COFRET, cofrete, s. n. Un fel de firida inchisa cu o usa metalica, in care sunt grupate sigurantele unei instalatii de curent electric de putere relativ mica – Din fr. coffret.

COFRET s. n. dulapior cu usa metalica ce adaposteste aparatajul de siguranta al unei instalatii electrice. (< fr. coffret)

CREMONA ~e f. Dispozitiv metalic fixat la usi sau la ferestre servind la inchiderea acestora. /<fr. cremone

CLANTA, clante, s. f. 1. Maner metalic montat la broasca usii sau a portii, care prin apasare, face sa functioneze mecanismul de inchidere si de deschidere al acestora; clampa. 2. Fig. (Peior. si fam.) Gura. ◊ Expr. A(-i) da cu clanta = a vorbi mult, intruna (si despre lucruri marunte). Rau (sau bun) de clanta, se spune despre un om care vorbeste mult (si inutil) sau despre un om certaret. A se lua (cu cineva) la clanta = a se certa (cu cineva). Tine-ti clanta! sau taca-ti clanta! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clant.

BURLET, burleti, s. m. Snur gros din bumbac, din cauciuc, din material sintetic, din hartie gudronata sau din lame metalice, care se pune la usi sau la ferestre pentru a impiedica patrunderea frigului. – Din fr. bourrelet.

oblon (obloane), s. n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apara o usa sau o fereastra. – 2. Incuietoare metalica. – 3. (Arg.) Ochi. – 4. (Inv.) Usita, portita. Origine indoielnica. Pare sa rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblinc”, cf. oblinc, cu blana „scindura”; cf. bg. oblon „aparatoare de fereastra”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibila. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a inchide).

IVAR ~e n. inv. 1) Inchizatoare primitiva la usile caselor taranesti constand dintr-un maner metalic montat la broasca; clanta. 2) Incuietoare (la usi, ferestre etc.) constand dintr-o bara metalica orizontala mobila, care intra intr-o ureche fixata pe toc; zavor. /<germ. Wirbel

CREMONA s. f. dispozitiv metalic la o fereastra sau la o usa pentru inchidere. (< fr. cremone)

CREMONA s.f. Dispozitiv metalic fixat la o fereastra sau la o usa si care serveste la inchiderea acestora. [< fr. cremone].

CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.

CREMONA, cremone, s. f. Dispozitiv metalic folosit pentru inchiderea unei ferestre sau a unei usi, construit din doua vergele dispuse in prelungire si actionate cu ajutorul unui maner. – Din fr. cremone.

ZAVOR ~oare n. 1) Incuietoare (la o usa, la o fereastra etc.) constand dintr-o bara metalica mobila, orizontala, care intra intr-o ureche fixata pe toc. 2) Dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile. /<sl. zavoru

PANTALON s. m. 1. (pl.) obiect de imbracaminte, care acopera corpul de la brau in jos. 2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectiva in deschiderea unei ferestre sau usi. 3. piesa care serveste la bifurcarea unei conducte. 4. tub metalic protector in care se roteste axul elicei de la unele nave. 5. carenaj profilat care acopera roata si jamba unui tren de aterizare neescamotabil. (< fr. pantalon)

SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene

VIZOR s.n. (Tehn.) Dispozitiv adaptat la aparatele optice, care permite prinderea in campul aparatului a obiectului care trebuie observat. ♦ Tub metalic in care e montat un ochean tronconic sau o mica lentila si care, fixat in usile de intrare in apartamente, permite observarea din interior in afara. ♦ (De obicei la pl.) Ochelarii mastilor de gaze. [< fr. viseur].

SARNIERA ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din doua placi articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la usi, la ferestre etc.), astfel incat sa permita inchiderea si deschiderea panoului; tatana; balama. 2) Loc de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unei scoici. 3) Fasie de hartie gumata cu care se lipesc timbrele postale in albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere

BALAMA, balamale, s. f. Mic dispozitiv metalic format din doua piese articulate pe un ax, dintre care cel putin una se invarteste dupa montare in jurul axului, spre a permite unei usi, unei ferestre, unui capac de lada etc. sa se inchida si sa se deschida prin rotire partiala; sarniera, tatana. ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Incheieturi, articulatii ale corpului. ◊ Expr. A-i (sau a i se) slabi sau a i se m**a (cuiva) sau a nu-l (mai) ajuta (sau tine) pe cineva balamalele = a pierde vigoarea (din cauza batranetii, a oboselii, a fricii). A-i tremura (cuiva) balamalele = a se teme. – Din tc. baglama.

FERECAT², -A, ferecati, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau partial cu metal; intarit prin legaturi metalice. ♦ Imbracat sau impodobit cu placi din metal pretios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanturi, in obezi (dupa ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre usi, incaperi) Incuiat, zavorat. 4. Prevazut cu crestaturi, santuri, zimti. – V. fereca.

CATusa, catuse, s. f. I. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor. II. Planta erbacee cu flori albastre-violete (Ballota nigra). [Pl. si: catusi] – Lat. catta „pisica” + suf. -usa.

CATusa, catuse, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor. 2. Planta erbacee melifera, cu flori albastre-violacee si cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. si: catusi] – *Cata (< lat. catta „pisica”) + suf. -usa.

FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).