femei; scufie purtata de calugarite. 2. invelis destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. (< fr. coiffe)

PORTATIV², -A, portativi, -e, adj. usor de purtat sau de transportat; portabil, transportabil. ◊ Dictionar portativ = dictionar de format mic, usor de manuit. – Din fr. portatif.

DEZABIE, dezabieuri, s. n. (Frantuzism) imbracaminte usoara (eleganta), purtata de femei in casa. – Din fr. deshabille.

DEZABIE ~uri n. Imbracaminte usoara (eleganta), purtata de femei in casa. /<fr. deshabille

LEJER, -A, lejeri, -e, adj. (Livr.; mai ales despre imbracaminte) Care este usor, comod de purtat. – Din fr. leger.

BELCIUG ~ge n. Veriga de metal, fixata cu o scoaba sau cu un surub (pe o usa, pe o poarta, pe un usor etc.), prin care se trece un lacat, o franghie sau un lant etc. ◊ A pune (sau a atarna) cuiva ~gul la nas a pune stapanire pe cineva; a lua pe cineva in maini. /<sl. belitugu

DEMIU ~ri n. Palton subtire si usor care se poarta primavara si toamna; pardesiu. [Sil. de-miu] /<fr. demi

SACOU ~ri n. Haina barbateasca usoara, fara captuseala, purtata peste camasa. /<germ. sakko

PORTATIV, -A adj. Care se poarta, se transporta usor; portabil. ♦ Dictionar portativ = dictionar de format mic. [< fr. portatif].

PURTARET, -EATA, purtareti, -e, adj. (Despre imbracaminte, incaltaminte) Care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. ♦ (Inv.; despre carti) De dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtaret. – Purta + suf. -aret.

PEPLU ~ri n. (in antichitatea greco-romana) Mantie scurta, confectionata dintr-o tesatura usoara, pe care o purtau femeile, prinzand-o pe umeri cu o agrafa. [Sil. pe-plu] /<lat. peplum

purtaret, purtareata, adj. 1. (pop.; despre imbracaminte si incaltaminte) care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. 2. (inv.; despre carti) de dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (inv.; despre boli) care e mai putin grav, mai usor de suportat. 4. (inv.; despre limba) comun, popular. 5. (inv.; despre oameni) de rand, obisnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele doua prajini pe care se cara fanul la locul unde se face claia (capita). 7. (s.m.; inv.; in sintagma) purtaret de viata = fiinta, om care traieste.

FULAR, fulare, s. n. 1. Fasie dreptunghiulara dintr-o tesatura sau dintr-o impletitura de lana, de matase etc., care se poarta in jurul gatului. 2. Tesatura usoara de matase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.

scarpa, scarpe, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) pantof femeiesc usor, cu broderii, care se purta in trecut; condur; papuc de dama. 2. incaltaminte veche, scalciata; papuc uzat tarsait. 3. (in forma: scarp) bocanc de munte. 4. (inv.) suprafata inclinata; taluz de pamant, de pietris, de zidarie care margineste terasamentele, exploatarile miniere, santurile, cursurile de apa. 5. plantatie de protectie pe marginea unei cai ferate. 6. (in formele: scarp, scarpan) terasament (in rambleu) de cale ferata. 7. (in formele: scarp, scarpa) vale de rau; fagas. 8. (in forma: scarpa) prapastie.

PURTABIL, -A, purtabili, -e, adj. (Fam.; despre obiecte de imbracaminte) Care este comod de purtat, care nu se murdareste si nu se uzeaza usor; purtaret. – Din fr. portable (dupa purta).

PORTABIL ~a (~i, ~e) Care poate fi purtat cu sine; care poate fi usor transportat; portativ. /<fr. portable

PORTATIV² ~a (~i, ~e) Care poate fi purtat cu sine; care poate fi usor transportat; portabil. Televizor ~. /<fr. portatif

CASCA s. f. 1. acoperamant de cap din metal usor, dar rezistent, pe care il poarta militarii in lupta, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii si cosmonautii pentru protejarea capului. ♦ ~asti albastre = trupe ONU aflate in zone de conflict. ◊ acoperamant de cap din cauciuc, la inotari pentru a nu-si uda parul. 2. dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. dispozitiv din unu sau doua receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque)

TAPIOCA/TAPIOCA s. f. faina bogata in amidon si zaharuri usor asimilabile, din radacinile de manioc. (< fr., port. tapioca)

cravata f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care in limba lui se numeste Hrvat. Supt [!] vechea monarhie franceza erau niste regimente de cavalerie usoara compuse mai mult din Croati, care purtau un fel de cravata). Bucata de stofa care se leaga ca ornament in prejuru gitului. V. baider.

MOCASIN s.m. (La pl.) Incaltaminte de piele neargasita, purtata de indienii din America de Nord. ♦ Incaltaminte usoara, fara sireturi, cu talpa plata. [< fr. mocassin].

MOCASIN s. m. (pl.) incaltaminte de piele neargasita, purtata de indienii din America de Nord. ◊ incaltaminte usoara, fara sireturi, cu talpa plata. (< fr. mocassin)

CREP² s.n. Tesatura subtire, de matase sau de lana, cu suprafata usor incretita. ♦ Bucata neagra dintr-o astfel de tesatura, purtata (la rever) in semn de doliu. [< fr. crepe].

CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-galbui si translucid, obtinut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru talpi la incaltaminte. 2. tesatura subtire de matase sau de lana, cu fata usor incretita. ◊ bucata neagra dintr-o astfel de tesatura purtata (la rever) in semn de doliu. (< fr. crepe)

FULAR s. n. 1. tesatura usoara de matase. 2. fasie de lana, matase etc. care se poarta in jurul gatului. (< fr. foulard)

ABIDJAN, oras in Cote d’Ivoire; 2,53 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Aeroport international. Pr. centru economic al tarii: port de export servind si Burkina Faso si Mali. Ind. usoara (confectii) si alim. (bere, carne, tigarete). Prelucr. petrolului. Cherestea. Universitate. Muzeu etnografic, cu importante exponate ale artei negre. Centru ad-tiv (din 1934) al fostei colonii franceze Coasta de Fildes, apoi capitala Rep. Coasta de Fildes / Cote d’Ivoire (1960-1983).

A ATINGE ating tranz. 1) A face sa se atinga. 2) A lovi usor. 3) fig. A supune unei actiuni nocive usoare. Inghetul a atins mugurii. 4) fig. A injosi prin vorbe sau purtare nedemna; a jigni; a insulta; a ofensa. 5) A face sa traiasca anumite emotii, sentimente; a misca. 6) A aminti printre altele. ~ o problema. 7) (limite, distante, nivele etc.) A ajunge printr-un efort. /<lat. attingere

PILOTINA ~e f. Nava usoara care insoteste vapoarele mari la intrarea si la iesirea din port sau care serveste la transportul pilotilor spre bordul navei. /<fr. pilotin

FULAR s.n. 1. Tesatura usoara de matase. 2. Fasie (dreptunghiulara) de lana, de matase etc. care se poarta in jurul gatului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].

LICENTA s.f. 1. (In trecut) Titlu obtinut in urma unui examen special sustinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobandea dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor; examen de licenta; (p. ext.) diploma care atesta acest titlu. 2. purtare care intrece limitele bunei-cuviinte. 3. (Rar) Invoire, permisiune. ◊ Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale de pronuntare si de scriere corecta a cuvintelor pentru a invinge o dificultate de versificatie. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei inventii. ♦ (Iesit din uz) Autorizatie pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri, data de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia].

TAPIOCA s.f. Aliment fainos, bogat in amidon si in zaharuri usor asimilabile, care se extrage din radacinile de manioc. [Pron. -pi-o-. / < fr., it., port. tapioca < cuv. tupi].

KALASNIKOV, Mihail Timofeevici (n. 1919), inginer rus. Constructor de arme usoare. A realizat mai multe tipuri de arme automate (incepand din 1947), inclusiv mitraliere, care-i poarta numele.

CEUTA [θeuta], oras in NV Africii, pe terit. Marocului; 18,5 km²; 67,2 mii loc. (1988); port de tranzit si de pescuit la M. Mediterana. Zacaminte de antimoniu. Santiere navale. Intreprinderi ale ind. usoare si alim. Posesiune spaniola (Plazas de Soberania), apartinind ad-tiv de prov. Cadiz.

bariz (Mold.) si baris (Munt.) n., pl. uri si e (turc. bariz, sirb. bares, d. fr. barege, un fel de stofa usoara de lina, dupa numele satului Bareges, in Pirinei). Broboada de pinza suptire pe care o poarta femeile din popor. V. basma, boccea, boiama, casinca, dermea, testemel, tulpan.

PIROFOR s.m. 1. Substanta care ia foc cand se afla in contact cu aerul; corp care se aprinde usor prin frecare. 2. Gen de insecte coleoptere, care emit lumina fosforescenta. [< fr. pyrophore, cf. gr. pyr – foc, phoros – care poarta].

PESTIMAN, pestimane, s. n. 1. (Inv. si pop.) Obiect de imbracaminte femeiasca confectionat din stamba sau din alt material usor, care se infasoara, in unele locuri la tara, ca o fusta in jurul trupului; p. ext. sort de protectie purtat de meseriasi. 2. (Reg.) Legatoare de cap care se poarta pe sub broboada. [Var.: (reg.) pesteman s. n.] – Din tc. pestimal.

cite adv. – In grupuri de, in serii de; cite trei; toate imi vesteau cite o suparare (Negruzzi). – Unul cite unul. – Cate odata. – De-a ’ncitelea. Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia usor de facut cu cit (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); cf. v. it. cad(uno), fr. cha(que), cat., sp., port. cada. Cata intrase in lat. populara, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dictionare (de ex. DAR) il confunda cu desavirsire cu cit; totusi, confuzia nu este posibila, nu numai pentru sensul special al lui cite, ci si pentru ca acest ultim cuvint este totdeauna invariabil. – Comp. citesi, adv. (toti impreuna; exprima o functie distributiva).

BALTAG (‹ tc.) s. n. (In ev. med. in Moldova) Topor mic si usor, cu doua taisuri si cu coada lunga de lemn, folosit ca arma; era si semnul distinctiv al demnitatii de aga ♦ (In N Moldovei) Topor mic, ornamentat, purtat de vatasel la nunta.

LICENTA s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acorda dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; diploma obtinuta. 2. contract prin care posesorul unui brevet de inventie acorda unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica inventia sa. 3. autorizatie data de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri. 4. atitudine, purtare care intrece limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. figura retorica prin care oratorul indrazneste sa arate preopinentilor ca e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetica = abatere usoara de la regulile de pronuntare si scriere corecta a cuvintelor, din necesitati prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)

HABAROVSK, oras in E Federatiei Ruse, in Extremul Orient, port pe Amur; 609 mii loc. (1994). Aeroport. Statie de c. f. pe Transsiberian. Nod rutier. Santiere navale. Ind. constr. de masini (motoare, strunguri, cabluri), chimico-farmaceutica, mat. de constr., de prelucr. a lemnului (mobila) si a petrolului, usoara si alim. Teatre, muzee. Intemeiat ca fort, in 1652.

BLAND, -A, blanzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se poarta cu bunatate, are un caracter bun (si pasnic); blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun; duios, dulce. ♦ (Despre animale) Care nu face rau; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natura etc.) Calm, domol, lin, usor. Iarna blanda. – Lat. blandus.

SERGHIEV POSAD, oras in V Federatiei Ruse, la 72 km NE de Moscova; 113,6 mii loc. (2002). Ind. usoara. Orasul s-a dezvoltat in jurul manastirii Sf. Treimi-Serghei, intemeiata si construita in anii 1337-1340 de catre Serghei din Radonej (ulterior sanctificat). Seminar teologic (1742). Catedrala Sf. Treime (1422-1423), cu mormantul sf. Sf. Serghei si icoane pictate de artistii scolii lui Andrei Rubliov; biserica Sf. Duh (1476-1477), cu turn; catedrala Adormirii Maicii Domnului (1559-1585) cu fresce din 1684. Muzeul jucariilor. Inainte de 1918 s-a numit Serghievski Posad; intre 1918 si 1930 a purtat numele Serghiev, iar intre 1930 si 1991, Zagorsk. Inclus (din 1993) in Patrimoniul cultural universal.