FUNCIAR, -A, funciari, -e, adj. Care se refera la proprietatea particulara asupra pamantului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafetelor de teren aflate intre granitele unei tari, unei unitati administrativ-teritoriale sau ale unei unitati agricole. Impozit funciar = impozit pe care il plateste cineva pentru un teren care se afla in proprietatea sa. Carte funciara = registru oficial in care se inventariaza toate proprietatile de pamant individuale din cuprinsul unei regiuni, mentionandu-se numele proprietarului, suprafata terenului si vecinatatile; carte funduara. ◊ Fig. Care apartine naturii, firii cuiva; de baza. [Pr.: -ci-ar] – Dupa fr. foncier.

COOPERATIVIZARE, cooperativizari, s. f. Proces de unire treptata a micilor producatori in cooperative. ◊ (In trecut) Cooperativizarea agriculturii = unire a taranimii in unitati agricole cooperatiste. – Din cooperativa.

COMASA, comasez, vb. I. Tranz. A reuni, a strange laolalta loturi de teren, unitati agricole, unitati industriale, unitati comerciale, institutii etc.; a concentra. – Din germ. kommassieren, lat. comassare.

ARONDA vb. tr. 1. a comasa, a reuni terenuri, unitati agricole. 2. a repartiza cartiere sau populatia unui cartier la un anumit centru. (< fr. arrondir)

COMPLEX² ~e n. 1) unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

DEZARONDA vb. tr. a desface, a imparti o unitate agricola, in vederea crearii de noi unitati. (< dez- + aronda)

GOSPODARIE, gospodarii, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila a) unui locuitor, indeosebi a unui taran (si a familiei sale); casa¹. ♦ unitate formata dintr-o locuinta si din persoanele (inrudite) care o locuiesc, traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna, avand buget comun si valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (Iesit din uz) unitate de productie agricola, de prestari de servicii etc. (de stat, cooperatista sau particulara). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei institutii (publice) etc.; institutie sau ansamblu de institutii care asigura aceasta conducere, administrare. Gospodarie comunala. – Gospodar + suf. -ie.

COOPERATIVA, cooperative, s. f. 1. Organizatie economica formata prin asocierea liber consimtita a unui grup de persoane (mici producatori, meseriasi, consumatori), pentru producerea, cumpararea, desfacerea in comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii. ◊ (In trecut) Cooperativa agricola de Productie = unitate economica socialista autonoma, realizata prin asocierea taranimii, bazata pe proprietatea cooperatista asupra mijloacelor de productie si a productiei. Cooperativa mestesugareasca = unitate economica autonoma, in care se uneste de bunavoie un grup de meseriasi pentru a lucra in comun cu mijloace aduse de ei in proprietate comuna sau cumparate in comun. 2. (Concr.) Magazin de desfacere al unei organizatii cooperatiste de consum sau de productie. – Din fr. cooperative

PLANTATIE s. f. 1. unitate de productie agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. (< fr. plantation, lat. plantatio)

FALCE, falci, s. f. Veche unitate de masura pentru suprafete agricole, folosita in Moldova, echivalenta cu circa un hectar si jumatate. – Lat. falx, -cis.

FALCE falci f. (in trecut) 1) unitate de masura a suprafetei agricole (egala aproximativ cu un hectar si jumatate). 2) Suprafata de pamant de aceasta marime. /<lat. falx, ~cis

GOSPODARIE ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care formeaza averea unui locuitor (de la tara). 2) unitate formata dintr-o locuinta si familia care traieste in ea. 3) Activitatea casnica a gospodinei pentru satisfacerea necesitatilor de trai ale unei familii. 4) unitate de productie (in special agricola) cu uneltele si mijloacele de munca necesare. [G.-D. gospodariei] /gospodar + suf. ~ie

ACRU s. m. unitate de masura a suprafetelor agricole (4046,86 m²), in tarile anglo-saxone. (< fr., engl. acre)

MICROFERMA s. f. mica unitate de productie cu profil agricol, in care lucreaza elevi sau studenti. (< micro¹- + ferma¹)

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

POGON, pogoane, s. n. 1. unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, a carei marime variaza, dupa epoci si regiuni, in jurul unei jumatati de hectar. 2. Bucata de pamant (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantatie de aceasta marime. ♦ Cantitate de produse obtinute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon.

POGON ~oane n. 1) unitate de masura pentru suprafete de teren agricol, egala aproximativ cu jumatate de hectar. 2) Lot de pamant de aceasta marime. /<bulg. pogon

niva, nive, s.f. (inv. si reg.) unitate de masura agrara; bucata de pamant agricol.

pogoneasca adj. f. (reg.; in sintagma) prajina pogoneasca = unitate de masura pentru suprafete de teren agricol (6 prajini patrate).

CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). Defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.

CAZAC ~ca (~ci, ~ce) m. si f. 1) Membru al comunitatii militare-agricole de colonisti privilegiati de la periferia statului rus, care participau activ la apararea hotarelor. 2) Taran urmas al acestor colonisti in unele regiuni din sudul Rusiei. 3) Militar din unitatile de cavalerie formate din cetateni recrutati din aceste regiuni. /<rus. kazak

AN² ~i m. Perioada de timp cuprinzand 12 luni, in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an avand 366 de zile. An-lumina unitate de masura egala cu distanta strabatuta de lumina in vid intr-un an. Pe ~ in cursul unui an. ~ agricol perioada de timp de la o toamna la alta, cat tine ciclul de lucrari agricole. Cu ~ii a) timp indelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani in sir. Din ~ in paste foarte rar. /<lat. annus

DEBRETIN (DEBRECEN [dæbrætæn]), oras in E Ungariei; 216,1 mii loc. (1992). Nod de comunicatii. Ind. constr. de masini (vagoane, masini agricole), textila, chimico-farmaceutica, mobila, alim. Institut de cercetari nucleare. Universitatea „Kossuth”. A fost unul dintre centrele Revolutiei maghiare din 1848-1849 si sediul guvernului revolutionar din 1849. In timpul celui ce-al doilea razboi mondial, in oct. 1944, la eliberarea D. au participat si unitati romane.