Rezultate din textul definițiilor
PAOS s. n. (In practicile religiei crestine) Pomana (constand din vin, paine, mancaruri) care se da pentru cei morti. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfintit sau agheasma cu care preotul stropeste mortul inainte de a-l ingropa. [Var.: paus s. n.] – Lat. *pausum.
mir (untdelemn sfintit) s. n., pl. miruri
hrisma s. f. – Mir, untdelemn sfintit. Ngr. χρϊσμα. Inv.
crema f., pl. e (fr. creme, crema, smintina, vfr. cresme, unsoare, crema, si chreme, mir, untdelemn sfintit, d. lat. chrisma, vgr. hrisma, unsoare. V. crijma si hrizma). Mincare facuta din lapte, oua si zahar: crema de vanilie. Fig. (dupa fr.). Ceia ce e mai sus (ca smintina la lapte), mai bun (in opoz. cu drojdie): crema unei clase de elevi.
MIR1 ~uri n. untdelemn sfintit si aromat folosit de catre slujitorii bisericii pentru anumite ritualuri. ◊ A lovi (sau a trasni) pe cineva la ~ a lovi pe cineva (mortal) drept in mijlocul fruntii. /<sl. miro
paos, paosuri, s.n. (inv. si reg.) 1. repaos, odihna; liniste, calm. 2. (fig.) decadere, declin. 3. pomana; ceea ce se da de pomana; jertfa din vin adusa mortilor. 4. vin sfintit, untdelemn sau agheasma cu care preotul stropeste mortul, inainte de a-l ingropa. 5. lumanare speciala pentru mort, din ceara curata, de lungimea mortului, care arde tot timpul cat acesta sta in casa. 6. cuvantare la o inmormantare.
mir (miruri), s. n. – 1. Balsam de uns. – 2. untdelemn sfintit. – 3. Frunte. – Mr. mir. Ngr. μύρον (Roesler 572; Munrnu 37), in parte prin intermediul sl. miro, cf. bg., rus. miro. – Der. mirui, vb. (a unge cu mir), din sl. mirovati ‹ ngr. μυρώνω; mirodenie, s. f. (inv., aroma), din ngr. μυροδία „parfum”, sl. (bg.) mirodija; mirodenie, s. f. (aroma; vioara-de-noapte, nopticioasa, Hesperis tristis), din cuvintul anterior; mironosita, s. f. (femeie care a uns cu smirna corpul lui Iisus; fandosita, ipocrita), din sl. mironosica. Cf. mireasma, miros, mire.
MASLU, masluri, s. n. Slujba religioasa crestina care se oficiaza pentru un om grav bolnav sau la anumite sarbatori bisericesti si la care se face ungerea cu mir; slujba bisericeasca de sfintire a untdelemnului pentru mir, oficiata in miercurea dinaintea Pastilor. [Pl. si: masle] – Din sl. maslo „ulei”.
MIR2, miruri, s. n. untdelemn parfumat si sfintit, intrebuintat la savarsirea unor ritualuri in biserica crestina. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trasni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) in frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omori. – Din sl. miro.
