CLAR ~a (~i, ~e) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care rasuna distinct; deslusit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, ganduri etc.) Care este usor de inteles; usor de identificat. Semne ~e de boala. /<lat. clarus, fr. claire

COMPREHENSIBIL ~a (~i, ~e) livr. Care poate fi inteles; usor de inteles; clar; limpede; inteligibil; accesibil. /<fr. comprehensible, lat. comprehensibilis

INTELIGIBIL ~a (~i, ~e) Care poate fi inteles; usor de inteles; clar; limpede; accesibil. /<fr. intelligible

CLARIFICA, clarific, vb. I. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni (mai) clar, (mai) usor de inteles; a (se) lamuri, a (se) deslusi. – Din lat. clarificare, fr. clarifier.

LAMURIT, -A, lamuriti, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a inteles clar ceva; limpezit². 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este usor de inteles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. – V. lamuri.

EXPLICA, explic, vb. I. Tranz. A face sa fie mai usor de inteles; a lamuri. ♦ A expune, a preda o lectie, o tema etc. 2. Intranz. si tranz. (Despre axiome, principii, legi stiintifice) A servi drept lamurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietati etc. 3. Refl. A-si motiva actiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. si tranz. A intelege, a pricepe, a gasi sau a constitui o explicatie. ♦ Tranz. si refl. recipr. (Despre doua sau mai multe persoane) A (se) lamuri asupra unei chestiuni (in litigiu), a limpezi o situatie cu scopul de a inlatura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus

PERCEPTIBIL¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte si fenomene din lumea inconjuratoare) Care poate fi perceput; sesizabil. Fosnet abia ~. 2) Care poate fi patruns cu mintea; usor de inteles; inteligibil; sesizabil. /<fr. perceptible

TRANSPARENT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care lasa sa treaca lumina, permitand sa se distinga obiectele; straveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este foarte gingas; fin; diafan. 3) fig. Care are un sens usor descifrabil; cu sens usor de inteles sau de ghicit; clar; evident. Aluzie ~ta. /<fr. transparent, it. transparente

ACCESIBIL, -A adj. 1. la care se poate ajunge (usor). 2. usor de inteles. (< fr. accessible, lat. accessibilis)

INTELIGIBIL, -A adj. usor de inteles; clar, limpede. ◊ (fil.) care poate fi inteles numai prin ratiune. (< fr. intelligible, lat. intelligibilis)

TRANSPARENT, -A I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, straveziu. ◊ diafan, subtire, delicat. 2. (fig.) usor de inteles. II. s. n. foaie liniata care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)

clar, -a adj. (lat. clarus, evident, ilustru. V. chear). Limpede, senin: aer clar. Curat, distinct, lamurit: voce clara. Fig. Lamurit, limpede, usor de inteles: stil clar. Evident, manifest: proba clara. Adv. In mod clar.

ACCESIBIL, -A, accesibili, -e, adj. La care se poate ajunge usor; care este la indemana cuiva; care poate fi usor procurat; care se poate intelege usor. – Din fr. accessible, lat. accessibilis.

INTELIGENTA, inteligente, s. f. 1. Capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune. ◊ Inteligenta artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. ♦ Persoana inteligenta. 2. (Inv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteliginta s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia.

SAGACITATE s. f. (Livr.) Facultate a mintii omenesti de a intelege usor si repede ceva; perspicacitate, agerime. – Din fr. sagacite.

PRICEPUT, -A, priceputi, -te, adj. 1. Care are cunostinte numeroase, care are o pregatire temeinica intr-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprima pricepere, intelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (usor) inteles, patruns cu mintea; accesibil inteligentei. – V. pricepe.

CLAR, -A, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, deslusit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumina) care imprastie o lumina limpede, stralucitoare. ◊ (Substantivat, n.) Clar de luna = lumina stralucitoare de luna. ♦ Care este lipsit de impuritati. 2. (Despre sunete sau voce) Care rasuna distinct, precis. 3. (Despre ganduri, idei, cuvinte etc.) usor de inteles; evident, lamurit. ♦ (Despre facultati intelectuale) Care patrunde usor, intelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprima limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.

EXPLICAT, -A, explicati, -te, adj. Care a fost prezentat astfel incat sa poata fi (usor) inteles. – V. explica.

TRANSPARENT, -A, transparenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi strabatut de radiatii electromagnetice (mai ales de lumina), fara ca acestea sa fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasa sa se vada limpede conturul si detaliile obiectelor aflate de partea opusa; straveziu. ♦ Fig. Diafan, subtire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi usor inteles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hartie cu linii groase, paralele, care se asaza dedesubtul hartiei de scris, pentru a inlesni scrierea in randuri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

COMPREHENSIBIL, -A, comprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care se poate intelege usor; clar, inteligibil, limpede. – Din fr. comprehensible, lat. comprehensibilis.

CULANT, -A, culanti, -te, adj. Cu care te poti intelege usor, care dovedeste amabilitate, darnicie; amabil, generos, marinimos, darnic. ♦ (Inv.; despre stil) Curgator. – Din fr. coulant.

ACCESIBIL ~a (~i, ~e) 1) La care se poate ajunge usor; de care se poate apropia usor. Persoana ~a. 2) Care este convenabil pentru toti. Preturi ~e. 3) Care poate fi usor inteles. Expunere ~a. /<fr. accessible, lat. accessibilis

CULANT ~ta (~ti, ~te) livr. Cu care te poti intelege usor; caracterizat prin bunavointa; binevoitor. /<fr. coulant

DESTEPTACIUNE ~i f. 1) Facultatea de a intelege usor si profund fenomenele, lucrurile; agerime a mintii; inteligenta. 2) Fapta sau vorba de om destept. [Art. desteptaciunea; G.-D. desteptaciunii; Sil. -ciu-ne] /destept + suf. ~aciu-ne

INTELIGENTA ~e f. 1) Facultatea de a intelege usor si profund fenomenele, lucrurile; agerime a mintii; desteptaciune. 2) Persoana inteligenta. /<lat. intelligentia, fr. intelligence, germ. Intelligenz

PRICEPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE si A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a intelege usor; desteptaciune; inteligenta. 3) Capacitatea de a face totul cu usurinta si iscusinta; dexteritate; dibacie; maiestrie; abilitate; indemanare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe

COMPREHENSIV, -A adj. Care intelege usor si just; inteligent, destept, vioi, ager, patrunzator. [Cf. fr. comprehensif, lat. comprehensivus].

COMPREHENSIBIL, -A adj. care se poate intelege usor; inteligibil. (< fr. comprehensible)

EXOTERIC, -A adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi inteles usor de cei neinitiati; accesibil, destinat tuturor. (< fr. exoterique, gr. exoterikos)

LIMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat si straveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, constiinta etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosfera) Senin, lipsit de nori, de ceata; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care rasuna distinct; clar, deslusit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, intelege si expune lucrurile in mod lamurit, deslusit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) usor de inteles, clar, lamurit, deslusit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmatii etc.) Neindoios, sigur, evident. – Lat. limpidus.

COMPREHENSIBIL, -A adj. usor de inteles; inteligibil; clar. [Cf. fr. comprehensible].

INTELIGENTA s.f. intelegere profunda, usoara a unor lucruri mai ales din domeniul culturii si al stiintei; facultatea de a intelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.; desteptaciune; intelegere. [< lat. intelligentia, cf. fr. intelligence].

INTELIGIBIL, -A adj. usor de inteles; clar, limpede. ♦ (In filozofia idealista) Care poate fi inteles numai prin ratiune; suprasenzorial. [Cf. lat. intelligibilis, fr. intelligible].

TRANSPARENT, -A adj. 1. Prin care se poate vedea clar, straveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi inteles, ghicit usor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hartie pe care sunt trase linii groase paralele si care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

PRICEPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a intelege, de a patrunde ceva (usor) cu mintea; intelegere; p. ext. judecata, inteligenta. 2. Indemanare, abilitate, iscusinta. – V. pricepe.

CLAR, -A adj. 1. Limpede, deslusit, curat. ♦ Transparent. 2. Lamurit, usor perceptibil, de inteles. [< lat. clarus].

prinzacios, prinzacioasa, adj. (inv.) usor de sesizat, de inteles.

SIMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. Ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!

conceptiune f. (lat. conceptio, -onis. V. incep). Actiunea de a concepe copilu, zamislire. Imaculata conceptiune, o dogma bisericeasca dupa care Fecioara Maria a fost conceputa fara pacat original. Fig. Facultatea de a intelege, de a concepe: conceptiune greoaie, usoara. Ceia ce produce inteligenta: alfabetu e o sublima conceptiune. – Si -eptie.

INDIGEST, -A, indigesti, -ste, adj. Care nu poate fi (usor) digerat, mistuit. ♦ Fig. (Despre scrieri) Greu de inteles; confuz. – Din fr. indigeste, lat. indigestus.

SUBTIL, -A, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni si despre insusirile, manifestarile lor; adesea adverbial) Care sesizeaza, patrunde cele mai mici amanunte, care poate face distinctiile cele mai fine; ager, patrunzator, perspicace, fin. 2. Care se descopera numai printr-o cercetare atenta, amanuntita; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care trateaza cu multa finete, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi inteles, cere o mare ascutime a mintii. 3. (Rar) Foarte subtire; transparent, usor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

SUBTIL, -A adj. 1. Care prinde si reda cele mai fine nuante; fin, ascutit, patrunzator, ager. 2. Greu de patruns, de inteles, datorita unei fineti profunde. ♦ Care trateaza despre chestiuni grele, abstracte. 3. (Rar) Foarte subtire, usor. [< fr. subtil, cf. lat. subtilis].

COMOD, -A, comozi, -de, adj. 1. De care te poti folosi usor si cu placere; lesnicios, placut, confortabil. ♦ Tihnit, linistit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea sa faca eforturi; care nu intelege sa iasa din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obisnuit de viata; p. ext. lenes, indolent. – Din fr. commode, lat. commodus.

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

IRONIE s.f. 1. Cuvant, fraza continand o usoara batjocura, folosind semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situatie intervenita contrar tuturor asteptarilor, ca un joc neasteptat al intamplarii. 2. Categorie estetica si filozofica desemnand expresii sau imagini cu semnificatii opuse sensului obisnuit, in scopul ridiculizarii disimulate. ♦ Figura de stil prin care se enunta ceva pentru a se intelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – intrebare].