Rezultate din textul definițiilor
OCÁ (‹ tc.) s. f. 1. unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.
GRAD, grade, s. n. 1. Nume dat mai multor unități de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ◊ Grad de libertate = indice care arată posibilitățile de mișcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenților mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenții monoamelor care alcătuiesc un polinom. ◊ Ecuație de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referință. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însușire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparație V. comparație. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situație etc. dată). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.
ZECIMÁL, -Ă, zecimali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Mat.) Care se bazează pe rapoarte ale numărului zece și ale puterilor lui; decimal; ◊ Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Fracție zecimală = fracție al cărei numitor este egal cu o putere întreagă și pozitivă a numărului zece. Logaritm zecimal = logaritmul unui număr în sistemul cu baza zece. Sistem zecimal = sistem de unități de măsură în care multiplii și submultiplii unităților principale au valori egale cu puteri întregi, pozitive sau negative, ale numărului zece. Balanță zecimală sau cântar zecimal = balanță cu brațe inegale, care permite echilibrarea greutăților de măsură cu greutăți etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimală = sistem de clasificare a cărților în biblioteci după conținut, folosind pentru notare cifre și având la bază împărțirea cunoștințelor omenești în zece clase, fiecare clasă împărțindu-se în zece diviziuni, iar acestea, la rândul lor, în zece subdiviziuni etc. 2. S. f. Fiecare dintre cifrele scrise la dreapta virgulei unui număr zecimal. – Din decimal (după zece).
FARÁD, farazi, s. m. unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt. – Din fr. farad.
MÉTRIC, -Ă, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul (1) drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 3. Adj. Care se referă la metru (2), compus într-un anumit metru; privitor la structura ritmică a versurilor. 4. S. f. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.
DENSIGRÁMĂ, densigrame, s. f. Scară gradată care servește la corelarea valorilor densităților exprimate în diferite unități de măsură. – Din fr. densigramme.
DIMENSIÚNE, dimensiuni, s. f. 1. Mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice). ◊ Expr. (Fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ Spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură. 2. Mărime, măsură, proporție. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.
STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.
ÁRIE1 ~i f. 1) Loc special amenajat unde se adună și se treieră cerealele; fățare. 2) Orice suprafață plană. 3) Mărime a unei suprafețe (exprimată în unități de măsură). ~a cercului. 4) Teritoriu ocupat în permanență de anumite ființe sau plante. 5) Loc (de răspândire) al anumitor fenomene, activități; domeniu. ~a preocupărilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area
ETALÓN ~oáne n. 1) unitate de bază într-un sistem de măsurare. 2) Model legal, de mare precizie, al unei unități de măsură (a greutății, lungimii etc.), care servește ca bază de comparare. /<fr. étalon
MÉTRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul drept unitate de bază; bazat pe metru. Sistem ~. 2) Care ține de metru; măsurat în metri. Spațiu ~. /<fr. métrique, germ. Metrik
OCÁ ~le f. înv. 1) unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka
GIGA- Element de compunere savantă care, antepus denumirii unei unități de măsură, o multiplică de un miliard de ori, adică având semnificația de 109. [< fr. giga-, cf. gr. gigas – gigant].
LÍTRU s.m. 1. unitate de măsură pentru capacități, egală aproximativ cu volumul unui decimetru cub de apă distilată. 2. Vas de această capacitate. // -litru – element secund de compunere savantă, cu semnificația „litru” (folosit mai ales la formarea multiplilor și a submultiplilor acestei unități de măsură). [< fr. litre, it. litro, cf. gr. litron].
PICO- Element prim de compunere savantă, folosit în terminologia științifică la formarea numelor de unități de măsură și care arată că unitatea respectivă conține un bilion de unități de bază. [< fr., germ. pico-, cf. it. piccolo – mic].
DECIGRÁD, decigrade, s. n. unitate subdivizionară de măsură, egală cu a zecea parte dintr-un grad (1). – Din fr. décigrade.
DECIGRÁM, decigrame, s. n. unitate subdivizionară de măsură pentru masă, egală cu a zecea parte dintr-un gram. – Din fr. décigramme.
DECILÍTRU, decilitri, s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru volum, egală cu a zecea parte dintr-un litru. – Din fr. décilitre.
ÁCRU1, acri, s. m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure.
ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. – Din rus. arșin.
BÁNIȚĂ, banițe, s. f. unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.
BAR1, bari, s. m. unitate de măsură a presiunii atmosferice egală cu un milion de barii. – Din fr. bar.
BÁRIE, barii, s. f. unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pentru un centimetru pătrat. – Din fr. barye.
BARÍL, barili, s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu circa 160 de litri, întrebuințată, în special, în S.U.A. și în Anglia. – Din fr. baril.
BEL, beli, s. m. unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.
BIÓT, bioți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.
BIT, biți, s. m. (Inform.) unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.
BUȘÉL, bușei, s. m. unitate de măsură engleză pentru volum, egală cu 36 de litri. – Din engl. bushel.
CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.
CALORÍE, calorii, s. f. unitate de măsură egală cu cantitatea de căldură care ridică temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5 la 20,5 °C; unitate de măsură care indică valoarea energetică a unui aliment. ◊ (Fiz.) Calorie mare = kilocalorie. – Din fr. calorie.
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.
CARÁT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carátă s. f.] – Din fr. carat.
CENTI- Element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a suta parte din întreg. – Din fr.. it. centi-. Cf. lat. centum.
CHINTÁL, chintale, s. n. unitate de măsură pentru greutăți egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal.
FON, foni, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzația auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone.
GALÓN2, galoane (galoni), s. n. (m.) 1. unitate de măsură pentru capacitate folosită în țările de limbă engleză și egală cu circa patru litri. 2. (Rar) Sticlă mai mare în care se păstrează băuturi. – Din fr. gallon.
GÁMA s. m. invar., s. f. 1. S. m. invar. A treia literă a alfabetului grecesc (folosită adesea și ca simbol în matematică, fizică etc.) 2. S. f. (Fiz.: în sintagma) Raze (sau radiație) gama = radiație emisă de corpurile radioactive, având o putere de pătrundere extrem de mare. 3. S. f. (Fiz.) unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram. – Din fr. gamma.
GAUSS, gauși, s. m. unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.
GIGACALORÍE, gigacalorii, s. f. (Fiz.) unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. – Din fr. gigacalorie.
GÍLBERT, gilberți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice și magnetomotoare. [Pr.: jilber – Abr.: Gb] – Din engl., fr. gilbert.
GRAM, grame, s. n. unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.
HÁNTRU, hantri, s. m. unitate de măsură convențională, care reprezintă echivalentul energetic corespunzător executării cu tractorul a unei arături normale pe o suprafață de un hectar de teren. – H[ectar] + a[rătură] + n[ormală] + tr[actor].
HECTÁR, hectare, s. n. unitate de măsură pentru suprafețe agrare, egală cu aria unui pătrat cu latura de 100 de metri. [Abr.: ha] – Din fr. hectare.
HECTOGRÁM, hectograme, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100 de grame. – Din fr. hectogramme, germ. Hektogramm.
HECTOLÍTRU, hectolitri, s. m. unitate de măsură pentru volume, egală cu 100 de litri, folosită mai ales pentru măsurarea cerealelor. [Abr.: hl] – Din fr. hectolitre, germ. Hektoliter.
HECTOMÉTRU, hectometri, s. m. unitate de măsură pentru distanță, egală cu 100 de metri. [Abr.: hm] – Din fr. hectomètre, germ. Hektometer.
HECTOWÁTT, hectowați, s. m. unitate de măsură a puterii, egală cu 100 de wați. – Din fr. hectowatt, germ. Hektowatt.
HÉNRI s. m. (Fiz.) unitate de măsură a inductivității. – Din fr. henry.
HERTZ, hertzi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru frecvență, egală cu frecvența unei mișcări periodice a cărei perioadă este de o secundă; ciclu pe secundă. [Pr.: herț. – Abr.: Hz] – Din germ. Hertz (n. pr.), fr. hertz.
HIDROGRÁD, hidrograde, s. n. (Geogr.) unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. – Hidro- + grad.
HILÉR, hilere, s. n. Veche unitate de măsură egală cu două prăjini și trei palme.
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.
ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.
INCH s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 2,54 cm, folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii. [Pr.: inci] – Cuv. engl.
INCOMENSURÁBIL, -Ă, incomensurabili, -e, adj. 1. Care nu poate fi măsurat; foarte mare, nemăsurat, nelimitat. ♦ Care nu poate fi evaluat, care este foarte valoros. 2. (Mat.; despre mărimi) Care nu au o unitate de măsură comună, care să se cuprindă de un număr întreg de ori în fiecare dintre ele. – Din fr. incommensurable.
IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 de hectare. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum.
JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
JOULE, jouli, s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, când punctul ei de aplicație se deplasează cu un metru în direcția și în sensul forței. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule.
KILO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.
KILOCALORÍE, kilocalorii, s. f. unitate de măsură pentru energia termică, egală cu o mie de calorii; calorie mare. [Abreviat: kcal] – Din fr. kilocalorie.
KILOGRÁM, kilograme, s. n. 1. unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.
KILOGRAMMÉTRU, kilogrammetri, s. m. unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru [Scris și: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre.
KILOHÉRTZ, kilohertzi, s. m. unitate de măsură pentru frecvență, egală cu o mie de hertzi. [Pr.: -herț. – Abr.: kHz] – Din fr. kilohertz.
KILOLÍTRU, kilolitri, s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu o mie de litri. (sil. -tru) [Scris și: chilolitru. – Abr.: kl] – Din fr. kilolitre.
KILOMÉTRU, kilometri, s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe oră = unitate de măsură pentru viteză, egală cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru într-o oră. Kilometru lansat = probă sportivă (cu bicicleta, motocicleta, etc.) în care performanța constă în timpul realizat pe distanța de un km din momentul în care sportivul trece în viteză linia de start și până la linia de sosire. (sil. -tru) [Scris și: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilométre.
KILOTÓNĂ, kilotone, s. f. (Fiz.) unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone. [Abr.: kt] – Din fr. kilotonne.
KILOVÓLT, kilovolți, s. m. unitate de măsură pentru tensiunea electrică sau diferența de potențial electric, egală cu o mie de volți. [Abr.: kV] – Din fr. kilovolt.
KILOVOLTAMPÉR, kilovoltamperi, s. m. unitate de măsură pentru puterea electrică aparentă, egală cu o mie de voltamperi. (sil. mf. -volt-) [Abr.: kVA] – Din fr. kilovoltampère.
KILOWÁTT, kilowați, s. m. unitate de măsură a puterii, egală cu o mie de wați. ◊ Compus: kilowatt-oră = unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de o sursă cu puterea de un kilowatt. [Abr.: kW] – Din fr. kilowatt.
MACH, machi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor, utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ◊ Numărul lui Mach = raport între viteza unui proiectil, avion etc. într-un fluid și cea a sunetului. [Pr.: mah] – Din engl., fr. mach.
MÍLĂ2, mile, s. f. unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A. ◊ Milă marină = unitate de măsură pentru lungimi, folosită în navigație, egală cu 1852 m. – Din pol. mila.
PIÉZ1, piezi, s. m. unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.
SCALÁR2, -Ă, scalari, -e, adj., s. m. (Mărime) care are o valoare determinată printr-o unitate de măsură și printr-un număr real. – Din germ. Scalar, fr. scalaire.
ȚOL1, țoli, s. m. unitate de măsură pentru lungimi folosită în Anglia și în Statele Unite ale Americii, egală cu 25,4 mm. – Din germ. Zoll.
ÚNCIE, uncii, s. f. Veche unitate de măsură pentru greutăți (folosită și astăzi în Anglia), a cărei valoare a variat între circa 28 și 35 de grame. – Din lat. uncia.
UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. unitate de măsură. ◊ (În sintagma) unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.
VÁDRĂ, vedre, s. f. 1. Veche unitate de măsură a capacității, folosită pentru lichide, echivalentă cu circa zece ocale (astăzi cu circa 10 litri) 2. Vas de lemn sau de metal cu care se scoate apa din fântână, în care se păstrează sau cu care se transportă diferite lichide. – Din sl. vĕdro.
VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon.
VAR2 s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru puterea reactivă. – Din fr., engl. var.
VARSECÚNDĂ, varsecunde, s. f. (Fiz.) unitate de măsură pentru energia reactivă. [Abr.: vars] – Din fr. varseconde.
WATT, wați, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.
WATTÓRĂ, wattóre, s. f. unitate de măsură pentru energia electrică egală cu 3600 de jouli. – Watt + oră (după fr. watt-heure).
WÉBER, wéberi, s. m. unitate de măsură, în sistemul internațional, pentru fluxul magnetic. – Din fr. weber.
YARD, yarzi, s. m. unitate de măsură engleză pentru lungime, egală cu 0,914398 m. – Din engl. yard.
MAGNETÓN, magnetoni, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru magnetizația electronului și a nucleelor atomice. – Din fr. magnéton.
MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa.
ATMOSFÉRĂ, (3) atmosfere, s. f. 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul; aer; spec. aer pe care îl respiră cineva. ♦ (Fig.) Mediul social înconjurător; ambianță. ♦ (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice. 3. unitate de măsură a presiunii gazelor. – Din fr. atmosphère.
MAXWELL, maxwelli, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a fluxului magnetic. [Pr.: máxuel] – Din fr. maxwell, germ. Maxwell.
DIOPTRÍE, dioptrii, s. f. unitate de măsură a puterii unei lentile, având la bază puterea lentilei cu distanța focală de un metru. [Pr.: -di-op-] – Din fr. dioptrie.
LÍVRĂ, livre, s. f. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre.
POVÁRĂ, poveri, s. f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ◊ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți. 2. Fig. Suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligație, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s. f.] – Cf. sl. podŭvora „targă”.
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec.
RADIÁN, radiani, s. m. unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu un unghi la centrul unui cerc cuprinzând un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza cercului [Pr.: -di-an] – Din fr. radian.
SECÚNDĂ, secunde, s. f. 1. unitate de măsură a timpului egală cu a 60-a parte din durata unui minut; p. ext. timp foarte scurt; clipă, moment. 2. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate. – Din fr. seconde.
FOT, foți, s. m. unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot.
FRÁNKLIN, franklini, s. m. unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.
AMPÉR, amperi, s. m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-oră = unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi. – Din fr. ampère.
AMPÉR-SPÍRĂ, amper-spire, s. f. unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. – Amper + spiră.
FRIGORÍE, frigorii, s. f. unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. – Din fr. frigorie.
AMPERÓRĂ, amperore, s. f. unitate de măsură pentru cantitatea de electricitate, egală cu 3600 C. – Amper + oră (după fr. ampère-heure).
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1).
PASCÁL1, pascali, s. m. unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea exercitată de un newton pe o suprafață de un metru pătrat. – Din fr. pascal.
SIDERÁL, -Ă, siderali, -e, adj. Care ține de aștri, privitor la aștri, care vine de la aștri, în raport cu poziția acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore și 9 secunde) în care Soarele, în mișcarea lui aparentă, plecând de la o stea, ajunge iarăși acolo. Zi siderală = timp scurs între două treceri consecutive ale unei stele la același meridian. Oră siderală = a 24-a parte dintr-o zi siderală. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o oră siderală. Timp sideral = timp a cărui unitate de măsură este ziua siderală. – Din fr. sidéral, lat. sideralis.
ÁNGSTROM, angstromi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.
MICRÓN, microni, s. m. unitate de măsură pentru lungime egală cu a mia parte dintr-un milimetru; micrometru (2), micromilimetru. – Din fr. micron, germ. Mikron.
AR, ari, s. m. unitate de măsură pentru suprafețele de teren, egală cu 100 m2. – Din fr. are.
VECTÓR, vectori, s. m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare. – Din fr. vecteur.
PER prep. (Termen comercial folosit în legătură cu prețul unei mărfi raportat la o unitate de măsură) Pentru, de fiecare. – Din it., germ. per.
MÉTRU, metri, s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum.
PFUND, pfunzi, s. m. 1. (Înv. și pop.) unitate de măsură a greutății, egală cu circa 0,5 kg sau (reg.) cu 0,25 kg; livră. 2. Veche unitate monetară germană. [Pl. și: (n.) pfunduri. – Var.: fund, funt, (reg.) punt s. m.] – Din germ. Pfund.
POGÓN, pogoane, s. n. 1. unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar. 2. Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime. ♦ Cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.
VOLT, volți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. – Din fr. volt.
VOLTAMPÉR, voltamperi, s. m. unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele căruia tensiunea este de un volt și prin care trece un curent de un amper. [Scris și: volt-amper] – Din fr. voltampère.
ELECTRONVÓLT s.m. unitate de măsură a energiei egală cu energia câștigată de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. (din fr. électron-volt)
CINZEÁCĂ, cinzeci, s. f. unitate de măsură de capacitate (pentru băuturi) egală cu aproximativ 0,16 litri. ♦ Sticluță care are această capacitate și în care se servește o băutură alcoolică; conținutul unei asfel de sticluțe; (reg.) singeapă. – Din cincizeci.
OBORÓC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obróc s. n.] – Din ucr. uborok.
OHM, ohmi, s. m. unitate de măsură a rezistenței electrice, în sistemul de unități metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistența pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.
OERSTÉD, oerstezi, s. m. unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.
ȘUC, șucuri, s. n. (Reg.) unitate de măsură a lungimii egală cu a șasea parte dintr-un stânjen. – Din germ. Schuh.
VÉRSTĂ, verste, s. f. unitate de măsură pentru distanțe folosită în trecut (mai ales în Rusia), egală cu 1,067 km. – Din rus. versta.
FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.
OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka.
FUS2, fusuri, s. n. (În industria pielăriei) unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm2; bucată de piele având această suprafață. [Pl. și: fuse] – Din germ. Fuss.
FÚNIE, funii, s. f. 1. Frânghie1. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.
CORÉȚ, corețe, s. n. (Reg.) unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale. – Din ucr. koreć, pol. korzec.
LUX1, lucși, s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.
LÉGHE, leghe, s. f. unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega.
LUMÂNÁRE, lumânări, s. f. 1. Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). – Lat. luminaria.
LÚMEN, (1) lumeni, s. m. (2) lumene, s. n. 1. S. m. unitate de măsură a fluxului luminos. 2. S. n. Canal al unui organ anatomic cavitar (intestin, vas sangvin) sau al unor fibre textile. – Din fr. lumen.
LÍTRU, litri, s. m. 1. unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.
MEGAWÁTT, megawați, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru putere, egală cu un milion de wați. – Din fr. mégawatt.
MEL, meli, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel.
MULTÍPLU, -Ă, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.
MICROAMPÉR, microamperi, s. m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu o milionime de amper. [Pr.: -cro-am-]. – Din fr. microampère.
MICROCOULÓMB, microcoulombi, s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milionime de coulomb. [Pr.: -cu-] – Din fr. microcoulombe.
MICROFARÁD, microfarazi, s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu o milinionime de farad. – Din fr. microfarad.
MICROGRÁM, micrograme, s. n. unitate de măsură a masei egală cu o milionime de gram; gama (3). – Din fr. microgramme.
MILIBÁR, milibari, s. m. unitate de măsură pentru presiune, egală cu o miime de bar. – Din fr. millibar.
MILIGRÁM, miligrame, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, reprezentând a mia parte dintr-un gram. – Din fr. milligramme.
MILILÍTRU, mililitri, s. m. unitate de măsură pentru volum, reprezentând a mia parte dintr-un litru. – Din fr. millilitre.
MILIMÉTRU, milimetri, s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un metru. – Din fr. millimètre.
MILIVÓLT, milivolți, s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt.
MIÍME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.
MILIAMPÉR, miliamperi, s. m. unitate de măsură a intensității curentului electric, egală cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampère.
MIRIAGRÁM, miriagrame, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10000 de grame. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriagramme.
MIRIALÍTRU, mirialitri, s. m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu 10000 de litri. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myrialitre.
MIRIAMÉTRU, miriametri, s. m. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10000 de metri. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriamètre.
COÁLĂ, coli, s. f. Foaie dreptunghiulară de hârtie (albă sau colorată), de celofan, de carton etc. ♦ (Și în sintagma coală de tipar) unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală cu 16 pagini tipărite. ♦ (Și în sintagma coală editorială) unitate de măsură pentru volumul unei cărți, unui articol etc., egală de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm2 de desen. ♦ Totalitatea mărcilor sau timbrelor tipărite pe aceeași foaie dreptunghiulară de hârtie și nedesprinse unele de altele. [Pl. și: coale] – Din ngr. kólla.
NIT2, niți, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a luminației. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.
RAD, razi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură egală cu doza radiației care cedează o energie de 100 de ergi unui gram din substanța în care este absorbită. – Din fr. rad.
NEWTON, newtoni, s. m. unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat1) vezi nota. [Pr.: nĩúton] – Din fr. newton, germ. Newton.
NEPÉR, neperi, s. m. unitate de măsură a nivelului de transmisiune al unui semnal electric sau acustic. – Din fr. néper.
ELECTRON-VOLT, electron-volți, s. m. unitate de măsură a energiei, egală cu energia dobândită de un electron accelerat la o diferență de potențial de un volt. – Din fr. électron-volt.
ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru. – Din fr. erg.
DRAHMĂ, drahme, s. f. 1. unitate monetară în Grecia modernă; monedă de argint în Grecia antică. 2. Veche unitate de măsură pentru greutăți (cu valori variabile). – Din ngr. drahmí, fr. d*****e.
DRAM, dramuri s. n. 1. Veche unitate de măsură pentru greutate (egală cu 3,18-3,23 grame) și pentru capacitate (egală cu 3,23-3,80 centimetri cubi). ♦ (Pop.) Gram. 2. (Adesea fig.) Bucățică, fărâmă, crâmpei, strop, pic. – Din ngr. drámi.
SÚLIȚĂ, sulițe, s. f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în antichitate și în evul mediu; lance. ♦ Fig. Înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. [Pl. și: súliți] – Din sl. sulica.
DEBYE s. m. (Fiz.) unitate de măsură a momentului electric. [Pr.: debái – Abr.: D] – Din engl., fr. debye.
DECAGRÁM, decagrame, s. n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu zece grame. – Din fr. décagramme.
DECALÍTRU, decalitri, s. m. unitate de măsură pentru volum egală cu zece litri. – Din fr. décalitre.
TALÁNT, talanți, s. m. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.
DECAMÉTRU, decametri, s. m. unitate de măsură pentru lungime egală cu zece metri. ♦ Instrument de măsură pentru lungime, format dintr-o panglică sau un lanț de zece metri, care servește la măsurători de teren. – Din fr. décamètre.
DECÁR1, decari, s. m. unitate de măsură pentru suprafețe de pământ, egală cu zece ari. – Deca- + ar.
DECASTÉR, decasteri, s. m. unitate de măsură egală cu zece steri, folosită pentru volumul lemnelor. – Din fr. décastère.
TERMÍE, termii, s. f. (Fiz.) unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. – Din fr. thermie, germ. Thermie.
TONĂ, tone, s. f. unitate de măsură a masei, egală cu 1000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,832 m3. – Din fr. tonne.
TORR, torri, s. m. unitate de măsură a presiunii, egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm la temperatura de 0°C. – Din fr. torr.
TÉSLA s. f. (Fiz.) unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla.
TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.
REM, remi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic (egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad). – Din engl., fr. rem.
RUMB, rumburi, s. n. 1. Gură de aerisire a magaziilor unui șlep, situată pe punte. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită la roza vânturilor, egală cu a 32-a parte dintr-un cerc. – Din fr., rus. rumb.
RUTHERFORD, rutherforzi, s. m. (Fiz.) unitate de măsură pentru radioactivitate egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. [Pr.: rádărford. – Abr.: Rd] – Din fr., engl. rutherford.
COMENSURÁBIL, -Ă, comensurabili, -e, adj. (Mat.; despre două sau mai multe mărimi) Care pot fi măsurate cu aceeași unitate de măsură, valorile amândurora fiind multipli întregi ai unității folosite. – Din fr. commensurable, lat. commensurabilis.
DENIÉR, denieri, s. m. unitate de măsură pentru greutatea liniară a firelor și a fibrelor de mătase naturală și vegetală sau a celor sintetice, cu ajutorul căreia se apreciază finețea acestora. – Din fr. denier.
DÍNĂ, dine, s. f. (Fiz.) unitate de măsură a forței, egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram accelerația de un centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. dyne.
RÖNTGEN s. m. unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen[strahlen].
DECI1- Element de compunere savantă care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a zecea parte din întreg. – Din fr. déci-.
DECIBÉL, decibeli, s. m. unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.
DECIMÉTRU, (1) decimetri, s. m., (2) decimetre, s. n. 1. S. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru. 2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. – Din fr. décimètre.
KÉLVIN s.m. unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei. (cf. engl., fr. kelvin) [def. MDN]
KILOBÁIT s.m. (Inform.) unitate de măsură pentru memorie, de 1024 de baiți; kilooctet. (din engl. kilobyte)
KILOCÍCLU, kilocícli, s.m. unitate de măsură a frecvenței egală cu 1000 de cicli; kilohertz. (Simb. kc) [Sil. -clu; sg. art. kilocíclul; pl. art. kilocíclii] (din fr. kilocycle) [def. MDN și NODEX]
KILOGRÁM-FÓRȚĂ-MÉTRU, kilográme-fórță-métru, s.n. unitate de măsură a lucrului mecanic și a energiei, egală cu efortul depus de o forță de un kilogram-forță la deplasarea pe o distanță de un metru. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilográmul-fórță-métru; Simb. kgf.m]
KILOGRAMMÉTRU, kilogrammétri, s.m. unitate de măsură a lucrului mecanic și a energiei, egală cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutăți de 1 kg cu 1 m. (Sil. -gram-, -tru) [sg. art. kilogrammétrul, pl. art. kilogrammétrii; Simb. kgm] (din fr. kilogrammètre) [def. MDN]
KILOPARSÉC, kiloparséci, s.m. unitate de măsură a distanțelor interastrale, de 1000 de parseci. (‹ kilo- + parsec)
SAVÁRT, savarți, s. m. unitate de măsură pentru intervalele muzicale, de 301 ori mai mică decât o octavă. [Var.: savár s. m.] – Din fr. savart.
SIEMENS s. n. (Fiz.) unitate de măsură egală cu conductanța unui conductor a cărui rezistență electrică este de un ohm. [Pr.: zímăns] – Din fr. siemens, germ. Siemens.
SON, (1) soni, s. m., (2) sonuri, s. n. 1. S. m. unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S. n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus.
STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din fr. stade, lat. stadium.
STOKES s. m. (Fiz.) unitate de măsură a viscozității cinematice în sistemul CGS. [Pr.: stocs] – Din fr., engl. stokes.
STEN, steni, s. m. unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pătrat pe secundă unei mase de o tonă. – Din fr. sthène.
STER, steri, s. m. unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub, întrebuințată la măsurarea lemnelor așezate în stive. – Din fr. stère.
STERADIÁN, steradieni, s. m. unitate de măsură pentru unghiurile corpurilor solide. [Pr.: -di-an] – Din fr. stéradian.
SUBMULTÍPLU, submultipli, s. m. (Mat.) Mărime care se cuprinde de un număr întreg de ori într-o mărime de aceeași natură. ♦ unitate de măsură derivată care reprezintă o asemenea mărime. – Sub1- + multiplu (după fr. sous-multiple).
CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. ♦ (Adjectival; în sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică, având latura egală cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.
COULÓMB, coulombi, s. m. unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate care traversează într-o secundă secțiunea unui conductor străbătut de un curent electric constant de 1 amper. [Pr.: culómb] – Din fr. coulomb.
CVADRÁT2, cvadrați, s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 18,04 milimetri, folosită în tipografie. ♦ Albitură tipografică având această lungime. – Din germ. Quadrat, fr. quadrat.
CURIE2 s. m. unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.
BÁRIE s. (FIZ.) microbar. (~ este o unitate de măsură pentru presiune.)
OBRÁȚ s. (înv.) trăsură. (~ul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)
PRĂJÍNĂ s. 1. v. par. 2. v. băț. 3. opintitor. (~ la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcană. (~ de rufe.) 5. (reg.) lumânare, prăștină. (~ la cumpăna fântânii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită ~.)
ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii
atmosféră s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. atmosférei; (unitate de măsură) pl. atmosfére
bar (unitate de măsură) s. m., pl. bari
cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd
carát (unitate de măsură, cotă de participare) s. n., pl. caráte
centimétru (unitate de măsură) s. m. (sil. -tru), art. centimétrul; pl. centimétri, art. centimétrii; simb. cm
cot (unitate de măsură) s. m., pl. coți
curíe (unitate de măsură) s. m. [pron. fr. cü-rí]; simb. Ci
decár (unitate de măsură) s. m. (sil. mf. -ar), pl. decári
erg (unitate de măsură) s. m., pl. ergi
gal (persoană, unitate de măsură) s. m., pl. gali
galón (șiret, panglică, unitate de măsură, sticlă) s. n., pl. galoáne
gref (unitate de măsură) s. n./s. m., pl. gréfuri/grefi
inch (unitate de măsură pentru lungime) s. m. [pron. engl. inci]
mílă (unitate de măsură) s. f., g.-d. art. mílei; pl. míle; (marină) simb. Mm, (terestră) simb. mi
minút (unitate de măsură) s. n., pl. minúte; abr. min., simb. 9
nit s. m. (unitate de măsură a luminației), pl. niți
pfund (unitate de măsură) s. m., pl. pfunzi
röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r
son (unitate de măsură) s. m., pl. soni
talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți
țol (unitate de măsură) s. m., pl. țoli
ÁCRU2 ~i m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre
AMPÉR ~i m. unitate de măsură a intensității curentului electric. /<fr. ampere
AMPÉR-ÓRĂ ~e f. unitate de măsură pentru cantitatea de curent electric care străbate un conductor în decursul unui interval de timp, când curentul are intensitate de un amper. /<fr. ampere-heure
AN2 ~i m. Perioadă de timp cuprinzând 12 luni, în care Pământul face o revoluție în jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an având 366 de zile. An-lumină unitate de măsură egală cu distanța străbătută de lumină în vid într-un an. Pe ~ în cursul unui an. ~ agricol perioadă de timp de la o toamnă la alta, cât ține ciclul de lucrări agricole. Cu ~ii a) timp îndelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani în șir. Din ~ în paște foarte rar. /<lat. annus
AR ~i m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. /<fr. are
ARȘÍN ~i m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711m. /<rus. arșin
ATMOSFÉRĂ2 ~e f. fiz. unitate de măsură pentru presiune.[G.-D. atmosferei; Sil. -mo-sfe-] /<fr. atmosphere, gr. atmosphaira
BÁNIȚĂ ~e f. 1) înv. unitate de măsură cu capacitatea între 20 și 30 l, folosită la măsurarea cerealelor; dimerlie. 2) Vas din doage, având o asemenea capacitate. ◊ Cu ~a foarte mult. [G.-D. baniței] /<bulg. banica
BAR1 ~i m. unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de un centimetru pătrat. /<fr., engl. bar
BÁRIE ~i f. unitate de măsură a presiunii, egală cu presiunea unei forțe de o dină pe un centimetru pătrat. [Art. baria; G.-D. bariei; Sil. -ri-e] /<fr. barye
BARÍL ~i m. unitate de măsură a capacității, egală aproximativ cu 160 l, folosită, mai ales, în S.U.A. și în Anglia, pentru produsele petroliere. /<fr. baril
BEL ~i m. unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. bel
BIT biți m. unitate de măsură a cantității de informație, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t
CÁBLU ~ri n. 1) Frânghie groasă din fire vegetale sau metalice răsucite, folosită la tracțiune sau la ridicat greutăți. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) unitate de măsură a lungimii (egală cu o zecime de milă marină) folosită în navigație. /<fr. câble
CALORÍE ~i f. 1) fiz. unitate de măsură a energiei termice, egală cu căldura necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5° la 20,5°C la presiune normală. 2) unitate de măsură care indică energia furnizată organismului de un aliment. [Art. caloria; G.-D. caloriei; Sil. -ri-e] /<fr. calorie
CÁNDELĂ ~e f. 1) Lampă mică cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) unitate de măsură pentru intensitatea fluxului de lumină. 3) Stâlp de lemn menit să susțină bolta unui tunel până la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila
CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conținută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală. Aur de 18 ~e. 2) unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. /<fr. carat
CEAS1 ~uri n. 1) unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi); oră. Un ~ și jumătate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul morții momentul de sfârșit al vieții. ~ul încercărilor moment în care cineva trebuie să dea dovadă de tărie de caracter și de prezență de spirit. Într-un ~ rău (sau greu) într-un moment neprielnic, nefast. Într-un ~ bun într-un moment prielnic. Din ~ în ~ foarte curând. În ~ul al doisprezecelea în ultima clipă. 3) Lecție predată timp de 45 de minute într-o instituție de învățământ; oră. ~ academic. 4) Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. ~ de mână. ~ de masă. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a funcționa foarte bine. /<sl. țasi
CENTIÁR ~i m. 1) unitate de măsură a suprafeței (egală cu a suta parte dintr-un ar sau cu un metru pătrat). 2) Suprafață de pământ de această mărime. [Sil. -ti-ar] /<fr. centiare
CENTIGRÁD1 ~e n. unitate de măsură a temperaturii (egală cu a suta parte dintr-un grad). /<fr. centigrade
CENTIGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății (egală cu a suta parte dintr-un gram). /<fr. centigramme
CENTILÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre
CENTIMÉTRU2 ~i m. unitate de măsură a lungimii (egală cu a suta parte dintr-un metru). ◊ ~ pătrat (cm2) unitate subdivizionară de măsură a suprafeței, egală cu aria unui pătrat ale cărui laturi au lungimea de un centimetru. ~ cub (cm3) unitate subdivizionară de măsura a volumului, egală cu volumul unui cub ale cărui laturi au lungimea de un centimetru. /<fr. centimetre
CHÍLĂ1 ~e f. înv. unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé
CHINTÁL ~e n. unitate de măsură a greutății (egală cu o sută de kilograme) folosită pentru cântărirea, mai ales, a cerealelor. /<fr. quintal
CINZEÁCĂ ~éci f. 1) Veche unitate de măsură pentru lichide egală cu 0,16 litri. 2) Vas de sticlă cu această capacitate. /Din cincizeci
COÁLĂ coli f. 1) Foaie dreptunghiulară de hârtie, de carton etc. de dimensiuni diferite. 2) unitate de măsură pentru volumul producției editoriale și tipografice, egală cu 16 pagini tipărite. ~ de autor. ~ editorială. [G.-D. colii; Sil. coa-lă] /<ngr. kólla
CÓFĂ ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singură toartă, având formă de cilindru sau de trunchi de con, în care se păstrează apă. ◊ A pune (sau a băga) în ~ pe cineva a) a pune în încurcătură pe cineva; a dezorienta; b) a-și demonstra superioritatea față de cineva într-un domeniu de activitate. Plouă (sau toarnă) cu ~a plouă tare. 2) (în Moldova medievală) unitate de măsură pentru lichide egală cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa
COMENSURÁBIL ~ă (~i, ~e) mat. (despre mărimi) Care are o unitate de măsură comună; în stare de a fi măsurat cu aceeași unitate de măsură. Linii ~e. Numere ~e. /<fr. commensurable, lat. commensurabilis
COT3 coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitus
CUB2 ~i adj. : Metru (sau centimetru, decimetru etc.) ~ unitate de măsură pentru volume, egală cu volumul unui corp de formă cubică având latura cât dimensiunea liniară respectivă. /<fr. cube, lat. cubus
CURIE2 [pr.: chiurí] m. unitate de măsură a radioactivității. /<fr. Curie n. pr.
DECAGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu zece grame. /<fr. décagramme
DECALÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității egală cu zece litri. /<fr. décalitre
DECAMÉTRU ~i m. 1) unitate de măsură a lungimii egală cu zece metri. 2) Panglică sau lanț cu o astfel de lungime, folosită la măsurări pe teren. /<fr. décametre
DECÁR ~i m. 1) unitate de măsură a suprafeței egală cu zece ari. 2) (la cărțile de joc) Carte marcată cu zece semne de aceeași culoare. /<ngr. dekári
DECASTÉR ~i m. unitate de măsură egală cu zece steri, folosită la cubajul lemnelor. /<fr. décastere
DECÉNIU ~i n. 1) unitate de măsură a timpului egală cu zece ani. 2) Perioadă de zece ani consecutivi; decadă. [Sil. -ce-niu] /<lat. decennium, it. decennio
DECIBÉL ~i m. unitate de măsură a intensității sunetelor egală cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. décibel.
DECIGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu a zecea parte dintr-un gram. /<fr. décigramme
DECILÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității egală cu a zecea parte dintr-un litru. /<fr. décilitre
DECIMÉTRU ~i m. unitate de măsură a lungimii egală cu a zecea parte dintr-un metru. /<fr. décimetre
DECISTÉR ~i m. unitate de măsură a volumului (folosită la cubajul lemnelor) egală cu a zecea parte dintr-un ster. /<fr. décister
DÉGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfârșesc mâinile și picioarele. ◊ A arăta (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminându-l); a compromite (pe cineva). A-și mușca ~ele a regreta; a se căi. A juca (sau a învârti) (pe cineva) pe ~e a amăgi; a duce de nas. A ști (ceva) pe ~e a cunoaște în detalii; a ști în amănunte. A scăpa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitând dificultățile. A avea (ceva) în (la) ~ul cel mic a ști la perfecție. A-i pune (cuiva) ~ul pe rană a aminti (cuiva) lucruri neplăcute sau nedorite; a depista elementul esențial al unei probleme, al unei situații. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitală în loc de semnătură. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfârșitul labei. 3) Parte a unei mănuși care acoperă prelungirile mâinii. 4) pop. unitate de măsură a lungimii, suprafetei sau capacității, egală cu lățimea unui deget. 5) tehn. (la secerători sau cositori) Piesa care sprijină plantele în momentul tăierii, separându-le în fâșii înguste. /<lat. digitus
DESETÍNĂ ~e f. înv. 1) unitate de măsură pentru suprafețe egală cu 1,09 hectare. 2) Impozit anual în natură egal cu a zecea parte din produsul obținut; zeciuială; dijmă. /<bulg., sb. desetina
DIMERLÍE ĩ f. înv. unitate de măsură a capacității, cu valoare variind între 20 și 30 kg, folosită la măsurarea cerealelor; baniță. [Art. dimirlia; G.-D. dimirliei; Sil. -li-e] /cf. turc. demirli
DÍNĂ ~e f. fiz. unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă unui corp cu masa de un gram o accelerație de un centimetru pe secundă la patrat. /<fr. dyne
DIOPTRÍE ~i f. fiz. unitate de măsură a puterii optice a lentilelor. [Art. dioptria; G.-D. dioptriei; Sil. -tri-e] /<fr. dioptrie
DRAM ~uri n. 1) înv. unitate de măsură a greutății și a capacității, folosită în Moldova și în Muntenia. 2) Cantitate foarte mică (din ceva); pic; strop; fărâmitură; picătură. /<ngr. drami
ELECTRONVÓLT ~ți m. unitate de măsură a energiei electrice egală cu energia dobândită de un electron accelerat la diferența de potențial de un volt. /<fr. électron-volt
ERG ~gi m. fiz. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forță de o dină, când aceasta își deplasează punctul de aplicație pe distanța de un centimetru. /<fr. erg
FÁLCE fălci f. (în trecut) 1) unitate de măsură a suprafeței agricole (egală aproximativ cu un hectar și jumătate). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<lat. falx, ~cis
FARÁD ~zi m. fiz. unitate de măsură a capacității electrice. /<fr. farad
FÍRTĂ ~e f. (în trecut) 1) unitate de măsură a suprafeței (egală cu un sfert de pogon). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /cf. germ. Viertel
FON ~i m. fiz. unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. phone
FOT foți m. fiz. unitate de măsură a iluminării (egală cu 10000 de lucși). /<fr. phot
FRIGORÍE ~i f. unitate de măsură a frigului, egală cu o calorie. /<fr. frigorie
FÚNIE ~i f. 1) Sfoară groasă, confecționată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; frânghie. ◊ Drept ca ~a în sac (sau în traistă) a) strâmb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strânge, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge într-o situație critică, la deznodământ. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobație pe o funie întinsă; b) a fi foarte activ (și docil). A vorbi de ~ în casa spânzuratului a vorbi în prezența cuiva despre ceva care îi amintește de lucruri neplăcute. 2) înv. unitate de măsură pentru lungime folosită, în trecut, la măsurarea pământului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis
FUS3 ~uri n. 1) unitate de măsură a suprafeței pieilor (egală cu 929 cm2). 2) Bucată de piele având o astfel de suprafață. /<germ. Fuss
GAL2 ~i m. fiz. unitate de măsură a accelerației (egală cu 1 cm pe secundă la pătrat). /<fr. gal
GALÓN1 ~oáne n. 1) (mai ales în țările anglofone) unitate de măsură a volumului (egală cu circa 4 litri). 2) Garafă pentru băuturi având o asemenea capacitate. /<fr., engl. gallon
GÁUSS ~și m. unitate de măsură a inducției magnetice. /<fr. gauss
GĂLEÁTĂ ~éți f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de formă tronconică și cu toartă mobilă, folosit pentru a transporta sau a păstra apă și alte lichide; căldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; doniță. 3) Conținutul unui asemenea vas. 4) înv. unitate de măsură a capacității (pentru lichide și cereale). [G.-D. găleții] /<lat. galleta
GIGACALORÍE ~i f. fiz. unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. /<fr. gigacalorie
GRAD ~e n. 1) unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparație categorie gramaticală specifică pentru adjectiv și adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ și superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii și a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradație. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenților necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuație de ~ul întâi (sau doi) ecuație a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluția unui lucru; nivel. ~ de cultură. ◊ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluția unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ științific. /<fr. grade, lat. gradus
GRAM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma
GREUTÁTE ~ăți f. 1) Forță exercitată asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ. ◊ ~ specifică a) greutatea unității de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerică a unui corp aflat la cântărire. ~atea unei banderole. 3) Piesă de metal etalonată, care servește drept unitate de măsură la cântărit. 4) sport Obiect metalic, de formă sferică, folosit în probele atletice de aruncări. 5) sport Dispozitiv de atletică grea, constând dintr-o bară de metal prevăzută la capete cu discuri de diferite dimensiuni; halteră. 6) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat); încărcătură. 7) Factor care încurcă la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzație neplăcută apăsătoare. A simți o ~ pe suflet. 9) fam. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere în ceva; grad de încredințare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutății] /<lat. grevitas, ~atis
HECTÁR ~e n. 1) unitate de măsură pentru suprafețe de teren egală cu 100 de ari. 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<fr. hectare
HECTOGRÁM ~e n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100 de grame. /<fr. hectogramme
HECTOLÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității, egală cu 100 de litri. /<fr. hectolitre
HECTOMÉTRU ~i m. unitate de măsură a lungimii, egală cu 100 de metri. /<fr. hectometre
HÉNRI m. fiz. unitate de măsură a inductivității. /<fr. henry
HERTZ [pr.: herț] ~i m. fiz. unitate de măsură a frecvenței, egală cu frecvența unui proces periodic, care se repetă o dată la fiecare secundă. /<fr. hertz
HIDROGRÁD ~e n. geogr. unitate de măsură a nivelului apelor curgătoare, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. /Hidro- + grad
IARD iarzi m. unitate de măsură engleză pentru lungime egală cu 0,91 m. [Monosilabic.] /<engl. yard
JIGHIÚȚĂ ~e f. pop. unitate de măsură la depănat și la urzit, egală cu treizeci de fire; jirebie. /v. jirebie
JIRÉBIE ~i f. unitate de măsură la depănat și la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb
JOULE [pr.: fr. jul, engl. giul] ~i m. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța unui newton. /<engl. joule
JUMĂTÁTE ~ăți f. 1) Fiecare dintre cele două părți egale în care poate fi împărțit un întreg. ◊ ~ de măsură măsură incompletă, parțială. Pe (sau în) ~ a) în două părți egale sau aproximativ egale; b) parțial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu ~ de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu ~ de inimă (sau cu inima pe ~) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de s*x feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval în timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) unitate de măsură a capacității sau a greutății, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătății] /Orig. nec.
JURUBÍȚĂ ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfășurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iță
KÉLVIN m. unitate de măsură a temperaturii în sistemul internațional. /< engl., fr. kelvin
KILOAMPÉR ~i m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric egală cu 1000 de amperi. /< fr. kiloampere
KILOCALORÍE ~i f. unitate de măsură pentru energia termică egală cu 1000 de calorii. [G.-D. kilocalorieiî /< fr. kilocalorie
KILOCÍCLU ~i m. unitate de măsură a frecvenței egală cu 1000 de cicli. /< fr. kilocycle
KILOGRÁM -e n. unitate de măsură pentru masă egală cu 1000 de grame. ◊ ~-forță unitate de măsură pentru forță egală cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram. [Sil. -lo-gram] /< fr. kilogramme
KILOGRAMMÉTRU -i m. unitate de măsură pentru lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru. /< fr. kilogrammetre
KILOHÉRTZ [pr.: kilohérțî ~i m. unitate de măsură pentru frecvență egală cu 1000 de hertzi. /< fr. kilohertz
KILOJOULE ~i m. unitate de măsură a lucrului mecanic egală cu 1000 de jouli. /<fr. kilojoule
KILOLÍTRU -i m. unitate de măsură pentru capacități egală cu 1000 de litri. /<fr. kilolitre
KILOMÉTRU -i m. unitate de măsură pentru distanțe egală cu 1000 de metri. [Sil. -me-tru] /< fr. kilometre
KILOÓHM ~i m. unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu 1000 de ohmi. /<germ. Kiloohm
KILOTÓNĂ ~e f. unitate de măsură pentru masă egală cu 1000 de tone. /< fr. kilotonne
KILOVÓLT ~ți m. unitate de măsură pentru tensiune electrică egală cu 1000 de volți. /< fr. kilovolt
KILOWÁTT ~ți m. unitate de măsură pentru putere egală cu 1000 de wați. ◊ ~-oră unitate de măsură pentru energia produsă într-o oră de un sistem cu putere de un kilowatt. /< fr. kilowatt
LÉGHE ~ f. unitate de măsură a distanțelor, folosită în unele țări din Europa Occidentală, care variază între 3000 și 7500 m. /<it. lega
LÍTRĂ ~e f. 1) pop. unitate de măsură a capacității, egală cu un sfert de litru. 2) înv. unitate de măsură pentru greutate egală cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tră] /<ngr. litra
LÍTRU ~i m. unitate de măsură pentru capacitate, egală aproximativ cu volumul unui kilogram de apă. [Sil. li-tru] /<fr. litre
LÚMEN2 ~i m. unitate de măsură a intensității fluxului luminos. /<fr. lumen
LUX2 lucși m. unitate de măsură a iluminării, echivalând cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. /<fr. lux
A MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeași speță. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximație, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenție. 2) (spații, distanțe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare
MEGAHERTZ [pr.: megahérț] ~i m. unitate de măsură a frecvenței egală cu un milion de hertz. /<germ. Megahertz, fr. mégahertz
MEGATONĂ ~e f. unitate de măsură a greutății egală cu un milion de tone. /<fr. mégatonne, engl. megatone
MEGAWATT [pr. megavát] ~ți m. unitate de măsură a puterii curentului electric egală cu un milion de wați. /<fr. megawatt
MEGOHM [pr.: megóm] ~i m. unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu un milion de ohmi. /<fr. mégohm
METROLOGÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul unităților de măsură și al metodelor de măsurare precisă. /<fr. métrologie
MÉTRU ~i m. 1) unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum
MICROAMPÉR ~i m. unitate de măsură a intensității curentului electric egală cu a milioana parte dintr-un amper. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampere
MICROBÁR ~e n. unitate de măsură a presiunii egală cu a milioana parte dintr-un bar. /<engl. microbar
MICROFARÁD ~zi m. unitate de măsură a capacității electrice egală cu a milioana parte dintr-un farad. /<fr. microfarad
MICRÓN ~i m. unitate de măsură a lungimii egală cu a milioana parte dintr-un metru. /<fr. micron, germ. Mikron
MÍLĂ2 ~e f. unitate de
măsură a lungimii (având în diferite state diferite valori).
◊ ~ marină unitate de
măsură a distanței pe apă egală cu 1,852 km. /<pol.
mila
MILIAMPÉR ~i m. unitate de măsură a intensității curentului electric egală cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere
MILIGRÁM ~e n. unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un gram. /<fr. milligramme
MILILÍTRU ~i m. unitate de măsură a capacității egală cu a mia parte dintr-un litru. /<fr. millilitre
MILIMÉTRU ~i m. unitate de măsură a lungimii egală cu a mia parte dintr-un metru. /<fr. millimetre
MILIVÓLT ~ți m. unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt
MINÚT ~e n. 1) Interval de timp egal cu a șaizecea parte dintr-o oră. 2) Răstimp de durată foarte mică; clipă; moment; clipită; secundă. 3) mat. unitate de măsură pentru unghiuri egală cu a șaizecea parte dintr-un grad. 4) la pl. Mâncare (frugală) pregătită pe loc la comanda consumatorului. /<fr. minute, it. minuto, rus. minuta, germ. Minute
MODÚL2 ~e n. 1) (în arhitectura clasică) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții. 2) Coeficient care caracterizează proprietatea de rezistență mecanică a materialelor. ~ de torsiune. 3) Parte componentă (și detașabilă) a unui ansamblu. ~ de bibliotecă. 4) Parte principală a unui vehicul spațial. /<fr. module
MOL1 ~i m. unitate de măsură a capacității de materie; moleculă-gram. /<fr. mole, germ. Mol
MOLECÚLĂ ~e f. Partea cea mai mică dintr-o substanță, care păstrează proprietățile chimice și structura substanței respective. *Moleculă-gram unitate de măsură a capacității de materie; mol. /<fr. molécule
NEWTON [pr. niúton] ~i m. unitate de măsură pentru forță, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat1) vezi nota. /<fr. newton, germ. Newton
OBORÓC õáce n. înv. 1) Recipient cilindric larg la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei, servind la păstrarea și la transportarea cerealelor. 2) Conținut al unui asemenea recipient. 3) unitate de măsură a capacității folosită, de regulă, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund, împletită din nuiele. /
OBRÁȚ ~e n. (în trecut) unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braț] /<sl. obratu
OHM (pr.: om) ~i m. fiz. unitate de măsură a rezistenței electrice egală cu rezistența unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferența de potențial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm
ÓRĂ óre f. 1) unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi și cuprinzând 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, întruna. Din ~ în ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ în timp de o oră. ~ academică 45 de minute. 2) Distanță care poate fi parcursă într-un interval de o asemenea durată. Parisul se află la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul nopții (sau de la amiază). Ora 10. ◊ De ultimă ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durată de timp nedeterminată. ◊ La ora actuală în prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumită activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitanților. 6) Expunere sistematică și organizată după un program a unei materii de studiu într-o instituție de învățământ. ~ de literatură. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora
PALMÁC ~ce n. (în trecut) unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ 1/8 de palmă). /<turc. parmak
PARMÁC ~ci m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; pop. 2) (în Moldova sec. XVIII) unitate de măsură pentru lungime (egală cu o jumătate de palmă). /<turc. parmak
PARSÉC ~ci n. astr. unitate de măsură a distanței (egală cu 3,26 ani-lumină). /<fr. parsec
PASCÁL1 ~i m. unitate de măsură pentru presiune (egală cu un newton pe metru pătrat). /<fr. pascal
PĂTRÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale și patru unghiuri drepte. Cameră ~tă. Oglindă ~tă. ◊ Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de măsură a suprafețelor egală cu aria unui pătrat, având latura de lungimea respectivă. [Sil. -trat] /Din patru
PIÉZ ~i m. fiz. unitate de măsură a presiunii (egală cu presiunea produsă de forța de un sten distribuită uniform pe o suprafață de un metru pătrat). /<fr. pieze
POGÓN ~oáne n. 1) unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, egală aproximativ cu jumătate de hectar. 2) Lot de pământ de această mărime. /<bulg. pogon
POVÁRĂ povéri f. 1) Încărcătură grea; greutate mare. ◊ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutăților. 2) fig. Fapt care apasă greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de război. 3) înv. unitate de măsură a greutății (egală cu greutatea încărcăturii care putea fi dusă de un cal). /cf. sl. poduvora
PRĂJÍNĂ ~i f. 1) Băț lung și subțire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ◊ A scoate pe cineva în ~ (sau în proțap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă și subțire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuințat drept suport la proba de sărituri în înălțime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ◊ ~ fălcească veche unitate de măsură pentru suprafețe (egală cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina
PUD ~uri n. (în trecut) unitate de măsură a greutății (egală cu 16,38 kg). /<rus. pud
RADIÁN ~i m. mat. unitate de măsură a unghiurilor plane. [Sil. -di-an] /<fr. radian
REM ~i m. unitate de măsură a dozelor de radiație, raportate la efectul lor biologic. /<engl., fr. rem
ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen
RUMB ~uri n. mar. unitate de măsură pentru unghiuri egale cu a treizeci și doua parte din orizontul vizibil. /<fr. rumb
SÂNGEÁPĂ ~épe f. rar (în trecut) unitate de măsură a capacității (egală aproximativ cu 0,16 l). /Orig. nec.
SECÚNDĂ ~e f. 1) unitate de măsură a timpului egală cu a șaizecea parte dintr-un minut. 2) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă; clipita; moment. ◊ Într-o ~ într-o clipă; imediat. (Așteptați) o ~ (așteptați) un moment; o clipă; imediat. 3) unitate de măsură a unghiurilor egală cu a 3600-a parte dintr-un grad. 4) muz. Interval dintre două trepte alăturate ale gamei. [G.-D. secundei] /<lat. secundus, fr. seconde, germ. Sekunde
SFOÁRĂ sfori f. 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde ~a prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe ~ a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulțime de obiecte similare înșirate pe astfel de fir; șirag. O ~ de ardei. 3) înv. unitate de măsură pentru suprafețe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) înv. Fâșie (îngustă) de pământ arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. švora
SIDERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de aștri; propriu aștrilor; astral. 2) Care provine de la aștri; astral. Lumină ~ă. ◊ Zi ~ă interval de timp între două treceri consecutive ale oricărei stele la același meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de măsură ziua siderală. /<fr. sidéral, lat. sideralis
SON2 ~i m. fiz. unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. son, lat. sonus
STÂNJEN1 ~i m. unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. /<sl. senžini
STEN ~i m. fiz. unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. /<fr. sthene
STER ~i m. unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub (folosită la cubajul lemnelor). /<fr. stere
STERADIÁN ~éni m. mat. unitate de măsură a unghiurilor spațiale. /<fr. stéradian
TALÁNT ~ți m. (în Grecia antică) 1) unitate de măsură a greutății (egală cu aproximativ 26 kg). 2) Monedă (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. tálanton
TAR1 ~i m. (în trecut) unitate de măsură a greutății (egală cu 125 de ocale). /<ung. tár
TERMÍE ~i f. fiz. unitate de măsură a cantității de căldură egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic. /<fr. thermie
TEX2 ~uri n. unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex
TÓNĂ ~e f. unitate de măsură a masei egală cu 1000 de kg. ◊ ~-kilometru unitate de măsură echivalentă cu transportul unei tone pe distanța de 1 km într-o unitate de timp determinată. ~-registru unitate de măsură a capacității de încărcare a unei nave (egală cu 2.832 m3). /<fr. tonne
TORR torri m. unitate de măsură a presiunii egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm pe o suprafață de 1 cm2, la temperatura de 00 C. /<fr. torr
ȚOL1 ~i m. (în Marea Britanie, S.U.A. și în alte țări) unitate de măsură a lungimii (egală cu 25,4 mm). /<germ. Zoll
ÚNCIE ~i f. (în unele țări) unitate de măsură a greutății, egală cu aproximativ 35 de grame. [G.-D. unciei] /<lat. uncia
VÉRSTĂ ~e f. unitate de măsură a distanței egală cu 1.067 m, folosită în trecut. [Sil. ver-stă] /<rus. versta
VÓLT ~ți m. fiz. unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. /<fr. volt
WATT wați m. fiz. unitate de măsură a puterii egală cu puterea care dezvoltă o energie de un joule pe secundă. /< fr., engl. watt
WATTÓRĂ ~e n. unitate de măsură pentru energia electrică, egală cu 3600 jouli. [Sil. watt-o-] /watt + oră
WÉBER ~i m. unitate de măsură a fluxului de inducție magnetică. /< fr. weber
RUP, rupi, s. m. (Înv., sec. XVIII) unitate de măsură a lungimii, egală cu o optime de cot (II.). (din tc. rub; cf. rubiá și ngr. ρούπι, sp. arroba)
AMPÉR s.m. unitate de măsură a intensității curentului electric în sistemul metru-kilogram-secundă-amper, reprezentând intensitatea unui curent constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm. [< fr. ampère, cf. Ampère – fizician francez].
AMPERÓRĂ s.f. unitate de măsură practică pentru cantitatea de electricitate, egală cu cantitatea de electricitate care străbate un conductor în timp de o oră când curentul are intensitatea de un amper. [< fr. ampère-heure].
ANGSTRÓM s.m. unitate de măsură pentru lungimi de undă, care se folosește în optică, spectrografie, cristalografie și fizica atomică, egală cu 1/10000 dintr-un micron. [Pl. -mi. / Cf. fr. angström, cf. Angström – fizician suedez].
BEL s.m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].
BÚȘEL s.m. unitate de măsură pentru capacități, engleză și americană, egală cu aproximativ 36 de litri. [Pl. -li, scris și bushel. / < engl. bushel].
CÓNGIU s.n. (Ist.) unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius].
CVADRÁT s.m. (Poligr.) unitate de măsură pentru lungime egală cu 18,04 mm, folosită în tipografie. ♦ Bucățică de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau dintre rânduri, având această lungime. [Var. cuadrat s.m. / < fr. cadrat, germ. Quadrat].
CHINTÁL s.n. unitate de măsură egală cu 100 kg (folosită mai ales pentru cereale). [Var. cvintal s.n. / < fr. quintal, cf. ar. quintar].
CURÍE s.m. unitate de măsură a radioactivității, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·1010 nuclee pe secundă. [Pron. cü-ri. / < fr. curie, cf. Curie – fizician francez].
DEBYE s.f. unitate de măsură a momentului electric. [Pron. dé-bai. / < fr. debye, cf. Debye – fizician și chimist olandez].
DECALÍTRU s.m. unitate de măsură pentru capacități, egală cu 10 litri. ◊ Dublu-decalitru = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; (concr.) vas cu capacitatea de 20 de litri. [Cf. fr. décalitre].
DECINÉPER s.m. unitate de măsură a nivelului de transmisiune a unui semnal electric, acustic etc., corespunzând unei zecimi de neper. [< fr. décinéper].
STER s.m. unitate de măsură (egală cu 1 m3), folosită mai ales la cubajul lemnelor de foc. ◊ Dublu-ster = unitate de măsură de volume pentru lemne, egală cu 2 m3. [< fr. stère, it. stero, cf. gr. stereos – solid].
ÉNGLER s.n. (Tehn.) unitate de măsură a viscozității uleiurilor minerale. [< fr., it., engl. engler, cf. K. Engler – chimist german].
FARÁD s.m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu capacitatea unui condensator care, încărcat cu o sarcină de un coulomb, dă o diferență de potențial de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].
FATHÓM s.m. (Mar.) unitate de măsură pentru lungimi, folosită la măsurarea adâncimilor, a parâmelor și a lanțurilor de ancoră, egală cu 1,852 m. [Pron. fatom. / < engl. fathom].
FON s.m. (Fiz.) unitate de măsură a intensității sunetelor, apreciată după senzația sonoră pe care o produce. [< fr. phone].
FRÁNKLIN s.m. (Fiz.) unitate de măsură a sarcinii electrice, egală cu sarcina unui corp punctual care, la distanța de 1 cm de un alt corp punctual încărcat cu aceeași sarcină, este supus în vid unei forțe de o dină. [< fr., engl. franklin, cf. (Benjamin) Franklin – fizician american].
FUNT s.m. unitate de măsură engleză și americană pentru masă, egală cu 0,453592 kg. [Var. pfund, fund s.m. / < germ. Pfund, cf. engl. found].
GAUSS s.m. unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S. [Pron. gaus. / < fr. gauss, cf. Gauss – matematician și fizician german].
GÍLBERT s.f. (Fiz.) unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică produsă pe o porțiune cu lungimea de un centimetru a unei linii de câmp magnetic uniform, a cărui intensitate este de un oersted. [< engl., fr. gilbert, cf. Gilbert – fizician englez].
GRAM s.n. unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „gram”, folosit în terminologia metrologică pentru formarea denumirilor multiplilor și submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].
HECTOPIÉZ s.m. unitate de măsură pentru presiune, egală cu 100 piezi; bar. [Pron. -piez. / < fr. hectopièze].
CÍCLU s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. unitate de măsură pentru frecvență (la v******i), reprezentând frecvența unei v******i cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].
HERTZ s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru frecvență, egală cu frecvența unei mișcări periodice a cărei perioadă este de o secundă; ciclu (4). [Pl. -tzi, scris și herț. / < fr. hertz, cf. Hertz – fizician german].
KILOWÁTT-ÓRĂ s.m. unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat într-o oră de un sistem care are o putere de un kilowatt. [Cf. fr. kilowatt-heure].
LAMBÉRT s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm2 din suprafața ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german].
LÚMEN s.m. (Fiz.) unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină].
MACH s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru viteză, utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ◊ Numărul lui Mach = raport între viteza unui corp într-un fluid și viteza sunetului în același fluid. [Pron. mah. / < fr., it. mach, germ. Mach, cf. E. Mach – fizician german].
MAXWELL s.m. (Fiz.) unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm2. [Pron. maxuél. / < fr. maxwell, germ. Maxwell, cf. C. Maxwell – fizician englez].
MEDÍMNĂ s.f. unitate de măsură din vechea Atenă, cu o capacitate de circa 52 de litri. [< gr. medimnos, cf. fr. médimne].
MEGAELECTRONVÓLT s.m. unitate de măsură pentru energie, egală cu un milion de electronvolți. [< fr. mégaélectronvolt].
MEGAPARSÉC s.m. unitate de măsură a distanțelor interastrale, egală cu un milion de parseci. [< fr. mégaparsec].
MÉTRU1 s.m. 1. unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].
-METRU Element secund de compunere savantă, cu semnificația unității de măsură „metru1 (1) [în DN]”. [Cf. gr. metron – măsură].
MICROCURÍE s.f. unitate de măsură a radioactivității, egală cu a milioana parte dintr-o curie1) vezi nota. [Gen. -iei. / cf. fr. microcurie].
MICROLÍTRU s.m. unitate de măsură, egală cu a milioana parte dintr-un litru. [Cf. fr. micro-litre].
MILIHÉNRY s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru inductanță, egală cu a mia parte dintr-un henry. [Var. (după alte surse) milihenri. / < germ. Millihenry].
MILILAMBÉRT s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru strălucire, egală cu a mia parte dintr-un lambert. [< fr. millilambert].
MILIWÁTT s.m. (Fiz.) unitate de măsură a puterii, egală cu a mia parte dintr-un watt. [< fr. milliwatt].
MODÚL1 s.m. 1. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Variantă a caracteristicii (4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. ◊ Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părții reale și a coeficientului părții imaginare; modul al unui număr real = valoare absolută a numărului. 2. Coeficient care caracterizeează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ◊ Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal și lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere. 3. unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ◊ Modul de irigație = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].
MODÚL2 s.m. Parte, porțiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊ Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spațiale, care poate funcționa independent, servind pentru aselenizare. ♦ (Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică. ♦ (Arhit.) unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporțiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < fr., engl. module].
NÉPER s.m. (Fiz.) unitate de măsură a nivelului de transmisiune a unui semnal electric, acustic etc., reprezentând nivelul corespunzător unei amplificări a semnalului transmis de 2,718 ori și egal cu 8,686 decibeli. [Cf. fr. néper, it., engl. neper < J. Neper – matematician scoțian].
NIT s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor].
OERSTED s.m. (Fiz.) unitate de măsură pentru intensitatea unui câmp magnetic, egală cu intensitatea câmpului magnetic căruia îi corespunde în vid inducția magnetică de un gauss. [Pron. ör-sted. / < fr. oersted, cf. Oersted – fizician danez].
PICOFARÁD s.m. (Electr.) unitate de măsură a capacității electrice, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; micromicrofarad. [Pl. -azi. / < germ. Picofarad].
POISE s.m. (Fiz.) unitate de măsură a viscozității dinamice, reprezentând viscozitatea unui fluid în care, pentru a deplasa tangențial cu viteza de 1 cm/s o suprafață plană de 1 cm2, este necesară o forță de o dină. (< fr. poise)
REM s.m. (Fiz.) unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman].
RUTHERFÓRD s.m. (Fiz.) unitate de măsură a activității unei surse radioactive, egală cu un milion de dezintegrări pe secundă. [Pron. radăfod. / < fr. rutherford, cf. E. Rutherford, fizician englez].
SAVÁRT s.n. unitate de măsură pentru intervalele muzicale. [Pl. -rte, (s.m.) -rți. / < fr. savart, cf. Savart – fizician francez].
SECÚNDĂ s.f. 1. unitate de timp egală cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din două trepte alăturate ale unei game; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. A doua poziție (de apărare) la scrimă. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus].
SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinată de atingerea unui anumit număr de puncte înscrise în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de același fel sau deosebite, folosite într-o anumită muncă sau exploatare; garnitură. 3. unitate de măsură tipografică, egală cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set].
SÍLVĂ s.f. (Silv.) unitate de măsură convențională, egală cu un metru cub, care stă la baza unui tarif unic de cubaj, folosită în silvicultură. [< lat. silva – pădure].
SON s.m. (Fiz.) unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].
STILB s.m. unitate de măsură a luminanței, egală cu strălucirea unei surse luminoase cu aria de un cm2.
STOKES s.m. unitate de măsură a viscozității cinematice, egală cu raportul dintre viscozitatea dinamică și densitate. [Pron. stoucs, pl. stokși. / < fr. stokes, cf. Stokes – fizician englez].
TERMÍE s.f. 1. (Liv.) Temperatură. 2. (Fiz.) unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „căldură”, „temperatură”. [< fr. thermie, it. termia, cf. gr. thermon].
ÚNCIE s.f. 1. A douăsprezecea parte dintr-o livră la romani. 2. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 28,349 g, folosită în țările anglo-saxone. [Gen. -iei. / cf. lat. uncia, fr. once].
VOLT s.m. unitate de măsură a forței electromotoare, a tensiunii electrice și a diferenței de potențial, corespunzând tensiunii electrice care, aplicată unui conductor cu rezistență de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].
VU s.m. invar. unitate de măsură a volumului semnalelor audio în transmisiunile prin electrocomunicații. [< fr. vu].
WATT s.m. unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea unui joule pe secundă. [Pron. vat, pl. wați. / < engl. watt, cf. J. Watt – mecanician și inventator englez].
WATTÓRĂ s.f. unitate de măsură a energiei electrice, egală cu puterea furnizată de un watt într-o oră. [Pron. vat-. / cf. it. wattora, fr. wattheure].
VOLTAMPÉR s.m. unitate de măsură a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egală cu puterea dezvoltată de un curent de un amper sub tensiunea alternativă de un volt. [< fr. voltampère].
BUSHEL /bușel/ s. m. unitate de măsură pentru capacități, de 36 l, în Marea Britanie și S.U.A. (< engl. bushel)
ÁCRU s.m. unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].
AMPERSPÍRĂ s.f. unitate de măsură a forței magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire].
AR s.m. unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 m2. [< fr. are, cf. lat. area – suprafață].
ATMOSFÉRĂ s.f. I. 1. Stratul de aer care înconjoară Pământul. 2. (Fig.) Stare de spirit; situație, stare, mediu în care trăiește cineva, ceva. II. unitate de măsură a presiunii gazelor, egală cu greutatea unei coloane de mercur la 0° cu o secțiune de 1 cm2, înaltă de 76 cm. [Cf. fr. atmosphère, it. atmosfera < gr. atmosphaira < atmos – abur, sphaira – sferă].
BAR s.m. unitate de măsură a presiunii, reprezentând presiunea exercitată de o forță de o megadină pe o suprafață de 1 cm². [< fr. bar].
BÁRIE s.f. unitate de măsură pentru presiune egală cu presiunea de o dină pe centimetru pătrat. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. barye].
BARÍL s.m. unitate de măsură pentru volume în S.U.A. și în Anglia (folosită mai ales pentru produse petroliere), egală cu 158,98 litri. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. baril, cf. engl. barrel].
BIÓT s.m. unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pron. bi-ot. / < fr. biot].
CALORÍE s.f. unitate de măsură a căldurii, reprezentând cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad centigrad.; (curent) cantitatea de energie pe care o dezvoltă în corpul omului alimentele în procesul anabolismului. [Gen. -iei. / < fr. calorie, cf. lat. calor – căldură].
CARÁT s.n. 1. unitate de măsură a proporției de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. unitate de greutate pentru pietrele prețioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrât – a douăzeci și patra parte].
cámănă, s.f. (înv.) 1. unitate de măsură de greutate (a cincea parte dintr-un chintal, dintr-o majă). 2. impozit pe cârciumi, pivnițe, poloboace etc. 3. setcă pentru cegă.
DECAGRÁM s.n. unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 10 gr. [Cf. fr. décagramme].
DECAMÉTRU s.m. unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 10 m. ♦ Instrument de măsură format dintr-o panglică sau dintr-un lanț, cu lungimea de 10 m. [Cf. fr. décamètre].
DECASTÉR s.m. unitate de măsură egală cu zece steri, folosită la cubajul lemnelor. [Cf. fr. décastère].
DECIBÉL s.m. unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].
