POLISEMANTIC, -A, polisemantici, -ce, adj. (Despre cuvinte, unitati frazeologice) Care are mai multe sensuri. – Din fr. polysemantique.

POLISEMIE s. f. Insusire a unor cuvinte sau unitati frazeologice de a avea mai multe sensuri; calitatea de a fi polisemantic; polisemantism. – Din fr. polysemie.

TMEZA, tmeze, s. f. Intercalare a unui cuvant intre doua elemente ale unui cuvant compus sau ale unei unitati frazeologice. – Din fr. tmese.

FRAZEOLOGIE s. f. 1. fel, maniera de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. (fig.) vorbarie goala; palavrageala. 3. disciplina care studiaza unitatile frazeologice opuse imbinarilor libere de cuvinte. (< fr. phraseologie)

FRAZEOLOGISM s. n. unitate frazeologica, imbinare de cuvinte cu caracter constant, creata in interiorul unei limbi. (< rus. frazeologhizm)