bezer s.n. (inv.) 1. membrana groasa de la intestine; mezenter; grasimea de pe intestine; – untura de porc. 2. (fig.) barbia celui gras.

gagau s.n. (reg.) mancare din mamaliga prajita in untura de porc; puricel.

cali (calesc, calit), vb. – 1. A oteli. – 2. A intari, a consolida, a oteli. – 3. A gati (mai ales varza), punind sa fiarba cu untura de porc si slanina. – 4. (Refl.) A se ameti, a se chercheli. – Mr. calescu „a incali; a satura; a imbata”; megl. calit, adj. Sl. kaliti „a racori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kalja, slov. kaliti. Conev 76 deriva cuvintul rom. direct din bg. – Der. caleala, s. f. (otelire, calit; stare sufleteasca; betie); calitura, s. f. (otelire).

COMPOUNDAT, -A, compoundati, -te,adj. (In sintagma) Grasimi compoundate = substante grase formate dintr-un amestec omogenizat de mai multe sorturi de grasimi, substitute ale unturii de porc. [Pr.: -paun-] – V. compounda.

OSANZA ~e f. 1) Grasime din cavitatea abdominala a unui porc. 2) inv. untura de peste. 3) fig. Stare materiala buna. /<lat. axunia

SHORTENING [SORTNING] s. n. specie de grasimi animale sau vegetale, de consistenta unturii de porc, care se amesteca si se prelucreaza usor, in industria alimentara. (< engl. shortening)

TOPITURA ~i f. 1) Masa lichida, obtinuta prin topire; substanta topita. 2) Grasime de porc topita pentru untura. [G.-D. topiturii; Var. tochitura] /a topi + suf. ~tura

muschete, muscheti, s.m. (reg.) 1. muschi de porc (pus in untura). 2. carne macra.

TOPITURA, topituri, s. f. 1. Substanta lichida obtinuta prin topirea unei substante solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit in timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slanina subtire (de pe burta porcului) care se topeste pentru a se obtine din ea untura; mancare preparata din bucatele de carne desprinse de pe slanina si prajite cu ceapa tocata. – Topi + suf. -tura.

untura ~i f. Grasime animala (topita) folosita, in special, in alimentatie. ~ de porc. ◊ ~ de peste lichid uleios, cu gust si miros specific, obtinut din ficatul unor specii de pesti si folosit ca mijloc curativ si profilactic. [G.-D. unturii] /<lat. unctura

jumara (jumari), s. f. – 1. Resturile rezultate din topirea slaninii porcului. – 2. Oua batute, papara. – Var. (Banat) jumarca. Germ. din Austria Schmarren „mincare cu oua batute prajite in untura” (Philippide, Principii, 38; Tiktin; DAR), cf. mag. zsumorka, morzsoka „oua batute”, bg. dzumerki „jumari”, pe care DAR il pune in legatura poate incorect, cu rus. zimera, zomera „reziduuri”. Din sb. dupa Conev 88. Cu al doilea sens, se foloseste numai in Munt. si la pl.

unge (-g, -ns), vb. – 1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a minji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umsu, (a)undzire, megl. ung, uns, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ungere (Puscariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. – Der. unsoare, s. f. (substanta grasa; grasime de porc; unguent); unsura, s. f. (actiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a imbiba cu grasime). Cf. unt, untura.

SLANINA, slanini, s. f. Strat de grasime intre pielea si carnea porcului; parte, bucata din aceasta grasime, conservata si preparata ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumata) sau care se topeste, devenind untura. [Pl. si: slanine] – Din bg., scr. slanina.

untura, unturi, s. f. Substanta grasa, insolubila in apa, obtinuta prin topirea grasimii animale si folosita in alimentatie, in medicina, in industrie etc. ♦ untura de peste = ulei extras din ficatul proaspat al unor specii de pesti (Gadus), bogat in vitaminele A si D, utilizat in tratamentul debilitatii fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osanza (de porc). – Lat. unctura.