IMPRESIONABIL ~a (~i, ~e) Care se lasa repede impresionat; usor de impresionat; emotiv. /<fr. impressionnable

IMPRESIONABIL, -A adj. Care se impresioneaza repede, usor de impresionat; emotiv, sensibil. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impressionnable].

IMPRESIONABIL, -A, impresionabili, -e, adj. Care poate fi usor impresionat; (despre oameni) sensibil, emotiv. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnable.

PLAPAND, -A, plapanzi, -de, adj. 1. (Despre fiinte) Lipsit de rezistenta, de vitalitate; debil, firav; p. ext. fragil, delicat, fin. 2. (Despre plante) Nedezvoltat; lipsit de seva, gingas, delicat. 3. Fig. Care se lasa usor impresionat; sensibil. – Din lat. *palpabundus.

SENTIMENTAL, -A, sentimentali, -e, adj. 1. Care exprima (sau trezeste) sentimente duioase, nostalgice; (peior.) plin de sentimentalism; dulceag. ♦ Care se refera la sentimente. 2. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Care arata o sensibilitate accentuata, care se lasa usor impresionat de sentimente duioase. – Din fr. sentimental.

SIMTITOR, -OARE, simtitori, -oare, adj. 1. Care este capabil sa simta (5), care se induioseaza, se impresioneaza usor, inzestrat cu simtire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A facut o economie simtitoare. – Simti + suf. -tor.

SENSIBIL, -A adj. 1. Inzestrat cu sensibilitate; care poate fi (usor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simturi. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata usor; evident, simtitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a sasea a gamei majore sau minore, asezata la un semiton de tonica. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simti].

impresionaBIL, -A adj. care se impresioneaza usor; emotiv, sensibil. (< fr. impressionnable)

SENSIBIL, -A I. adj. 1. cu sensibilitate; care poate fi (usor) impresionat; emotiv. ◊ predispus la anumite boli. ◊ (despre materiale fotogafice) care are insusirea de a inregistra actiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi facuta vizibila prin developare. 2. (fil.) care poate fi perceput prin simturi. ◊ (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile (2). ◊ care se poate constata usor; evident, simtitor, apreciabil. 3. (despre aparate, instrumente etc.) care indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. II. s. f. (muz.) treapta a saptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonica. (< fr. sensible, lat. sensibilis)

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana usoara pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. Mata blanda zgarie rau, se spune despre oamenii fatarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozatura, o julitura. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial, la suprafata. A zgaria hartia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).